Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 8367/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8367/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-11-2014 în dosarul nr. 33691/3/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 8367/2014
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
Judecător R. I. C.
Judecător A. J.
Grefier M. P.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenții-reclamanți: A. N. M. și I. N. G. împotriva sentinței civile nr. 3603/15.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-pârâtă U. "S. HARET" și intimatul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE PRIN MINISTRU, având ca obiect „obligare emitere act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședința publică n-au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Constatând că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 411 alin. 1 pct. 2 C.p.c., Curtea apreciază recursul în stare de judecare și-l reține pentru soluționare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, sub nr._, reclamantii A. N. M. si I. N. G. au solicitat în contradictoriu cu pârâta U. "S. Haret" obligarea paratei la eliberarea diplomelor de licența si a suplimentelor de diploma, cu cheltuieli de judecata.
In motivare reclamantii au mentionat ca au formulat plingere prealabila, iar parata le-a raspuns ca a intreprins demersurile necesare la MECTS, insa aceasta nu si-a indeplinit obligatia de a trimite catre parat o adresa complete in vederea eliberarii diplomelor de licenta. Reclamantii au aratat ca au urmat cursurile Facultatii de Sociologie- Psihologie ale Universitatii "S. Haret", specializarea Sociologie, in perioada 2006-2009 si au sustinut si promovat examentul de licenta in iulie 2009, sens in care li s-a eliberat adeverintele nr.134/21.11.2011 si nr.135/24.11.2011. Arata ca din momentul înscrierii la facultate si pana la absolvirea acesteia, si-au indeplinit toate obligațiile ce le reveneau potrivit contractelor de studiu încheiate cu parata si Regulamentul privind activitatea profesionala a studenților, in sensul ca au plătit taxele de studii, au susținut si promovat toate examenele, inclusiv examenul de licența. Potrivit Ordinului Ministerului Educației si Cercetării nr. 3404/07.03.2006 privind aprobarea criteriilor generale de organizare si desfășurare a admiterii in ciclul de studii universitare de licența pentru anul 2006 - 2007, admiterea in invatamantul superior se organizează numai in instituțiile care au in structura domeniilor de studiu specializări acreditate si specializări care au obținut autorizație de funcționare provizorie. Formele de invatamant cu frecventa redusa sau invatamant la distanta pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi in domeniile respective si dispun de departamente specializate, ba mai mult formele de invatamant la distanta si cu frecventa redusa au funcționat si funcționează legal potrivit prevederilor art. 60 (1) din Legea invatamantului nr. 84/1995, republicata, care precizează faptul ca "activitatea didactica se poate organiza in următoarele forme: de zi, cu frecventa redusa si la distanta. Formele de invatamant seral, cu frecventa redusa si la distanta pot fi organizate de instituțiile de invatamant superior care au cursuri la zi". U. S. Haret, având invatamant de zi autorizat/acreditat, poate organiza invatamant la distanta si cu frecventa redusa. Potrivit art. 60 (3) din Legea invatamantului nr. 84/1995, republicata, "Diplomele si certificatele de studii eliberate de instituțiile de invatamant superior, in condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de invatamant absolvita". Sesizarea instanței de judecata justifica interes, in sensul ca la data intoducerii cererii de chemare in judecata interesul reclamantului este legitim corespunzător cerințelor legii materiale si procesuale. Interesul este legitim atunci cand se urmărește afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiv a unui interes ocrotit de lege si potrivit scopului economic si social pentru care a fost recunoscut. Interesul este personal si direct, adică folosul practice urmărit prin declanșarea procedurii judiciare sa aparțină celui care recurge la acțiune. Si de asemenea interesul este născut si actual, exista in momentul in care este formulata cererea. Precizeaza faptul ca adeverințele de licența ale reclamantilor exista, sunt in ființa, si constituie un act administrativ nerevocat sau anulat in vreun mod, de către instanțele de judecata.
In drept au fost invocate Constitutia, Legea învățământului nr 1/2011, Legea nr.84/1995, art.1 din Legea nr.554/2004, Ordinului Ministerului Educației si Cercetării nr. 3404/07.03.2006, Ordinului Ministerului Educației si Cercetării nr. 2284/2007, CEDO, Protocolul 1 la CEDO.
Reclamantii au solicitat judecarea în lipsă.
Pârâta U. "S. Haret" a depus intâmpinare si cerere de chemare in garantie. In motivare parata a mentionat ca si-a indeplinit obligațiile legale fata de reclamanti, in sensul ca, dupa finalizarea completa a studiilor si susținerea examenului de licența, la cererea acestora, a eliberat adeverința de absolvire a studiilor, cu termen de valabilitate de 12 luni, potrivit Metodologiei organizării si desfășurării examenelor de finalizare a studiilor emisa de către subscrisa sub nr. 1405/ 21.05.2009 si cu prevederile art 20 si art. 38 din Ordinul MECTS nr.2284 din 28 septembrie 2007. Potrivit Art . 7 din "Regulamentul privind regimul actelor de studii in sistemul de invatamant", (Ordinul nr.2284/2007)," Formularele actelor de studii sunt tipărite si difuzate, in condițiile legii, de către unitatea de specialitate desemnata de MECT, unitate care poarta intreaga răspundere pentru aprobarea comenzilor de la instituții si pentru asigurarea securității tipăririi si păstrării formularelor pana la ridicarea acestora de către instituțiile beneficiare." A informat si Romdidac SA-Compania de material didactic desemnata de MECTS, aducandu-le la cunostiinta ca solicita tipărirea unor formulare tipizate, insa Romdidac SA prin mai multe adrese, i-a comunicat, ca nu poate sa tipărească si sa livreze decât cu aprobarea scrisa a MECTS-Directia Generala Juridica si Control.A făcut demersurile legale către M. Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului in sensul ca a comunicat necesarul de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților anului 2009, in vederea aprobării acestora si spre a emite mai departe comanda de tipărire la .. Prin cererea de chemare in garanție parata a solicitat obligarea Ministerului Educatiei Nationale sa fie obligat sa aprobe tipărirea formularului tipizat constând in Diploma de Licența si suplimentul la diploma pentru reclamantI si plata sumelor solicitate de reclamantI, cu cheltuieli de judecata. In fapt, U. S. Haret, a fost infiintata prin Legea nr.443/5 iulie 2002, ca persoana juridica de drept privat si de utilitate publica, parte a sistemului național de invatamant ,iar prin HG nr.693/2003 si HG nr.676/2007 au fost acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu,pentru forma de invatamant la zi domeniile de licenta drept, sociologie, psihologie, management, stiinte ale educației, matematica, informatica, si altele. Potrivit dispozițiilor art.60 (1) din Legea nr.84/l995,,,activitatea didactica se poate organiza in următoarele forme: zi, cu frecventa redusa si la distanta. Formele de invatamant seral, cu frecventa redusa si la distant pot fi organizate de instituțiile de invatamant superior care au cursuri de zi" U. S. Haret având invatamant la ZI,FR,ID acreditat/autorizat prin HG nr.940/2004 a procedat legal. In aplicarea dispozițiilor Legii nr.84/1995, M. Educației a emis la data de 7 martie 2006, Ordinul nr.3404,in cuprinsul căruia se stabilește la art.2, ca"Admiterea in învățământul superior public si particular se organizează pe domenii de studii de licenta,pe baza metodelor stabilite de fiecare universitate"",iar la art.8 se prevede ca „Formele de invatamant cu frecventa redusa sau învățământul la distanta pot fi organizate numai de catre universitățile care organizează cursuri de zi, in domeniile respective si dispun de departamente specializate." Specializarea urmata de reclamanti la forma de invatamant,a fost confirmata de MECTS prin emiterea formularelor cu sigla acestui minister pana in anul 2009, data de la care s-a refuzat eliberarea pentru acest an. U. S. Haret, s-a conformat cu promtitudine si intocmai condițiilor impuse de Minister, prin adresa nr._/25.06.2009, in vederea obținerii aprobării pentru tipizarea de formulare tipizate. Prin adresele formulate, a anexat necesarul pentru anul 2009, oferind autorității decidente MECTS, toate informațiile cerute prin adresa susmenționata, in care impun tuturor instituțiilor de invatamant de stat si particulare sa atașeze la cererile lor "si situațiile centralizatoare...) semnate si stampilate pe fiecare pagina si incluse si in format electronic pe CD, la Direcția Generala de Invatamant Superior. " Factorii cu atribuții de decizie din sistemul asigurării calității educației, dar mai ales M. Educației, nu au sesizat nereguli dupa incheierea perioadei de monitorizare a subscrisei,prevazuta de art.8 din Leg.nr.443/2002, nici dupa emiterea HG nr.676/2007 si a HG nr.635/2008 precum si nici dupa . OUG nr.75/2005-privind asigurarea calității educației. In concluzie, MECTS nu a aprobat in totalitate .necesarul de formulare solicitate de noi. Prin urmare, chematul in garanție MECTS, in baza atribuțiilor legale care ii revin, trebuia sa o avertizeze ca furnizor de educație, daca ar fi constatat ca nu sunt indeplinite standardele de calitate, sa procedeze la aducerea activității educaționale la nivelul standardelor de calitate, urmând ca in cazul in care si al treilea raport de evaluare ar fi fost nefavorabil, M. Educației trebuia sa elaboreze si sa promoveze,dupa ca/,hotărâre de guvern sau lege,deci/ia prin care încetează definitiv școlarizarea in cadrul respectivului program. Aprobarea in parte a tipizării formularelor de diploma echivalează cu recunoașterea din partea METCS, ca a funcționat ., care i-a permis sa organizeze formele de invatamant cu frecventa redusa sau invatamant la distanta. Parata a aratat ca si-a indeplinit obligația legala de a emite Adeverința de studii pentru reclamanți si a făcut demersuri către M. Educatiei,Cercetarii,Tineretului si Sportului, in vederea comunicării necesarului de materiale tipizate pentru actele de studiu destinate absolvenților pentru anul 2009, spre a putea comanda la societatea de tipărire . formulare,in scopul livrării lor.
In drept au fost invocate dispozitiile art.72-74 NC.proc.civ., art.18 din Legea nr.554/2004 coroborate cu art.28 alin. 1 din Legea nr.554/2004.
Parata a solicitat judecarea in lipsa.
Chematul in garantie a depus intâmpinare pentru ca prin OUG nr.10/2009 studentilor inmatriculati in anul I in perioada 2005-2008 la specializari/programe de studii organizate la ID li s-a recunoscut dreptul de a-si continua studiile la specializari/programe de studii autorizate sa functioneze provizoriu sau acreditate. Conform prevederilor Ordinului nr.2284/2007 raspunderea pentru modul cum s-au gestionat, completat si eliberat actele de studii revine exclusiv USH, in conditiile in care MEN si-a indeplinit obligatiile privind emiterea avizului in vederea achizitionarii tipizatelor de catre USH.
In drept paratul a invocat dispozitiile Codului de procedură civilă, Legea învățământului nr. 84/1995, Legea nr.443/ 2002, Legea nr.88/1993, Legea nr.288/2004, OUG nr.75/2005, OMECTS nr.2284/2007, H.G nr.185/2013.
Chematul in garantie a solicitat judecarea in lipsa.
Reclamantul a depus inscrisuri.
Parata a depus dosarul administrativ intocmit in cauza.
Prin sentința civilă recurată, instanța a respins cererea principala, ca neintemeiata.
A respins ca ramasa fara obiect cererea de chemare in garantie a M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Reclamantii A. N. M. si I. N. G. au urmat cursurile Facultatii de Sociologie- Psihologie ale Universitatii "S. Haret, specializarea Sociologie si au susținut si promovat examenul de licența in sesiunea iulie 2009.
In urma promovării acestui examen li s-au eliberat adeverintele nr.134/21.11.2011 si nr.135/24.11.2011 (filele 22 si 32) din care rezulta ca sunt licentiati al Facultatii de Sociologie- Psihologie ale Universitatii "S. Haret", specializarea Sociologie. Din contractele anuale de studii (filele 25 si 41) rezulta ca reclamantii s-au inscris la forma de invatamint ID.
Tribunalul a constatat că, nici la momentul înscrierii reclamantilor în anul I de studii și nici la momentul finalizării studiilor, parata U. S. Haret nu era acreditată sau autorizată provizoriu să organizeze cursuri la Facultatea de Sociologie- Psihologie, specializarea Sociologie - forma de învățămînt ID.
Art.3 din Legea nr.443/2002 privind înființarea Universității „S. Haret” prevede că după . prezentei legi, în structura Universității „S. Haret” vor intra și facultățile, colegiile și specializările, altele decât cele menționate la art.2, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii. Modalitatea de acreditare sau autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr.88/1993 și, ulterior, prin OUG nr.75/2005, cu modificările și completările ulterioare. Art.60 din Legea nr.88/1993 a prevăzut, într-adevăr, că formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță se pot organiza doar de către acele facultăți care au prevăzută și forma de învățământ zi, aceeași prevedere regăsindu-se și în disp. art.3 alin.1 din HG nr.1011/2001 privind organizarea și funcționarea învățământului la distanță și a învățământului cu frecvență redusă în instituțiile de învățământ superior. Potrivit acestor dispoziții, sunt abilitate să organizeze învățământ la distanță și învățământ cu frecvență redusă instituțiile de învățământ superior acreditate, în specializările universitare autorizate provizoriu sau acreditate conform Legii nr.88/1993 privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor. Cap. 4 din această HG se intitulează evaluarea și acreditarea programelor de învățământ la distanță sau de învățământ cu frecvență redusă, iar art.17 din acest capitol prevede că procedura de evaluare academică a programelor de învățământ la distanță sau de învățământ cu frecvență redusă se realizează conform Legii nr.88/1993, republicată.
De asemenea, art.4 din OUG nr.75/2005 prevede că acreditarea organizațiilor furnizoare de educație și a programelor lor de studiu este parte a asigurării calității. Acreditarea este acea modalitate de asigurare a calității prin care se certifică respectarea standardelor pentru funcționarea organizațiilor furnizoare de educație și a programelor lor de studii, iar art.29 alin.4 din același act normativ stabilește că acreditarea presupune parcurgerea a două etape succesive: a) autorizarea de funcționare provizorie, care acordă dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii; b) acreditarea, care acordă, alături de drepturile prevăzute la lit. a), și dreptul de a emite diplome, certificate și alte acte de studii recunoscute de M. Educației și Cercetării și de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat.
Așadar, pentru ca instituția de învățământ superior să aibă dreptul de a emite diplome pentru absolvenții formei de învățământ ID pentru o anumită specializare este necesar ca această formă de învățământ să fie parcurs procedura acreditării, nefiind suficientă acreditarea formei de învățământ zi la specializarea respectivă.
In cauza nu se regăsește ca fiind autorizată provizoriu sau acreditată forma de învățămînt ID pentru Facultatea de Sociologie- Psihologie ale Universitatii "S. Haret", specializarea Sociologie, în nici una dintre hotărîrile în care se prevăd expres și limitativ structurile instituțiilor de învățământ superior acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu și specializările din domeniile studiilor universitare de licență – H.G. nr.1609/2004, anexa 2, pct.6, HG nr.916/2005, anexa 1, lit.B, pct.6, H.G. nr.676/2007, anexa 3, pct.6, HG nr.635/2008, anexa 3, pct.6, H.G. nr.749/2009, anexa 3, pct.30, HG nr.966/2011, anexa 3, pct.6.
Art.60 alin.1 din Legea nr.84/1995 prevedea că forma de învățămînt ID se poate organiza de instituțiile de învățămînt superior care au cursuri de zi. Legea impunea condiția premisă ca instituția să poată organiza cursuri la forma ID numai dacă in specializarea respectivă există și cursuri de zi. Nu era suficient, pentru legala funcționare a acestor forme de învățămînt, ca instituția respectivă să aibă cursuri de zi, ci era necesar ca pentru ID să se parcurgă și procedura de acreditare provizorie, prevazuta de art. 60 din Legii nr. 84/1995
Reclamantii au urmat studiile la forma de învățământ -ID, care nu a fost autorizată provizoriu sau acreditată să funcționeze pentru specializarea Sociologie.
Tribunalul a considerat că sunt neîntemeiate și susținerile reclamantilor conform cărora sunt îndreptătiti să le fie eliberata diploma de licență întrucît după susținerea examenului de licență au primit adeverinta în acest sens, adeverinte care nu au fost anulate. Completarea adeverințelor de către universitate imediat după susținerea examenului de licență nu reprezintă un motiv pentru a legitima organizarea nelegală a unor cursuri de către USH, prin emiterea ulterioară a diplomelor de licență. Valabilitatea acestor adeverințe este limitată, tocmai pentru a se putea emite diplomele de licență după ce se verifică îndeplinirea tuturor condițiilor pentru atestarea studiilor.
Potrivit art.5 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de învățămînt superior aprobat prin OMECT nr.2284/2007, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.
Avand in vedere ca forma de învățămînt urmată de către reclamanti nu era legal organizată, nici se puteau elibera absolvenților acte de studii care să fie recunoscute în plan național și internațional.
De asemenea, potrivit art.38 din același regulament, după finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează adeverință de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maximum 12 luni. Adeverintele invocate de reclamanti are termen redus de valabilitate și, prin atingerea termenului, își încetează oricum efectele, astfel că nu mai era necesară anularea acestora.
În consecință, nu se poate reține că în speță este vorba despre un refuz nejustificat al pârâtilor de soluționare a cererii reclamantilori de eliberare a diplomei de licență, în sensul art.2 alin.1 lit. i din Legea 554/2004, în condițiile în care forma de învățământ ID pentru specializarea absolvită nu era acreditată.
Astfel, reclamantii nu se incadreaza in notiunea de ,,persoana vatamata” in sensul art 1 din Legea nr.554/2004, prin refuzul paratei de a emite actele administrative solicitate, intrucat forma de invatamant ID poate fi organizata doar daca s-a parcurs procedura de evaluare academica, ori aceasta forma de invatamant poate fi organizata doar la facultatile care au si invatamant de zi, iar normele in vigoare nu exonereaza institutia de invatamant superior de obligatia de a se supune procedurii de evaluare academica in vederea autorizarii/acreditarii si acestor forme de invatamant.
In consecinta, instanta a respins actiunea principala ca neintemeiata si, în temeiul art.60 C.pr.civ., a respins si cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu M. EducațieiNationale ca ramasa fara obiect.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții.
În motivarea recursului, au arătat următoarele:
Instanța de fond a reținut în considerentele sentinței recurate că "pentru ca institutia de invatamant superior sa alba dreptul de a emite diplome pentru absolvenții formei de invatamant ID pentru o anumita specializare este necesar ca aceasta forma de invatamant sa fie parcurs procedura acreditarii, nefiind suficienta acreditarea formei de invatamant zi la specializarea respectiva."
Este evident din formularea instanței de fond că aceasta nu a acordat suficientă atenție (în singurul termen alocat cercetării judecătorești pe fondul cauzei - 15.05.2014) actelor dosarului și actelor normative invocate de toate părțile, aceasta fiind singura explicație pentru care instanța nu a putut reține că specializarea este organizată în cadrul unității funcționale facultate și nu în cadrul universității.
Instanța a decis, fără a fi investită în acest sens, să se pronunțe asupra situației prezente a pârâtei U. S. Haret, depășind astfel cadrul procesual stabilit de reclamanți. Mai mult, instanța nu a făcut verificări elementare în susținerea considerentelor reținute, respectiv a cadrului legislative aplicabil.
Instanța de fond, omite să se pronunțe asupra efectelor pe care le-a produs deja adeverința de licență eliberată, care se bucură de prezumția de legalitate, autenticitate și de veridicitate.
Această adeverință de licență, care are regimul unui act de studii și care confirmă dobândirea titlului de licențiat, nu a fost anulată de către nicio instanță de judecată. Pe cale de consecință, atâta timp cât adeverința de licență depusă la dosar nu a fost anulată de nicio instanță de judecată, se prezumă că aceasta a fost emisă cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege, o emană în mod real de la emitent.
Prin întâmpinare, U. "S. HARET" a solicitat ca,în cazul admiterii recursului, să fie admisă si cererea sa de chemare in garanție a Ministerului Educației Naționale (MECTS) pentru următoarele considerente:
Ca o prima precizare, a considerat ca nu poate fi admis recursul si acțiunea recurentului-reclamant fara a fi admisa si cererea de chemare in garanție, întrucât intre cele doua cauze exista o evidenta interdependență, dupa cum urmează:
U. S. Haret, a fost înființata prin Legea nr.443/5 iulie 2002, ca persoana juridica de drept privat si de utilitate publica, parte a sistemului național de invatamant, care a funcționat ., fiind un furnizor de programe educaționale de studii recunoscut pe plan național.
Prevederile legale la momentul inscrierii reclamanților la cursurile USH, ne obliga sa obținem acreditare numai pe specializările (facultățile) existente in cadrul Universității S. Haret si nicidecum pe formele de invatamant.
Potrivit prevederilor art.6 din HG 676/2007 "specializarile (nu formele) ale căror denumiri au fost adaptate la nomenclatorul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.916/2005 privind structurile instituțiilor de invatamant superior acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu si a specializărilor din domeniile studiilor universitare de licența si prin Hotărârea Guvernului nr.1.175/2006 privind organizarea studiilor universitare de licența si aprobarea listei domeniilor si specializărilor (nu formelor) din cadrul acestora cu modificările ulterioare care funcționează incepand cu anul I ,2005-2006 si care se regăsesc in prezenta hotărâre isi continua activitatea".
Prin art.1 din HG nr.1175/2006 a fost aprobat nomenclatorul domeniilor de studii universitare de licența si a specializărilor din cadrul acestora, al specializărilor reglementate sectorial si/sau general. Din lecturarea textelor legale, evocate mai sus, se poate observa ca a funcționat ..
In aceste condiții de reglementare si in raport de conduita adoptata de organul de specialitate al administrației publice centrale chemat sa organizeze si sa conducă sistemul național de educație, a apreciat ca aprobarea de către U. "S. Haret" din București a admiterii la forma de invatamant la distanta, pentru specializările acreditate/autorizate, corespunzătoare formei de pregătire prin cursuri de zi tine de exercițiul autonomiei universitare garantate prin art.32 alin.6 din Constituția României si Legea nr.84/1995 in vigoare la momentul inscrierii reclamanților la Facultate.
Recunoașterea, prin chiar art.8 din Ordinul nr.3404/2006,emis de către ministrul educatiei a posibilității organizării de către universitățile acreditate a formei de invatamant la distanta pentru domeniile in care acestea erau autorizate sa organizeze cursuri de zi confera reclamanților dreptul de a cere sa li se elibereze diploma de licența, insotita de Suplimentul la Diploma, drept recunoscut de pct. VII din Metodologia organizării si desfășurării examenelor de finalizare a studiilor aprobata de Senatul Universității "S. Haret" la data de 13 mai 2009,act de reglementare ce a fost inregistrat sub nr.1405din 21.05.2009.
Asa cum a remarcat si subliniat înalta Curte de Casație si Justiție acest drept nu poate fi afectat si cu atat mai puțin suprimat in fapt sau in drept de divergentele ce au aparut în decursul timpului, intre U. "S. Haret" si M. Educației, pe seama valabilității inițierii si desfășurării formei de invatamant la distanta pentru specializările la care se organizau si cursuri de zi acreditate/autorizate atata timp cat M. Educației sau Agenția R. de Asigurarea Calității in învățământul Superior (ARACIS), înființata in baza O.U.G. nr.75/2005, nu au demarat si nu au finalizat vreo procedura administrative care sa conducă la concluzia ca U. a acționat in afara cadrului legal, in condițiile in care în principiu, Ministerului Educației i se recunoștea, prin art. 6 din Legea nr.443/2002, dreptul de a "propune încetarea activității de invatamant si desființarea prin lege a universității".
In încercarea de a-si justifica poziția M. Educației Naționale ( MECTS) isi circumscrie apărările pe aspecte legate de acreditarea sau neacreditarea formei de invatamant, aparari ce nu se circumscriu obiectului acțiunii reclamantului.
Intimata a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinare, M. Educației Naționale - fost M.E.C.T.S., a solicitat respingerea recursului având în vedere următoarele motive:
Recurenții-reclamanți solicită ca M.E.N. să fie obligat la aprobarea tipizării formularelor de diploma de licența și a suplimentelor la diploma.
M.E.N. a aprobat tipizarea formularelor de diplomă de licență, aceste formulare fiind întocmite în mod unitar, conform modelului aprobat prin OMECT nr.5289/2008 privind diploma de licență și suplimentul la diplomă.
De asemenea, M.E.N. a desemnat unitatea de specialitate producătoare a formularelor tipizate, prin O.M.Ed.C. nr.3569/2002, respectiv .>
M. Educației Naționale a avizat achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților din promoțiile 2008, 2009 și 2010 prin adresele_/21.06.2010,_,12356F/25.10.2010,_/29.11.2010,_,_,_/13.10.2010.
În consecință, având în vedere că M.E.N. a stabilit deja modelul de diplomă de licență, diplomele fiind întocmite în mod unitar, pe formulare tipizate, solicitarea ca M.E.N. „să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență" este netemeinică.
Actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate; prin urmare, universitatea nu are dreptul să elibereze acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neautorizate/neacreditate.
În acest sens se pronunță și Curtea de Apel București care în dosarul nr._/2012 respinge ce netemeinicâ și nelegală cererea reclamantului de eliberare a diplomei de licență prin decizia nr. 2395/2013, irevocabilă.
Conform hotărârii mai sus menționate, făcând referire la contract de studii încheiat între reclamant și universitatea pârâtă, instanța reține că "un act juridic încheiat cu nerespectarea prevederilor imperative ale legii în cazul de față cu depășirea drepturilor conferite de lege universității organizatoare, nu poate beneficia de protecția jurisdicțională numai pentru motivul că niciuna din părțile actului nu a solicitat anularea acestuia. Cu alte cuvinte, un act juridic ce încalcă ordinea publică, fiind deci susceptibil de a fi lovit de nulitate absolută, nu poate genera drepturi și obligații legitime și, deci, nici de protecția jurisdicțională în cazul nerespectării lor. "
In ceea ce privește eliberarea adeverințelor, aceeași instanță menționează faptul că "acestea sunt emise de universitate care atestă absolvirea cursurilor și susținerea examenelor de licență, însă nu conferă prin ele însele dreptul la emiterea diplomei de licență, consfințind astfel o situație de fapt, fiind emise în vederea unei obligații contractuale a universității. Eventuala obligație a universității de a emite diplome de studii și-ar avea izvorul direct în lese, însă numai în condițiile în care contractul de studii ar fi fost încheiat cu respectarea legii, ceea ce nu este cazul în speță. "
In ceea ce privește eroarea comună, aceeași instanță reține " pentru a putea constitui temei al dobândiri unui drept de la o persoană care nu are calitate de a-l transmite, eroarea cu privire la calitatea persoanei trebuia să fie comună și invincibilă. Or, dacă în speța, s-ar putea accepta ca eroarea ar fi fost comună (deși se cunoaște numai poziția persoanelor acre s-au înscris la studii, nu și a celor care, la vremea respectivă, s-au interesat despre oferta educaționala a Universității S. Haret și au renunțat sa se înscrie) nu s-ar putea accepta ca eroarea a fost invincibilă.
Astfel, convingerea reclamanților, în sensul că U. S. Haret era autorizată să organizeze forma de învățământ pe care el a urmat-o, s-a bazat exclusiv pe afirmațiile universității, fără a se verifica autenticitatea informațiilor.
Or, verificarea informațiilor presupune consultarea hotărârilor de Guvern emise anual, în care erau menționate toate universitățile din țară, cu toate specializările și formele de învățământ acreditate sau autorizate. O astfel de verificare se impunea în acest caz, întrucât U. "S. Haret" este o instituție particulară ce nu beneficiază de încrederea așteptată în mod rezonabil de cetățeni de la instituțiile sau autoritățile publice.""
Având în vedere cele de mai sus instanța în mod temeinic și legal reține că în speța la care a făcut referire nu sunt îndeplinite condițiile erorii comune și invincibile care să justifice emiterea diplomelor de studii.
In consecința, M. Educației Naționale și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în ceea ce privește emiterea avizului în vederea achiziționării tipizatelor de către U. S. Haret. Dacă aceste tipizate nu au fost gestionate corespunzător, în conformitate cu prevederile legale, nu este culpa Ministerului Educației Naționale.
Așadar, M. Educației Naționale nu poate fi obligat să aprobe emiterea de diplome pentru activități desfășurate ilegal, deoarece o astfel de aprobare ar însemna că organul de specialitate al administrației publice centrale în domeniul învățământului confirmă o fraudă organizată de o instituție de învățământ superior.
Conform prevederilor art. 2 din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare - „Organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării. "
Actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.
Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.
Nu pot fi recunoscute acte de studii eliberate în mod nelegal persoanelor care au urmat studii cu nerespectarea prevederilor legale.
Prin Legea nr.443/2002 au fost stabilite în sarcina Universității Spim Haret o . obligații, pe care aceasta nu le-a respectat.
La art.3 din Legea nr. 443/2002 privind înființarea Universității „S. Haret" din București se statuează: „După . prezentei legi în structura Universității „S. Haret" din București vor intra și facultățile, colegiile și specializările, altele decât cele menționate la art. 2, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii."
Deci, chiar în legea de înființare a acestei instituții de învățământ superior se menționează faptul că în structura Universității ,,Spim Haret" din București vor intra și facultățile, colegiile și specializările, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii.
Pe de alta parte, Legea nr. 84/1995, la art.103, alin. 2 prevede: „Instituțiile și unitățile de învățământ particular acreditate fac parte din sistemul național de învățământ și educație și se supun dispozițiilor prezentei legi."
Astfel, este evident faptul că U. „S. Haret" a încălcat cu bună știință legea atunci când a organizat studii la forme de învățământ pentru care nu avea autorizare provizorie sau acreditare.
Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr. 88/1993 și, ulterior, prin OUG nr. 75/2005, cu modificări și completări ulterioare.
De asemenea, H.G. nr. 1011/2001 prevede la capitolul IV, art. 17, faptul că „Procedura de evaluare academică a programelor de învățământ la distanță sau de învățământ cu frecvență redusă se realizează conform Legii nr. 88/1993, republicată."
Nu trebuie confundată vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților forme de învățământ la distanță (ID) în specializările autorizate sau acreditate cu dreptul de a organiza școlarizarea la forma de învățământ ID. Dreptul de a putea organiza școlarizarea incumbă obligația parcurgerii procedurii de autorizare/acreditare pentru aceste programe.
Legiuitorul a statuat în sensul că formele FR si ID se organizează doar de acele facultăți care au cursuri la „zi", respectiv că nu pot fi organizate cursuri la ID si FR daca universitatea respectivă nu are organizate si cursuri la zi la disciplina respectivă.
Aceste prevederi legale nu exonerează instituția de învățământ superior de obligația de a se supune, în conformitate cu prevederile OUG 75/2005 și HG nr. 1418/2006 procedurii de evaluare în vederea autorizării/acreditării acestor forme de învățământ. Ulterior procedurii descrise mai sus specializările care sunt autorizate/acreditate se supun aprobării prin hotărâre de guvern.
Conform prevederilor legale formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.
Prin urmare nici o instituție nu este îndreptățită să înmatriculeze, să elibereze diplome, să desfășoare procesul de învățământ pentru formele de învățământ care nu au parcurs etapele obligatorii ale acreditării și autorizării provizorii.
M.E.N. nu poate fi obligat să emită formulare tipizate pentru diplome sau să recunoască o diplomă dacă specializările urmate nu s-au desfășurat conform prevederilor legale, respectiv dacă în urma verificărilor se constată că forma de învățământ și specializarea urmate nu existau.
În acest caz nu se poate vorbi de „absolvenți", deoarece această calitate o au doar persoanele care au urmat specializări și forme de învățământ care respectă prevederile legale.
Nu se poate imputa M.E.N. că au fost urmate cursuri fară să existe autorizare de funcționare provizorie pentru specializarea și forma de învățământ urmată din anul înscrierii reclamanților la acestea, respectiv 2004, până în anul finalizării (2009), iar instanța nu se poate pronunța în afara cadrului legal.
De asemenea, nu se poate vorbi de o culpă a M.E.N. în organizarea de către USH a unor specializări și forme de învățământ nelegale.
Unicul responsabil pentru desfășurarea activității de învățământ este Instituția de învățământ superior, în speță USH. U. „Spim Haret" are culpa EXCLUSIVĂ de a fi organizat „cursuri" fară respectarea legii, cu unicul scop de a încasa taxe de școlarizare de la cât mai mulți „studenți".
Este inadmisibil ca în urma unei activități desfășurate cu bună știință de USH în afara cadrului legaL să se impună în sarcina M.E.N. recunoașterea unor diplome pentru a se acoperi activitătile desfășurate în afara legii de această instituție de învățământ superior.
Dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii, îl are numai o instituție care a parcurs pentru programul de studiu respectiv procedura de autorizare de funcționare provizorie.
In drept, a invocat Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 288/2004, O.U.G. nr.75/2005
Curtea, examinând sentința recurată, în raport de criticile formulate, constată ca recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Conform adeverințelor nr. 134/21.11.2011 și nr. 135/24.11.2011, emise de intimata-pârâtă, recurenții – reclamanți au absolvit Facultatea de Sociologie- Psihologie din cadrul Universității S. Haret, forma de învățământ ID și au promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009.
Potrivit jurisprudenței constante a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în spețe similare, astfel de acte, precum adeverințele în cauză, se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate specifică actelor administrative, nefiind atacate de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau de o altă autoritate publică, în condițiile art. 1 alin. (8) teza finală din Legea nr. 554/2004.
În condițiile în care ministerul nu a solicitat anularea adeverințelor de promovare a examenului de licență, nu se poate reține nelegalitatea organizării examenului de licență de către instituția de învățământ superior.
În astfel de litigii, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a statuat că M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă (a se vedea, în acest sens, cu titlu de exemplu, deciziile nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, nr. 5656 din 24 noiembrie 2011, nr. 5722 din 29 noiembrie 2011, nr. 628 din 8 februarie 2012, nr. 690 din 9 februarie 2012 și nr. 709 din 10 februarie 2012).
S-a reținut în cadrul jurisprudenței sus-menționate ca fiind întemeiată cererea de chemare în garanție a Ministerului, deoarece admiterea sa asigură efectiv punerea în executare a sentinței recurate, în condițiile în care eliberarea de către U. S. Haret a displomelor de licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în calitate de autoritate competentă și chemat în garanție.
Principalul rol al Înaltei Curți de Casație și Justiție, din perspectiva dispozițiilor constituționale dar și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (ex.: hotărârea din 6.12.2007 în cauza B. contra României), este acela de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești.
Potrivit principiilor consacrate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (ex. hotărârea din 2.11.2010, în cauza Ș. și alții împotriva României, hotărârea din 24.03.2009, în cauza T. T. împotriva României, hotărârea din 6.12.2007, în cauza B. contra României), dreptul la un proces echitabil include dreptul la securitatea raporturilor juridice. Principiul securității raporturilor juridice decurge din Convenție și constituie unul dintre elementele de bază ale statului de drept.
A reținut Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Ș. și alții împotriva României că, atunci când există divergențe cu privire la aplicarea unor dispoziții legale în esență similare în cazul persoanelor aflate în grupuri aproape identice, apare o problemă în privința securității raporturilor juridice.
A mai statuat instanța de contencios european că, în absența unui remediu care să rezolve aceste divergențe, soluționarea diferită a cererilor prezentate de mai multe persoane aflate în situații similare conduce la o stare de incertitudine, de natură să diminueze încrederea publicului în actul de justiție, această încredere fiind o componentă esențială a statului de drept.
În vederea interpretării și aplicării unitare a legislației în materia contenciosului administrativ și fiscal, judecătorii Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întruniți în condițiile art. 33 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu modificările și completările ulterioare, au adoptat, în ședința din 7.11.2013, o soluție pentru unificarea jurisprudenței, în ceea ce privește problema de drept a obligării pârâtei U. “S. Haret” să elibereze reclamantului diploma de licență și/sau suplimentul la diplomă și cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației pentru a fi obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă.
Soluția adoptată a fost în sensul jurisprudenței de obligare a pârâtei U. “S. Haret” să elibereze diploma de licență și/sau suplimentul la diplomă, de admitere a cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și de obligare a ministerului, în calitate de chemat în garanție, să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele de diplomă.
La adoptarea soluției a fost avută în vedere jurisprudența reprezentată de următoarele decizii: nr. 690/2012, nr. 953/2012, nr. 1638/2012 și nr. 3302/2012.
În consecință, soluția de admitere a recursului, în prezenta cauză, se impune în considerarea principiului unității jurisprudenței consacrat în practica sus-menționată a Curții Europene a Drepturilor Omului.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 483 și art. 496 alin. (1) C.proc.civ., Curtea va admite recursul, va casa în tot sentința recurată și în rejudecare, va admite acțiunea și va obliga pârâta U. S. Haret la eliberarea diplomelor de licență și a suplimentelor de diplomă pentru reclamanți.
În lipsa obligării chematului în garanție la aprobarea tipăririi formularelor tipizate a diplomelor de licență, U. S. Haret se află în imposibilitate de a elibera diplomele de licență.
În consecință, în baza art. 72 C.proc.civ., Curtea va admite cererea de chemare în garanție și va obliga chematul în garanție M. Educației Naționale să aprobe tipărirea formularelor tipizate, constând în diplomele de licență și suplimentele de diplomă pentru reclamanți.
În baza art. 453 C.proc.civ., Curtea va obliga pârâta U. S. Haret la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 100 lei pentru fiecare reclamant.
Obligă chematul în garanție la plata către pârâtă U. a sumei de 670 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate la judecata în fond.
Având în vedere ca U. S. Haret nu a declarat recurs, admiterea cererii de chemare în garanție fiind consecința admiterii recursului promovat de către reclamant, iar nu a apărărilor formulate în cuprinsul întâmpinării, nu sunt îndeplinite condițiile art. 453 C.proc.civ. pentru a-i fi acordate acesteia cheltuielile de judecată efectuate în recurs.
În consecință, Curtea va respinge cererea intimatei-pârâte având acest obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenții-reclamanți A. N. M. și I. N. G. împotriva sentinței civile nr. 3603/15.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-pârâtă U. "S. HARET" și intimatul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE PRIN MINISTRU.
Casează în tot sentința recurată în sensul că: Admite acțiunea.
Obligă pârâta U. S. Haret la eliberarea diplomelor de licență și a suplimentelor de diplomă pentru reclamanți.
Admite cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației naționale, formulată de pârâta U. S. Haret.
Obligă chematul în garanție, M. Educației Naționale, să aprobe tipărirea formularelor cu regim special constând în diplomă de licență și supliment de diplomă pentru reclamanți.
Obligă pârâta U. la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată, în sumă de 100 lei pentru fiecare.
Obligă chematul în garanție M.E.N. la plata către pârâta U. a cheltuielilor de judecată în sumă de 670 lei și respinge cererea pârâtei de obligare a Ministerului la plata cheltuielilor ocazionate de judecata recursului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. P. R. I. C. A. J.
GREFIER,
M. P.
Red./tehn. C.R.I.
Jud. fond: I. S. – Tribunalul București – Secția a II a
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 9217/2014. Curtea de Apel... | Custodie publică - prelungire. Sentința nr. 1924/2014. Curtea... → |
|---|
