Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG nr.24/2008. Sentința nr. 1980/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1980/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-06-2014 în dosarul nr. 1424/2/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.1980
Ședința publică de la data de 20.06.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - G. A. F.
GREFIER - M. H.
Pe rol soluționarea acțiunii formulată de reclamantul C. NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII în contradictoriu cu pârâtul D. V., având ca obiect „constatarea calității de lucrător/colaborator al Securității (OUG nr. 24/2008)”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul CNSAS, reprezentat de consilier juridic, cu delegație de reprezentare depusă la dosar (fila 7), lipsind pârâtul D. V..
Procedura de citare nu este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat lipsa de procedură cu pârâtul D. V., actele de procedură fiind restituite dosarului cauzei întrucât termenul legal pentru comunicarea actelor s-a îndeplinit, iar destinatarul sau reprezentantul acestuia nu s-au prezentat la Primăria Municipiului Târgoviște pentru înmânare.
Curtea apreciază procedura de citare cu pârâtul D. V. legal îndeplinită prin afișare la sediul autorității publice locale - Primăria Municipiului Târgoviște, pune în discuție excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, invocată prin întâmpinare de către pârât, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția neconstituționalității actelor normative care reglementează activitatea CNSAS.
Reprezentantul reclamantului CNSAS solicită respingerea excepției necompetenței materiale a Curții de Apel București, raportat la dispozițiile art. 2 lit. l) din Legea contenciosului administrativ, observând că înscrisurile semnate de pârât nu sunt acte ce pot fi calificate drept acte de comandament cu caracter militar.
În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate, reprezentantul reclamantului CNSAS învederează că aceasta este, în principiu, admisibilă, motiv pentru care solicită înaintarea punctului său de vedere către Curtea Constituțională.
După deliberare, Curtea respinge excepția necompetenței materiale a instanței având în vedere dispozițiile Ordonanței nr. 24/2008 care consacră competența exclusivă a Curții de Apel București – Secția de C. Administrativ în primă instanță în soluționarea acțiunilor de acest fel.
Față de cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a OUG nr. 24/2008, respectiv a Legii nr. 293/28.11.2008, constată îndeplinite condițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 și, în consecință, va sesiza Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a OUG nr. 24/2008, ridicată de pârât prin întâmpinare.
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea acordă cuvântul pe fondul cererii de chemare în judecată.
Reprezentantul reclamantului CNSAS solicită admiterea acțiunii, să se constate calitatea pârâtului de lucrător al Securității, acesta a făcut parte din structurile fostei Securități în perioada dispusă de lege 1945-1989, lucru pe care și-l asumă prin întâmpinare.
În ceea ce privește cea de a doua condiție prevăzută de lege, îngrădirea drepturilor și a libertăților cetățenești, apreciază că și aceasta este îndeplinită. Practic activitatea de urmărire dusă împotriva dlui. P. G., persoana care a declanșat verificarea respectivului ofițer, s-a datorat unor motive politice, anume faptului că dorea să rămână în străinătate. Din acest motiv i-au fost îngrădite, prin interceptarea convorbirilor telefonice, dreptul la secretul convorbirilor și, prin dirijarea informatorilor, i s-a îngrădit și dreptul la viață privată.
Pentru aceste motive, solicită admiterea acțiunii.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată sub nr._ reclamantul C. Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței să constate că pârâtul D. V. a avut calitatea de lucrător al Securității.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul arată că prin cererea nr. P 775/02/26.05.2011, adresată C.N.S.A.S. de domnul P. G. V., se solicită verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului la care petentul a avut acces.
În dosarul nr. I 2480 pârâtul figurează în vol. 1, f. 5 și 12, respectiv vol. 2, f. 34. Ținând cont de prevederile art. 1 alin. 7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, cererea formulată este legală.
Așa cum rezultă și din cuprinsul Notei de Constatare nr. Dl/1/2134/20.08.2013, precum și al înscrisurilor atașate acțiunii, pârâtul D. V., având gradul de căpitan și funcția de Șef Birou 3 în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Dâmbovița, Serviciul 1, a participat activ la acțiunea de urmărire a petentului deschisă sub motivul că aceasta fusese semnalat că întreține relații cu cetățeni străini, dar mai ales că intenționează să părăsească ilegal țara prin refuz de înapoiere în situația în care i s-ar fi aprobat efectuarea unei călători turistice în exterior. Într-o primă fază, analizând materialele adunate de la data deschiderii acțiunii de urmărire și până la data analizei efectuată de cpt. D., (1985-1987), pârâtul apreciază că se impune verificarea informației potrivit căreia, în cazul aprobării călătoriei turistice, domnul P. va refuza întoarcerea în țară. în acest sens, domnia sa propune instruirea sursei
Apreciază reclamantul că prin realizarea măsurilor trasate, s-a adus atingere dreptului la viață privată, precum și dreptului la secretul convorbirilor telefonice.
Din toate documentele arătate mai sus se poate observa implicarea ofițerului în obținerea informațiilor respective. De asemenea, important este faptul că simpla obținere a unor informații cu caracter personal referitoare la cei urmăriți de Securitate, fără cunoștința și fără acordul acestora și pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naționale, constituia o violare a dreptului la viață privată.
Față de cele arătate, se impune următoarea precizare: definiția legală a noțiunii de lucrător nu presupune situațiile în care respectivele persoane (ofițeri, subofițeri) încălcau întregul sistem juridic în vigoare înainte de 1989, ci doar cazurile în care aceștia suprimau sau îngrădeau
În concluzie, pârâtul, prin activitățile desfășurate, a îngrădit drepturile și libertățile fundamentale, garantate de legislația din acea vreme. Astfel, în speța dată, îngrădirea dreptului la viață privată s-a produs în momentul în care Securitatea a pătruns în intimitatea persoanei urmărite prin dirijarea informatorului
În consecință, reclamantul afirmă că activitățile desfășurate de către pârât, în calitate de angajat al fostei Securități, au îngrădit următoarele drepturi și libertăți fundamentale recunoscute și garantate de legislație în vigoare la acea dată:
- dreptul la viață privată - art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice
- dreptul la secretul convorbirilor telefonice - art. 33 din Constituția României din 1965;
Pentru argumentele prezentate anterior, consideră reclamantul că sunt asigurate condițiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. a din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008 pentru a se putea constata calitatea de „lucrător al Securității".
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OUG nr.24/2008.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat încuviințarea dovezii cu înscrisuri, scop în care a depus la dosarul cauzei, Nota de Constatare nr. Dl/1/2134/20.08.2013, aprobată de Colegiul C.N.S.A.S.; dosarul I 2480 (cotă C.N.S.A.S), vol. 1, f. 5,12, 33; vol. 2, f. 30, 31, 32, 34; cererea nr. P 775/02/26.05.2011, adresată C.N.S.A.S. de domnul P. G. V..
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei pârâtul D. V. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr.293/2008, excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București și în fond, a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, arătând că întreaga activitate desfășurată a fost conformă prevederilor Statutului corpului ofițerilor, aprobat prin HCM nr.924/1964 și actelor normative în baza cărora a funcționat Departamentul Securității Statului.
În ședința publică din 20.06.2014 instanța a respins excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București Secția de contencios administrativ și fiscal.
În ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale, instanța reține următoarele:
În motivarea excepției de neconstituționalitate, pârâtul afirmă că prin dispozițiile actului normativ criticat se încalcă prevederile art. 126 alin. 6 din Constituția României, întrucât prevederile O.U.G. nr.24/2008 instituie competența instanței de contencios administrativ de a cenzura acte de comandament cu caracter militar.
În al doilea rând, autorul excepției susține că prin actul normativ criticat se încalcă grav principiul prezumției de nevinovăție, prevăzut de art.23 din Constituția României, fiind incriminată “a priori” o întreagă categorie socio-profesională, ce și-a desfășurat activitatea anterior anului 1989 în temeiul legislației statului român.
Acordarea unor atribuții jurisdicționale Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității conduce la substituirea acestei instituții cu autoritatea judecătorească, actul fiind contrar, sub acest aspect, dispozițiilor art.126 alin. 5 din Constituția României.
În al patrulea rând, autorul excepției susține că prin dispozițiile art.8 litera a din O.U.G. nr.24/2008 legiuitorul încalcă liberul acces la justiție al cetățeanului, principiu consacrat de dispozițiile art.21 alin. 1 din Constituția României, și aceasta întrucât ordonanța criticată nu prevede condiția unui mandat acordat C.N.S.A.S. de către cetățeanul care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim, ci extinde, nepermis, sfera titularilor acțiunii în constatare.
În continuare, pârâtul susține că prevederile art.8 alin. 1 litera a din O.U.G. nr.24/2008 sunt neconstituționale și în raport de dispozițiile art.58 alin.1 din Constituția României, întrucât reglementarea criticată conduce la subrogarea C.N.S.A.S. în drepturile Avocatului Poporului.
Ordonanța de urgență criticată încalcă dreptul la apărare al lucrătorilor securității, susține autoarea excepției, atât prin prisma faptului că persoana ce a făcut obiectul verificării nu are posibilitatea de a se apăra în fața colegiului C.N.S.A.S. cât și prin desemnarea ca unică instanță de judecată a Curții de Apel București, ceea ce constituie o îngrădire a dreptului acestei persoane de a-și formula apărarea în fața unei instanțe apropiate de domiciliul său, în timp ce persoanele care contestă adeverințele emise de C.N.S.A.S. se pot adresa și altor instanțe, context în care este încălcat și principiul egalității în fața legii și a autorităților publice, consacrat de dispozițiile art. 16 din Constituția României.
Analizând cererea de sesizare a Curții Constituționale, instanța a constatat îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 alin. 1 din Legea nr.47/1992, în ceea ce privește existența legăturii dintre actul normativ criticat și soluționarea prezentei cauze, fiind de observat că nu a fost pronunțată o decizie de admitere a unei excepții de neconstituționalitate cu privire la acest act normativ, în sensul urmărit de autorul excepției.
În ceea ce privește temeinicia criticilor formulate de autorul excepției, curtea apreciază că argumentele invocate în cuprinsul cererii nu relevă existența unui conflict între dispozițiile O.U.G. nr.24/2008, aprobată prin Legea nr.293/2008 și dispozițiile Constituției României.
Sub acest aspect, curtea constată că procedura constatării calității de lucrător al Securității nu implică anularea unor acte de comandament cu caracter militar, astfel că în mod greșit se susține că prevederile actului normativ criticat ocolesc limitele impuse prin dispozițiile art. 126 alin. 6 din Constituția României.
Referitor la încălcarea principiului prezumției de nevinovăție, curtea constată că obiecțiunile nu sunt întemeiate, întrucât prevederile O.U.G. nr.24/2008 nu incriminează “a priori” întreaga categorie a foștilor lucrători ai Securității, ci reglementează o procedură de constatare a acestei calități, caracterizată prin respectarea principiilor fundamentale ale procesului civil. Aceleași considerente determină curtea să constate că prevederile actului normativ criticat nu încalcă dispozițiile art. 21 alin.3 și art. 126 alin. 5 din Constituția României, cât timp stabilirea calității de lucrător sau colaborator al Securității revine în competența instanței de contencios administrativ, după o procedură guvernată de dispozițiile Legii nr.554/2004 și ale Codului de procedură civilă, și nu în căderea C.N.S.A.S.
Nu rezultă nicidecum că dispozițiile art. art.8 litera a din O.U.G. nr.24/2008 încalcă liberul acces la justiție al cetățeanului, principiu consacrat de dispozițiile art.21 alin. 1 din Constituția României, întrucât recunoașterea calității procesuale active a autorității reclamante în promovarea acțiunii în constatare nu urmărește apărarea drepturilor și intereselor persoanei care a solicitat efectuarea verificărilor specifice, și tot din acest motiv este lipsită de pertinență aprecierea autoarei excepției, în sensul că actul normativ criticat conduce la subrogarea C.N.S.A.S. în atribuțiile Avocatului Poporului.
În ceea ce privește critica referitoare la competența exclusivă a Curții de Apel București curtea constată că actul normativ criticat nu contravine Constituției României, cât timp dispozițiile art. 126 alin. 2 din Constituție prevăd că procedura de judecată și competența instanțelor sunt stabilite prin lege.
În egală măsură este nefondată critica pârâtului pe marginea încălcării dreptului la apărare a lucrătorilor Securității, întrucât CNSAS nu desfășoară o jurisdicție administrativă și pe de altă parte, pârâtul are asigurat dreptul la apărare în cursul procesului inițiat de CNSAS.
Față de aceste considerente curtea apreciază ca fiind neîntemeiată excepția invocată de pârât.
În fond, instanța constată întemeiată acțiunea reclamantului, urmând a fi admisă ca atare, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 2 litera a din O.G. nr.24/2008, lucrător al Securității este orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, in perioada 1945-1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.
Probatoriul administrat în cauză atestă că pârâtul a avut gradul de căpitan în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Dâmbovița, astfel că prima condiție impusă de actul normativ citat, în vederea constatării calității de lucrător al Securității, este dovedită în cauza de față.
În ceea ce privește cea de a doua condiție, respectiv desfășurarea de activități prin care au fost suprimate ori îngrădite drepturi și libertăți fundamentale, instanța constată următoarele:
Astfel cum rezultă din cuprinsul notei de constatare precum și al înscrisurilor atașate acțiunii, pârâtul a participat activ la acțiunea de urmărire a petentului deschisă sub motivul că aceasta fusese semnalat că întreține relații cu cetățeni străini, dar mai ales că intenționează să părăsească ilegal țara prin refuz de înapoiere în situația în care i s-ar fi aprobat efectuarea unei călători turistice în exterior.
Într-o primă fază, analizând materialele adunate de la data deschiderii acțiunii de urmărire și până la data analizei efectuată de pârât, (1985-1987), pârâtul apreciază că se impune verificarea informației potrivit căreia, în cazul aprobării călătoriei turistice, domnul P. va refuza întoarcerea în țară. în acest sens, domnia sa propune instruirea sursei
Rezultă, așadar, din cuprinsul înscrisurilor anterior menționate că pârâtul a întreprins măsuri da natură a îngrădi drepturile prevăzute de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice precum și de art.33 din Constituția României din 1965, activitățile desfășurate având consecința încălcării dreptului la viața privată și la secretul convorbirilor telefonice.
Sunt lipsite de relevanță argumentele pârâtului, în sensul că a acționat în considerarea actelor normative în vigoare și în executarea ordinelor și instrucțiunilor cu caracter militar, cât timp aprecierea imixtiunii în drepturile și libertățile fundamentale fără just temei, se raportează la principiile de drept general acceptate ca fiind garanția acestor drepturi și libertăți într-un veritabil stat de drept, principii de altfel însușite la nivel declarativ de statul român și în perioada în care a funcționat Securitatea, prin ratificarea Pactului Internațional privind Drepturile Civile și Politice.
Având în vedere aceste considerente și în temeiul dispozițiilor art.11 din O.U.G. nr.24/2008, instanța va admite acțiunea de față și în consecință, va constata că pârâtul a avut calitatea de lucrător al Securității, în înțelesul prevăzut de art. 2 litera a din O.U.G. nr.24/2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul C. NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII, cu sediul în București, .. 55-57, sector 3, în contradictoriu cu pârâtul D. V., domiciliat în Târgoviște, .. 11E, ..
Constată că pârâtul a avut calitatea de lucrător al Securității.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.06.2014.
PreședinteGrefier
G. A. F. M. H.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1064/2014.... | Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 5824/2014.... → |
|---|
