Pretentii. Decizia nr. 6230/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6230/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-09-2014 în dosarul nr. 1015/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 6230
Ședința publică de la 11.09.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: A. Ș.
JUDECĂTOR: G. D.
JUDECĂTOR: M. E. G.
GREFIER: ANIȘOARA N.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă S.C. O. F. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 2220 din 25.03.2014, pronunțate de Tribunalul București, Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A.N.A.F. – DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI și cu intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, în cauza având ca obiect pretenții – taxă de poluare.
La primul apel nominal făcut în ședință publică, la ordine, părțile nu au răspuns.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar, prin C. Registratură al instanței, în data de 10.06.2014 și 13.06.2014 de către recurenta-reclamantă a unor înscrisuri și a dovezi achitării taxei de timbru de 20 lei, în data de 10.06.2014 de către intimata-pârâtă a întâmpinării, în două exemplare, iar în data de 30.06.2014 de către recurenta-reclamantă a unei cereri prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, după care:
Dată fiind lipsa părților la apelul nominal, față de dispozițiile art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, adoptat prin Hotărârea CSM nr. 387/2005, Curtea dispune reluarea dosarului la sfârșitul ședinței de judecată.
La al doilea apel nominal făcut în ședință publică, la sfârșitul ședinței de judecată, părțile nu au răspuns.
Curtea, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către recurenta-reclamantă, declară închise dezbaterile și reține recursul spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sent. civ. nr. 2220/CA/25.03.2014 pronunțată de Tribunalul București s-a dispus admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclaamntei și a respins acțiunea formulată de reclamanta . în contradictoriu cuparata DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI ca fiind introdusă de persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a adopta această soluție, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului București-Secția C. Administrativ si Fiscal - la data de 11.02.2013 reclamanta . a chemat in judecata pe parata DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI solicitând instanței obligarea paratei la restituirea taxei de poluare achitata in valoare de 5.663,16 ei, achitata prin OP. nr. 2665/28.05.2007 in contul Trezoreriei operative a Municipiului București.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat ca a achiziționat autovehiculul marca BMW . WBANY71090CT68792, an de fabricație 2007, având nr. de înmatriculare_ iar pentru a-l putea înmatricula în România a fost nevoit sa achite suma de 5.663,17 lei, cu titlu de taxa speciala de poluare.
Ulterior, se menționează ca s-a formulat cerere către parata in vederea restituirii taxei, fiind atașate documentele de plata.
Susține reclamanta ca autovehiculul a fost pentru prima data înmatriculat în străinătate si pentru prima data a solicitat înmatricularea acestuia pe teritoriul României, si considera nelegal perceputa aceasta taxa, fiind contrara normelor comunitare care menționează ca daca autoturismul a fost deja înmatriculat pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, nu se mai percepe încă o taxa similara, astfel ca, printr-o cerere a solicitat restituirea taxei achitata, iar parata a refuzat restituirea acesteia, ceea ce considera a fi insa nelegal, întrucât autoturismul nu se afla la prima înmatriculare în spațiul comunitar, organele fiscale aplicând eronat dispoz. din C.Proc. Fiscala, contrar normelor comunitare, respectiv art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene care are in vedere ca nici un stat membru nu poate impune asupra produselor provenite din alte state membre impozite sau taxe interne care nu sunt percepute, direct sau indirect produselor naționale similare. Aceleași norme comunitare - art. 25 si 28 din Tratatul CE interzic taxele vamale la import si la export sau taxele cu efect echivalent, iar în privința statelor membre sunt prohibite restricțiile cantitative la import, precum si orice masuri cu efect echivalent.
Se mai susține ca regimul de taxare introdus în România este incompatibil cu prevederile art. 23 din Tratatul CE, aspect de drept consacrat si de jurisprudența C.J.C.E., întrucât orice denumire ar îmbrăca o astfel de taxa, de poluare, de prima înmatriculare sau de mediu, însuși sistemul de taxare perceput de statul roman contrazice dispozițiile si aquis-ul comunitar, determinând o discriminare intre reglementările naționale si cele comunitare.
Un astfel de sistem de impozitare este incompatibil cu art. 90 TCE, căci exclude ipoteza ca produsele importate dintr-un stat membru UE sa fie taxate la nivel superior fata de produsele similare naționale (hot. din 11.08.1976, cauza Simmenthal).
In ceea ce privește incompatibilitatea normei interne cu norma comunitara, se mai arata de catre reclamanta ca norma interna poate fi înlăturata de la aplicabilitate de catre magistrat, atâta vreme cat este contrara normei comunitare, aspect rezultat din Constitutia Romaniei, întrucât norma care prevalează este cea comunitar iar ultimele hotarari pronunțate de CJCE in cauzele T. vs. Romania si N. C-263/2010 demonstreaza ca este abuziva incasarea acestei taxe.
Ori, în speță taxa de poluare stabilita nu se poate asimila impozitelor interne, deoarece este perceputa pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care le înmatriculează pentru prima data in România si nu este perceputa cu ocazia vânzării ulterioare, ceea ce denota ca se aplica doar autoturismelor achiziționate din spațiul intracomunitar, fiind deci o taxa cu efect echivalent taxelor vamale de import, interzise de normele comunitare.
Prin întâmpinarea depusa la dosar de către parata A.- s-a invocat excepția netimbrării cererii, fata de dispoz. art. 20 din Lg.146/1997, excepția lipsei dovezii calității de reprezentant legal a reclamantei, de a reprezenta Egnatia Leasing IFN SA si excepția lipsei calității procesual active a reclamantei.
Odată cu întâmpinarea s-a formulat si o cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu prin care a solicitat in temeiul art. 1 din O.U.G.50/2008 si H.G. 686/2008 ca aceasta sa achite, in cazul admiterii cererii suma reprezentând taxa de poluare către reclamant.
În urma examinării actelor si lucrărilor dosarului, fata de excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, Tribunalul a retinut următoarele:
Potrivit cererii de chemare in judecata, reclamanta . a solicitat paratei la restituirea taxei de poluare achitata in valoare de 5.663,16 ei, achitata prin OP. nr. 2665/28.05.2007 in contul Trezoreriei operative a Municipiului București.
Din cuprinsul O.P. nr. 2665/28.05.2007, la mențiunea ,,plătitor” figurează EGNATIA LEASING IFN SA, așadar nu reclamanta este societatea care a achitat taxa de prima înmatriculare, (căci, la momentul plății, 28.05.2007, încă nu intraseră în vigoare prevederile OUG 50/2008) ci o alta societate.
Mai constata instanța că reclamanta . a formulat cererea in nume propriu si in calitate de reprezentant al societății plătitoare a taxei. Atât O.P. nr. 2665/28.05.2007 cat si factura proforma (fila15) confirma aspectul ca nu reclamanta a achiziționat vehiculul si a plătit taxa de prima înmatriculare, ci societatea EGNATIA LEASING IFN SA.
F. de împrejurarea ca reclamanta nu a probat identitatea dintre plătitorul taxei de prima înmatriculare ( ce se solicita a se restitui), respectiv calitatea de titular al plății taxei si organul fiscal care a încasat taxa, nefiind dovedita existenta unui raport juridic de drept administrativ fiscal între părți, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și a respins acțiunea formulată de reclamanta ., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Întrucât cererea de chemare în garanție se judeca odata cu cererea de chemare in judecata, conform art. 63 din C., fiind o cerere incidentala, fata de împrejurarea ca cererea de chemare in judecata nu a fost soluționată pe fond, instanța a respins cererea de chemare în garanție.
Împotriva acdestei sentințe a declarat recurs reclamanta care a criticat-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului s-a arătat că admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a subscrisei, contravine unei jurisprudențe constante a Curții de justiție a Uniunii Europene precum și a Curților de apel interne.
Printre cele mai cunoscute decizii ce vizează aspectele invocate se numără cele pronunțate în:
- cauza C-199/82 Amministrazione delle Finanze dello Stato c/a Spa Sau Giorgio 1983 ECR 3595 și în
- cauzele conexate C-192/95 până la C-218/95 Comateb ș.a. 1997
In aceste hotărâri s-a statuat cu caracter obligatoriu că în situația în care o societate comercială a plătit o taxă prohibită de dreptul unional (fost comunitar) și a transferat acest cost asupra utilizatorilor finali, aceștia pot cere rambursarea fie de la comerciant fie de la autoritățile naționale ale statului care au perceput taxa contrară dreptului comunitar, societatea comercială nemaiputând solicita restituirea, nefiind permisă îmbogățirea fără just temei. Instanțele naționale trebuie să determine dacă taxa prohibită de dreptul unional a fost transferată în tot sau în parte de către comerciant asupra altora.
Cum jurisprudența CJUE constituie izvor de drept unional derivat, fiind de aplicabilitate imediată, prioritară și peremptorie, și prioritară în raport cu dreptul intern, admiterea excepției reprezintă o greșeală de judecată.
In acest profil, utilizatorul final asupra căruia a fost transferată taxa prohibită de dreptul comunitar are disponibilitatea de a acționa fie direct împotriva autorităților naționale fie împotriva comerciantului, nefiind incidență nici o condiționare a exercițiului acțiunii (ori am înțeles să ne îndreptăm direct împotriva autorităților naționale).
AGENȚIA NAȚIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA, având calitatea de intimata-parata in dosarul cu numărul de mai sus, a formulat întâmpinare la recursul reclamantei solicitând respingerea acestuia.
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei ., in prezenta cauza, instanța de fond a reținut in considerente, in mod legal, motivele admiterii acesteia, susținând că persoana care a formulat cererea de chemare in judecata, reclamanta S.C. O. F. S.R.L. este parte in contractul de leasing, in calitate de utilizator, iar EGNATIA LEASING IFN SA in calitate de finanțator, este cealaltă parte din contractul de leasing invocat prin cererea de chemare in judecata. Aceasta calitate nu este suficienta pentru a avea si calitatea de reprezentant ori pentru a formula cererea de chemare in judecata in nume propriu.
In cauza nu se poate retine incidența unei reprezentări legale in sensul art. 70 din Codul de procedura civila, care stipulează: "Când dreptul de reprezentare izvorăște din lege sau dintr-o dispoziție judecătoreasca, asistarea reprezentantului de către un avocat nu este obligatorie."
Actul normativ care reglementează activitatea de leasing, respectiv O.G. nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing si societățile de leasing, conferă potrivit art. 12, utilizatorului doar următoarele drepturi; "a) de acțiune directa asupra furnizorului, in cazul reclamanților privind livrarea, calitatea, asistenta tehnica, service-ul necesar in perioada de garanție si postgarantie, locatorul/finanțatorul fiind exonerat de orice răspundere;
b) de a exercita acțiunile posesorii fata de terți. »
Prin urmare, in cazul unui utilizator al unui bun ce face obiectul contractului de leasing, nu se poate retine incidența unei reprezentări legale a finanțatorului de către utilizator, in scopul atacării unui act administrativ ori pentru restituirea taxei speciale pentru autoturisme.
Mai mult, prevederile legislației specifice activității de leasing se coroborează cu prevederile legii contenciosului administrativ.
Astfel, Legea nr. 554/2004 menționează in mod expres care este persoana care poate formula o cerere in contenciosul administrativ, la art. 2 alin.1 lit. a):" persoana vătămata - orice persoana titulara a unui drept ori a unui interes legitim, vătămata de o autoritate publica printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea in termenul legal a unei cereri".
Așa cum rezulta si din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, plata a fost efectuata de către contribuabilul EGNATIA LEASING IFN SA, reclamanta S.C. O. F. S.R.L. nefiind o persoana vătămata in sensul prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. a din Legea 554/2004.
Ulterior achitării taxei speciale de către contribuabilul EGNATIA LEASING IFN SA, finanțatorul a facturat suma către reclamanta ..
Acest aspect insa nu este opozabil organelor fiscale, facturarea efectuându-se in temeiul contractului de leasing, contract care potrivit regulilor generale in materie, art. 973 din Codul civil, este opozabil numai părților care l-au încheiat: "Convențiile n-au efect decât intre părțile contractante.»
Având in vedere cele de mai sus, instanța de fond a apreciat si reținut in mod corect ca reclamanta ni a probat identitatea dintre plătitorul taxei de prima înmatriculare (ce se solicita a se restitui), respectiv calitate de titular al plații taxei si organul fiscal care a încasat taxa, nefiind dovedita existenta unui raport juridic de drept administrative intre parii.
In concluzie, reclamanta S.C. O. F. S.R.L. nu are calitate procesuala activa si nici calitatea de reprezentant al societății de leasing, motiv pentru care acțiunea este formulate de o persoana fără calitate procesuala activa.
Curtea, analizând actele dosarului și susținerile părților în raport de aactele și lucrările dosarului, de probele administrate și de prevederile legale incidente, constată următoarele:
Reclamanta este parte în contractul de leasing financiar cu nr._C/01 din 2.05.2007, în calitate de utilizator, așa cum rezultă din documentele aflate la filele 19-27 dosar recurs.
Pentru autoturismul în cauză, taxa de poluare calculată în temeiul disp. OUG 50/2008 a fost achitată de societatea de leasing, conform ordinului de plată aflat la fila 9 dosar fond, însă a fost refacturată reclaamntei în calitate de utilizator, potrivit facturii cu nr. 108781din 29 mai 2007 (fila 24 dosar recurs).
În cauza C-199/82 Amministrazione delle Finanze dello Stato c/a Spa Sau Giorgio 1983 ECR 3595 și în cauzele conexate C-192/95 până la C-218/95 Comateb ș.a. 1997, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a statuat cu caracter obligatoriu că în situația în care o societate comercială a plătit o taxă prohibită de dreptul unional (fost comunitar) și a transferat acest cost asupra utilizatorilor finali, aceștia pot cere rambursarea fie de la comerciant fie de la autoritățile naționale ale statului care au perceput taxa contrară dreptului comunitar, societatea comercială nemaiputând solicita restituirea, nefiind permisă îmbogățirea fără just temei. Instanțele naționale trebuie să determine dacă taxa prohibită de dreptul unional a fost transferată în tot sau în parte de către comerciant asupra altora.
Cum jurisprudența CJUE constituie izvor de drept unional derivat, fiind de aplicabilitate imediată, prioritară și peremptorie, și prioritară în raport cu dreptul intern, este cert că, în speță, admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, care are calitate de utilizator al autoturismului pentru care s-a perceput taxa de poluare, este contrară jurisprudenței comunitare amintite. Acest aspect este cu atât mai evident cu cât s-a făcut dovada că suma încasată de autorități cu acest titlu i-a fost refacturată reclamantei, astfel încât societatea de leasing nu are un interes practic să solicite ea însăți restituirea ei.
În raport de aceste considerente, Curtea observă că prin efectul admiterii excepției lipsei calității procesuale active, prima instanță a omis să se pronunțe asupra fondului pretențiilor deduse judecății, motiv pentru care, în temeiul disp. art. 312 alin. 61 cod proc. civilă se va dispune casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării va fi avută în vedere și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă, precum și susținerile acesteia referitoare la calitatea de autoturism nou a obiectului cererii la data înmatriculării acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă S.C. O. F. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 2220 din 25.03.2014, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A.N.A.F. – DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI și cu intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.09.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, A. Ș. G. D. M. E. G.
GREFIER,
ANIȘOARA N.
Red. M.E.G.
2 ex.
Jud. fond T.B.: L. G.
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 7557/2014.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2559/2014. Curtea de... → |
|---|
