Pretentii. Decizia nr. 2163/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2163/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-03-2014 în dosarul nr. 98/87/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2163
Ședința publică de la 20.03.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE C. R. I.
JUDECĂTOR J. A.
JUDECĂTOR P. A.
GREFIER M. LUCREȚIA
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurentele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI TELEORMAN și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ROȘIORII DE V. împotriva sentinței civile nr. 454 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. la data de 20.03.2013 în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant B. G. și, cu intimatul – pârât M. M. ȘI PĂDURILOR – ADMINISTRAȚIA FONDULUI DE MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică NU au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, la data de 12.03.2014, întâmpinare formulată de intimatul – reclamant la recursul promovat de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Roșiorii de V.; comunicată celorlalte părți, conform citativului și a dovezilor de îndeplinire a procedurii de citare atașate la filele 24 - 27 dosar. S-a anexat la întâmpinare și o chitanță de plată a onorariului de avocat, în original.
Curtea ia act de modificarea legislativă intervenită în ceea ce privește denumirea autorităților publice recurente DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI TELEORMAN, care, prin . OUG nr. 74/2013, H.G. 520/2013 și Ordinului nr. 2211/2013, a devenit, prin reorganizare ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN (din cadrul Direcției Regionale a Finanțelor Publice Ploiești) .
Urmare acelorași modificări legislative ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ROȘIORII DE V. a devenit SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL ROȘIORII DE V., autoritate fără personalitate juridică proprie, reprezentată legal de ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN; citată această autoritate, atât în nume propriu, prin reorganizarea Direcției Generale a Finanțelor Publice Teleorman, cât și ca reprezentant legal pentru Serviciul Fiscal Municipal Roșiorii de V., prin reorganizarea Administrației Finanțelor Publice Roșiorii de V., conform citativului și a dovezilor de îndeplinire a procedurilor de citare atașate la filele 24 – 26 dosar dosar.
Pe cale de consecință dispune rectificarea citativului și menționarea, în calitate de recurentă a ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN – în nume propriu, prin reorganizarea Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului Teleorman și în calitate de reprezentant legal pentru SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL ROȘIORII DE V., prin reorganizarea Administrației Finanțelor Publice Roșiorii de V..
Totodată, studiind actele și lucrările dosarului, din ambele etape procesuale, din oficiu invocă motivul de recurs de ordine publică și anume lipsa calității procesuale pasive a ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN( fosta DIRECȚIE GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI TELEORMAN) și rămâne în pronunțare pe acest aspect cât și pe excepția tardivității declarării recursului de către Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Roșiorii de V., actualmente SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL ROȘIORII DE V. – reprezentat de Adminsitrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman, excepție invocată de intimatul – reclamant prin întâmpinarea depusă la dosar și, eventual, pe fondul ambelor recursuri ce fac obiectul pricinii dedusă judecății.
CERERILE
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Telorman, sub nr._, din 04.01.2013 reclamantul B. G. a chemat în judecată pe pârâtele Administrația Finanțelor Publice a municipiului Roșiorii de V. și Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman și M. M. și Pădurilor-Administrația Fondului de Mediu pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea la restituirea sumei de 3360 lei achitată cu chitanța . nr._ din 17.10.2008 cu titlu de taxă de poluare, actualizată cu dobânda legală începând cu data introducerii acțiunii până la plata efectivă a acesteia;cu plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în anul 2008 a achiziționat și înmatriculat în România un autoturism marca Volkswagen, an de fabricație 1997, iar pentru a-l înmatricula în România a fost obligat să plătească taxa de poluare calculată de Administrația Finanțelor Publice Roșiorii de V. la suma de 3360 lei achitată potrivit chitanței . nr._ din 17.10.2008.
Invocând prevederile art.117 alin.1 lit.d din Codul de procedură fiscală reclamanta a precizat că, se poate restitui la cererea debitorului fiscal suma plătită ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, ori în acest caz taxa de poluare introdusă în România și impusă mașinilor la prima lor înregistrare în România contravine legislației Uniunii Europene, respectiv art.90 paragraful l din Tratatul Comunității Europene, care interzice statelor membre UE, între care și România, să instituie taxe contrare principiilor tratatului.
S-a invocat de reclamant și Decizia nr.24/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a stabilit că procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare și că, acțiunea având ca obligarea înmatricularea autovehiculelor second- hand este admisibilă fără parcurgerea procedurii prealabile de contestare a obligației fiscale.
Cu privire la regulile privind rambursarea sumelor prelevate cu încălcarea dreptului comunitar a susținut reclamanta că, potrivit jurisprudenței Curții, sunt regulile naționale, însă aceste reguli trebuie să respecte principiul echivalenței (pentru cererile de rambursare bazate pe încălcarea dreptului european nu pot fi instituite condiții mai puțin favorabile decât pentru cererile similare, bazate pe încălcarea dreptului național) și principiul efectivității (regulile naționale nu trebuie să facă excesiv de dificilă sau practica imposibilă exercițiului drepturilor conferite de dreptul european).
În privința termenului în care contribuabilul poate să-și exercite dreptul la rambursarea taxei de poluare reclamantă a menționat că, sunt considerate rezonabile perioadele cuprinse între trei și cinci ani de la pronunțarea Curții prin care s-a constatat faptul că, impozitul/taxa sunt incompatibile cu dreptul european.
În ceea ce privește legalitatea dispozițiilor OUG 50/2008 reclamantul a arătat că, acestea contravin prevederilor art.90 paragraful l din Tratatul Comunității Europene, care interzic statelor membre UE, între care și România, să instituie taxe contrare principiilor tratatului.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că „art. 110 TFUE, trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie, cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor autovehicule de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională”.
In cauză sunt aplicabile in mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, a precizat reclamantul, care au prioritate față de dreptul național, fapt ce rezulta din art.148 din Constituția României potrivit căruia "ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".
Prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
S-a invocat de către reclamantă jurisprudența Curții de Justiție Europene: cauza Weigel (2004), cauza T.(2011).
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile:art.90 paragraful I Tratatul CE, art.23, art.25, art.226 din Tratatul CE, art.148, art.16 alin.1 din Constituție, art. 26 din Pactul Internațional din 16 decembrie 1996, art.1 și 2 din OG 137/2000, OUG 50/2008, OUG 218/2008, Hotărârea din data de 7 aprilie 2011 a Curții Europene de Justiție, art.1 și urm.din Legea 554/2004, art.117 alin1 lit.d și art.135 Cod procedură fiscală.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus înscrisuri.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii motivând că, reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă în termenul de 30 de zile de la comunicarea actului astfel cum prevede art.7 din Legea nr.554/2004, iar neîndeplinirea acestei condiții în termenul legal, este sancționată cu respingerea acțiunii ca inadmisibilă, conform art. 109 alin. 2 Cod procedură civilă;că se solicită restituirea taxei de poluare fără a solicita anularea actului administrativ în baza căruia a fost încasată taxa,respectiv decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule.
Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acțiunii arătând că, restituirea taxei de poluare se poate solicita doar ca diferențe de taxe plătite în anumite cazuri expres și limitativ prevăzute de lege invocând prevederile art.12 din Legea nr.9/2012.
Prin instituirea taxei de poluare, prevăzuta de OUG nr. 50/2008, nu sunt incălcate prevederile art. 90 din Tratatul Comunităților Europene ( modificat si renumerotat cu art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene), intrucat aceasta nu poate fi asimilata impozitelor interne, deoarece taxa de poluare este perceputa pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme.
Din jurisprudenta constantă a Curții de Justiție a Comunităților Europene, rezulta ca Tratatul Uniunii Europene nu este incalcat prin instituirea unei taxe de poluare in momentul primei inmatriculari a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal, taxa de poluare intra in regimul intern de impozitare, domeniu rezervat exercitării prerogativelor suverane ale statelor membre.
Prin aprobarea HG nr. 686/2008, privind Normele Metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008, pentru instituirea taxei de poluare, nivelul taxei este determinat de norma de poluare corelat cu vechimea, rulajul mediu anual si starea generala standard, reprezentând reflecția in plan fiscal a principiului „poluatorul plătește", principiu unanim acceptat la nivelul Uniunii Europene.
Instituirea taxei de poluare pentru autovehicule prin OUG nr. 50/2008, reprezintă voința legiuitorului național, iar organele fiscale sunt obligate sa o respecte, in baza art. 13 din OG nr. 92/2003, privind Codul de procedura fiscala, conform cărora „interpretarea reglementarilor fiscale trebuie sa respecte voința legiuitorului. in scopul realizării cerințelor legii"", in condițiile in care, potrivit dispozițiilor constituționale, numai Parlamentul sau Guvernul, pe baza delegării legislative, sunt abilitate sa adopte masuri legislative, pentru modificarea si completarea actelor normative interne, pentru asigurarea compatibilității acestora cu dreptul comunitar.
În ceea ce privește obligarea la plata dobânzii legale calculată începând cu data introducerii acțiunii și până la data plății efective, pârâta a considerat cererea nelegală, deoarece aceasta nu poate fi considerată obligație neexecutată a DGFP Teleorman către reclamant, nefiind aplicabile dispozițiile art. 1082 și 1084 Cod civil.
Cu privire la cheltuielile de judecată pârâta a arătat că, nefiind vinovată de declanșarea activității judiciare nu poate fi obligată la plata acestora.
În cauză, s-a depus întâmpinare și de către pârâta Administrația Finanțelor Publice Roșiorii de V., prin care a invocat excepția tardivității și inadmisibilității acțiunii motivând că,decizia de calcul al taxei nu a fost contestată potrivit legislației în vigoare;că nu se poate afirma și dovedi că, suma încasată cu titlu de taxă de poluare a fost plătită ca urmare a aplicării eronate a vreunei prevederi legale, atâta timp cât, OUG 50/2008 stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată învederând că:
Guvernul României a adoptat O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 327/25.04.2008, intrată în vigoare la data de 1 iulie 2008.
În condițiile în care, legislația fiscală prevede în mod expres plata taxei de poluare cu ocazia primei înmatriculări în România, rezultă că această taxă este în mod legal datorată.
Conform H.G. nr. 686/2008, nivelul taxei este determinat de norma de poluare corelat cu vechimea, rulajul mediu anual și starea generală standard și reprezintă reflecția în plan fiscal a principiului „poluatorul plătește”, principiu unanim acceptat la nivelul uniunii Europene.
Instituirea taxei de poluare pentru autovehicule prin OUG nr. 50/2008, reprezintă voința legiuitorului național, iar organele fiscale sunt obligate sa o respecte, in baza art. 13 din OG nr. 92/2003, privind Codul de procedura fiscala, conform cărora „interpretarea reglementarilor fiscale trebuie sa respecte voința legiuitorului. in scopul realizării cerințelor legii""
Nu sunt încălcate prevederile art. 110 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât taxa de poluare instituită prin O.U.G. nr. 50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne, deoarece această taxă este percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, doresc să le utilizeze pe teritoriul României și, în consecință, contribuie la poluarea mediului.
Potrivit art.12 din Legea nr.9/2012 în cazul în care taxa pe poluare achitată în baza OUG 50/2008 este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prezentelor prevederi se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită.
TRIBUNALUL
Prin sentinta civila nr.454/20.03.2013, tribunalul a admis actiunea, a obligat pârâtele să restituie reclamantului suma de 3360 lei reprezentând taxă pe poluare cu dobânda legală de la data introducerii acțiunii până la plata efectivă a sumei, precum si la plata sumei de 39,30 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut urmatoarele:
Reclamantul B. G. a achiziționat autoturismul marca Volkswagen, categoria auto M1, norme poluare E2,an fabricație 1997 care a fost înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru UE la data 09.09.1996.
În vederea efectuării primei înmatriculări în România a autoturismului i s-a calculat o taxă de poluare în sumă de 3360 lei conform deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule ( fila 8 dosar), achitată potrivit chitanței din 17.10.2008.
Taxa de poluare a fost introdusă prin OUG nr. 50/2008 și se percepea, potrivit dispozițiilor acesteia, doar pentru autoturismele produse în țară sau în alt stat membru UE, dacă erau înmatriculate pentru prima dată în România, fiind exceptate autoturismele, care au fost anterior înmatriculate tot în România.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminua sau era destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Potrivit art. 90 paragraful 1 din TCE (art. 110 TFUE) „niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare, în scopul de a se asigura libera circulație a mărfurilor”.
În jurisprudența sa Curtea de Justiție a Uniunii Europene (cauza T., cauza N.) a statuat că „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
A stabilit CJUE că o taxă precum cea de poluare instituită prin O.U.G. nr. 50/2008 constituie un impozit intern ce intră sub incidența art. 110 TFUE, astfel că argumentul în sensul că taxa în discuție, fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului, nu poate fi asimilată impozitelor interne, este lipsit de orice fundament și nu poate fi primit.
CJUE a reamintit scopul art. 110 TFUE, acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre, garantând astfel neutralitatea deplină a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import.
Se reține astfel că, reglementarea taxei de poluare instituită prin O.U.G. nr. 50/2008 avea caracter indirect discriminatoriu, favorizând piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul celor importate, și încălca din acest motiv art. 110 TFUE.
Având în vedere principiul preeminenței și supremației dreptului comunitar se va admite acțiunea reclamantului, obligând pârâta să-i restituie suma de 3360 lei, reprezentând taxa de poluare, cu dobânda legală de la data introducerii acțiunii până la plata efectivă a sumei, potrivit art. 124 Cod procedură fiscală, numai în acest mod realizându-se acoperirea efectivă și integrală a prejudiciului cauzat reclamantului.
În cauză, fiind dovedită culpa procesuală a pârâtelor, în temeiul art.274 Cod proc. civ. vor fi obligate la plata sumei de 39,30 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
RECURSUL
Parata Administratia Judeteana a Finanțelor Publice Teleorman a introdus recurs impotriva sentintei de mai sus, afirmand:
Taxa specială auto se plătea cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor pe teritoriul României si a fost considerată o alternativă de tranziție, instituită ca urmare a faptului că după aderarea la Uniunea Europeană, în conformitate cu principiul liberei circulații a mărfurilor între statele membre, România a renunțat la actele normative care restricționau înmatricularea autovehiculelor cu norma de poluare mare (menționăm că de la 1.07.1998 nu era permisă înmatricularea autovehiculelor non-euro și Euro 1, iar de la 1.01.2002 și a celor cu Euro 2).
Conformându-se acestei cerințe, Guvernul României a adoptat O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicată în M. Of. nr. 327/25.04.2008, intrată în vigoare la data de 1 iulie 2008.
Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule "(1) Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu.
(2) Din sumele colectate potrivit prezentei ordonanțe de urgență se finanțează programe și proiecte pentru protecția mediului."
In mod greșit instanța de fond a reținut că taxa de poluare achitată de intimatul reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 110 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, precum și faptul că, începând cu data de 01.01.2007, dată la care România a aderat la Uniunea Europeană, reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, apreciind acțiunea întemeiată, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
In condițiile în care, legislația fiscală prevede în mod expres plata taxei de poluare cu ocazia primei înmatriculări în România, rezultă că această taxă este în mod legal datorată.
In conformitate cu art. I- 33 alin. 1 din Tratatul de aderare ratificat prin Legea nr. 157/2005 „Legea cadru europeană este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea unei forme și a mijloacelor".
Potrivit art. 110 primul paragraf din Tratatul de Instituire a Comunității Europene „Nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Din jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Comunității Europene a rezultat că tratatul nu este încălcat prin instituirea unei taxe de poluare în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal, taxa intră în regimul intern de impozitare, domeniu rezervat prerogativelor suverane ale statelor membre.
De asemenea, conform H.G. nr. 686/2008, nivelul taxei este determinat de norma de poluare corelat cu vechimea, rulajul mediu anual și starea generală standard și reprezintă reflecția în plan fiscal a principiului „poluatorul plătește", principiu unanim acceptat la nivelul Uniunii Europene.
Legea - cadru europeană este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând în același timp, autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea formei și a mijloacelor.
Având în vedere cele arătate, taxa de poluare pentru autovehicule a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului, cu luarea în considerare a legislației comunitare și a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunității Europene, taxa reprezentând opțiunea legiuitorului național, iar organele fiscale sunt obligate să respecte prevederile art. 13 din O.G; nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit căruia:
„Interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului așa cum este exprimată în lege".
Nu sunt încălcate prevederile art. 110 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât taxa de poluare instituită prin O.U.G. nr. 50/2008 deoarece aceasta este percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, doresc să le utilizeze pe teritoriul României și, în consecință, contribuie la poluarea mediului.
Mai mult, art. 8 din O.U.G. nr. 50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, prevede în mod clar situația în care se restituie taxa de poluare, și anume: „Atunci cand un autovehicul pentru care s-a plătit taxa in România este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduala a taxei, calculata in raport cu prevederile legale in vigoare la momentul inmatricularii autovehiculului in România, potrivit prevederilor alin. (2)".
Este adevărat că această taxă se calculează de autoritatea fiscala competenta, dar potrivit art. 5 alin. 4 din O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. „Taxa se plătește de către contribuabil . deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației Fondului pentru Mediu."
Intrucât taxa este în context cu principiul comunitar „poluatorul plătește" și faptul că, în conformitate cu prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare, veniturile realizate din taxare reprezintă sursă bugetară pentru fondul de mediu gestionat de Administrația Fondului de Mediu.
In ceea ce privește obligarea DGFP Teleorman, la plata cheltuielilor de judecata, s-a aratat ca materia cheltuielilor de judecata, este reglementata de art.274 - 277 din Codul de procedura civila si reprezintă ansamblul sumelor de bani pe care trebuie sa le suporte părțile in legătura cu activitatea procesuala. Rolul cheltuielilor de judecata este si acela de a acționa ca veritabile sancțiuni procedurale, fiind suportate in final de partea de vina căreia s-a promovat acțiunea. Cheltuielile de judecata nu pot fi limitate numai la finalitatea de a constitui o sancțiune procedurala. Ele au rolul de a despăgubi partea care a castgat procesul si care nu este vinovata de declanșarea activității judiciare. Prin aceasta, cheltuielile de judecata constituie si o frâna in calea, adeseori uzitata, a procesivitatii excesive.
In aceasta cauza nefiind nevinovata de declanșarea activității judiciare, DGFP Teleorman nu poate fi obligata la plata cheltuielilor de judecata.
Administrației Fondului de Mediu ii revine obligația plații cheltuielilor de judecata, intrucat DGFP Teleorman nu face decât oficiul incasarii acestor sume, ele fiind folosite in exclusivitate de către Administrația Fondului de Mediu, si nu fac venit la Bugetul General Consolidat al Statului.
Cu privire la dobânda calculata la suma încasata, pe care reclamantul o solicita, considerand-o folos nerealizat, o consideram nelegala, deoarece aceasta nu poate fi considerata obligație neexecutata a DGFP Teleorman către reclamant, nefiind aplicabile dispozițiile art. 1082 si art.1084 Cod Civil.
In drept, recurenta a invocat art. 299 - 316 Cod procedură civilă.
Paratul Serviciul Fiscal Municipal Roșiorii de V. a introdus recurs impotriva sentintei de mai sus, afirmand:
Procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele-restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal este aprobată prin O.M.F.P. nr. 1899/2004 .
Potrivit acestei proceduri, cererea de restituire este soluționată de către organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, organ care se pronunță asupra cererii prin decizie, decizie care este, potrivit art. 41 din Codul de procedură fiscală, act administrativ fiscal.
In mod greșit și cu aplicarea eronată a art. 25 și 90 din Tratatul Comunității Europene instanța a admis acțiunea intimatului reclamant, având în vedere următoarele considerente:
Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr. 50/2008 stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu si se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, in vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului. Conform art. 4 din OUG nr. 50/2008, „obligația de plata a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România".
Analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar apreciem ca in speța nu sunt încălcate dispozițiile art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene.
Astfel, potrivit disp. OUG nr. 50/2008, România, stat membru al Comunității Europene, nu supune direct sau indirect produsele altor tari membre ale Comunității unor impozite interne de orice natura, superioare celor care se aplica direct sau indirect produselor naționale similare.Ori, taxa de poluare instituita de disp. OUG 50/2008 nu poate fi asimilata impozitelor interne, aceasta taxa fiind perceputa pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora in România, inteleg sa le utilizeze pe teritoriul României, contribuind astfel la poluarea mediului.
Aceasta taxa nu este perceputa doar persoanelor care doresc sa inmatriculeze si sa utilizeze in România autoturisme second-hand, importate din Uniunea Europeana, ci tuturor persoanelor care doresc sa inmatriculeze si sa utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel incat nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei.
Caracterul taxei prevăzute de disp. OUG nr. 50/2008, ca fiind unul de poluare, rezulta din dispozițiile art. 1 alin. 2, care enumera categoria de programe si proiecte pentru protecția mediului care urmează sa fie finanțate din sumele colectate potrivit actului normativ. Prin urmare, chiar daca legiuitorul nu a găsit o formula foarte potrivita, prin condiționarea înmatriculării autoturismului de plata acestei taxe, acest aspect nu este de natura sa o transforme . prima înmatriculare, cum era cea prevăzuta de disp. art. 214ind.1 din Codul fiscal si apreciata ca nelegala de către instanțe. Instituirea acestei taxe a fost rezultatul negocierilor dintre România si Comisia Europeana, astfel incat nnu se poate aprecia ca ar contraveni legislației comunitare.
In Infograma nr. 5899/26.06.2008 transmisă de Reprezentanța Permanentă a României pe lângă U.E. - Bruxelles, se arată că expertul D.G. TAXUD a menționat că prevederile proiectului de norme metodologice privind taxa pe poluare pentru autovehicule, transmis Comisiei în data de 25 iunie 2008 (formă care de altfel a și fost aprobată de Guvernul României) sunt conforme cu criteriile europene.
Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 si art. 211 sau la art. 70, dupa caz, pana la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Potrivit codului de procedura fiscala, poate fi acordata numai dobânda in materie fiscala, calculata potrivit textului de lege, cu condiția ca aceasta sa fi fost solicitata prin cererea pe cale administrativa.
In drept, recurenta a invocat art. 299-316 Cod procedura civila.
Intimatul-reclamant a depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neintemeiat.
CURTEA
1.In ceea ce priveste exceptia tardivitatii recursului declarat de Serviciului Fiscal Municipal Rosiorii de V.
Sentinta atacata a fost comunicata acestui parat in data de 11.04.2013, dupa cum rezulta din dovada de comunicare de la fila 37 dosar fond.
In consecinta, termenul legal de recurs de 15 zile libere se implinea in data de 27.04.2013, zi de sambata, deci nelucratoare, astfel incat ultima zi a termenului s-a prorogat pana luni, prima zi lucratoare, adica pana in 29.04.2013.
Or, recursul a fost expediat prin serviciul postal in data de 29.04.2013.
Ca atare, exceptia tardivitatii este neintemeiata, urmand a fi respinsa.
2.In ceea ce priveste motivul de recurs privind lipsa calitatii procesuale pasive a paratei Administratia Judeteana a Finantelor Publice Teleorman
Curtea retine ca decizia de calcul al taxei pe poluare nr.6121/17.10.2008 a fost emisa de Administratia Finantelor Publice a municipiului Rosiorii de V., iar taxa a fost incasata de Trezoreria municipiului Rosiorii de V., astfel incat eventualele obligatii de restituire a taxei, vor fi in sarcina acestei parate si nu a paratei Administratia Judeteana a Finantelor Publice Teleorman care nu a emis nici un act si nici nu a incasat vreo taxa.
Ca atare, instanta retine ca actiunea introdusa impotriva paratei Administratia Judeteana a Finantelor Publice Teleorman trebuia respinsa ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
In consecinta, recursul acestei parate va fi admis, cu consecinta modificarii sentintei conform celor de mai sus.
3.In ceea ce priveste recursul Serviciului Fiscal Municipal Rosiorii de V.
Autovehiculul achizitionat de reclamant a fost inmatriculat pentru prima data in Uniunea Europeana in 09.09.1996.
Ulterior, la inmatricularea acestuia in Romania, reclamantul a fost nevoit sa plateasca taxa de poluare prevazuta de OUG nr.50/2008, in cuantum de 3.360 lei, astfel cum a fost stabilita de parata prin decizia nr.6121/17.10.2008.
Instanta constata ca taxa speciala prevazuta de OUG nr.50/2008 aplicata la inmatricularea in Romania, dupa cumparare, a autoturismelor deja inmatriculate . Uniunea Europeana reprezinta o taxa fiscala cu efect echivalent unei taxe vamale de import si care este interzisa in mod expres de art.110 din Tratatul Privind functionarea Uniunii Europene, deoarece incalca principiul fundamental al liberei circulatii a marfurilor in cadrul Uniunii Europene consacrat de acelasi tratat.
Astfel, se constata ca exista o diferenta de tratament fiscal intre autoturismele second-hand importate dintr-un stat membru si care sunt supuse taxei de prima inmatriculare/taxei pe poluare/taxei pe emisiile poluante provenite de la autovehicule si cele second-hand existente deja pe piata interna, de acceasi natura si vechime cu cel importat, si care nu au fost supuse taxei prevazute de OUG nr.50/2008/Legea nr.9/2012, ci taxelor modice existente anterior instituirii acestei taxe prin art.214 1 C.Fiscal.
Sustinerea in sensul daca taxa platita de reclamant este egala cu valoarea reziduala a taxei pentru un autoturism identic, scos din parcul national auto in aceeasi zi in care reclamantul a solicitat prima inmatriculare, atunci se respecta prevederile Tratatului, este adevarata, insa in speta autovehiculul reclamantului trebuie comparat cu un autoturism second hand identic ca vechime, adica inmatriculat in Romania in data de 01.12.2008 cand a avut loc prima inmatriculare in Uniunea Europeana a masinii reclamantului si care circula deja pe piata interna la data inmatricularii in Romania adica 17.10.2008.
Or, in data de 09.09.1996, in Romania nu exista taxa de prima inmatriculare prevazuta de art.214 1 C.Fiscal, de OUG nr.50/2008 sau de Legea nr.9/2012, ci o taxa modica de inmatriculare, careia nu i se aplica notiunea de „valoare reziduala” cu ocazia revanzarii sau scoaterii din parcul national auto.
Aceasta inseamna ca autovehiculul second-hand aflat deja pe piata interna din Romania la data de 17.10.2008, desi avea aceeasi vechime cu cea a masinii reclamantului (prin ipoteza, ambele fiind inmatriculate in aceeasi zi, 09.09.1996-unul in Romania, iar celalalt in Uniunea Europeana) beneficiaza de un avantaj la o eventuala vanzare, in sensul ca se va vinde mai usor, cu un cost final mai mic (deoarece inmatricularea lui s-a realizat pentru o taxa modica, astfel incat vanzatorul nu a inclus aceasta taxa in pretul de vanzare), in timp ce autovehiculul second-hand adus din Uniunea Europeana se va vinde mai greu, deoarece pe langa pretul lui de vanzare care ar putea fi identic cu cel al vehiculului din Romania, cumparatorul va trebui sa plateasca suplimentar si o taxa semnificativa de inmatriculare/poluare/emisii poluante, ceea ce face ca in final costul total al achizitiei sa fie mai mare.
Rezulta deci ca finalitatea acestei taxe consta in protejarea vanzarii masinilor second-hand aflate deja in circulatie in Romania, in detrimentul celor de aceeasi vechime si tip aflate in circulatie in alte tari UE.
Cum taxa de inmatriculare platibila in Romania in data de 09.09.1996, este evident mai mica decat taxa de 3.360 lei platita de reclamantq, rezulta ca in speta este incalcat Tratatul.
Cum potrivit art.148, alin.2 din Constitutia Romaniei tratatele constitutive si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate fata de dispozitiile interne, instanta urmeaza a inlatura aplicarea art.214 1 C.Fiscal/OUG nr.50/2008/Legea nr.9/2012 si a face aplicarea directa in dreptul intern a prevederilor comunitare de mai sus.
Ramanand lipsita de temei legal, taxa speciala de mai sus este susceptibila de restituire catre reclamanta in baza art.117, alin.1, lit.d C.pr.fiscala, astfel incat in mod legal prima instanta a obligat parata, in baza art.8, alin.1 din Legea nr.554/2004, la restituirea efectiva catre reclamanta a sumei de 3.360 lei achitata cu titlu de taxa.
Potrivit art.124, alin.1 C.pr.fiscala, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 70, adica dupa trecerea unui termen de 45 de zile de la data inregistrarii cererii de restituire a sumei.
Facand aplicarea acestui text legal, in mod corect prima instanta a obligat parata la plata catre reclamanta a dobanzilor prevazute de C.pr.fiscala.
Ca urmare a admiterii actiunii principale, se constata, ca in mod legal, prima instanta a facut aplicarea dispozitiilor art.274 C.pr.civila, obligand parata la plata cheltuielilor de judecata.
F. de aceste motive, instanta va respinge recursul ca neintemeiat.
Ca urmare a respingerii recursului, instanta va obliga recurentul-pârât Serviciul Fiscal municipal Roșiorii de V. la plata către intimatul-reclamant a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constand on onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge excepția tardivității recursului declarat de Serviciul Fiscal Municipal Roșiorii de V., invocată de intimatul-reclamant.
Respinge recursul declarat de Serviciul Fiscal Municipal Roșiorii de V. împotriva sentinței civile nr. 454 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. la data de 20.03.2013 în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant B. G. și, cu intimatul – pârât M. M. ȘI PĂDURILOR – ADMINISTRAȚIA FONDULUI DE MEDIU, ca nefondat.
Admite recursul declarat de Administratia Judeteana a Finantelor Publice Teleorman împotriva aceleiași hotărâri judecătorești.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu Administratia Judeteana a Finantelor Publice Teleorman, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă recurentul-pârât Serviciul Fiscal municipal Roșiorii de V. la plata către intimatul-reclamant a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, C. R. I. J. A. P. A.
GREFIER
M. LUCREȚIA
Redactat/tehnoredactat – A.J../2 ex/
JUD. FOND V. V. - Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C.
| ← Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 1979/2014.... | Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 2550/2014.... → |
|---|
