Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6156/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6156/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-09-2014 în dosarul nr. 49459/3/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 6156/2014
Ședința publică de la 11 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. I. C.
Judecător A. J.
Judecător A. M.
Grefier M. P.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI - ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTOR 1 A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 1789/11.03.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata –reclamantă J. C. G. și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, având ca obiect „contestație act administrativ fiscal taxa de poluare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică n-au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prin serviciul registratură la data de 01.09.2014 intimata a depus întâmpinare.
Constatând că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 2 C., Curtea apreciază recursul în stare de judecată și-l reține pentru soluționare.
CERERILE
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti -Sectia C. Administrativ si Fiscal - la data de 20.01.2012 reclamanta J. C. G. a chemat in judecata pe parata –ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 din Bucuresti solicitand instantei sa se dispuna anularea adresei nr._/10.12.2012 pri care s-a refuzat restituirea taxei de poluare si obligarea la restituirea sumei achitata in cuantum de1138,00 lei reprezentand taxa de emisii poluante pentru autovehicule, cu dobanda legala aferenta.
In motivarea cererii reclamantul a aratat ca a achizitionat autoturismul marca HYUNDAI categorie auto M1, norme de poluare E5, nr. de identificareTMAJU81CaaJ334818, an de fabricatie 2012, . auto J_ iar pentru a il putea inmatricula in Romania a fost nevoit sa achite suma de 1138 lei, prin chitanta . nr._ reprezentand taxa emisii poluante, calculata prin decizia de calcul a taxei de emisii poluante nr._, in temeiul dispoz. L. 9/2012.
Sustine reclamanta ca a fost nevoita sa achite aceasta taxa si considera nelegal perceputa, fiind contrara normelor comunitare care mentioneaza ca daca autoturismul a fost deja inmatriculat pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, nu se mai percepe inca o taxa similara, astfel ca, printr-o cerere a solicitat restituirea taxei achitata, contrar normelor comunitare, respectiv art. 110 din Tratatul Comunitatii Europene care are in vedere ca nici un stat membru nu poate impune asupra produselor provenite din alte state membre impozite sau taxe interne care nu sunt percepute, direct sau indirect produselor nationale similare. Aceleasi norme comunitare - art. 25 si 28 din Tratatul CE interzic taxele vamale la import si la export sau taxele cu efect echivalent, iar in privinta statelor membre sunt prohibite restrictiile cantitative la import, precum si orice masuri cu efect echivalent.
Se mai mentioneaza ca regimul de taxare introdus in Romania este incompatibil cu prevederile art. 23 din Tratatul CE, aspect de drept consacrat si de jurisprudenta CJCE, intrucat orice denumire ar imbraca o astfel de taxa, de poluare, de prima inmatriculare sau de mediu, insusi sistemul de taxare perceput de statul roman contrazice dispozitiile si aquis-ul comunitar, determinand o discriminare intre reglementarile nationale si cele comunitare.
Un astfel de sistem de impozitare este incompatibil cu art. 110 TCE, caci exclude ipoteza ca produsele importate dintr-un stat membru UE sa fie taxate la nivel superior fata de produsele similare nationale. In ceea ce priveste incompatibilitatea normei interne cu norma comunitara, se mai arata de catre reclamantul ca norma interna poate fi inlaturata de la aplicabilitate de catre magistrat, atata vreme cat este contrara normei comunitare, aspect rezultat din Constitutia Romaniei, intrucat norma care prevaleaza este cea comunitar iar ultimele hotarari pronuntate de CJCE in cauzele T. vs. Romania si N. C-263/2010 demonstreaza ca este abuziva incasarea acestei taxe.
Ori, in speta taxa de poluare stabilita nu se poate asimila impozitelor interne, deoarece este perceputa pentru asigurarea protectiei mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care le inmatriculeaza pentru prima data in Romania si nu este perceputa cu ocazia vanzarii ulterioare, ceea ce denota ca se aplica doar autoturismelor achizitionate din spatiul intracomunitar, fiind deci o taxa cu efect echivalent taxelor vamale de import, interzise de normele comunitare.
In drept s-au invocat dispoz. Constitutiei Romaniei, C.Pr.Fiscal, Tratatul C.E.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa tb. 39 lei si tb. jud. 0,3 lei.
In dovedire s-au atasat la dosar acte, in copii, respectiv: decizie de calcul a taxei de emisii poluante nr._/_, CI, chitanta . nr._/28.11.2012, carte de inmatriculare vehicul, factura nr._/18.10.2012, cerere adresata paratei, adresa raspuns.
Parata DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI - in reprezentarea Administratiei Finantelor Publice a Sectorului Bucuresti a formulat intampinare, prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratei AFP sector 1 pe motiv ca taxa de poluare a fost doar incasata de aceasta institutie, insa a fost virata in contul Administratiei Fondului pentru Mediu.
Prin aceeasi intampinare s-a formulat si o cerere de chemare in garantie impotriva Administratiei Fondului pentru Mediu prin care a solicitat in temeiul art. 1 din O.U.G.50/2008 si H.G. 686/2008 ca aceasta sa achite, in cazul admiterii cererii suma reprezentand taxa de poluare catre reclamant.
TRIBUNALUL
Prin sentinta civila nr.1789/11.03.2014, tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei AFP SECTOR 1, ca neîntemeiată, a admis actiunea, a dispus anularea adresei răspuns nr._/10.12.2012 ca nelegală, a obligat pârâta A.F.P. SECTOR 1 la restituirea sumei de 1138 lei reprezentând contravaloare taxă emisii poluante, cu dobânda legală aferentă, a respins cererea de chemare în garanție, ca neîntemeiată si a obligat pârâta la 42 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunta aceasta solutie, tribunalul a retinut urmatoarele:
Potrivit facturii seria_/18.10.2012, reclamanta a dobandit autoturismul marca HYUNDAI categorie auto M1, norme de poluare E5, nr. de identificare TMAJU81CaaJ334818, an de fabricatie 2012, . auto J_. iar pentru a il putea inmatricula in Romania a fost nevoit sa achite suma de 1138 lei, prin chitanta . nr._ reprezentand taxa emisii poluante, calculata prin decizia de calcul a taxei de emisii poluante nr._, in temeiul dispoz. L. 9/2012.
In vederea inmatricularii in Romania a autoturismului dobandit, reclamanta a fost nevoit sa achite suma de 1138 lei conform chitantei . nr._ reprezentand taxa emisii poluante, calculata prin decizia de calcul a taxei de emisii poluante nr._, in temeiul dispoz .L.9/2012.
Asa cum rezulta din cuprinsul deciziei de calcul a taxei pentru emisii poluante, s-a stabilit in sarcina reclamantului obligatia de a plati suma de 1138 lei, in temeiul prev.L.9/2012 .
Constata instanta ca reclamanta a formulat plangere adminsitrativa prin care a solicitat restituirea sumei achitate, conform art. 117 din OG92/2003.
Referitor la fondul cauzei, considera Tribunalul ca in speta sunt incidente prevederile L. 9/2012 ( care anterior a imbracat forma O.U.G.50/2008).
Problema de drept dedusa judecatii este daca taxa pentru emisii poluante stabilita de dispozitiile L. 9/2012 este legal perceputa de catre statul roman, in conditiile aderarii Romaniei la spatiul comunitar.
Asa cum rezulta din cuprinsul prev. art. 4 al. 1 din L. 9/2012, reclamanta are obligatia de a achita taxa pentru emisiile poluante reglementata, taxa care se face venit la fondul pentru mediu si se gestioneaza de Administratia Fondului pentru Mediu.
Tribunalul consideră că refuzul pârâtei de restituire a sumei incasate cu titlu de taxa de emisii poluante este nejustificat.
Astfel, potrivit art. 4 din L. 9/2012, ,,
(1) Obligatia de plata a taxei intervine:
a) cu ocazia inscrierii in evidentele autoritatii competente, potrivit legii, a dobandirii dreptului de proprietate asupra unui vehicul de catre primul proprietar din Romania si atribuirea unui certificat de inmatriculare si a numarului de inmatriculare;
b) la repunerea in circulatie a unui autovehicul dupa incetarea unei exceptari sau scutiri prevazute la art. 3 si 8;
c) la reintroducerea in parcul auto national a unui autovehicul, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul auto national, i s-a restituit proprietarului platitor valoarea reziduala a taxei, in conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligatia de plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in Romania, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul inmatricularii.”
Astfel, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România conform art. 4 lit. a, fără ca textul să facă distincția nici între autovehiculele produse in România și cele în afara acesteia, nici între autovehiculele noi și cele second - hand.
Deoarece actul normativ menționat a intrat în vigoare la data de 13 .01. 2012, rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autovehiculele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja in circulație înmatriculate în țara.
In consecinta, se creează o diferență de tratament fiscal între autovehiculele înmatriculate în România înainte și după . prevederilor L. 9/2012.
Așadar, legiuitorul a reglementat, . ca taxa de poluare, sub denumirea ,,taxa pentru emisiile poluante”, al cărei scop este, în principiu, concret - `poluatorul plătește` -, să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România a unor autovehicule second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.
Însă, în conformitate cu art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Astfel, potrivit art. 11 alin. 1 și 2 din Constituție, „ Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducereala îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”.
Potrivit dispozitiilor constituționale sus aratate, și față de Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, relua aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre ale Uniunii Europene de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CEJ în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).
Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”. Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prevederile art. 10 din Tratat.
Este de menționat că pe rolul Curții Europene de Justiție, s-au aflat cauzele reunite Akos Nadasdi și I. N. contra autorităților ungare, soluționate prin Hotărârea din 5 decembrie 2006, Curtea stabilind că art. 90 par. 1 din Tratat trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de legea maghiară privind taxele de înmatriculare, asemănătoare celei introduse de autoritățile române.
În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de emisii poluante contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Analizând dispozițiile art. 2 al. 1 lit. l din L. 9/_, retine Tribunalul ca, taxa pentru emisiile poluante, este definita de legiuitor ca fiind ,,l) taxa – reprezinta suma datorata de catre contribuabil pentru emisiile poluante provenite de la autovehiculele din categoriile M1, M2, M3 si N1, N2, N3”.
In chiar preambului acestei legi, se mentioneaza ca taxa pentru emisiile poluante este chiar noua taxa de poluare, si, in cuprinsul acesteia nu sunt regasite modificari substantiale ale fostei O.U.G.50/2012 care a reglementat vechea taxa de poluare, in prezent suspendata de la aplicare.
Coroborand prevederile legale in vigoare cu normele europene, rezultă că pentru un autovehicul produs în România sau în alte state membre UE, nu trebuie sa se perceapa o noua tax, independent de denumirea acesteia, ( taxa de poluare, sau taxa pentru emisiile poluante), dacă a fost anterior înmatriculat . al Uniunii Europene.
Reglementată în acest mod, taxa pentru emisiile poluante diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru: cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România.
In consecinta, L.9/2012 este deci contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu (Germania), favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second - hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autovehiculelor noi produse în România. Ori, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea.
Tribunalul mai remarcă un alt tip de discriminare - între persoanele care au solicitat înmatricularea autovehiculelor anterior datei de 13.01.2012 (respectiv 1.07.2008, conform O.U.G.50/2008) și cele care înmatriculează autovehicule ulterior, doar aceste din urmă persoane plătesc taxa pentru emisiile poluante (respectiv de poluare) deși este evident că poluare deriva de la ambele categorii de autoturisme. Discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei pentru emisiile poluante ( respectiv de poluare) de faptul înmatriculării, deși din preambulul L. 9/2012 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului, ceea ce implica instituirea unei taxe de emisii poluante ( de poluare) pentru toate autovehiculele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.
Pe cale de consecință, Tribunalul constată că reclamantei in mod nejustificat i s-a perceput taxa pentru emisiile poluante, astfel că este îndeplinit cerințele art. 1 alin. 1, 2 alin. 2 și 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, republicată, să se adreseze instanței de contencios administrativ, în vederea anulării actului vătămător, recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.
Mai considera instanta ca in speta sunt incidente si prevederile Deciziei nr. 24/ 14.11.2011 pronuntata de I.C.C.J. in recursul promovat de procurorul general in interesul legii, prin care s-a aratat ca actiunile avand ca obiect restituirea taxei de poluare ( cu noua forma reglementata de legiuitor ca taxa de emisii poluante, potrivit L. 9/2012) sunt supuse restituirii, conform jurisprudentei Curtii Europene de Justitie si in lipsa unei cereri prealabile care sa fie formulate in fata organului fiscal de catre contribuabil.
Astfel, I.C.C.J. in solutia sus mentionata a statuat ca, ,,Principiul general este acela ca statele membre trebuie sa ramburseze taxele percepute in mod nelegal, Curtea de Justitie a Uniunii Europene insistand asupra ideii disponibilitatii unui remediu specific in cadrul sistemelor juridice nationale, ca remediu de drept european.
Relevanta in aceasta privinta este hotararea pronuntata in Cauza 199/82 Amministrazione delle Finanze dello Stato c. San Giorgio SpA.
Curtea de Justitie a Uniunii Europene a stabilit cu claritate ca taxa de poluare reglementata de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2008, aprobata prin Legea nr. 140/2011 inclusiv cu modificarile aduse prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 117/2009 pentru aplicarea unor masuri privind taxa de poluare pentru autovehicule, aprobata prin Legea nr. 17/2011 (potrivit paragrafului 27 din hotararea preliminara prin care s-a solutionat Cauza C-263/10, N.), contravine dispozitiilor art. 110 al Tratatului privind functionarea Uniunii Europene.
Prin urmare, conform jurisprudentei consecvente a Curtii de Justitie a Uniunii Europene, contribuabilii au dreptul la restituirea taxei prelevate de un stat membru cu incalcarea dreptului european si, corelativ, statul are obligatia de a o restitui.
Conform principiului autonomiei procedurale, regulile care guverneaza rambursarea sumelor in discutie sunt regulile nationale.
Principiul existentei unor remedii nationale adecvate si efective a fost dezvoltat si explicitat mai ales in hotararea pronuntata asupra afacerilor reunite C-397/98 si C-410/98, Metallgesellshaft Ltd. si altii si Hoechst UK Ltd., in care Curtea de la Luxembourg a punctat in sensul ca rambursarea taxelor prelevate nelegal nu poate fi conditionata de contestarea reglementarii nationale ori a actelor fiscale la momentul platii.
In esenta, Curtea a aratat ca autoritatile fiscale nationale nu pot invoca o culpa a contribuabililor care nu au apelat la un remediu national ineficient, in conditiile in care ele insele sunt culpabile pentru aplicarea unor norme nationale incompatibile cu dreptul european.
Aceste reguli sau proceduri, la randul lor, trebuie sa respecte principiul echivalentei (neputand institui conditii mai putin favorabile decat pentru cererile similare bazate pe incalcarea dreptului national) si principiul efectivitatii (procedura nationala nu trebuie sa faca excesiv de dificil sau chiar imposibil exercitiul drepturilor conferite de Tratatul privind functionarea Uniunii Europene).
Justitiabilii care au solicitat rambursarea taxei de poluare au apelat la procedura *restituirii de sume*, invocand preponderent, potrivit art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedura fiscala, *aplicarea eronata a prevederilor legale*.
Aceasta reglementare respecta cele doua principii enuntate anterior, al echivalentei si al efectivitatii; nu s-a sustinut ca art. 110 al Tratatului privind functionarea Uniunii Europene nu ar putea fi circumscris ipotezei vizate de norma nationala, adica nu ar putea constitui o prevedere legala aplicata eronat.
Problema controversata vizeaza admisibilitatea utilizarii directe a acestei cai ori, dimpotriva, parcurgerea obligatorie, in prealabil, a procedurii reglementate de art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2008, aprobata prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedura fiscala.
Conscluzionand, Inalta Curte a retinut ca actiunea judiciara avand ca obiect restituirea taxei de poluare nu poate fi conditionata de parcurgerea procedurii de contestare a deciziei de calcul al taxei de poluare, cele doua proceduri fiind distinct reglementate de Codul de procedura fiscala.
Din aceasta perspectiva, se impun cateva precizari.
Astfel, in primul rand, a sustine ca nu exista acces la procedura restituirii, reglementata de art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedura fiscala (si, implicit, Ordinul ministrului finantelor publice nr. 1.899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, precum si de acordare a dobanzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depasirea termenului legal), decat dupa epuizarea procedurii reglementate de art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2008, aprobata prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedura fiscala inseamna practic a inlatura din ordinea juridica prima dispozitie legala indicata.
.. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedura fiscala nu ar mai avea nicio justificare logica daca restituirea sumelor nelegal platite nu s-ar putea obtine decat atacand direct decizia de calcul al taxei de poluare. Or, potrivit regulii de interpretare *actus interpretandus est potius ut valeat quam pereat*, un text de lege trebuie interpretat in sensul in care ar produce efecte, iar nu in sensul in care n-ar produce niciunul.
Trimiterea la prevederile art. 117 alin. (1) lit. f) din Codul de procedura fiscala, pe care procurorul general o realizeaza in cuprinsul memoriului de recurs in interesul legii, nu face decat sa intareasca argumentatia expusa, cata vreme acesta nu este decat un alt caz distinct (dintre cele 8 reglementate de legiuitor) in care se restituie sumele incasate.
In al doilea rand, nu trebuie ignorate obiectul si finalitatea celor doua proceduri care vizeaza, pe de o parte, anularea deciziei de calcul al taxei de poluare, cu consecinta inlaturarii acesteia din realitatea juridica, iar, pe de alta parte, cenzurarea refuzului nejustificat de solutionare a cererii de restituire a taxei de poluare si obligarea la restituirea sumei incasate cu acest titlu.
Procedura prealabila reglementata de dispozitiile legale amintite anterior este obligatorie numai in cazul primei categorii de actiuni, in timp ce, pentru a doua, ea nu mai are un astfel de caracter in baza art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare.
In al treilea rand, solutia admisibilitatii unor asemenea actiuni se impune mai ales prin prisma jurisprudentei Curtii de Justitie a Uniunii Europene, care recunoaste contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe platite cu incalcarea dreptului european, independent de orice contestare a actului administrativ prin care aceasta taxa a fost stabilita.
Relevanta in aceasta privinta este jurisprudenta Metallgesellshaft si Hoechst, in care s-a conchis in sensul ca *este contrar dreptului european ca o instanta nationala sa respinga sau sa admita doar in parte o cerere... pentru rambursarea sau repararea prejudiciului financiar suferit ca o consecinta a platii impozitului pe profit... pentru simplul motiv ca acestea nu au solicitat autoritatii fiscale beneficiul regimului fiscal... si ca nu s-au folosit de remediile juridice aflate la dispozitia lor pentru a contesta refuzurile autoritatilor fiscale, prin invocarea prioritatii si efectului direct al dreptului comunitar, in conditiile in care legislatia nationala refuza... beneficiul regimului
In fine, aceasta solutie se impune si prin prisma Conventiei pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, respectiv a art. 13, potrivit caruia statele trebuie sa asigure un recurs efectiv, prin care o persoana sa se poata plange de incalcarea drepturilor sale.
Raportat la exceptia lipsei calității procesual pasive a pârâtei A.F.P. sector 1, instanta o va respinge, ca neîntemeiată, avand in vedere ca intre reclamanta si aceasta parata s-a nascut raportul juridic de drept administrativ fiscal, decizia de stabilire a taxei de emisii poluante fiind emisa de AFP sector 1, care este si persoana juridica care a incasat aceasta taxa .
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, văzând și prevederile art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 republicată, Tribunalul va admite acțiunea.
In ce priveste capătul de cerere privind anularea adresei răspuns nr._/10.12.2012 ca nelegală – instanta constata ca reclamanta a formulat procedura administrativa prealabila, insa parata a emis raspunsul contestat pe aceasta cale.Apeciaza instanta ca raspunsul acordat este nelegal emis, intructa sunt incalcate normele comunitare si contravine jurisprudentei CJCE.Astfel instanta va admite acest capat de cerere si va dispune anularea adresei răspuns nr._/10.12.2012, ca nelegală.
Va obliga pârâta A.F.P. SECTOR 1 să restituie reclamantului suma de 1138 lei reprezentând contravaloare taxă emisii poluante cu dobânda legală aferentă, de la momentul platii taxei, conform chitantei, respectiv 28.11.2012 si pana la efectiva restituire, in temeiul Dec. ICCJ nr. 24/14.11.2012 si jurisprudentei CJCE- cauza I..
Va obliga pârâta, aflata in culpa procesuala la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, in temeiul prev. art. 274 din C., respectiv 42 lei, taxă de timbru și timbru judiciar.
Referitor la cerera de chemare in garantie formulata de parata contra Administratiei fondului pentru Mediu, apreciaza Tribunalul ca aceasta nu este intemeiata, intrucat parata A.F.P. sect. 1, desi aflata in culpa procesuala, nu este dovedit un raport juridic de drept administrativ fiscal in prezenta cauza cu chematul in garantie, care este un tert in relatie cu reclamantul.
Imprejurarea ca prev. L. 9/2012 stipuleaza ca incasarea sumei cu titlu de taxa de poluare se face venit la Administratia Fondului pentru Mediu, de catre acest organ administrativ nu implica automat si existenta unui raport juridic intre organul fiscal si institutia de mediu.
Astfel, se va respinge cererea de chemare în garanție, ca neîntemeiată, nefiind indeplinite cerintele art. 60-63 din C..
RECURSUL
Parata Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice a introdus recurs impotriva sentintei de mai sus, afirmand ca instanta de fond trebuia sa admita exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, deoarece taxa se face venit la bugetul Fondului pentru Mediu administrat de Administratia Fondului pentru Mediu.
Pe fond, recurenta a afirmat ca taxa a fost incasata in baza unui act normativ cu putere de legem emis conform Constitutiei.
S-a mai aratat ca dobanzile pot fi restituite numai de la data la care petentul a prmit raspiuns negativ la cererea de restituire a debitului principal, deoarece numai de la aceasta data exista un refuz nejustificat, iar calculul dobanzilor poate incepe numai dupa expirarea unui termen de 30 de zile de la ramanerea irevocabila a sentintei.
S-a mai aratat ca instanta de fond trebuia sa admita cererea de chemare in garantie.
Cu privire la obligarea la plata cheltuielilor de judecata, solicita sa se constate ca in mod neintemeiat, instanța de fond a considerat ca sunt intrunite condițiile prevăzute de art.274 alin.1 Cod proc.civila.
Solicita să se dispună respingerea acestei cereri ca neîntemeiată, având în vedere aplicarea corectă de către organele fiscale a legislației incidente în cauza, iar, în subsidiar, aplicarea prevederilor art. 274 alin. (2) Cod proc.civ. în sensul diminuării onorariilor solicitate de aceasta raportat la împrejurarea că litigiul are un grad redus de dificultate.
De asemenea, in susținere, precizeaza că prin emiterea deciziilor de calcul a taxei de poluare, organele fiscale nu au procedat decât la aplicarea legislației in vigoare privind această taxă.
O alta condiție care trebuie îndeplinita pentru a se acorda cheltuielile de judecata, este ca partea care le solicita sa fi câștigat in mod irevocabil procesul, ori in situația de fata nu ne încadram in aceasta categorie.
De asemenea, nici aspecte privind reaua credința, comportarea neglijenta sau exercitarea abuziva a drepturilor procesuale nu pot fi reținute in sarcina recurentei pentru ca a fi obligata la plata cheltuielilor de judecata. Or, in cazul de fata, nu este îndeplinita nici una din aceste condiții, actele atacate de către reclamanta, fiind temeinic si legal intocmite, motiv pentru care solicita respingerea si acestui capăt de cerere.
Intimata-reclamanta J. C. G. a depus intampinare solicitand respingerea recursului ca neintemeiat.
CURTEA
Analizand recursul, în raport de criticile formulate și prevederile legale incidente, Curtea reține:
In ceea ce priveste solutia data de prima instanta asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratei Administratia Finantelor Publice sector 1 Bucuresti, instanta constata urmatoarele:
Este adevarat ca potrivit art.1 din OUG nr.50/2008 taxa se face venit la bugetul Fondului pentru Mediu, administrat de chematul in garantie Administratia Fondului pentru Mediu, dar potrivit art.5, alin.1 si 2 din acelasi act normativ, taxa se calculeza, se stabilieste si se incaseaza de catre autoritatea fiscala competenta, adica de parata.
Rezulta astfel, ca parata are calitatea de mandatar legal al Administratiei Fondului pentru Mediu, putand raspunde fata de reclamant pentru depasirea limitelor mandatului, prin emiterea unor acte nelegale.
In consecinta, instanta de fond a respins in mod legal exceptia ca neintemeiata.
In ceea ce priveste solutia data de prima instanta asupra fondului cauzei, Curtea retine urmatoarele:
Soluția de restituire a taxei pe poluare se intemeiaza pe discriminarea fiscala intre produse aflate în libera circulatie în Uniunea Europeana și produse similare aflate în circulatie pe piața interna, discriminare ce are ca efect incurajarea tranzactiilor cu produse autohtone, cu consecinta incalcarii art.110 T.F.U.E.
Pentru ca produsul reclamantei sa intre sub protecția art.110 T.F.U.E., deci pentru ca o astfel de discriminare să fie retinuta de instante, este necesar ca reclamanta să facă dovada ca produsul sau provine din Uniunea Europeana, în cazul concret, ca a fost inmatriculat pentru prima data într-un stat UE, altul decât Romania.
Or, o astfel de dovada nu a fost făcută în speta, deși Curtea a citat intimata-reclamanta cu aceasta mentiune, tinand cont ca nici la fond o astfel de dovada nu a fost făcută.
Pentru aceste motive, curtea va admite recursul și va modifica sentința atacata, în sensul respingerii actiunii ca neintemeiate și, pe cale de consecinta, a cererii de chemare în garantie ca ramase fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI - ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTOR 1 A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 1789/11.03.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata –reclamantă J. C. G. și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU.
Modifică sentința atacată, în sensul că:
Respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de chemare în garanție, ca lipsită de obiect.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Septembrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. R. I. J. A. M. A.
GREFIER
P. M.
Red./tehn A.J.
Jud. fond: L. G. – Tribunalul București - SCAF
M.P. 14 Septembrie 2014
| ← Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 6111/2014.... | Pretentii. Decizia nr. 6839/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
