Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 4598/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4598/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-06-2014 în dosarul nr. 34962/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 4598
Ședința publică de la 2.06.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – F. L. E.
JUDECĂTOR - P. H.
JUDECĂTOR - F. G. A.
GREFIER - S. I.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă A. NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR împotriva sentinței civile nr. 840/6.02.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Z. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă A. Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor reprezentată de consilier juridic R. R. cu delegație aflată la dosarul cauzei și intimatul-reclamant Z. M. reprezentat de avocat S. O. V. cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că procedura de citare este legal îndeplinită, după care,
Intimatul-reclamant, prin avocat, în combaterea recursului, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care o administrează la acest termen, respectiv depune la dosar o hotărâre judecătorească pronunțată de Judecătoria sector 1 București, un exemplar comunicând părții adverse.
Curtea după deliberare încuviințează proba cu înscrisuri, luând act că s-a depus la dosar o hotărâre judecătorească pronunțată de Judecătoria sector 1 București și, nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta-pârâtă, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza în fond, solicită respingerea cererii de suspendare a executării actului administrativ atacat.
Intimatul-reclamant, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală. Solicită obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat conform dovezii depuse la dosarul cauzei.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată că prin cererea înregistrată la Tribunalul Buucrești-Secția A II-A C. Administrativ și Fiscaș sub nr._ reclamantul Z. M. a chemat în judecată pe pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR (A.N.S.V.SA.), solicitând suspendarea executării Ordinului de imputare nr.102/21.11.2011 emis de către pârâtă, pânâ la pronunțarea instanței de fond în dosarul nr._/3/2013 și obligarea pârâtei la plata de cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.840/06.02.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului București-Secția A II-A C. Administrativ și Fiscal a fost admisă cererea dispunându-se suspendarea executării Ordinului de imputare nr.102/21.11.2011 emis de directorul ANSVSA pânâ la soluționrea dosarului de fond nr._/3/2013 al Tribunalului București Secția A IX-A C. Administrativ șui Fiscal.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, critcicând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că soluția primei instanțe este netemeinică și nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct.(8) N.C.P.C.
Precizăm instanței de recurs că prin Ordinul nr. 102/21.11.2011 emis de A.N.S.V.S.A., s-a dispus imputarea sumei de 85.740 lei intimatului-reclamant.
Intimatul-reclamant și-a întemeiat cererea de suspendare pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare care, la alin. (1), dispune:
"1) în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. în cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate."
Din redactarea acestei dispoziții legale, rezultă ca cele două condiții (a cazului bine justificat și a pagubei iminente) trebuie îndeplinite cumulativ.
Învederăm instanței de recurs că intimatul-reclamant nu a dovedit nici cazul bine justificat și nici paguba iminentă, împrejurări care ar fi justificat suspendarea actului administrativ.
Conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004:
"(1) în înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
a) cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ;
Prin urmare, legea definește cazul bine justificat ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Instanța de fond și-a motivat hotărârea în ceea ce privește existența cazului bine justificat, apreciind că ordinul subscrisei a fost emis cu încălcarea dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 188/1999, „care reglementează o formă de răspundere simplificată a funcționarului public tocmai în considerarea calității speciale a acestuia, care se află în raporturi de subordonare cu instituția în cadrul căreia își desfășoară activitatea. "
Am arătat în fata instanței de fond că instituția noastră a emis Ordinul nr. 102/21.11.2011 tocmai pentru a fi respectat acest text de lege, întrucât fapta ilicită, stabilită de auditorii publici externi ai Curții de Conturi a fost săvârșită de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu.
În condițiile în care Legea nr. 188/1999 prevede ca unică modalitate de recuperare a prejudiciului produs unei instituții publice de către un funcționar public decizia sau ordinul de imputare, rezultă că subscrisa, în mod temeinic și legal a emis un ordin de imputare pentru recuperarea prejudiciului produs prin fapta ilicită a intimatului-reclamant în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu.
Nu în ultimul rând, am precizat faptul că subscrisa a solicitat începerea executării silite a Ordinului nr. 102/21.11.2011, Judecătoria Sectorului 1 București încuviințând această cerere, aspect care dovedește, o dată în plus, legalitatea acestui act administrativ.
Cu toate acestea, instanța fondului a reținut că „nerespectarea procedurii de atragere a răspunderii reclamantului este de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ contestat, motiv pentru care se impune suspendarea executării acestuia", fiind practic singurul motiv de „nelegalitate" analizat de instanța fondului, care a considerat că nu se mai impune analizarea și a celorlalte motive invocate de reclamant în susținerea îndeplinirii condiției cazului bine justificat.
În continuare, arătăm că, în speță, nu este îndeplinită nici cea de-a doua condiție prevăzută de lege pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ, paguba iminentă.
Conform art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004:
"(1) în înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
„ș) pagubă iminentă - prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public."
Instanța fondului și-a motivat reținerea, în sensul că, în speță este îndeplinită și condiția pagubei iminente apreciind că "suma imputată reclamantului are un cuantum ridicat (85.740 lei), iar executarea acestuia, în mod firesc, este de natură a-l prejudicia pe reclamant. "
Apreciem că, cuantumul însemnat al sumei asupra căreia poartă actul administrativ, nu constituie prin el însuși un argument suficient pentru a se dispune măsura suspendării.
Măsura suspendării actului administrativ se justifică dacă acesta conține dispoziții care, dacă ar fi aduse la îndeplinire mai înainte de exercitarea de către instanță a controlului de legalitate, ar produce consecințe greu sau imposibil de înlăturat în cazul anulării actului.
Or, în cazul admiterii acțiunii în anularea Ordinului nr. 102/21.11.2011, intimatul-reclamant ar fi pus în situația anterioară emiterii acestuia, recuperându-și aceste sume, astfel încât consecințele executării acestui act administrativ nu ar fi imposibil de înlăturat și, prin urmare, nu poate fi vorba de o pagubă iminentă.
De asemenea, având în vedere că actele administrative se bucură de prezumția de legalitate și de principiul executării din oficiu, considerăm că nu se poate susține ca temei legal că punerea în executare a unui act administrativ va produce prin ea însăși o pagubă în dauna persoanei vizate.
Instanța fondului a reținut, de asemenea, că subscrisa a procedat la executarea silită a Ordinului nr. 102/21.11.2011, deși conform art. 85 alin. (2 ) ind. 1 din Legea nr. 188/1999 „ordinul sau dispoziția de imputare rămasă definitivă ca urmare a neintroducerii acțiunii la instanța de contencios administrativ constituie titlu executoriu" iar intimatul-reclamant a formulat acțiune în anularea acestui act administrativ, acțiune ce face obiectul dosarului nr._/3/2013 al Tribunalului București, fapt pentru care, apreciază instanța fondului, Ordinul nr. 102/21.11.2011 „nu reprezintă un titlu executoriu conform art. 85 alin. 2 indice 1 din Legea nr. 188/1999. "
Și această reținere a instanței fondului este neîntemeiată, raportat la următoarele:
Conform art. 372 din C.pr.civ. „executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care potrivit legii, constituie titlu executoriu."
Prin urmare, pot constitui titluri executorii hotărârile judecătorești, actele autentice, cambiile, biletele la ordin și cecurile, titlurile executorii notariale, contractele, actele administrative etc.
Ordinul nr. 102/21.11.2011 a fost emis de A.N.S.V.S.A. în temeiul art. 85 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public, republicată (r2), cu modificările și completările ulterioare (forma în vigoare la data emiterii acestuia);
"Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 Ut a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile."
Așa fiind, prin încheierea din data de 03.07.2013, dată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2013, a fost admisă cererea formulată de instituția noastră, în calitate de creditoare, de încuviințare a executării silite a Ordinului nr. 102/21.11.2011 emis de A.N.S.V.S.A.
Învederăm instanței de recurs că, ceea ce a omis instanța de fond să sesizeze este faptul că alin. (2A1) al art. 85 a fost introdus de art. 34 din LEGEA nr. 76 din 24 mai 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 365 din 30 mai 2012 în condițiile în care executarea silită a Ordinului nr. 102/21.11.2011 a fost începută în anul 2012, dosarul de executare nr. 542 E fiind constituit în anul 2012, iar normele N.C.P.C. au fost aplicate începând cu data de 15.02.2013.
Prin urmare, acest text de lege se aplică doar actelor administrative emise după această dată, astfel încât, Ordinul nr. 102/21.11.2011 constituie titlu executoriu în sensul legii.
Așa fiind, rezultă că, în speță nu era îndeplinită nici condiția pagubei iminente pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ.
Suspendarea executări actului administrativ constituie, prin urmare, o situație de excepție care intervine când legea o prevede, în limitele și condițiile anume reglementate: doar în cazuri bine justificate și pentru prevenirea producerii unei pagube iminente.
Menționăm în acest sens Recomandarea nr. R (89) 8 adoptată de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei la 13.09.1989 cu privire la protecția juridică provizorie în materie administrativă, care dispune că măsura suspendării poate fi acordată în situația în care executarea actului administrativ este de natură să producă pagube grave, dificil de reparat și în cazul în care există un argument juridic aparent valabil referitor la legalitatea actului administrativ.
Nu în ultimul rând, precizăm faptul că instanța fondului a reținut că sentința recurată poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, în condițiile în care, în conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, hotărârea prin care se pronunță suspendarea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
În considerarea celor expuse mai sus, rezultă că, în speță, nu sunt îndeplinite cele două condiții de suspendare a actului administrativ, Ordinul nr. 102/21.11.2011 fiind emis de Președintele A.N.S.V.S.A. cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, motiv pentru care sentința pronunțată de instanța fondului este netemeinică și nelegală.
De aceea, reiterăm concluziile noastre de admitere a prezentului recurs pentru motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. (8) din N.C.P.C. și, pe cale de consecință, solicităm casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza în fond, să respingeți cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 102/21.11.2011 emis de A.N.S.V.S.A., formulată de intimatul- reclamant Z. M..
În drept: art. 488 și urm. N.C.P.C, Legea nr. 554/2004, Legea nr. 188/1999
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă A. NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR, cu sediul în București, Piața Presei Libere, nr. 1, Corp D1, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 840/6.02.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Z. M., domiciliat în București, ., ., având CNP_, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2.06.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
F. L. E. P. H. F. G. A.
GREFIER
S. I.
Red. HP/2 ex.
Jud. fond S. I. - Tribunalul București
| ← Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 1378/2014.... | Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 5811/2014.... → |
|---|
