Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG nr.24/2008. Sentința nr. 2838/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2838/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 4927/2/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A - C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2838
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 23 octombrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M. D.
GREFIER - A. M. C.
Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul C. NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII în contradictoriu cu pârâtul T. P. S., având ca obiect constatarea calității de lucrător/colaborator al securității (OUG nr.24/2008).
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul prin consilier juridic cu delegație de reprezentare la dosar – fila 8 și pârâtul personal care se legitimează cu CI . nr._ și asistat de avocat cu împuternicire avocațială la dosar – fila 104.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Verificându-și competența conform dispozițiilor art. 131 C.pr.civ., Curtea constată competența generală, materială și teritorială de soluționare a cauzei în raport de prevederile art. 11 din OUG nr. 24/2008.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea acordă cuvântul pe propunere de probe.
Având cuvântul, reprezentantul reclamantului solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Având cuvântul, apărătorul pârâtului solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, inclusiv a celor pe care le depune în ședință publică, procedând la comunicarea acestora și către partea adversă. De asemenea, solicită încuviințarea probei cu martori, teza probatorie fiind aceea de a arăta faptul că a existat o constrângere a organelor de securitate cu privire la pârâtul din prezenta cauza.
Având cuvântul, reprezentantul reclamantului solicită respingerea probei cu martori deoarece relația cu Securitatea era una conspirativă, deconspirarea acestei relații presupunea chiar scoaterea din rețea a celui care făcea acest lucru, considerând că nu are vreo relevanță în situația de față.
Având cuvântul, apărătorul pârâtului menționează că reclamantul a invocat în răspunsul la întâmpinare faptul că nu s-a făcut dovada acestei constrângeri. Consideră că este singura modalitate, în afară de documentele deja aflate la dosarul pe care reclamantul l-a depus, prin care se poate aduce o dovadă dat fiind faptul că CNSAS susține că erau activități secrete. Este greu de crezut că după atâta timp de la producerea acelor evenimente s-ar putea aduce o dovadă în acest sens. Apreciază că scopul legii este acela de a stabili cu claritate cine s-a făcut vinovat de colaborarea cu Securitatea, ci nu a priori dacă cineva a semnat un angajament trebuie să fie considerat colaborator.
În replică, reclamantul prin consilier juridic precizează că singurele cauze de exonerare sunt cele prevăzute în lege în art. 2 teza a 2-a și a 3-a care în situația de față nu se poate proba.
Având cuvântul, apărătorul pârâtului învederează că mai are de făcut o precizare în legătură cu proba cu înscrisuri, și anume având în vedere faptul că nu s-a depus întreg dosarul și că parte din înscriusurile depuse de CNSAS conțin file care sunt acoperite, sunt înnegrite astfel încât nu poate cunoaște conținutul acestora, solicită ca instanța să pună în vedere CNSAS-ului să depună în integralitate dosarul pârâtului. De asemenea, solicită a fi depus în integralitate dosarul informatorului Ș. V., dosar care are numărul R_, acesta fiind dosarul de colaborator al Securității al numitului Puspoki L. cu privire la care se consideră de către CNSAS că pârâtul din prezenta cauză s-ar face vinovat de acte care ar fi putut aduce repercusiuni asupra acestuia. Consideră că sunt acestea sunt utile soluționării cauzei.
În replică, reclamantul prin consilier juridic menționează că informațiile care sunt înnegrite sunt informații care privesc viața privată a terților, deci nu au relevanță în prezenta cauză.
În contrareplică, apărătorul pârâtului învederează că sunt și file lipsă. Consideră că au fost și declarații favorabile vizavi de colegii pârâtului și care ar fi fost relevante cu privire la faptul că acesta nu a dorit niciodată să pună pe nimeni într-o situație proastă. De asemenea, suspectează că acele pasaje care sunt acoperite pot să releve anumite situații favorabile pârâtului.
Reclamantul prin consilier juridic menționează că în cererea de chemare în judecată a reținut notele informative care privesc aspectele potrivnice regimului comunist. Este adevărat că poate pârâtul a dat informații și despre colegi în care nu a menționat aceste aspecte potrivnice regimului comunist, dar în acțiune interesează informațiile prin care au fost încălcate drepturile și libertățile fundamentale ale omului.
Deliberând asupra probatoriului, în temeiul dispozițiilor art. 255 raportat la art. 258 C.pr.civ., Curtea încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri, apreciind-o ca fiind concludentă, pertinentă și utilă soluționării cauzei.
În ceea ce privește solicitarea de a se depune la dosar întreg dosarul informativ care privește pe pârât, precum și dosarul informativ în integralitate ce vizează una dintre persoanele cu privire la care s-ar fi furnizat informații, Curtea apreciază că nu este utilă soluționării cauzei dat fiind faptul că cererea de chemare în judecată a fost formulată de către reclamant, având în vedere înscrisurile ce au fost depuse la dosarul cauzei, motiv pentru care și analiza instanței în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 2 din OUG nr. 24/2008 urmează a fi efectuată tot în raport de acestea.
În egală măsură și pentru considerente asemănătoare, Curtea apreciază că nu este utilă soluționării cauzei proba cu martori, urmând a o respinge ca atare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată considerând îndeplinite condițiile pentru stabilirea calității de lucrător al Securității în cazul pârâtului. Aceasta a fost recrutat pentru încadrarea informativă a unui coleg de serviciu, iar în această calitate a furnizat informații despre activități potrivnice regimului comunist prin care s-au încălcat drepturi și libertăți fundamentale ale omului.
Apărătorul pârâtului solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Arată că reclamantul invocă în cuprinsul cererii de chemare în judecată faptul că pârâtul ar fi furnizat anumite informații conștient că asupra colegilor, având în vedere nu numai directoarea respectivă, ci și ceilalți profesori care deși nu au fost nominalizați sunt identificabili la care s-a referit în delațiunile sale, se pot lua măsuri de investigare prin căutarea și obținerea de noi informații. O astfel de afirmație este nereală și neconformă cu notele aflate la dosar, fiind situație fictivă pe care acesta își bazează cererea de chemare în judecată. Pârâtul nu putea face niciun fel de afirmații despre directoare și profesori dat fiind faptul că nu a avut legătură cu directoarea și profesorii de la instituțiile de învățământ, lucrând ca linotipist la Casa Scânteii, fiind urmărit de Securitate și ulterior pus să semneze un angajament tocmai pentru faptul că acesta lucra la o revistă în limba maghiară, iar agenții de securitate bănuiau că acolo se pot desfășura manifestări național-iredentiste.
În însăși nota de constatare depusă de reclamant la dosar se menționează că pârâtul a fost urmărit pe perioade îndelungate, respectiv perioada aprilie-iulie 1984, mai 1985, linotipist la Combinatul Poligrafic “Casa Scânteii”, titularul a fost luat în lucru pentru manifestări naționaliste-iredentiste. În perioada aprilie-octombrie 1989, titularul a fost luat în lucru prin mapă de verificare, deoarece a fost semnalat cu relații neoficiale cu funcționari ai unor ambasade acreditate la București. Menționează că perioada pentru care acesta a fost urmărit este mult mai mare. La dosarul depus de reclamant se poate observa că există un raport asupra pârâtului și asupra familiei sale încă din anul 1980 și scrisori pe care acesta le-a primit și respectiv transmis către un prieten care imigrase în RSG și care stabilea cu acesta modalitatea pentru a fugi din țară și a merge la el. Este evident că agenții de securitatea l-au urmărit, au cules date de la vecini și colegi, ulterior l-au chemat și l-au amenințat, profitând de toate aceste lucruri pe care le cunoșteau să semneze o declarație prin care el recunoaște aceste fapte și își ia angajamentul că nu le va repeta și, de asemenea, cunoaște consecințele penale pe care această atitudine le are.
Este evident, așadar că acesta s-a aflat sub constrângere atât timp cât i s-a pus în vedere faptul că atitudinea sa are consecințe penale. În angajamentul respectiv, pe care acesta a fost obligat să-l semneze cu agenții de securitate, a fost obligat să menționeze că este conștient că încălcarea obligațiilor asumate prin acel angajament atrage sancțiuni determinate de prejudiciile produse organelor de securitate. Este evident că nu s-ar fi putut sustrage de la întâlnirile la care era chemat de agenții de securitate, astfel că susținerile reclamantului cum că nu s-ar face dovada că pârâtul a fost constrâns nu pot fi primite. Din documentele aflate la dosar, depuse de însuși de către reclamant, rezultă că au existat astfel de constrângeri.
Mai mult decât atât, se observă din înscrisurile aflate la dosar că pârâtul deși avea o situație familială mai dificilă, soția sa avusese mai multe tentative de suicid, unul dintre copii decedase, agenții de securitate nu au ținut cont aceste aspecte și au continuat să îl cheme să dea rapoarte, deși din însăși aceste rapoarte reiese cu claritate că nu mai dorea să relateze nimic și că informațiile furnizate nu aveau importanță. Apreciază că este relevant faptul că însăși soția pârâtului a fugit din țară și a fost condamnată pentru acest lucru întrucât nu a putut să plece mai departe de Iugoslavia și a fost trimisă înapoi în țară. Menționează că a depus la dosar documentul prin care se poate observa că aceasta a fost condamnată la un an de zile pentru această acțiune.
Din notele depuse de agentul de securitate se poate observa că pârâtul se afla în permanență supravegheat sau tocmai din acest motiv era permanent supravegheat și chemat să dea rapoarte, pentru faptul că își dorea să plece din țară și a încercat în toate modalitățile și se poate observa din notele date de ceilalți colegi faptul că dorea în continuare să fugă din țară. Este evident că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, faptul că s-ar fi menționat că între colegi s-a discutat despre un proiect de lege cu privire la contribuția în bani și în muncă a cetățenilor RSR nu este suficient să se stabilească cum că pârâtul ar fi urmărit îngrădirea drepturilor și libertăților cetățenești așa cum cere lege, ci era o simplă relatare a celor care se discutau în colectivul respectiv.
Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Depune sentința civilă nr. 4027/06.06.2011 pronunțată în dosarul nr._ de Cutea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal reprezentând practică judiciară din care reiese faptul că însăși Curtea de Apel București a constatat faptul că simplul fapt al semnării unui angajament nu echivalează cu calitatea de colaborator al Securității și că nemulțumirile generale exprimate cu privire la regimul comunist nu se încadrează în prevederile legii.
În temeiul dispozițiilor art. 394 C.pr.civ., Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.07.2014 sub nr._, reclamantul C. Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul T. P. S., să se aprecieze asupra calității acestuia de colaborator al Securității.
În motivare, reclamantul a arătat că, prin cererea nr. P 7031/10/25.05.2010 adresată C.N.S.A.S de câtre Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, se solicita verificarea pârâtului, în calitate de deținător al titlului de luptător pentru victoria revoluției din decembrie 1989.
S-a arătat că pârâtul a fost recrutat pentru supravegherea informativă a colegului său de muncă Puspoki L., semnalat cu manifestări naționalist-iredentiste. A confirmat colaborarea prin semnarea unui angajament olograf prin care preia numele conspirativ „S.".
Reclamantul a precizat că informațiile furnizate de pârât Securității se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. Astfel, prin nota informativă din 29.08.1981, pârâtul a comunicat că, în cadrul unor discuții purtate la serviciu, Puspoki L. și C. I. au comentat nefavorabil și chiar în mod tendențios proiectul de lege cu privire la contribuția în muncă și în bani a cetățenilor RSR privind dezvoltarea patriei, pârâtul informând și faptul că Puspoki L. se află în relații de prietenie cu Bacsi F., fost condamnat pentru tentativă de trecere frauduloasă a frontierei. De asemenea, prin nota informativă din 16.11._, referitoare la colegul său Puspoki L., pârâtul a comunicat Securității că face tot felul de afirmații cu privire la așa-zise lipsuri ale ungurilor din țară, datorită politicii necorespunzătoare dusă de conducerea superioară de partid și de stat.
Este de notorietate faptul că Securitatea monitoriza cu atenție orice comentariu legat de condițiile de trai din România și față de hotărârile adoptate la nivel de partid și de stat, cunoscut fiind faptul că regimul urmărea promovarea ideii că statul comunist era forma superioară de organizare politică și socială, în care toate persoanele aveau un nivel de viață ridicat, iar meritul pentru această stare de fapt se datora în exclusivitate partidului și „conducătorului suprem".
Pe baza informațiilor furnizate de pârât, ofițerul a dispus: „vor fi identificate și verificate P. Martha și B. M., care au asistat unele discuții ostile".
De asemenea, informația potrivit căreia „vă informez că Puspoki L. se află în relații de prietenie cu Bacsi F., fost condamnat pentru tentativă de trecere frauduloasă a frontierei”, a dus la întreprinderea de „măsuri de identificare și verificare a numitului Bacsi Ferecz, legătură apropiată a celui urmărit”.
Pe de altă parte, s-a arătat că nu se poate reține că furnizarea unor informații de asemenea natură nu a fost făcută conștient, având reprezentarea clară a faptului că relatări ca cele prezentate anterior nu rămâneau fără urmări. Prin furnizarea acestor informații, pârâtul a conștientizat că asupra colegilor la care s-a referit în delațiunile sale se pot lua măsuri de investigare, prin căutarea și obținerea de noi informații, fără acordul acestora (încălcarea dreptului la viată privată) și, prin urmare, a vizat această consecință, în concluzie, informațiile furnizate de pârât au îngrădit dreptul la libertatea de exprimare prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965 și de art. 19 din Pactul Internațional cu privire ia Drepturile Civile și Politice, precum și dreptul la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 3 lit. z), art. 2 lit. b), art. 8 lit. a), art. 11 alin. 1 din OUG nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea 293/2008, coroborate cu art. 31 alin. 2 și art. 35 alin. 5 lit. a) din Regulamentul de organizare și funcționare al C.N.S.A.S adoptat prin Hotărârea nr. 2/2008, precum și ale art. 194 C.pr.civ.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar un set de înscrisuri, în copie.
Pârâtul T. P. S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, pârâtul a arătat că a fost o victimă a regimului comunist, aspect ce reiese cu claritate din dosarul pe care reclamantul l-a depus împreună cu acțiunea sa. Relevant în acest sens este faptul că însuși reclamantul menționează în mod expres în nota de constatare pe care a întocmit-o motivul real al deschiderii de către Securitate a dosarului pe numele său, respectiv pentru manifestări iredentist-naționaliste și pentru relații neoficiale cu funcționari ai unor ambasade acreditate la București.
Din raportul nr. 113/19.06.1985 întocmit de către ofițerul de securitate reiese cu claritate faptul că a fost urmărit de aceștia și constrâns să recunoască faptul că avea o atitudine de opunere contra regimului și că a intenționat să fugă în RGF, precum și să își ia angajamentul că va înceta să mai aibă astfel de manifestări.
Pârâtul a menționat că avea o situație familială delicată, având soția bolnavă, diagnosticată cu probleme psihice, și doi copii mici de care trebuia să mă ocup, iar pe acest fond a fost amenințat și constrâns să își iau angajamentul că va colabora cu Securitatea, fiindu-i adus la cunoștință că faptele comise cad sub incidența legii penale și este pasibil de pedeapsă. În aceste condiții, pârâtul era dispus să semneze orice i-ar fi cerut organele de securitate.
O dovadă în plus a faptului că a semnat notele respective sub imperiul constrângerii este și faptul că în perioada respectivă pârâtul a continuat să fie urmărit.
Împrejurarea că dezaproba regimul comunist reiese și din împrejurarea că, atunci când a fost exclus din partid, pârâtul a manifestat indiferență.
Totodată, pârâtul a învederat că, urmare a faptului că era în permanență în atenția organelor de securitate, a căutat în continuare modalități de a fugi din țară, aspect ce reiese și din nota relatată securității de sursa "T." și aflată la fila 29 din dosar, în anul 1988 soția sa a reușit să fugă din țară împreună cu cumnatul său, intenția fiind ca ulterior să plece și pârâtul. O dovadă a faptului că nu dorea să colaboreze cu Securitatea este și faptul că a folosit acest prilej pentru a scăpa și, sfătuit de un milițian, i-a informat de plecarea soției pentru a fi lăsat în pace și a nu mai fi chemat și obligat să semneze declarații, demers ce a avut efect.
Pârâtul a precizat că scria notele după dictarea agenților de Securitate, cu a fost situația de exemplu cu informația conform căreia Puspoki L. frecventează casa de cultura P. S., întrucât relația sa cu acesta nu se extindea în afara serviciului. În mod similar i s-a spus să scrie si despre faptul că s-ar fi comentat la serviciu între colegi despre proiectul de lege cu privire la contribuția în muncă și bani a cetățenilor RSR.
Totodată, pârâtul a arătat că Puspoki L. nu a fost urmărit de securitate ca urmare a celor semnalate, acesta aflându-se deja în atenția securității, ca toți cei care lucrau la revista maghiară și erau bănuiți de activități naționalist-iredentiste.
Mai mult, în cauză nu sunt întrunite cele două condiții prevăzute de lege. Astfel, nu se poate considera că nota invocată cuprinde referiri la activități sau atitudini potrivnice regimului comunist, ci au caracter vag.
De asemenea, informațiile nu au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Pe de altă parte, pârâtul a menționat că nu a relatat nimic despre vreo directoare sau despre vreun profesor, fiind evident că reclamantul încearcă să își justifice cererea pe o situație fictivă, pe fapte care nu îi pot fi imputate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 C.pr.civ., art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008.
În dovedire, pârâtul a depus la dosar un set de înscrisuri, în copie.
Reclamantul C. Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat răspuns la întâmpinare prin care a precizat că interesul instituției nu este cel de care face vorbire pârâtul, respectiv retragerea titlului de revoluționar, ci acela stabilit de prevederile art. 3 și urm. din OUG. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, ce obligă instituția la verificări în legătură cu existența sau inexistența calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, cu privire persoanele ce candidează, ocupă sau dețin funcții și demnități.
De asemenea, a arătat că art. 2 lit. b) teza a II-a și a III-a prevede cazurile de exonerare ce pot fi invocate în ipoteza constatării calității de colaborator al Securității, iar situația invocată de pârât nu se încadrează în aceste prevederi.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 201 alin. 2 C.pr.civ., art. 3 lit. z), art. 2 lit. b) și art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, pentru a se constata calitatea pârâtului de colaborator al Securității, motiv pentru care prezenta acțiune este întemeiată și urmează a fi admisă, pentru următoarele considerente:
Cu titlu preliminar, Curtea reține că în preambulul O.U.G. nr. 24/2008 se arată că „în perioada de dictatură comunistă, cuprinsă între 6 martie 1945-22 decembrie 1989, puterea comunistă a exercitat, în special prin organele securității statului, parte a poliției politice, o permanentă teroare împotriva cetățenilor țării, drepturilor și libertăților lor fundamentale”.
Din analiza preambulului și a prevederilor OUG nr. 24/2008 rezultă că rațiunea adoptării acestui act normativ derivă din necesitatea cunoașterii de către membrii unei societăți postcomuniste a fostului regim totalitar, depășirii nivelului organizatoric, intelectual și moral impus de un sistem caracterizat prin structuri și moduri de gândire inadecvate, respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale, creării unei culturi politice autentice și a unei societăți civilizate, verificării a posteriori a comportamentului persoanelor care în prezent candidează pentru sau ocupă demnități ori funcții publice (aflându-se în situația de a fi garanții Constituției și ai democrației) ori dețin titluri care implică o dimensiune morală primordială, legea neavând un scop punitiv și neinstituind o responsabilitate penală a celor în privința cărora se va constata că au fost lucrători sau colaboratori ai Securității.
Sub aspectul care interesează în cauză, Curtea reține că OUG nr. 24/2008 urmărește scopul de deconspirare, indicat în preambul, a persoanelor care au contribuit la instrumentarea dosarelor întocmite de Securitate sau care au efectuat activitățile prevăzute de actul normativ respectiv, prin consemnarea publică (publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, și punerea la dispoziția mijloacelor de informare în masă de către reclamantul C.N.S.A.S.) a celor care ocupă demnitățile sau funcțiile enumerate în art. 3, precum și a celor care își manifestă intenția de a candida pentru alegerea sau numirea în aceste demnități sau funcții publice, actul normativ antrenând doar eventuale consecințe de ordin moral în privința celor care au încălcat drepturile și libertățile fundamentale ale altora în perioada dictaturii comuniste.
Prin urmare, rolul instanței învestite cu soluționarea unei acțiuni în constatarea calității de colaborator sau, după caz, de lucrător al Securității, nu este acela de a stabili vinovații, de a aplica pedepse și de a le individualiza, nerealizând o justiție retributivă, ci doar de a verifica, pe baza copiilor certificate de pe documentele aflate în arhiva reclamantului C.N.S.A.S. și a probelor administrate de pârât, întrunirea cumulativă a condițiilor prevăzute de lege pentru existența calității în discuție, rațiunea legii și rolul instanței fiind în acord cu principiile stabilite prin jurisprudența C.E.D.O, ca expresie a celor mai înalte idei despre justiție și echitate (a se vedea hotărârea de M. Cameră pronunțată la data de 16.03.2006 în cauza Zdanoka contra Letoniei; decizia de inadmisibilitate din 22.11.2001 în cauza Knauth contra Germaniei).
Așadar, prin reglementarea prevăzută de OUG nr. 24/2008, legiuitorul a urmărit deconspirarea prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliție politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică a acestora și fără să creeze premisele unei forme de răspundere colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informații, în condițiile lipsei de vinovăție și a vreunei încălcări a drepturilor omului și a libertăților fundamentale în fiecare caz în parte (în același sens pronunțându-se și Curtea Constituțională prin decizia nr. 530/09.04.2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 430/24.06.2009).
În cauza de față, Curtea reține în fapt că pârâtul a semnat un angajament olograf din care reiese că a acceptat colaborarea în secret cu organe ale Securității sub numele conspirativ „S.” (f. 33-34). Recrutarea pârâtului a fost decisă de organele de securitate în scopul cunoașterii persoanelor care au manifestări naționalist-iredentiste (f. 26-29).
În urma recrutării, pârâtul a furnizat benevol informații referitoare la cunoscuți ai săi care ar avea un comportament ostil regimului.
Astfel, pârâtul a informat organele Securității că, în cadrul unei discuții purtate la serviciu la care mai asistau și P. Martha și B. M., Puspoki L. și C. I. au comentat nefavorabil și chiar în mod tendențios proiectul de lege cu privire la contribuția în muncă și în bani a cetățenilor RSR privind dezvoltarea patriei, precum și faptul că Puspoki L. se află în relații de prietenie cu Bacsi F., fost condamnat pentru tentativă de trecere frauduloasă a frontierei.
De asemenea, tot cu privire la Puspoki L., pârâtul a comunicat organelor Securității că acesta face tot felul de afirmații cu privire la așa-zise lipsuri ale ungurilor din țară, datorită politicii necorespunzătoare dusă de conducerea superioară de partid și de stat.
Pe baza informațiilor furnizate de pârât, ofițerul de Securitate a dispus luarea de măsuri de verificare și verificare a doamnelor P. Martha și B. M., care au asistat unele discuții ostile, precum și măsuri de identificare și verificare a numitului Bacsi Ferecz.
În drept, instanța reține că potrivit art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, prin colaborator al Securității se înțelege persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. (…) Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor.
Așadar, prima condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de colaborator al Securității este aceea ca această persoană să fi furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, a doua condiție vizează calitatea informației furnizate, în sensul că prin aceste informații se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, iar a treia condiție se referă la efectele furnizării informațiilor, în sensul că au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Din probele administrate în cauză de reclamant, reiese că prima condiție impusă de dispozițiile legale precitate este îndeplinită, pe parcursul colaborării cu organele de Securitate, pârâtul furnizând informații sub formă de note scrise despre atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, astfel cum acestea au fost detaliat anterior.
În raport de conținutul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, Curtea reține că prin informațiile furnizate, pârâtul a denunțat atitudini considerate a fi potrivnice regimului totalitar, iar acestea vizau îngrădirea dreptul la libera circulație și la libertatea de exprimare a persoanelor vizate în notele informative întocmite ca urmare a angajamentului de colaborare cu structurile Securității, fiind de natură a atrage consecințe negative asupra persoanelor indicate. Așadar, în cauza de față sunt îndeplinite și celelalte două condiții prevăzute de dispozițiile art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008.
Sub aspectul celei de-a treia condiții enunțate, Curtea observă că interpretările gramaticală, logico - sistematică și teleologică ale prevederilor legale anterior indicate, conduc la concluzia certă că nu este necesar, pentru ca o persoană să fie încadrată în categoria colaboratorilor poliției politice, ca activitatea acesteia să fie adus efectiv atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, fiind suficient ca ea să fi fost îndreptată împotriva acestor drepturi și libertăți și să fi fost aptă să le aducă atingere.
Activitatea concretă a pârâtului, astfel cum rezultă din materialul probator, a determinat o supraveghere îndeaproape a persoanelor despre care dăduse informații. În concluzie, informațiile furnizate de pârât au îngrădit dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, precum și dreptul la viață privată prevăzut de art.17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.
Nu în ultimul rând, instanța observă că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 2 lit. b) teza a II-a din OUG nr. 24/2008, care reglementează o situație de excepție în care persoana care a furnizat informații Securității nu este considerată colaborator.
În acest sens, Curtea reține că, fiind o normă de excepție, prevederile art. 2 lit. b) teza a II-a din OUG nr. 24/2008 sunt de strictă interpretare și aplicare, neputând fi extinsă și la alte situații de fapt ce nu se circumscriu direct normei legale.
De asemenea, Curtea reține că, pentru a fi incidente aceste prevederi, este necesar ca informațiile să fi fost cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată. Or, în cauza de față, pârâtul nu a fost judecat și condamnat pentru motive politice, nefiind îndeplinită situația premisă prevăzută de textul legal anterior citat.
Prin urmare, instanța de judecată sesizată urmare a aprobării Notei de constatare, analizând cererea în raport de ansamblul probator administrat în cauză, apreciază că CNSAS, în calitate de reclamant, a făcut dovada susținerilor sale, astfel încât urmează să constate calitatea pârâtului de colaborator al Securității.
Față de aceste considerente, instanța urmează să admită acțiunea și să constate că pârâtul a avut calitatea de colaborator al Securității.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul C. NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII cu sediul în București, .. 55-57, sector 3, în contradictoriu cu pârâtul T. P. S. cu domiciliul în București, ., ., ., sector 4.
Constată calitatea de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârât.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi depusă la Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 octombrie 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
M. D. A. M. C.
Red./thred. MD
4 ex./ 10.01.2014
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7003/2014.... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 8589/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
