Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3546/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3546/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-05-2014 în dosarul nr. 2625/122/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 3546 R
Ședința publică din data de 08.05. 2014
Completul constituit din:
Președinte - O. D. P.
Judecător - C.-M. C.
Judecător - G. G.
Grefier - C. I. Ș.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-pârât M. E. ȘI FINANȚELOR -AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. împotriva sentinței civile nr.77/07.02.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant . T. LOGISTIK SRL și cu intimatul pârât M. M. – ADMINISTRAREA FONDULUI PENTRU MEDIU, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În temeiul O.U.G. 74/2013, a H.G. 520/2013 și a Ordinului Președintelui A.N.A.F. nr. 2211/2013, Curtea ia că recurentu-pârâtă și-a schimbat denumirea din ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G., în ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. după care, constatând cauza în stare de judecată, reține dosarul în pronunțare.
CU R T E A,
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția C. Administrativ și Fiscal sub nr._ reclamanta . T. Logistik SRL a formulat cerere prin care a solicitat restituirea taxei de poluare pentru autovehicule în cuantum de 1580 lei achitată cu chitanța nr. TS 6 nr._/12.12.2011, deoarece este o taxă discriminatorie și contravine Tratatului de Instituire al Comunității Europene.
În fapt, reclamantul a arătat că la 08.12.2011 a închiriat o autoutilitară din Germania, iar cu ocazia înscrierii acesteia în România a achitat suma de 1580 lei reprezentând taxă de poluare fără de care nu se putea înmatricula autoturismul.
Tribunalul G., prin sentința civilă nr. 77/07.02.2013, a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice G. să restituie reclamantei suma de 1580 lei ce reprezintă taxă de poluare pentru autovehicule achitată potrivit deciziei de calcul nr. 7484/12.12.2011, plus dobânda la nivelul majorărilor de întârziere prevăzute de codul de procedură fiscală conform art. 124 C.p.fisc. începând cu data expirării unui termen de 45 de zile de la înregistrarea cererii reclamantului la pârâta Administrația Finanțelor Publice a județului G. și până la data restituiri efective a sumei. Totodată a fost admisă în fond cererea de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu și a fost obligată aceasta la plata sumei de 1580 lei reprezentând taxă de poluare și s-a dispus obligarea pârâtelor la plata sumei de 39,3 lei cheltuieli de judecată.
În esență, pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că OUG 50/2008 nu este conformă cu art.90 din T.C.E., actual art. 110 T.F.U.E., ceea ce imprimă un caracter nedatorat taxei percepute în temeiul acesteia.
S-a reținut că reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-uri alt stat membru; cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second -hand deja înmatriculate în România.
Tribunalul urmărind modificările succesive ale O.U.G. nr. 50/2008, a constatat faptul că achitarea sumei în litigiu a avut loc după data modificării O.U.G. 50/2008 prin O.U.G. 218/2008 și O.U.G. nr. 7/2009, Legea nr. 329/2009, și O.U.G. nr. 117/2009.
S-a reținut faptul ca intenția legiuitorului nu mai are nici o legătura cu scopul declarat al adoptării O.U.G. 50/2008, care potrivit enunțului din preambulul acestui act normativ urmarea inițial ,,asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale.
Tribunalul a constatat viciile de fond ale deciziei de calcul a taxei de poluare și faptul că organul fiscal, atunci când a făcut aplicarea normelor fiscale naționale, a nesocotit reglementările dreptului comunitar.
S-a avut în vedere că reducerea, sancționarea acestui act administrativ ilegal nu poate fi pronunțată atât timp cât în această procedură contencioasă instanța nu a fost investită cu cercetarea legalității unei decizii date de organul fiscal în soluționarea contestației administrative prevăzute de art. 205 și urm. din O.G. 92/2003.
Tribunalul a verificat condițiile de legalitate internă ale acestui act administrativ pe cale indirectă și a constatat că prin emiterea acestui act a fost violată direct o normă de drept comunitar, cu forță superioară normei naționale, va reține că acest viciu concret de ilegalitate, nu poate rămâne nesancționat, doar pentru a se da prevalentă unei cerințe formale.
Cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de Administrația Finanțelor Publice G. privind Administrația Fondului pentru Mediu s-a apreciat că aceasta este întemeiată, prin prisma art. 60 – 63 Cod procedură civilă și având în vedere că chematul în garanție este persoana juridică în patrimoniul căreia se află contravaloare acestei taxe de poluare.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Administrația Finanțelor Publice a municipiului G., recursul fiind declarat și motivat în condițiile legii.
Scutit de obligația achitării taxei judiciare de timbru potrivit art.30 din OUG nr.80/2013, recursul a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe la 09.07.2013 sub nr._ .
Criticând sentința recurată ca fiind netemeinică și nelegală, recurenta pârâtă în esență reiterează motivele de fapt și drept indicate în întâmpinarea depusă la dosarul instanței de fond și susținute în fața primei instanțe.
Recurenta solicită casarea sentinței și trimiterea dosarului spre rejudecare la organul fiscal competent invocând faptul că în mod nelegal a fost respinsă excepția de necompetență generală a instanței, având în vedere că la data de 10.01.2012 în M.Of. a fost publicată Legea nr. 9/2012 care abrogă dispozițiile OUG nr.50/2008.
Față de dispozițiile noii legi, apreciază recurenta că în speță competența de soluționare aparținea organului fiscal AFP G..
În subsidiar, recurenta solicită ca în temeiul art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. să se dispună modificarea sentinței în sensul admiterii în parte a acțiunii, pentru că nu s-a ținut cont de către tribunal de dispozițiile art.12 Legea nr.9/2012.
Cu privire la soluția dată pe cererea de chemare în garanție recurenta apreciază că aceasta trebuia admisă astfel cum a fost formulată și să se dispună obligarea chematei în garanție la plata taxei de poluare cât și a dobânzii legale aferente acestei sume. Se arată că taxa plătită se face venit la bugetul Fondului pentru Mediu și este inadmisibil ca dobânda aferentă să fie achitată de AFP G. din bugetul consolidat.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct.9 și art. 304 ind.1 Cod proc.civ.
Intimata-reclamantă nu a depus întâmpinare însă a formulat apărări prin note de ședință depuse la dosarul cauzei.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a disp. art. 304 ind.1 C.pr.civ., Curtea apreciază că recursul este fondat sub aspectul criticii care vizează soluția pronunțată cu privire la cererea de chemare în garanție, celelalte critici formulate de recurentă neputând fi reținute, față de următoarele considerente:
Curtea constată că în mod corect a reținut instanța de fond că dispozițiile interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare contravin Tratatului Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
În acest sens, Curtea are în vedere faptul că potrivit art.267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene(TFUE), Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă să se pronunțe, cu titlu preliminar, cu privire la interpretarea tratatelor.
Prin Hotărârea din 07.07.2011, CJUE s-a pronunțat în cauza C-263/10 I. N. asupra interpretării art.110 TFUE(fostul art.90 din TCE) statuând că acesta trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
S-a apreciat că toate versiunile de modificare a OUG 50/2008 prin OUG 208/2008, OUG 218/2008, OUG 7/2009 și OUG 119/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
CJUE a reținut că obiectivul protecției mediului, care se materializează în faptul, pe de o parte, de a împiedica, prin aplicarea unei taxe disuasive circulația în România a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 1 și Euro 2 și care au o capacitate cilindrică mare și, pe de altă parte, de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finanțarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa de poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului poluatorul plătește.
CJUE a arătat că art. 110 TFUE se opune unui regim de impozitare precum cel instituit prin OUG 50/2008 și a apreciat că nu este necesar să fie limitate în timp efectele acestei hotărâri deoarece din datele prezentate de Guvernul României nu s-a putut concluziona că economia românească riscă să fie serios afectată de repercusiunile acestei hotărâri, Guvernul menționând că există un număr mare de cereri de rambursare a taxei de poluare.
Art. 110 TFUE a fost interpretat în același sens de CJUE și în Hotărârea pronunțată la 07.04.2011 în cauza T. C 402/2009 în care s-a precizat că acest articol obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie națională și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare, OUG 50/2008 având ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărare în alte state membre.
Astfel, taxa de poluare instituită de OUG 50/2008 contravine art. 110 TFUE, reclamantul fiind îndreptățit la restituirea acesteia.
Potrivit art. 148 alin.2 din Constituție, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Instanța are, așadar, obligația de a aplica cu prioritate normele comunitare în cazul în care există contradicție între acestea și normele interne, reclamanta fiind îndreptățită la restituirea în integralitate a taxei de poluare pe care a achitat-o în temeiul unui act normativ contrar dreptului comunitar.
Cu privire la cererea de chemare în garanție, Curtea apreciază că soluția de obligare a Administrației Fondului pentru Mediu la plata sumei dar nu a și a dobânzii aferente este dată cu aplicarea greșită a legii, în raport de disp. art. 60 alin.1 C.pr.civ. potrivit cărora partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
Pârâta a căzut în pretenții, fiind obligată la restituirea către reclamant a taxei de poluare, cu dobânda legală de la data plății până la data plății efective, astfel că se poate îndrepta împotriva AFM cu o cerere prin care să solicite obligarea la plata taxei de poluare, dar și a dobânzii aferente acesteia, din moment ce, potrivit art. 1 din OUG 50/2008, taxa de poluare constituie venit la bugetul Fondului pentru Mediu, gestionat de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finalizării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Pârâta este emitentul deciziei de calcul al taxei de poluare și încasează această taxă, dar taxa este plătită într-un cont deschis pe numele Administrației Fondului pentru Mediu, care este beneficiarul sumelor achitate cu acest titlu, fiind justificată admiterea cererii de chemare în garanție în integralitate.
Sub acest aspect este incident motivul de recurs prev. de art.304 pct.9 C.pr.civ., Curtea urmând ca în temeiul art. 312 alin.1 și 3 C.pr.civ. să admită recursul, să modifice în parte sentința în sensul admiterii în integralitate a cererii de chemare în garanție și a obligării chematei în garanție Administrația Fondului pentru Mediu la plata către pârâtă și a dobânzii fiscale aferentă taxei de poluare, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentul-pârât M. E. ȘI FINANȚELOR -AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. împotriva sentinței civile nr.77/07.02.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant . T. LOGISTIK SRL și cu intimatul pârât M. M. – ADMINISTRAREA FONDULUI PENTRU MEDIU, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Modifică în parte sentința în sensul că admite în integralitate cererea de chemare în garanție.
Obligă chemata în garanție la plata către pârâtă și a dobânzii fiscale aferentă taxei de poluare.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 08.05.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
O. D. P. C.-M. C. G. G.
GREFIER,
C. I. Ș.
Red./tehnored./ 2 ex./ G.G./Tehnored. C.O.
Tribunalul G.
Judecător de fond: M. C.
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 2475/2014.... | Pretentii. Decizia nr. 8808/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
