Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8648/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8648/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-11-2014 în dosarul nr. 3793/3/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 8648
Ședința publică de la 20 Noiembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE I. R.
Judecător D. C. V.
Judecător D. G. S.
Grefier M. D.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 4071/02.06.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant T. A. R. și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul-reclamant, prin apărător ales, cu împuternicire avocațială la fila 32 în dosarul de fond, lipsă fiind recurenta-pârâtă și intimata-chemată în garanție.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită iar în cauză s-a solicitat judecarea în lipsă.
La interpelarea instanței intimatul-reclamant, prin apărător, arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat și probe noi de administrat, Curtea constată îndeplinite disp. art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Intimatul-reclamant, prin apărător, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile pronunțată de instanța de fond și depune la dosar concluzii scrise.
Curtea constată închise dezbaterile și reține cererea de recurs în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, SCAF sub nr._, reclamantul T. A. R., în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Sector 4 București și Administrația F. Pentru Mediu, a solicitat ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună Decizia de calcul a taxei pe poluare nr._/30.12.2010, obligarea la restituirea sumei de_ lei reprezentând taxa de poluare achitată, actualizată cu dobânda legală.
Prin sentința civilă nr.4071/02.06.2014, Tribunalul București - SCAF a respins excepția inadmisibilității, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice Sector 4 București, a admis acțiunea privind pe reclamantul T. A. R. în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrația Finanțelor Publice Sector 4 București, a anulat Decizia de calcul a taxei pe poluare nr._/30.12.2010., a obligat pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrația Finanțelor Publice Sector 4 București să restituie suma de_ lei, reprezentând taxă pe poluare, actualizată cu dobânda de la data plății la data restituirii efective, a obligat pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrația Finanțelor Publice Sector 4 București la plata sumei de 43,60 lei cheltuieli de judecată, a respins ca neîntemeiată acțiunea în contradictoriu cu pârâta Administrația F. Pentru Mediu și a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție a Administrația F. Pentru Mediu.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice Sector 4 instanța a reținut că aceasta este autoritatea care a stabilit suma de bani plătită de reclamant, este parte a raportului juridic fiscal, deci are calitate procesuală pasivă în cauză.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității, instanța a respins-o ca neîntemeiată având în vedere că, prin decizia nr. 24/14.11.2011 pronunțată de ÎCCJ în recurs în interesul legii, s-a stabilit că nu este necesară parcurgerea unei proceduri prealabile pentru a solicita restituirea taxei.
Pe fond tribunalul a constatat că reclamantul a achiziționat din UE un autovehicul, pentru înmatricularea căruia a plătit taxă specială pentru autoturisme în cuantum de_ lei pe care tribunalul o apreciază ca fiind nelegală, dispozițiile dreptului comunitar având prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar.
Analizând dispozițiile OUG nr.50/2008 cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe la o noua înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Dar se percepe aceasta taxa de poluare la autoturismul produs in tara sau în alt stat membru UE, daca este înmatriculat pentru prima data în România. Reglementată în acest mod, taxa pe poluare descurajează sau este destinata sa descurajeze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru: cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal sa achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
OUG nr.50/2008 este deci contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene.
Instanța a respins acțiunea formulată împotriva pârâtei AFM întrucât această autoritate nu este parte a raportului de drept fiscal, nu a prejudiciat reclamantul, neîncasând suma de bani plătită. Faptul că taxa încasată are ca destinație fondul de mediu nu generează o obligație de despăgubire a AFM.
Cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu a fost respinsă întrucât singura autoritate care a prejudiciat reclamantul este AFP Sector 4 independent de faptul că suma încasată de aceasta are ca destinație fondul de mediu.
Atât timp cât între debitorul obligației de plată deduse judecății și chemata în garanție nu există o obligație de garanție sau de despăgubire, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 60 din Codul de procedură civilă.
În baza art.274 C. a obligat pârâta AFP S4 la plata sumei de 43,60 lei cheltuieli de judecată către reclamant, reprezentând taxa de timbru și timbrul judiciar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 BUCUREȘTI, solicitând admiterea recursului, cu modificarea sentinței recurate în principal ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă iar în subsidiar, pe fond ca neîntemeiată, pentru următoarele:
1. În mod nelegal instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Sector 4 a Finanțelor Publice
Astfel, faptul că taxa de poluare se plătește într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu arată clar că titularul contului și în același timp destinatarul direct al taxei de poluare este exclusiv Administrația F. pentru Mediu.
2. Cererea de chemare în garanție a fost respinsă în mod nelegal, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile art.60 C..
Întrucât taxa a fost plătită în temeiul OUG 50/2008 către fondul pentru mediu, s-a născut un raport juridic între cele două părți. În situația în care instanța ar constata nelegalitatea taxei, restituirea acesteia se poate face numai de la destinatarul dreptului de încasare, AFM.
3. In ceea ce privește fondul cauzei, instanța de fond în mod nelegal a admis acțiunea.
În mod greșit instanța de fond a apreciat că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de primă înmatriculare în România pentru autoturismele second-hand contravin art.90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene.
Consideră că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
Cu privire la faptul că taxa de înmatriculare auto din România este discriminatorie, apreciază că argumentele care stau la baza acestei afirmații nu pot fi reținute întrucât regimul fiscal este același pentru toate personale care înmatriculează autoturisme/autovehicule în România.
Arată și că legislația europeană nu interzice instituirea taxei ci doar prevede ca nivelul acesteia să nu fie mai mare decât al taxelor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin urmare, instanța ar trebui să stabilească prin mijloace procedurale specifice dacă taxa achitată în concret de reclamant este sau nu mai mare decât nivelul taxelor achitate direct sau indirect pentru produsele interne similare.
Recurenta invocă disp. art.33 din Directiva a șasea (77/388/CEE) a Consiliului Comunităților Europene și principiul „poluatorul plătește” care este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene.
Totodată, arată că nicio lege în vigoare nu acordă competența unei instanțe de drept comun de a se pronunța supra compatibilități unor prevederi legale ale dreptului intern cu constituția și tratatele internaționale.
A arătat că în prezenta cauză există act administrativ fiscal, reclamantul neputând primi suma decât dacă anulează actul de impunere ceea ce nu s-a întâmplat.
În ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, arată că solicitarea nu poate fi încadrată în niciuna din situațiile prev. de art.117 lit. a) – h) din OG nr.92/2003.
În ceea ce privește obligarea la plata dobânzii fiscale reglementată de art.124 al.1 din O.G. nr.92/2003 privind Cpf, rep., apreciază că în cauză nu este îndeplinită condiția pentru acordarea acestora. Reclamantul nu se încadrează în dispozițiile art.117 Cpf pentru a fi îndreptățit la restituirea taxei de poluare cu aceasta a fost stabilită în conformitate cu dispozițiile OUG nr.50/2008.
4.Obligarea la plata dobânzii legale este nelegală de asemenea, în temeiul art.124 al.1 Cpf pentru sumele de restituit de la bugetul de stat acordându-se dobânda fiscală. Rezultă că în cauză nu este îndeplinită condiția prevăzută pentru acordarea acestora.
5.Soluția de obligare a pârâtei AFP Sector 4 la plata cheltuielilor de judecată este de asemenea criticată, considerând că instanța de fond nu a reținut îndeplinirea niciuneia dintre condițiile prevăzute de art.274 alin.1 C..
Intimatul-reclamant B. G. nu a depus întâmpinare.
Analizând probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat.
Prima instanță a reținut în mod corect caracterul discriminatoriu al taxei încasate și faptul că normele care au instituit-o contravin art. 110 din TFUE, fostul art. 90 din TCE. Acest fapt este confirmat de hotărârile pronunțate de CJUE în cauzele T. c. României, și N. c. României. Normele prin care s-au instituit taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare sunt de natură să descurajeze importul intracomunitar, și să protejeze piața internă, fapt care contravine articolului menționat.
De asemenea, prima instanță a procedat în mod corect, dând eficiență normelor de drept european și înlăturând normele din dreptul intern care sunt contrare Tratatului, fapt conform cu hotărârile pronunțate de CJCE în cauzele C. /Enel și Simmenthal.
Jurisprudența Curții de Justiție Europene-cauza C./Enel (1964) a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept – nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare în fața dreptului național.
De asemenea, în cazul Simmenthal, CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau unei alte proceduri constituționale.
Ca și calitate procesuală pasivă Curtea constată că restituirea taxei trebuie să se facă de organul care a încasat-o, fiind nerelevant pentru ce instituție a fost încasată respectiva taxă. Actul nelegal emană de la această instituție și vătămarea a fost produsă, în mod direct, de către aceasta, repararea prejudiciului, în sensul restituirii taxei, urmând să se realizeze tot de către instituția fiscală care a impus și a încasat taxa de poluare.
În ceea ce privește procedura prealabilă, se constată că această procedură era una ineficientă, normele interne impunând plata taxei iar practica autorităților fiscale fiind în sensul impuneri taxei. Astfel, în cauza Metallgesellschaft și Hoechst CJUE statuat faptul că restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european nu poate fi condiționată de contestarea reglementării la momentul efectuării plății, mai ales atunci când practica administrativă era în sensul respingerii contestațiilor contribuabililor (par. 105 – 106 din hotărârea Curții). Cu alte cuvinte, Curtea menționează faptul că autoritățile fiscale naționale nu pot invoca culpa contribuabililor, care nu au apelat la un remediu național ineficient, în condițiile în care ele însele sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli naționale incompatibile cu dreptul european.
Încasarea unei taxe ce contravine dreptului european constituie un fapt generator de prejudiciu, impunându-se repararea integrală a acestui prejudiciu, inclusiv a celui produs prin lipsirea pentru o perioadă de timp, de suma de bani plătită, așa cum s-a reținut și în cauza CJUE I. c. României
În aceste condiții, soluția de obligare a autorității care a încasat taxa nelegală la repararea integrală a prejudiciului, apare ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 4071/02.06.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant T. A. R. și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 20 Noiembrie 2014.
Președinte, I. R. | Judecător, D. C. V. | Judecător, D. G. S. |
Grefier, M. D. |
Red. / Tehnored. D.S./2 ex.
………………………….
Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal
Judecător: R. E. M.
| ← Despăgubire. Încheierea nr. 14/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 8818/2014.... → |
|---|
