Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7825/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Decizia nr. 7825/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 39487/3/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ NR. 7825

Ședința publică de la 23.10.2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: A. Ș.

JUDECĂTOR: G. L. Z.

JUDECĂTOR: G. D.

GREFIER: ANIȘOARA N.

Pe rol se află soluționarea recursului formulat de către recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI S. 5 A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 6276/13.12.2013, pronunțate de Tribunalul București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. G. și cu intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, în cauza având ca obiect pretenții-taxă de poluare.

La primul apel nominal făcut în ședință publică, la ordine, părțile nu au răspuns.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Dată fiind lipsa părților la apelul nominal, față de dispozițiile art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, adoptat prin Hotărârea CSM nr. 387/2005, Curtea dispune reluarea dosarului la sfârșitul ședinței de judecată.

La al doilea apel nominal făcut în ședință publică, la sfârșitul ședinței de judecată, părțile nu au răspuns.

Curtea, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către recurenta-pârâtă, declară închise dezbaterile și reține recursul spre soluționare.

CURTEA,

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a II-a sub nr._, așa cum a fost modificata, pentru motivele de fapt si de drept expuse in cuprinsul acestei cereri (file 4-9), partea reclamanta B. G., in contradictoriu cu ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE SECTOR 5 BUCURESTI (denumita, in continuare, parata 1) si cu DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI (denumita, in continuare, parata 2) a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:

1) anularea Deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr._/13.03.2012 emisa de parata;

2) obligarea paratei la restituirea sumei de 1.287 lei încasată cu titlu de taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, in baza deciziei anterior menționate, plus dobânda legala de la momentul perceperii taxei si pana la momentul restituirii ei.

In dovedirea cererii, reclamanta a depus înscrisuri.

În apărare, conform prevederilor art. 115 si urm. C.proc.civ., parata 1 a depus întâmpinare, prin care a invocat (i)excepția inadmisibilității acțiunii și (ii) excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea cererii. Totodată, conform prevederilor art. 60 si urm. C.proc.civ., parata a depus cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu (file 20-26).

La rândul sau, parata 2 a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea cererii (file 42-46).

Chemata în garanție, legal citata, nu s-a înfățișat și nu a depus întâmpinare.

La solicitarea instanței, conform prevederilor art. 13 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, parata 1 a comunicat întreaga documentație care a stat la baza emiterii deciziei atacate.

Prin sentința civilă nr. 6276/13.12.2013, Tribunalul București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de parata Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București și a respins cererea în ceea ce o privește pe parata anterior menționata ca fiind formulata împotriva unei entități administrative fără calitate procesuala pasiva, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității invocate de parata Administrația Finanțelor Publice a S. 5, a admis în parte cererea formulată, a anulat Decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante 2012 emisa de parata Administrația Finanțelor Publice a S. 5, a obligat parata Administrația Finanțelor Publice a S. 5 sa restituie reclamantului suma de 1.287 lei încasată cu titlu de taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, cu dobânda legală în materie fiscala, calculata cu începere din ziua plății taxei (15.03.2012) si pana la data stingerii obligației de restituire, a respins cererea de chemare în garanție formulata de parata Administrația Finanțelor Publice a S. 5 ca fiind neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut:

I. In fapt

1. La data de 22.02.2012, reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra unui autovehicul folosit marca Nissan, înmatriculat pentru prima data in Germania, in data de 20.05.1996 (file 27 si 31-32).

2. La data de 12.03.2012, reclamanta a depus la registratura paratei 1 o cerere prin care a solicitat calcularea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule prevazuta de Legea nr. 9/2012 pentru autovehiculul cumparat, iar parata a emis, la data de 13.03.2012, Decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr._, prin care a stabilit in sarcina reclamantei obligatia de plata a sumei de 1.287 lei, cu titlu de taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule (fila 29).

3. La data de 15.03.2012, reclamanta a achitat la unitatea de trezorerie din cadrul paratei 1 suma reprezentand taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule (fila 28).

II. In drept

1. Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule

........

ART. 1

(1) Prezenta lege stabilește cadrul legal privind instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, denumită în continuare taxă.

(2) Taxa se face venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.

ART. 2

În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificație:

........

e) organ fiscal competent - organul fiscal teritorial în a cărui evidență este înregistrat contribuabilul ca plătitor de impozite și taxe;

f) contribuabil - orice persoană fizică sau persoană juridică care se află în una dintre situațiile prevăzute la art. 4;

g) autovehicul rulat - autovehiculul care a mai fost înmatriculat;

h) înmatriculare - operațiunea administrativă ce constă în înscrierea în evidențele autorităților competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare, precum și a numărului de înmatriculare;

i) prima transcriere a dreptului de proprietate - primul transfer al dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat, realizat după . prezentei legi, în condițiile art. 11 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

........

l) taxa - reprezintă suma datorată de către contribuabil pentru emisiile poluante provenite de la autovehiculele din categoriile M1, M2, M3 și N1, N2, N3.

........

ART. 4

(1) Obligația de plată a taxei intervine:

a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;

........

(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.

........

ART. 5

(1) Organul fiscal competent calculează cuantumul taxei, pe baza documentelor din care rezultă dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra autovehiculului și elementele de calcul al taxei, depuse de către contribuabilul care intenționează să efectueze înmatricularea sau prima transcriere a dreptului de proprietate.

........

(3) Taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului, pe numele Administrației F. pentru Mediu, iar dovada plății acesteia va fi prezentată cu ocazia înmatriculării sau transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului aflat în una dintre situațiile prevăzute la art. 4.

........

2. Procedura privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule aprobata prin Ordinul nr. 28/2012 emis de Presedintele A.N.A.F.

........

2.7. Pe baza referatului prevăzut la pct. 2.5, compartimentul de specialitate întocmește proiectul "Deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule", potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 5 la ordin [...].

........

2.10. Deciziile prevăzute la pct. 2.7 sunt decizii sub rezerva verificării ulterioare, potrivit art. 90 din Codul de procedură fiscală.

........

3. O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice

........

ART. 11

........

(2) Înmatricularea vehiculelor este continuă, de la admiterea în circulație până la scoaterea definitivă din circulație a unui vehicul din categoria celor supuse acestei condiții, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, și presupune următoarele operațiuni:

........

b) transcrierea în evidențele autorităților competente, potrivit legii, a tuturor transmiterilor ulterioare ale dreptului de proprietate asupra unui vehicul.

........

4. O.U.G. nr. 1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum și pentru restituirea taxei achitate în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege

........

ART. 1

Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, se suspendă până la 1 ianuarie 2013.

........

5. O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

........

ART. 17 - Subiectele raportului juridic fiscal

(1) Subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unitățile administrativ-teritoriale, contribuabilul, precum și alte persoane care dobândesc drepturi și obligații în cadrul acestui raport.

(2) Contribuabilul este orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică ce datorează impozite, taxe, contribuții și alte sume bugetului general consolidat, în condițiile legii.

(3) Statul este reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile sale subordonate cu personalitate juridică.

........

(5) Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile subordonate acesteia, precum și compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale sunt denumite în prezentul cod organe fiscale.

........

ART. 41 - Noțiunea de act administrativ fiscal

În înțelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale.

........

ART. 85 - Stabilirea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat

(1) Impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc astfel:

........

b) prin decizie emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri.

........

ART. 90 - Stabilirea obligațiilor fiscale sub rezerva verificării ulterioare

(1) Cuantumul obligațiilor fiscale se stabilește sub rezerva verificării ulterioare

(2) Decizia de impunere sub rezerva verificării ulterioare poate fi desființată sau modificată, din inițiativa organului fiscal sau la solicitarea contribuabilului, pe baza constatărilor organului fiscal competent.

........

ART. 117 - Restituiri de sume

(1) Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume:

........

d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale;

........

ART. 120 – Dobânzi

........

(7) Nivelul dobânzii de întârziere este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere și poate fi modificat prin legile bugetare anuale.

........

ART. 124 - Dobânzi în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget

(1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.

(2) Nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 120 alin. (7) și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori.

……

6. Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

……

ART. 1 - Subiectele de sesizare a instanței

(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. […]

……

ART. 2 - Semnificația unor termeni

(1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

……

c) act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice [...];

.......

i) refuz nejustificat de a soluționa o cerere - exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; […];

……

n) exces de putere - exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor;

……

(2) Se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim […].

……

ART. 8 - Obiectul acțiunii judiciare

(1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

……

7. Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (T.F.U.E.)

……

ART. 110 (ex-art. 90 TCE)

(1) Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.

……

8. Constituția României

……

ART. 11 – Dreptul internațional si dreptul intern

(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.

……

ART. 148 – Integrarea in Uniunea Europeana

……

(2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

……

(4) Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.

……

9. Procedura de restituire a sumelor prevăzute la art. 7, 9 și 12 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum și a sumelor stabilite de instanțele de judecată prin hotărâri definitive și irevocabile aprobata prin Ordinul comun M.M.P. si M.F.P. nr._

.......

2.13. Restituirea sumelor [...], precum și plata dobânzilor aferente se fac de la bugetul F. pentru mediu, din contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscală al contribuabililor persoane fizice sau juridice, în contul bancar indicat de către contribuabil prin cererea sa de restituire ori în numerar, după caz, cu încadrarea în soldul creditor al contului sintetic 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule".

2.14. În situația în care sumele prevăzute la pct. 2.13 nu se încadrează în soldul creditor al contului sintetic 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule", unitățile Trezoreriei Statului vor solicita în scris Administrației F. pentru Mediu, pe baza unei adrese aprobate de conducătorul unității, transferarea în contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscală atribuit Trezoreriei Statului (_), a sumei necesare efectuării compensării/restituirii. Administrația F. pentru Mediu are obligația de a vira suma astfel solicitată, din contul 50.17 "Disponibil al fondului pentru mediu", în termen de maximum două zile lucrătoare de la primirea adresei de la unitatea Trezoreriei Statului.

........

CAPITOLUL II

Procedura de restituire a sumelor stabilite de instanțele de judecată prin hotărâri definitive și irevocabile

5.1. Contribuabilul care, în baza unei hotărâri definitive și irevocabile a instanței judecătorești competente, are dreptul la restituirea sumelor reprezentând taxă pe poluare pentru autovehicule/taxă specială pentru autoturisme și autovehicule/taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, cheltuielile bănești stabilite de aceste instanțe, precum și orice alte cheltuieli ocazionate de executarea silită, va depune, în vederea restituirii, la organul fiscal competent, o cerere al cărei model este prevăzut în anexa nr. 4 la ordin.

5.2. Procedura de restituire a sumelor reprezentând taxă pe poluare pentru autovehicule/taxă specială pentru autoturisme și autovehicule/taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, a cheltuielilor bănești, precum și a oricăror alte cheltuieli ocazionate de executarea silită, stabilite de instanțele de judecată prin hotărâri definitive și irevocabile, este cea prevăzută de Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.899/2004.

........

5.4. Sumele de restituit stabilite de instanțele de judecată prin hotărâri definitive și irevocabile, cheltuielile bănești stabilite de aceste instanțe, precum și orice alte cheltuieli ocazionate de executarea silită se suportă din taxa încasată în conturile organului fiscal competent sau din taxa virată la bugetul F. pentru mediu, după caz.

5.5. Procedura prevăzută la pct. 2.5 - 2.25 se aplică în mod corespunzător.

........

Aprecierile Tribunalului

1) Cu privire la excepția inadmisibilității cererii

Prima dintre condițiile de admisibilitate pentru formularea unei acțiuni in contencios administrativ consta in existenta unui act administrativ tipic sau asimilat.

In materie fiscala, exercitarea acțiunii in contencios administrativ este condiționata, sub aspectul admisibilității, de existenta unui act administrativ fiscal prin care sa fie stabilita in sarcina contribuabilului orice obligație referitoare la procesul de administrare a impozitelor si taxelor in sens larg ori de lipsirea contribuabilului de către organul fiscal de actul administrativ fiscal pe care trebuia să îl emită acesta din urma, fie in urma cererii contribuabilului, fie la expirarea termenului prevăzut de lege pentru emiterea respectivului act.

Codul de procedura fiscala definește actul administrativ fiscal (specie de act administrativ) ca fiind actul emis de organul fiscal competent in aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligațiilor fiscale (art. 41).

Prin urmare, actul administrativ fiscal este manifestarea de voință a organelor fiscale făcută în exercitarea funcției de administrare a creanțelor fiscale, in scopul de a produce efecte juridice, adică de a stabili, modifica sau stinge drepturi și obligații fiscale, a căror realizare este garantata prin posibilitatea de a recurge la forța de constrângere a statului, în condițiile prevăzute de dreptul pozitiv.

In speță, decizia a cărei anulare se solicită întrunește condițiile specifice ale actului administrativ fiscal, în înțelesul dat de dispozițiile art. 41 C.proc.fisc.

Mai exact, decizia în discuție este o decizie de impunere sub rezerva verificării ulterioare, așa cum rezulta din interpretarea coordonata a normelor juridice redate la pct. II.2 de mai sus si a prevederilor art. 85 alin. 1 lit. b) si art. 90 alin. 1 si 2 C.proc.fisc., redate la pct. II. 5 de mai sus.

Pentru aceste motive, excepția analizata este respinsa ca neîntemeiata.

2) Cu privire la excepțiile lipsei calității procesuale pasive

In general, calitatea procesuala presupune existenta unei identități intre persoana reclamantului si persoana care este titular al dreptului încălcat (calitatea procesuala activa) sau intre persoana paratului si cel obligat sa respecte dreptul (calitatea procesuala pasiva).

In cadrul acțiunii in contencios administrativ, calitatea procesuala pasiva aparține, potrivit legii (art. 1 alin. 1 rap. la art. 2 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 554/2004), autorității publice care a emis (adoptat) actul atacat (organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale), indiferent de faptul ca aceasta are sau nu personalitate juridica civila, fiind suficienta capacitatea juridica administrativa.

Capacitatea juridica administrativa a autorității publice desemnează aptitudinea acesteia, prevăzută de lege, de a realiza prerogative de putere publica, asigurând organizarea executării si executarea in concret a legii, altfel spus, aptitudinea de a participa ca subiect independent in raporturi de drept administrativ, inclusiv in litigiile generate de aceste raporturi juridice.

Deși aceasta noțiune nu trebuie confundata cu cea de competenta, este evident ca orice autoritate publica este parte in raporturile de drept administrativ născute din propriile acte de autoritate emise (adoptate) ca urmare a exercitării atribuțiunilor sale.

Apoi, in raporturile procedural-fiscale, calitatea de subiect activ revine statului si unităților administrativ-teritoriale (art. 17 alin. 1 C.proc.fisc.).

In concret, insa, in raporturile juridice de drept procedural fiscal stau “organele fiscale” determinate potrivit prevederilor art. 17 alin. 3-5 C.proc.fisc., statul fiind reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Agenția Naționala de Administrare Fiscala și unitățile sale subordonate cu personalitate juridica.

Aceste organe au competenta generala privind administrarea creanțelor fiscale, astfel ca, ori de cate ori competenta administrării unor anumite categorii de creanțe fiscale nu este atribuita printr-un act normativ cu putere de lege altor organe, aceasta competenta aparține organelor fiscale menționate.

Conform prevederilor art. 5 alin. 1 rap. la art. 2 lit. e) si art. 5 alin. 3 din Legea nr. 9/2012, activitățile privind stabilirea si colectarea taxei sunt in competenta organelor fiscale din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, si anume in competenta organului fiscal teritorial în a cărui evidență este înregistrat contribuabilul ca plătitor de impozite și taxe.

In cauza, analiza cererii reclamantei, prin prisma motivelor de fapt si de drept invocate, releva faptul ca petitul principal al acestei cereri vizează un act administrativ fiscal tipic (decizia menționata la pct. I.2 de mai sus) emis de parata 1.

Apoi, potrivit Procedurii de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, aprobata prin Ordinul M.F.P. nr. 1899/2004, organul fiscal competent să decidă asupra restituirii sumelor nedatorate de către contribuabili bugetului de stat, prevăzute la art. 117 C.proc.fisc., este organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, potrivit prevederilor art. 33 C.proc.fisc.

In același sens sunt si normele juridice redate la pct. II.9 de mai sus.

Cum domiciliul reclamantei este situat pe teritoriul administrativ al sectorului 5 al municipiului București, rezulta ca administrarea creanței fiscale constând in taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule pretins nedatorata, a cărei restituire formează obiectul celui de-al doilea petit al cererii de chemare in judecata intra in atribuțiile paratei 1.

In mod corespunzător, singurul organ fiscal a cărui legitimare procesuala pasiva poate fi justificata . contencios fiscal având ca obiect obligarea la restituirea sumei reprezentând echivalentul taxei in discuție este parata 1 din prezenta cauza.

Pentru aceste motive, in solutionarea exceptiilor analizate, instanta dispune:

- respinge exceptiei invocate de parata 1;

- admiterea exceptiei invocate de parata 2 si, in consecinta, respingerea cererii in ceea ce o privește pe aceasta parata ca fiind formulată împotriva unei entități administrative fără calitate procesuala pasiva.

3) Cu privire la fondul cauzei

Cu titlu preliminar, având in vedere ca raporturile juridice de drept material fiscal s-au născut la data perceperii taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule in discuție de către parata, normele juridice aplicabile litigiului, conform principiului tempus regit actum, sunt cele in vigoare la aceste moment.

Taxa in discuție, denumita anterior „taxa pe poluare” a fost introdusa prin O.U.G. nr. 50/2008, care a suferit modificări prin O.U.G. nr. 108/2008, O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 117/2009 si O.U.G. nr. 118/2010.

O.U.G. nr. 50/2008 a fost abrogata prin Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ in vigoare la data emiterii deciziei menționate la pct. I.2 de mai sus, respectiv la data la care reclamantul s-a adresat paratei cu cererea de restituire a taxei menționata la pct. I.4 de mai sus.

Problema dedusa judecății constă în a lămuri, in raport de datele spetei, dacă taxa instituita prin prevederile legale redate la pct. II.1 de mai sus contravine art. 110 paragraful 1 din T.F.U.E. (ex-art. 90 TCE), urmând ca analiza acestor prevederi să aibe în vedere și dispozițiile art. 11 și art. 148 din Constituția României, precum și jurisprudența Curții Europene de Justiție.

Textul art. 4 din Legea nr. 9/2012 nu face distincție, sub aspectul existentei obligației de plata a taxei, între autoturismele produse în România și cele produse în afara acesteia si nici între autoturismele noi și cele rulate.

Chiar așa fiind, ca urmare a intrării in vigoare a prevederilor legale redate la pct. II.4 de mai sus, începând cu data de 31.01.2012 si pana la data de 01.01.2013, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație, înmatriculate în țară.

De la 01.01.2007, România este stat membru al Uniunii Europene.

Dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.

In același sens sunt si prevederile constituționale redate la pct. II.8 de mai sus.

Obligația instanțelor din statele membre de a aplica prioritar T.C.E. a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de C.E.J. în cauzele Flaminio C. vs. Enel (15 iulie 1964) și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a (9 martie 1978).

Potrivit considerentelor C.E.J., redate în aceste hotărâri, la . T.C.E., acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi si, dacă este necesar, chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională. Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prevederile art. 10 din Tratat.

Scopul general al art. 90 din Tratat este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Paragraful 1 al acestui articol interzice discriminarea fiscala intre produsele importate si cele provenind de pe piața interna, de natura similara.

Analizând efectele conjugate ale Legii nr. 9/2012 si O.U.G. nr. 1/2012, in forma activa la data prelevării taxei in discuție, sub aspectul compatibilității cu art. 110 (ex-art. 90) paragraf 1 din Tratat, rezultă că, in perioada 31.01._13, pentru un autoturism produs in România sau in alte state membre U.E. nu se percepe, la o nouă înmatriculare, taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Această taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se percepe, insa, pentru autoturismul produs in țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.

Reglementată în acest mod, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme rulate deja înmatriculate într-un alt stat membru; cumpărătorii sunt orientați, din punct de vedere fiscal, să achiziționeze autovehicule rulate deja înmatriculate în România.

Prin urmare, legislația națională, in forma activa la data perceperii taxei în discuție, este contrară art. 110 (ex-art. 90) din Tratat, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme rulate deja înmatriculate într-un alt stat membru U.E., precum cel din prezenta cauza (Germania), favorizând astfel vânzarea autoturismelor rulate deja înmatriculate în România.

Or, după aderarea României la U.E., acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale U.E., atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.

In acest sens, in jurisprudența referitoare la art. 90 (actual art. 110) din Tratat, Curtea de Justiție Europeana a explicat care sunt condițiile in care se poate retine aplicarea acestui text:

a) trebuie sa existe o discriminare intre produsele naționale si produsele importate (hotararea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, F. C. Roders BV s.a. c. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen);

b) trebuie sa existe o similitudine sau un “raport de concurenta” intre produsele importate vizate de taxa si produsele interne favorizate (hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia c. Italia);

c) prelevarea fiscala naționala trebuie sa diminueze sau sa fie susceptibila sa diminueze, chiar si potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (hotărârea din 7 mai 1987, afacerea 193/85, Cooperativa Co-Frutta Srl c. Amininistrazione delle finanze dello Stato).

Pe cale de consecință, atunci când produsele interne si produsele importate se afla . concurenta, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare intre acestea, astfel încât consumatorii sunt descurajați sa aleagă produsele importate, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscala națională contrara art. 90 trebuie înlăturată de la aplicare.

Reglementarea fiscala interna incidenta în cauză îndeplinește toate cele trei criterii menționate mai sus.

Mai întâi, exista o discriminare intre autoturismele rulate înmatriculate deja . al Uniunii Europene (in speta, Germania) si care se înmatriculează in România (“produsele importate”) si autoturismele rulate deja înmatriculate in România (“produsele naționale”), numai primele fiind supuse taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule cu ocazia înmatriculării în România.

Apoi, exista un “raport de concurenta” intre produsele importate si produsele naționale. Astfel, in principiu, alegerea consumatorului se poate îndrepta fie spre un autoturism rulate deja înmatriculat . membru (așa cum este cazul in speță), fie spre un autoturism rulate deja înmatriculat în România.

In fine, taxa in discuție este destinata sa diminueze introducerea in România a unor autoturisme rulate deja înmatriculate . membru întrucât, din moment ce este datorata doar pentru “produsele importate”, iar nu si pentru “produsele naționale”, este evident faptul ca obiectivul O.U.G. nr. 1/2012 este diminuarea consumului “produselor importate”. In aceste condiții, alegerea consumatorului este in mod evident influențată din cauza existentei taxei, el fiind inclinat sa achiziționeze un autoturism rulat deja înmatriculat în România.

In concluzie, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național încalcă principiul libertății circulației mărfurilor, dezavantajând, direct sau indirect, produsele provenind din celelalte tari membre U.E. în competiția cu produsele similare autohtone.

În același sens s-a pronunța si Curtea de Justitie a Uniunii Europene prin hotararea pronuntata la 7 aprilie 2011 in cauza C-402/09 T. c. Romaniei, stabilind ca art. 110 se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor inmatriculari in acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit incat descurajeaza importul de vehicule de ocazie, fara insa a descuraja cumpararea de vehicule de ocazie avand aceeasi vechime si aceeasi uzura pe piata nationala.

Prin aceasta hotarare Curtea a stabilit cu valoare de principiu ca o reglementare nationala care impune un impozit intern aplicabil vehiculelor de ocazie importate dintr-un alt stat membru trebuie (i) sa nu depaseasca valoarea reziduala a aceleiasi taxe incorporate in valoarea vehiculelor de ocazie similare; si (ii) sa nu aiba o valoare atat de mare, astfel incat, raportat la reglementarile anterioare reglementarii evaluate in dosar descurajeaza importurile fara a descuraja si achizitiile de vehicule de ocazie deja existente pe piata nationala.

De asemenea, in hotararea pronuntata in Cauza C-263/10 N./Directia Generala a Finantelor Publice Gorj, Administratia Finantelor Publice Targu Carbunesti, Administratia F. pentru Mediu, CJUE a statuat, raportandu-se la variantele taxei pe poluare aplicabile in perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2010, ca „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor inmatriculari in acest stat membru daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit incat descurajeaza punerea in circulatie in statul membru mentionat a unor vehicule de ocazie cumparate din alte state membre, fara insa a descuraja cumpararea unor vehicule de ocazie avand aceeasi vechime si acceasi uzura de pe piata nationala.”

Interpretarea data de instanta europeana reglementarilor Uniunii Europene, asadar Tratatului de Functionare a Uniunii Europene face corp comun cu aceste reglementari si este obligatorie pentru particulari, pentru instante si pentru organele fiscale. Astfel, dreptul comunitar acorda autoritatilor administrative aceleasi puteri si obligatii pe care le acorda instantelor nationale, autoritatile administrative fiind obligate sa cunoasca si sa aplice dreptul comunitar din oficiu (Cauza C-198/01Consorzie Industrie Fiammeri (C.)/Autorita Garante della Concorenza e del Mercato).

In raport de considerentele mai sus expuse, decizia emisa de parata, mentionata la pct. I.2 de mai sus, este nelegala, impunandu-se anularea ei.

Apoi, angajarea raspunderii administrativ-patrimoniale a paratei presupune, alaturi de existenta actului administrativ fiscal ilegal si existenta unui prejudiciu, precum si existenta raportului de cauzalitate intre actul administrativ si prejudiciul produs.

In cauza, reclamanta a dovedit existenta si intinderea unei pierderi patrimoniale in valoare de 1.287 lei, pierdere legata cauzal, in mod direct, de emiterea deciziei ilegale si, prin urmare, imputabila paratei 1 (a se vedea pct. I.2-3 de mai sus).

Pe de alta parte, obligatia de plata a dobanzii legale se circumscrie sferei raspunderii civile delictuale, derivand din incalcarea de catre autoritatile fiscale a obligatiei de a aplica prioritar dreptul comunitar si de a inlatura prevederile legii fiscale interne contrare normelor dreptului comunitar.

Așa cum a mai arătat, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabila numai jurisdicțiilor ci si executivului, organelor componente ale acestuia, cum sunt organele fiscale.

Împrejurarea ca reclamanta a ales sa facă plata voluntara a obligației impusa de lege nu înlătura posibilitatea acesteia de a contesta baza legala in temeiul căreia a făcut plata, iar in caz de succes sa ceara, apoi, organului fiscal care a încasat respectiva taxa ori jurisdicției competente sa o restituie, precum si sa o despăgubească pentru pierderile suferite.

Inclusiv jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este in acest sens. Astfel, prin hotărârea pronunțată la 9 martie 2006 in cauza Eko-Etda Avee c. G., Curtea a decis ca refuzul autorităților elene de a plăti societății reclamante dobânda legala cuvenita pentru restituirea cu întârziere a unor impozite plătite in plus reprezintă o violare a art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului, care garantează dreptul la respectul proprietății.

In mod evident, prin interpretarea art. 6 (fostul art. F) din Tratatul de la Maastricht, drepturile fundamentale ale omului, precum dreptul la respectul proprietății, sunt recunoscute in Uniunea Europeana si fac parte integranta, cu titlu de principii generale, din dreptul comunitar.

Pentru aceste motive, parata 1 trebuie obligata si la plata dobânzii legale in materie fiscala aferenta taxei prelevate in mod ilegal.

Cu privire la punctul de plecare in calcularea dobânzii, prin decizia preliminara pronunțată in cauza C-565/11 (M. I. împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu, Administrației F. pentru Mediu), C.J.U.E. a statuat că: „Dreptul Uniunii se opune reglementării interne conținute în articolul 124 din Codul de procedură fiscală (O.G. nr. 92/2003) care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe”.

Prin aceasta decizie este desființată cu efect ex tunc prevederea internă și se statuează că în cazul perceperii de către un stat membru a unei taxe incompatibile cu dreptul Uniunii, în speță articolul 110 TFUE, acest stat este obligat să restituie atât cuantumul acestei taxe cât și să plătească dobânzile aferente cuantumului acesteia începând de la data plății sale de către contribuabil.

Așa fiind, parata este obligata la plata dobânzii legale in materie fiscala calculata cu începere din ziua plății taxei si pana la data stingerii obligației de restituire.

4) Cu privire la cererea de chemare in garanție

Instituția cererii de chemare în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau de despăgubire și poate fi formulată nu numai în cazul drepturilor garantate legal ori convențional, care reies din lege sau din contractul încheiat de părți, ci și ori de câte ori partea care ar cădea în pretenții s-ar putea întoarce împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubire.

Totodată, pretențiile reclamantei împotriva paratului și ale acestuia din urmă împotriva chematului în garanție generează două procese distincte, iar avantajul instituției chemării în garanție este acela al evitării unui proces ulterior, întrucât instanța rezolvă atât cererea principală, cât și cererea de chemare în garanție printr-o singură hotărâre - cu excepția reglementată de art. 63 alin. 2 din Codul de procedură civilă, respectiv atunci când judecarea cererii principale ar fi întârziată prin chemarea în garanție, situație în care instanța poate dispune despărțirea ei spre a fi judecate în mod separat.

In cauza, pretențiile paratei 1 fata de chemata in garanție nu pot forma obiectul unei cereri de chemare în judecată formulate pe cale incidentală sau al unei acțiuni ulterioare în instanță, deoarece intre cele doua autorități publice nu există nicio obligație de garanție sau de despăgubire decurgând din prevederile Legii nr. 9/2012.

Procedura legală de executare de către instituțiile publice a obligațiilor stabilite prin titluri executorii este reglementată prin prevederile O.G. nr. 22/2002, cu modificările și completările ulterioare, în cadrul căreia ordonatorii principali de credite au obligația de diligență de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii.

In plus, in ceea ce privește restituirea sumelor reprezentând taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, stabilite de instanțele de judecată prin hotărâri definitive și irevocabile, procedura aplicabila este reglementata prin norme juridice de drept public cu caracter special, redate la pct. II.9 de mai sus, incompatibile cu prevederile dreptului procesual comun relative la chemarea in garantie.

In concluzie, atât timp cât între debitorul obligației de plată deduse judecății și chemata în garanție nu există o obligație de garanție sau de despăgubire, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 60 din Codul de procedură civilă.

Împotriva hotărârii Tribunalului București, pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTOR 5 A FINANȚELOR PUBLICE a formulat recurs, înregistrat pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII-a la data de 14.03.2014, solicitând modificarea sentinței recurate, în principal, în sensul respingerii acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar, pe fond, ca neîntemeiată.

Învederează că în mod nelegal instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București in reprezentarea Administrației Sector 5 a Finanțelor Publice.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 9/2012, privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, se stabilește temeiul legal al încasării acestei taxe pentru emisiile poluante achitată de către contribuabil cu ocazia înmatriculării autoturismului.

De asemenea, prin actul normativ menționat mai sus, in cadrul articolul 1 alin. 2 se arată cărui buget se face venit taxa de poluare încasată, astfel că instituția căreia ii revine obligația administrării si gestionarii acestui bugetului in calitate de titular este, Administrația F. pentru Mediu: (2)"Taxa se face venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului., organului fiscal revenindu-i numai obligația calculării taxei de poluare (art. 5 alin. 1) și încasării acestei taxe prin Trezoreria Statului in cuprinsul dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 9/2012 arătându-se încă odată destinatarul acestor sume de bani provenite din încasarea taxei de poluare: "Taxa se plătește de către contribuabil . deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu".

Arată faptul că actul normativ in baza căruia a fost achitata taxa de poluare de către petenta (respectiv Legea nr. 9/2012, prin normele sale de aplicare H.G. nr. 9/2012) arata si expune pe larg in cadrul art. 3 alin. 5 - 8 modalitatea in care se transfera suma încasată cu titlu de taxa de poluare de către Trezoreria Statului către destinatarul acestei taxe de poluare - Administrația F. Pentru Mediu respectiv":

"(5) Taxa se achită în lei de contribuabili, prin virament sau în numerar, la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal la care aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe sau își au domiciliul fiscal, în contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscală a contribuabililor persoane fizice sau juridice.

(6) În ultima zi lucrătoare a lunii, unitățile Trezoreriei Statului transferă în contul 50.17 "Disponibil al fondului pentru mediu", deschis pe numele Administrației F. pentru Mediu la Trezoreria S. 6, sumele colectate în contul prevăzut la alin. (5).

(7) Transferul sumelor se efectuează din contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscală atribuit Trezoreriei Statului (_), la nivelul soldului creditor al contului.

(8) Concomitent cu efectuarea operațiunilor de transfer prevăzute la alin. (6), unitățile Trezoreriei Statului transmit în sistem electronic Administrației F. pentru Mediu un fișier conținând toate operațiunile efectuate prin contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe/pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule".

Având în vedere faptul că taxa pentru emisiile poluante achitata de către reclamanta-intimata nu se face venit la bugetul de stat aflat in administrarea organului fiscal Administrația Sector 5 a Finanțelor Publice conform dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 92/2003, prin achitarea taxei pentru emisiile poluante de către acesta, intre instituția pârâtă si reclamanta-intimata nu exista niciun raport juridic fiscal, privind încasarea acestei taxe pentru emisiile poluante.

Instanța de fond in mod nelegal a respins cererea de chemare in garanție a Administrației F. pentru Mediu, formulata de instituția pârâtă, având in vedere următoarele motive:

Conform art.60 C.pr.civ. "partea poate sa cheme in garanție o alta persoana împotriva căreia ar putea sa se îndrepte, in cazul când ar cădea în pretențiuni cu o cerere in garanție sau în despăgubire."

De asemenea, potrivit art.61 alin.1 C.pr.civ. "cererea făcuta de parat se va depune o data cu întâmpinarea; când întâmpinarea nu este obligatorie, cererea se va depune cel mai târziu la prima zi de înfățișare."

Fondul pentru Mediu, administrat de Administrația F. pentru Mediu, este beneficiarul real al taxei pe poluare achitata de intimatul-reclamant, Administrația Sector 5 a Finanțelor Publice, având numai atribuția legala de stabilire a cuantumului taxei de poluare.

Întrucât prin plata taxei de poluare de către petent in temeiul dispozițiilor O.U.G. nr.50/2008 către Fondul Pentru Mediu, s-a născut un raport juridic intre cele doua părți, reclamanta, în eventualitatea in care s-ar constata de către instanța nelegalitatea plații acestei taxe de poluare putând solicita restituirea acestei taxe numai de la destinatarul dreptului legal de încasare a acestei sume - Administrația F. Pentru Mediu.

Prin urmare, fata de dispozițiile menționate anterior, instanța de fond în mod nelegal a respins cererea de chemare in garanție formulata constatând ca nu sunt întrunite condițiile art.60 Cod Procedura civila.

Ca practica judiciara, învederează sentința civila nr. 1254 din 19 noiembrie 2010, pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul M., Secția C. Administrativ și Fiscal.

Instanța de fond în mod nelegal a respins excepția inadmisibilității acțiunii, având în vedere solicitarea reclamantului de anulare a deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autoturisme si autovehicule, emisa de Administrația S. 5 a Finanțelor Publice nu se încadrează în prevederile art. 41 din O.G. 92/2003, republicată privind Codul de procedură fiscală, coroborat cu art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

În fapt, în ceea ce privește Decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante, urmare solicitării reclamantului, in temeiul Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, Administrația Sector 5 a Finanțelor Publice a procedat, în baza datelor înscrise in cartea de identitate a autovehiculului, la calcularea si emiterea Deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr._/13.03.2012, pentru suma de 1287 lei, taxa ce a fost calculata in raport de documentele din care rezulta dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra autovehiculului si elementele de calcul a taxei, depuse de către acesta.

Așa cum se poate observa din motivele prezentei acțiuni, reclamantul nu contesta modalitatea de calcul a taxei pentru emisiile poluante prevăzut in Legea nr. 9/2012, ci faptul ca legislația naționala contravine prevederilor legislației Uniunii Europene.

Insa arată că prin Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule s-a reglementat eliminarea oricăror forme de discriminare a plații taxei:

Astfel, potrivit dispozițiilor cuprinse in actul normativ menționat: Art. 4. - (1) Obligația de plată a taxei intervine:

p) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;

X) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.

Astfel, regimul taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule a intrat in vigoare de la data de 13.01.2012, potrivit prevederilor Legii nr. 9/2012 si care stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei, cu destinația de venit la bugetul F. pentru mediu fiind gestionata de Administrația F. pentru Mediu, in vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului, reprezentând opțiunea legiuitorului național.

Prin urmare, câtă vreme legislația fiscala prevede in mod expres plata taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule cu ocazia înmatriculării autovehiculului pentru prima data in România, rezulta ca aceasta taxa este legal datorata.

In ceea ce privește prevederile comunitare invocate in susținerea acțiunii, arătam ca prin Legea nr. 9/2012 ce a intrat in vigoare începând cu data de 13.01.2012 s-a reglementat eliminarea oricărei forme de discriminare a plații taxei pentru autovehicule in conformitate cu dispozițiile art. 4.

Mai mult, arată ca prin Legea nr. 9/2012 a fost creat cadrul legal si respectiv obligația plații taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ce se înmatriculează pentru prima data in România, cat si pentru cele pentru care se realizează prima transcriere a dreptului de proprietate pentru autovehiculele pentru care nu a fost achitata taxa de poluare potrivit O.U.G. nr. 50/2008, respectiv taxa speciala potrivit art. 214 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.

De asemenea, mai arată că ceea ce se restituie este numai diferența dintre taxa pe poluare pentru autoturisme si autovehicule plătită in temeiul O.U.G. nr. 50/2008 si taxa pentru emisiile poluante, in conformitate cu prevederile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 9/2012, respectiv: ". - (1) In cazul în care taxa pe poluare pentru autovehicule achitată de către contribuabili începând cu 1 iulie 2008 până la data intrării în vigoare a prezentei legi, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, calculată în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării în România, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită, numai către titularul obligației de plată, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Calculul diferenței de restituit se face pe baza formulei de calcul din prezenta lege, în care se utilizează elementele avute în vedere la momentul înmatriculării autovehiculului în România.

Astfel, având in vedere ca taxa pentru emisiile poluante a fost achitata de reclamant in baza unor dispoziții legale in vigoare, respectiv Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, consideram ca suma nu poate fi restituita, motiv pentru care va rugam sa respingeți acțiunea ca neîntemeiata.

În ceea ce privește dispoziția instanței privind restituirea sumei reprezentând taxa de poluare, in completarea celor de mai sus, învederam ca restituirea de sume de la buget la cerere se realizează in condițiile stabilite de art. 117 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare. Ori, restituirea solicitata nu poate fi încadrata în niciuna din situațiile stabilite de art. 117 lit. a) - h) din actul normativ menționat, sumele fiind plătite in temeiul unui text prevăzut de lege (similar cu taxele percepute pentru eliberarea documentelor de identificare, respectiv carte de identitate, pașaport etc.).

Totodată, menționează, din textul O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se retine ca este vorba de restituirea taxei de poluare numai in anumite condiții, condiții reglementate in art.8 din OUG nr.50/2008, astfel: "(1) Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală a taxei, calculată în raport cu prevederile legale în vigoare la momentul înmatriculării autovehiculului în România, potrivit prevederilor alin. (2).

(2) Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național.

(3) Restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în baza următoarelor documente:

a) documentul care atestă că solicitantul a fost ultimul proprietar al autovehiculului scos din parcul auto național;

b) dovada radierii din circulație a autovehiculului;

c) documentul care atestă faptul că autovehiculul a fost transferat în alt stat membru sau declarația vamală de export, după caz;

d) certificatul de distrugere a vehiculului, după caz.

(4) Cererea de restituire se depune la autoritatea fiscală competentă.

Din cele de mai sus expuse, coroborate cu prevederile art. 9 din OUG nr.50/2008, pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, cu modificările si completările ulterioare, rezulta fără dubii ca reclamantul nu se regăsește in niciuna din aceste prevederi, motiv pentru care va solicitam sa considerați taxa de poluare achitata de reclamant ca legal datorata, cu consecința respingerii acțiunii ca neîntemeiata.

În ceea ce privește obligarea la plata sumei cu dobânda aferenta de la data plații taxei si pana la data restituirii efective, învederează următoarele:

Astfel, arată că potrivit O.G. nr.13/2011, dobânda legala se aplica in raporturile civile si comerciale, nu si in materie fiscala, unde, potrivit art. 124 Cod Procedura Fiscala, pentru sumele de restituit de la bugetul de stat se acorda dobânda fiscala.

In acest sens, potrivit art.124 alin.1 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu completările si modificările ulterioare, "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.2 sau la art.70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".

Prin urmare, fata de textul legal invocat, rezulta ca in cauza nu este îndeplinita condiția prevăzuta pentru acordarea acestora.

În drept, recurenta-pârâtă a invocat art. 304, alin.9 din Codul de procedura civila, O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare, O.M.F.P. nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, Legea nr. 157/2005, Constituția României.

Curtea, analizând actele dosarului și susținerile părților în raport de prevederile legale incidente, constată următoarele:

Excepția lipsei calității procesuale pasive nu este întemeiată, în condițiile în care Administrația Finanțelor Publice Sector 5 este autoritatea emitentă a actului juridic prin care se individualizează obligația concretă ce revine proprietarului autovehiculului supus înmatriculării- decizia de calcul al taxei pentru emisiile poluante.

Potrivit art.5 din Legea nr. 9/2012, taxa se calculează de către autoritatea fiscală competentă și se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile trezoreriei statului pe numele Administrației F. pentru Mediu.

Pârâta are competențe în ce privește restituirea sumelor conform art.117 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, raportat la Procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și acordarea dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal.

Admisibilitatea acțiunii în restituirea taxei de poluare este soluția adoptată și de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, prin decizia nr. 24/2011 stabilindu-se că procedura de contestare reglementată de art. 7 din OUG nr. 50/2008 aprobată prin legea nr. 140/2011, raportat la art. 205- 218 C.p.fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d din același cod. Aceleași rațiuni se impun în cazul taxei pentru emisiile poluante.

Taxa pentru emisiile poluante a fost calculată în baza dispozițiilor Legii nr. 9/2012, prin decizia emisă la 13.03.2012.

Prin OUG nr.1/2012 s-a dispus suspendarea aplicării dispozițiilor art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 până la 1 ianuarie 2013, situație în care instanța de fond a apreciat în mod corect că discriminarea constatată de Curtea de Justiție a U.E. în cauza T. contra României și neconcordanțele reglementărilor naționale cu normele europene persistă.

Astfel, potrivit art. 4 din Legea nr. 9/2012, „(1) Obligația de plată a taxei intervine:

b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;

c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.

(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”.

Prin Ordonanța Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțată la 3 februarie 2014 în cauzele conexate C‑97/13 și C‑214/13, C. și C. s-a statuat că „prin adoptarea OUG nr. 1/2012, guvernul român a menținut în vigoare o reglementare națională pe care Curtea o declarase deja incompatibilă cu articolul 110 TFUE în Hotărârea T., citată anterior. Prin urmare, acest guvern nu poate invoca în mod util finalitatea urmărită de legiuitorul național”.

Curtea a reținut că „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim de impozitare precum cel instituit, apoi circumscris de reglementarea națională în discuție în litigiile principale, prin care un stat membru aplică autovehiculelor o taxă pe poluare care este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulație, în acest stat membru, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.

În ce privește dobânda legală (fiscală), Curtea constată că repararea prejudiciului produs prin încălcarea dreptului comunitar trebuie să respecte principiul echivalenței și principiul efectivității, având în vedere Hotărârea pronunțată de CJUE în cauza I. C-565/11: „ In plus, trebuie amintit ca, atunci cand un stat membru a incasat taxe cu incalcarea normelor dreptului Uniunii, justitiabilii au dreptul la restituirea nu numai a taxei percepute fara temei, ci si a sumelor platite acestui stat sau retinute de acesta in legatura directa cu taxa respectiva. Aceasta cuprinde si pierderile reprezentate de indisponibilizarea sumelor ca urmare a exigibilitatii premature a taxei.”

„In aceasta privinta, Curtea a statuat deja ca, in absenta unei reglementari a Uniunii, revine ordinii juridice interne a fiecarui stat membru atributia de a prevedea conditiile in care se impune acordarea unor astfel de dobanzi, in special rata si modul de calcul al acestor dobanzi. Aceste conditii trebuie sa respecte principiile echivalentei si efectivitatii, ceea ce inseamna ca nu trebuie sa fie mai putin favorabile decat cele aplicabile unor cereri similare intemeiate pe dispozitii de drept intern si nici concepute astfel incat sa faca in practica imposibila sau excesiv de dificila exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridica a Uniunii.”

„In ceea ce priveste principiul efectivitatii, acesta impune, . restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu incalcarea dreptului Uniunii, ca normele nationale care privesc in special calculul dobanzilor eventual datorate sa nu aiba ca efect privarea persoanei impozabile de o despagubire adecvata pentru pierderea suferita prin plata nedatorata a taxei.”

În ce privește cererea de chemare în garanție, Curtea constată că în mod greșit prima instanță a constatat inexistența unei obligații de despăgubire în sarcina intervenientei forțate în condițiile în care pârâta este obligată la plata către reclamant a unei sume de bani care a fost plătită din dispoziția sa, dar în contul chematului în garanție. Acesta din urmă este ținut la restituirea către AFP S5 a sumei de bani pe care aceasta, la rândul său, o plătește reclamantului (art. 60 alin. 1 C.p.civ.: „partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretențiuni, cu o cerere în garanție sau în despăgubire”).

Prevederile art. 4alin. 1 din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii („Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii”) nu au aplicabilitate în speță, între AFPS 5 și AFM neexistând raporturi de subordonare.

Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 3 coroborat cu art. 304pct. 9 C.p.civ., va admite recursul și va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va obliga chemata în garanție AFM la plata sumei de 1287 lei, către pârâta ADMINISTRAȚIA S. 5 A FINANȚELOR PUBLICE.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de către recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTOR 5 A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 6276/13.12.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. G. și cu intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.

Modifică în parte sentința recurată.

Obligă chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU la plata sumei de 1287 lei, către pârâta ADMINISTRAȚIA S. 5 A FINANȚELOR PUBLICE.

Menține celelalte dispoziții.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 23.10.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, A. Ș. G. L. Z. G. D.

GREFIER,

ANIȘOARA N.

Red. A.Ș./A.N.

2 ex.

Jud. fond T.B.: A. C.

← Pretentii. Decizia nr. 8808/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI		Anulare act administrativ. Decizia nr. 572/2014. Curtea de Apel... →

Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7825/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7825/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI