Pretentii. Decizia nr. 6931/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6931/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-09-2014 în dosarul nr. 165/87/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 6931
Ședința publică din data de 29 septembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: O. D. P.
JUDECĂTOR: V. H.
JUDECĂTOR: V. B.
GREFIER: P. B. B.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANA A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN, împotriva sentinței civile nr. 182/13.03.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă ., având ca obiect „pretenții-restituire taxa poluare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că intimata-reclamantă nu a îndeplinit obligațiile puse în vedere.
Curtea, din oficiu, invocă excepția nulității recursului și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ reclamanta S.C. S. T. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la restituirea contravalorii taxei de poluare în cuantum de 6036 lei, cu actualizare la data plății, precum și la plata dobânzii fiscale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că a achiziționat un autovehicul marca M., iar pentru a-l înmatricula în România a fost obligată să plătească taxa de poluare în cuantum de 6036 lei, precum și faptul că taxa specială achitată pentru înmatricularea autovehiculului a fost încasată în mod nelegal, aceasta contravenind reglementărilor în materie.
De asemenea, reclamantul a arătat că în cauză sunt aplicabile în mod direct prevederile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul intern, așa cum rezultă din art. 148 din Constituție, care stipulează în mod expres faptul că reglementările comunitare au prioritate față de dispozițiile contrare din legislația internă, dată fiind și împrejurarea că, prin Legea nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare la U.E., România și-a sumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele comunității.
Întrucât, în România, stat comunitar, nu se percep taxe de poluare pentru autoturismele produse în România, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele deja înmatriculate într-un stat comunitar, reclamantul a susținut că există o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine prevederilor Tratatului CE, încălcând principiul liberei circulații a mărfurilor.
În fine, reclamanta a arătat că, anterior sesizării instanței, a solicitat pârâtei restituirea taxei nelegal plătită, însă solicitarea sa nu a primit o rezolvare favorabilă, astfel că refuzul nejustificat al pârâtei de a proceda la restituirea taxei contravine dispozițiilor art. 90, paragraful 1 din Tratatul de Constituire a Comunității Europene, care instituie obligația pentru statele membre de a nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 110 din Tratatul CE, Legii nr. 554/2004, art. 117 alin. 1 din Codul de Procedură Fiscală, iar în dovedire, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie, decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule, chitanța de plată a taxei și înscrisuri privind achiziționarea autoturismului și îndeplinirea procedurii prealabile.
ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității, pe considerentul că decizia de calcula taxei de poluare nu a fost contestată potrivit dispozițiilor legislației în vigoare, iar în ceea ce privește fondul, a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, susținând că nu există temei legal în baza căruia se poate restitui diferența de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, reclamanta neîncadrându-se în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată că suma a cărei restituire se solicită prin acțiune a fost achitată de reclamant conform chitanței existentă la dosarul cauzei emisă de Trezoreria A..
Cu privire la excepția inadmisibilității invocată de ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN pe considerentul că, în cauză, nu a fost urmată procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, reclamanta necontestând în termenul legal de 30 de zile decizia de calcul prin care a fost stabilită contravaloarea taxei de poluare, Tribunalul, în raport de decizia nr. 24/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, apreciază că este neîntemeiată, prin decizia anterior menționată stabilindu-se că procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod.
Prin aceeași decizie, pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a hotărât că parcurgerea procedurii administrative de contestare a deciziei de calcul al taxei de poluare, cu consecința previzibilă a respingerii contestației, fie ca tardiv formulată, fie ca nefondată, nu poate constitui un remediu național efectiv în sensul Convenției, ci, dimpotrivă, reprezintă un obstacol în calea recuperării prejudiciului cauzat particularilor prin aplicarea unor norme naționale incompatibile cu dreptul european, obstacol interpus chiar de autoritățile fiscale naționale aflate în culpă.
Prin sentinta civila nr. 182/13.03.2014, Tribunalul Teleorman a respins, ca nefondată, excepția inadmisibilității invocată de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman, a admis acțiunea, a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 6.036 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare cu chitanța . nr._/07.07.2009, cu actualizare și la plata dobânzii calculată potrivit art. 124 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (r3), cu modificările și completările ulterioare, începând cu data plății acesteia, respectiv 07.07.2009 și până la data restituirii si a obligat pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 300 lei, reprezentând taxă de timbru.
În motivare, prima instanta a aratat ca anterior sesizării instanței, reclamanta a solicitat pârâtei restituirea taxei, însă solicitarea sa nu a primit o rezolvare favorabilă, motiv pentru care este nefondată excepția inadmisibilității.
Pe fondul cauzei, tribunalul constată acțiunea întemeiată pentru considerentele:
Astfel, începând cu data de 01.01.2007 și până la 31.06.2008 dispozițiile art. 2141 din Codul Fiscal au instituit taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxă datorată ca urmare a primei înmatriculări a unui autoturism în România, însă aceasta se aplică autovehiculelor second-hand importate fără a se aplica și autovehiculelor aflate pe piața internă, taxa contravenind dispozițiilor art. 110 TFUE.
Ulterior, a fost adoptată o nouă reglementare, respectiv OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, act normativ care avea în esență același conținut și aceleași deficiențe în raport de exigențele dreptului european ca și dispozițiile art. 2141 Cod fiscal (în sensul că aceeași diferență de tratament exista și potrivit OUG nr. 50/2008 între autovehiculele second-hand achiziționate din Uniunea Europeană în vederea punerii în circulație a acestora în România și autovehiculele de ocazie similare înmatriculate deja în România). Însă, față de norma din Codul fiscal, OUG nr. 50/2008 pretindea că îmbracă aspectul unei laxe pentru protejarea mediului înconjurător.
După pronunțarea hotărârii preliminare de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09. I. T. c. Statul român prin Ministerul Finanțelor și Economiei, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Fondului pentru Mediu, Ministerul Mediului prin care instanța de contencios european a statuat că reglementarea internă în vigoare la acel moment (respectiv OUG nr. 50/2008) este contrară art. 110 TFUE, legiuitorul a reacționat la această decizie a CJUE prin schimbarea denumirii taxei, din taxă de poluare în „taxa pentru emisiile poluante" introdusă prin Legea nr. 9/2012, adoptată la data de 6 ianuarie 2012. Deși inițial destinată a se aplica și la înmatricularea autovehiculelor naționale cu privire la care nu s-a achitat taxa specială prevăzută de art. 2141 Cod fiscal sau taxa de poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008, respectiva normă care prevedea aplicarea taxei pentru emisiile poluante și cu privire la autovehiculele naționale aflate în situația menționată a fost suspendată prin OUG nr. 1/2012 până la data de 01.01.2013, astfel încât în această perioadă, între reglementarea anterioară (O.U.G. nr. 50/2008) și Legea nr. 9/2012 nu există nicio diferență de natură juridică, singurul aspect modificat fiind denumirea sarcinii fiscale.
Față de cele expuse, este evident că taxa de poluare se percepe doar pentru autoturismele produse în țară sau în alt stat membru U.E., dacă sunt înmatriculate pentru prima dată în România, actul normativ menționat exceptând de la plata taxei de poluare, autoturismele produse în România sau în alte state membre UE, dacă au fost anterior înmatriculate tot în România .
Reglementată în acest mod, O.U.G. nr. 50/2008 este contrară art. 90 (devenit art. 110) din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand, deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, cum este și autoturismul reclamantei pentru care s-a achitat taxa pe emisii poluante, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România, cu atât mai mult cu cât, după aderarea României la UE, când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, nu este admisibil ca norma fiscală națională să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze consumul produselor importate și să influențeze, din punct de vedere fiscal, achiziționarea autovehiculelor deja înmatriculate.
Astfel, în raport de dispozițiile art. 11 alin. 1 și 2, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție, dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului dreptului comunitar conform căruia orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Ca atare, analizând legislația internă anterioară în raport cu art. 110 TFUE, se constată că aceasta era contrară dreptului unional, întrucât cu ocazia achiziționării unui autovehicul second-hand deja înmatriculat în România (produs național în sensul art. 110 TFUE) dobânditorul nu era obligat la suportarea unei sarcini fiscale, în timp ce pentru ipoteza în care problema s-ar pune în raport de un autovehicul de ocazie importat (produs al altui stat membru în accepțiunea art. 110 TFUE) în vederea punerii sale în circulație în Romania, respectiva sarcină fiscală prevăzută de normele dreptului intern se aplica.
În aceste condiții, fiind relativ clar caracterul și efectul discriminator a reglementării interne în raport de produsele importate, se apreciază că aceasta contravine art. 110 TFUE care trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Reglementarea cuprinsă atât în O.U.G. nr. 50/2008, cât și în Legea nr. 9/2012 privind taxa pe emisii poluante nu se află în consonanță cu dispozițiile art. 110 TFUE în ceea ce privește autovehiculele second-hand importate de statele membre ale Uniunii Europene în vederea punerii lor în circulație în România, întrucât normelor fiscale interne nu le este permis să favorizeze vânzarea autovehiculelor second-hand naționale, corelativ, descurajând importul de vehicule second-hand similare, iar aceste dispoziții au același efect favorizant față de produsele naționale, cel puțin în raport cu autovehiculele de ocazie importate din statele membre ale Uniunii Europene.
Prin acest efect, persoanele care urmăresc achiziționarea unui autovehicul sunt direcționate înspre dobândirea unui autovehicul național din categoria acelora nesupuse plății taxei de poluare, în timp ce în ipoteza achiziționării unui autovehicul dintr-un alt stat, membru al Uniunii Europene invariabil această sarcină fiscală se va aplica cu ocazia primei înmatriculări a acestuia înRomânia.
Ca atare, caracterul indirect discriminator al reglementării interne, față de produsele importate, efect contrar dispozițiilor art. 110 TFUE care prohibesc o atare consecință, este evident, astfel că, raportat la cele mai sus-expuse, Tribunalul apreciază că dispozițiile Legii nr. 9/2012 privind taxa pe emisii poluante sunt contrare dispozițiilor art. 110 TFUE în ceea ce privește autoturismele de ocazie achiziționate din alte state membre unionale în vederea punerii acestora in circulație în România,întrucât au drept efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale exceptate de la plata acestei taxe, descurajându-se în acest mod importul produselor similare a altor state membre, aspect pe care jurisprudența CJUE l-a sancționat în cauza loan T..
În consecință, constatând că taxa de poluare achitată de reclamantă este una interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene precum și faptul că începând cu data de 1.01.2007, dată la care România a aderat la Uniunea Europeană, reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 11 alin. 1 și 2, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție și din prevederile Legii 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, instanța apreciază acțiunea întemeiată, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
În raport de cele expuse, instanța apreciază acțiunea întemeiată, refuzul pârâtei de a restitui reclamantei contravaloarea taxei pe emisii poluante fiind nejustificat, așa încât acțiunea va fi admisă, iar pârâta va fi obligată să restituie reclamantei suma de 6.036 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare cu chitanța . nr._/07.07.2009, cu actualizare și la plata dobânzii calculată potrivit art. 124 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (r3), cu modificările și completările ulterioare, începând cu data plății acesteia, respectiv 07.07.2009 și până la data restituirii.
Soluția admisibilității unor asemenea acțiuni se impune mai ales prin prisma jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, care recunoaște contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe plătite cu încălcarea dreptului european, independent de orice contestare a actului administrativ prin care această taxă a fost stabilită.
În fine, această soluție se impune și prin prisma Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, respectiv a art. 13, potrivit căruia statele trebuie să asigure un recurs efectiv, prin care o persoană să se poată plânge de încălcarea drepturilor sale.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman, considerand-o netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului și modificarea acesteia in sensul respingerii ca neîntemeiata a acțiunii.
În motivare, recurenta parata a aratat ca:
1. Hotararea a fost data cu iocalcarea sau aplicarea greșita a normelor de drept material (art. 488, alin. (1) pct. 8 Cod procedura civil. In mod eronat instanta de fond a admis acțiunea intimatului reclamant, dispunând restituirea taxei de poluare, considerând ca taxa plătită este una interzisa de dispozițiile art. 90 din Tratatul CE (modificat si renumerotat cu art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene).
Instanta de fond a admis in mod greșit acțiunea intimatului reclamant, obligând recurenta parata la restituirea taxei de poluare, întrucât suma nu a fost plătită ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale, ci in baza unei decizii de calcul a taxei de poluare emisa in baza O.U.G. nr. 50/2008.
In aceasta cauza nu se poate vorbi de încălcarea principiului discriminării produselor importate față de produsele interne atâta timp cât potrivit reglementărilor naționale, taxa pentru autoturismele noi, care se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, este aceeași, indiferent de proveniența lor, respectiv din producția internă, import sau din achiziții intracomunitare. Comisia Europeană nu a contestat niciodată instituirea taxei ca atare, ci a solicitat reașezarea modalității de calcul, în sensul armonizării legislației românești cu cea europeană, invocând necesitatea respectării prevederilor art.90 (110) din Tratat, potrivit cărora nici un stat membru nu trebuie să supună în mod direct sau indirect produsele din alte state membre unor impozite interne de orice natură ar fi acestea, superioare celor care se aplică în mod direct sau indirect produselor naționale similare.
Pentru a se conforma acestor cerințe. Guvernul României a adoptat OUG nr. 50/2008 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 2008 si Legea nr. 9/2012 intrata in vigoare la 1 ianuarie 2012.
In aceasta cauza, in mod greșit, instanta de fond a admis cererea intimatului reclamant, obligând recurenta parata la restituirea sumei achitata cu titlu de taxa de poluare, intrucat acesta nu s-a aflat in niciuna dintre situatiile expres si limitativ prevăzute de lege ca fiind cauze de exceptare de la plata taxei.
Prin instituirea taxei de poluare, prevăzută de OUG nr. 50/2008, iar mai apoi de Legea nr. 9/2012 nu sunt incalcate prevederile art. 90 din Tratatul Comunităților Europene (modificat si renumerotat cu art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene), aceasta neputand fi asimilata impozitelor interne, deoarece taxa de poluare este perceputa pentru asigurarea protectiei mediului tuturor proprietarilor de autoturisme.
De asemenea, instanta a retinut in mod greșit ca aceasta discriminare a fost introdusa de către legiuitor cu intentia de protejare a industriei interne, deoarece taxa de poluare se aplica tuturor autovehiculelor, indiferent de tara de proveniența, respectiv din producția internă, import sau din achiziții intracomunitare.
Instanta de fond a aplicat in mod greșit prevederile art. 90 din Tratatul de instituire a CE (modificat si renumerotat cu art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene), privind compatibilitatea Legii nr. 9/2012, examinata in raport de modificările aduse de OUG nr. 218/2008, intrucat scutirea de la plata taxei de poluare pentru autovehiculele noi, opereaza pentru perioada 15.12._09, ori fata de impreiurarea in care taxa a fost stabilita la alta data, aprecierea ca discriminatorie si neleqala a taxei de poluare, este total greșita.
2. Hotararea atacata este data cu depasirea atribuțiilor puterii judecătorești (art. 488 pct. 4 Cod procedura civila).
Potrivit art. 126, alin. 2 din Constitutia României ,,Competenta instantelor Judecătorești si procedura de judecata, sunt prevăzute numai prin lege", astfel, nicio lege in vigoare nu acorda competenta unei instante de drept comun de a se pronunța asupra compatibilitatii unor prevederi legale ale dreptului intern cu tratatele Internationale. Aceasta atributie revine Curții Constitutionale sau Parlamentului României, singurele in masura sa aprecieze daca legislația referitoare la taxa de poluare, contravine Constitutiei sau Tratatelor Uniunii Europene si sa adopte hotarari in consecința.
Astfel, eventuala nelegalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008 a fost revizuita prin Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, nu poate face obiectul controlului exercitat de o instanta judecătoreasca, in cadrul unei acțiuni avand ca obiect restituirea taxei de poluare.
Totodata, se retine ca instituirea taxei de poluare pentru autovehicule prin Legea nr. 9/2012, reprezintă voința legiuitorului național, iar organele fiscale sunt obligate sa o respecte, in baza art. 13 din OG nr. 92/2003, privind Codul de procedura fiscala, conform carora ,,interpretarea reglementarilor fiscale trebuie sa respecte voința lepiuitorului, in scopul realizarii cerințelor lepir, in condițiile in care, potrivit dispozițiilor constitutionale, numai Parlamentul sau Guvernul, pe baza delegării legislative, sunt abilitate sa adopte masuri legislative, pentru modificarea si completarea actelor normative interne, pentru asigurarea compatibilitatii acestora cu dreptul comunitar. Prin admiterea cererii intimatului reclamant si exonerarea acestuia de la plata taxei de poluare, instanta de fond s-a substituit autoritatilor cu atributii in elaborarea actelor normative, in condițiile in care atributul exclusiv al instantelor judecătorești este aplicarea legislației specifice actului dedus judecații.
Cu privire la dobanda calculata la suma încasata, pe care reclamantul o solicita, considerand-o folos nerealizat, o considera nelegala, deoarece aceasta nu poate fi considerata obligație neexecutata a AJFP Teleorman către reclamant, nefiind aplicabile dispozițiile art.1082 si art.1084 Cod Civil. In cauza, organul fiscal emitent al deciziei de calcul al taxei a solutionat cererea expresa a contribuabilului care a si achitat suma prevăzută in decizie fara a fi somat sau pus in întârziere, fiindcă interesul sau era acela de a atașa la dosarul necesar inmatricularii autovehiculului si dovada achitarii acestei taxe.
In ceea ce privește obligarea AJFP Teleorman, la plata cheltuielilor de judecata, invedereaza urmatoarele:
În mod greșit instanta a retinut ca fiind dovedita culpa procesuala a recurentei parate, deoarece aceasta nu a făcut decât sa aplice legea in vigoare la acea data, si anume O.U.G. nr. 50/2008, iar materia cheltuielilor de judecata este reglementata de art. 451-455 din Codul de procedura civila si reprezintă ansamblul sumelor de bani pe care trebuie sa le suporte părțile In legătură cu activitatea procesuala. Rolul cheltuielilor de judecata este si acela de a acționa ca veritabile sancțiuni procedurale, fiind suportate in final de partea din vina careia s-a promovat acțiunea. Cheltuielile de judecata nu pot fi limitate numai la finalitatea de a constitui o sancțiune procedurala. Ele au rolul de a despăgubi partea care a castigat procesul si care nu este vinovata de declanșarea activitatii judiciare. Prin aceasta, cheltuielile de judecata constituie si o frana in calea, adeseori uzitata, a procesivitatii excesive.
In aceasta cauza nefiind nevinovata de declanșarea activitatil judiciare, AJFP Teleorman nu poate fi obligata la plata cheltuielilor de judecata.
In drept, art. 483 si urmatoarele Cod procedură civilă.
Examinanad cererea de recurs, Curtea observa ca art. 486 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă impune ca cererea de recura facuta de o persoana juridica sa contina numele si prenumele consilierului juridic care intocmeste cererea, iar alin. 2 prevede ca se va atasa la cererea de recurs delegatia consilierului juridic sau imputernicirea avocatiala.
De asemena, alin. 3 din acelasi articol stabileste ca aceste cerinte sunt impuse sub sanctiunea nulitatii.
Recurenta parata nu a atasat cererii de recurs delegatia consilierului juridic care a formulat cererea de recurs.
Din acest motiv, in baza art. art. 486 alin. 3 Noul Cod de procedură civilă, Curtea va admite excepția nulității recursului si va constata nulitatea recursului față de disp. art. 486 alin. 3 Noul Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția nulității recursului formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANA A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN, cu sediul în A., ., J. Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 182/13.03.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă ., cu sediul în A., .. 306, ., ..
Constată nulitatea recursului față de dispozițiile art. 486 alin. 3 Noul Cod de procedură civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.09.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
O. D. P. V. H.V. B.
GREFIER
P. B. B.
Tribunalul Teleorman
Secția Conflicte de Munca,
Asigurari Sociale, C.
Administrativ și Fiscal
Jud. fond N. M.
Red. jud. B.V./2 ex./13.10.2014
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 8368/2014.... | Pretentii. Decizia nr. 5051/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
