Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 2475/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2475/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-03-2014 în dosarul nr. 915/87/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A-VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 2475
Ședința publică de la 28.03.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE P. S.
JUDECĂTOR V. R. M.
JUDECĂTOR F. I.
GREFIER M. LUCREȚIA
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul - chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE împotriva sentinței civile nr.871/ 22.05.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata – reclamantă S. (C.) GH.V. și cu intimata – pârâtă U. S. HARET.
La apelul nominal făcut în ședință publică NU au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recurentul – chemat în garanție nu s-a conformat dispozițiilor date prin Încheierea de ședință de la termenul anterior și aduse la cunoștință părții prin citația emisă legal, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare atașată la fila 53 dosar; în sensul de a achita taxa de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, pe cererea de recurs. De asemenea învederează că recurentul și intimata-pârâtă au solicitat judecata cauzei în lipsă.
Curtea, studiind actele și lucrările dosarului, din oficiu, invocă excepția netimbrării recursului de către recurentul – chemat în garanție, având în vedere că acesta nu s-a conformat dispozițiilor date de instanță prin Încheierea de ședință de la termenul anterior și aduse la cunoștință prin citația primită de funcționarul de la Serviciul de registratură al autorității, ce a aplicat și ștampila instituției, semnând de primire. Reține astfel cauza pentru a se pronunța cu prioritate asupra excepției netimbrării recursului, invocată din oficiu, față de dispozițiile art. 137 C.pr.civ.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
La data de 08.02.2013, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman sub nr_, reclamanta S. (C.) GHE V., în temeiul art. 1 si următoarele din Legea nr. 554/2004 a chemat în judecată pe pârâtul U. S. HARET - București și în contradictoriu cu acesta a solicitat instanței să o oblige să –i elibereze diploma de licență și suplimentele la diplomă la care are dreptul ca urmare a susținerii și promovării examenului de licența sesiunea iulie 2009.
La data de 04.03.2013 pârâta U. "S. HARET" - București a formulat întâmpinare și cerere de chemare in garanție, prin care a chemat în judecată M. Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului pentru ca prin hotărâre judecătorească acesta să fie obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând in diploma de licență si suplimentul la diplomă pentru reclamanți sub sancțiunea prevăzută de art. 24 alin.2 din Legea 554/2004, începând cu a 30 zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Pe baza probei cu înscrisuri administrată în cauză, Tribunalul Teleorman a pronunțat Sentința civilă nr. 871/22.05.2013 prin care a dispus: admiterea acțiunii și a cererii de chemare în garanție formulată de către pârâta USH și, în consecință, obligarea pârâtului MECTS să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și supliment la diplomă în favoarea reclamantei și să pună la dispoziția pârâtei aceste tipizate în vederea eliberării actului de studii, sub sancțiunea plății de penalități în cuantum de 50 lei/zi întârziere începând cu a 30-a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii și până la îndeplinirea efectivă a obligației. Pârâta USH a fost obligată să elibereze reclamantei diploma de licență și suplimentul de diplomă.
Împotriva Sentinței civile nr. 871/22.05.2013 a declarat recurs, în termen legal, pârâtul – chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE susținând că este nelegală și netemeinică. A solicitat casarea hotărârii și rejudecarea acțiunii în sensul respingerii cererii de chemare în garanție ca neîntemeiate fata de M. Educației Naționale
A arătat, în esență, că admiterea cererii de chemare în garanție și obligarea Ministerului Educației Naționale de a "aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și supliment la diplomă pentru reclamanta", care nu a urmat o formă de învățământ acreditată/autorizată să funcționeze provizoriu excede cadrului legal. Pentru a fi vătămată vreun drept trebuie ca acel drept să existe mai întâi. Instituția de învățământ superior are dreptul de a organiza admiterea la studii dacă este autorizat să funcționeze provizoriu.
Ori, la momentul înscrierii la studii a reclamantei, U. "S. Haret" nu era autorizată să funcționeze provizoriu pentru forma de învățământ urmată de reclamanta, aspect ignorat de altfel de către instanța de fond.
Motivarea instanței de fond legată de adeverințele emise absolvenților Universității "S. Haret" nu reprezintă o justificare legală și pertinentă pentru eliberarea actelor de studii.
Adeverințele sunt emise în primul rând de instituția care a organizat procesul de învățământ. Adeverința are termen limitat de valabilitate și, mai mult, nu este un înscris opozabil Ministerului Educației Naționale.
M. Educației Naționale este obligat să respecte și să aplice legea și nu înscrisurile emise de terți.
Acest aspect a fost omis de către instanța de fond care a admis în mod neîntemeiat cererea de chemare în garanție.
Într-adevăr instituțiile de învățământ superior au dreptul să solicite MECTS formulare tipizate pentru absolvenții săi, dar MECTS are dreptul de a analiza dacă instituția de învățământ superior a organizat în mod temeinic și legal procesul de învățământ. În caz contrar oricine poate organiza fără drept proces de învățământ și primi diplomă doar pentru că absolventul are o adeverință emisă chiar de către instituția care a organizat procesul de învățământ fără să respecte legea.
O a doua critica adusa soluției instanței de fond se refera la depășirea atribuțiilor sale deoarece a conferit legitimitate unui proces de învățământ organizat în afara cadrului legal și mai ales pentru că a dat o hotărâre cu încălcarea atribuțiilor judecătorești fiind astfel incidente prevederile art. 304 pct.(4) Cod procedură Civilă.
Actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.
Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de Guvern care se actualizează anual.
Conform prevederilor legale formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică. De asemenea, potrivit prevederilor art.29 din O.U.G. nr.75/2005, rezultă că dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii, îl are numai o instituție care a parcurs pentru programul de studiu respectiv procedura de autorizare de funcționare provizorie.
Menționează că U. "S. Haret" din București a solicitat în dosarul nr._ anularea H.G. nr.676/2007 și HG nr.635/2008.
Prin Decizia nr.4726/29.10.2009 pronunțată în dosarul nr._, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către U. "S. Haret" din București.
De precizat este faptul că în considerentele acestei hotărâri judecătorești, instanța supremă a reținut următoarele: "Guvernul are competența atât de a reglementa durata cursurilor la formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță, cât și de a exercita controlul asupra duratei stabilite de universități pentru cursurile de zi, în raport cu criteriile oferite de standardele europene de calitate și eficiență a învățământului și pe baza procedurilor de evaluare prestabilite prin acte normative speciale.
Prin urmare, o instituție care înscrie ..studenți" și eliberează diplome la formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță care nu au parcurs procedura obligatorie autorizării nu este îndreptățită să înmatriculeze, să elibereze diplome, să desfășoare procesul de învățământ pentru formele de învățământ care nu au parcurs etapele obligatorii ale acreditării și autorizării provizorii.
Astfel, prin dispoziția dată, instanța de fond obligă M. Educației Naționale la aprobarea tipăririi formularelor tipizate necesare pentru eliberarea diplomelor de licență, ignorând în mod vădit cadrul legal în vigoare respectiv Legea nr.288/2004 privind organizarea studiilor universitare, Legea învățământului nr. 84/1995 republicată cu modificările și completările ulterioare si OUG. 75/2005.
Menționează că, în cazul Universității „S. Haret" din București, specializările/ programele de studii de la forma de învățământ la distanță au fost organizate și desfășurate fără respectarea prevederilor legale, respectiv cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.88/1993, a OUG. nr.75/2005 și ale H.G. nr.1011/2001. Nu s-a parcurs procedura prevăzută de către legiuitor în vederea desfășurării procesului de învățământ. În concluzie, instanța de fond, încălcând principiul separației puterilor în stat, dispune peste atribuțiile trasate acesteia de către legiuitor și admite în mod netemeinic și nelegal acțiunea reclamantei care nu a urmat o formă de învățământ reglementată conform dispozițiilor legale.
Faptul că au fost emise niște adeverințe nu presupune că au fost urmate forme de învățământ cu respectarea dispozițiilor legale. Instanța de fond se raportează la adeverințele emise, deși acestea sunt înscrisuri cu valabilitate redusă și care nu pot înlocui legea.
În drept a invocat: art.60, art 304 pct.(4), (5) și (9), art. 304 indice 1 din Codul de Procedură Civilă, Legea nr. 288/2004, O.U.G. nr.75/2005, OMECT nr.2284/2007.
Intimata-pârâtă U. S. Haret a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare.
Analizând cu prioritate excepția netimbrării, invocată din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Potrivit prevederilor art. 11 alin. (1) raportat la art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, recurentul – chemat în garanție avea obligația de a achita o taxă judiciară de timbru de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
În temeiul acestor prevederi legale, recurentul – chemat în garanție a fost citat cu mențiunea de a depune taxă de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei până la termenul de judecată din 29.11.2013, obligație pe care nu și-a îndeplinit-o.
În conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, „Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat”.
A.. (3) al aceluiași articol prevede că „Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii”.
Această sancțiune este prevăzută și de prevederile art. 35 alin. (5) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997.
De asemenea, potrivit art. 9 alin. (2) din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aceeași sancțiune se aplică și în cazul nerespectării obligației de a depune timbrul judiciar.
Întrucât, în situația de față, recurentul – chemat în garanție nu a timbrat cererea de recurs formulată la data depunerii și înregistrării acesteia și nu și-a îndeplinit obligația nici până la termenul de judecată acordat, deși a fost citat cu această mențiune, citația fiind primită de funcționarul de la Serviciul de registratură al autorității, ce a aplicat și ștampila instituției, semnând de primire, Curtea va admite excepția netimbrării, și, pe cale de consecință, va anula ca netimbrată cererea de recurs.
În temeiul art. 274 C. va obliga recurentul la plata către intimata-pârâtă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei reprezentând onorariu avocat, redus potrivit art. 274 alin. 3 C., în raport cu complexitatea cauzei, munca prestată de avocat, timpul scurs până la soluționarea recursului, faptul că litigiul nu prezintă elemente de noutate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția netimbrării, invocată din oficiu.
Anulează recursul formulat de recurentul - chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE împotriva sentinței civile nr.871/22.05.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata – reclamantă S. (C.) GH. V. și cu intimata – pârâtă U. S. HARET, ca netimbrat.
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli de judecată către intimata - pârâtă, cu aplicarea art. 274 alineat 3 C.pr.civ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
P. S. V. R. M. F. I.
GREFIER
M. LUCREȚIA
Redactat/tehnoredactat – jud. S.P./2 ex./29.04.2014
JUD. FOND T. I. - Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 257/2014. Curtea... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3546/2014.... → |
|---|
