Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8760/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8760/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-11-2014 în dosarul nr. 13234/3/2014
ROMÂNIA
DOSAR NR._ /2013
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.8760
Ședința publică de la 24.11.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - F. C. M.
JUDECĂTOR - P. C.
JUDECĂTOR - G. I. C.
GREFIER - N. GRAȚIELA S.
Pe rol se află soluționarea cererilor de recurs formulate de recurentele-reclamante A. I. D. și A. M. G. împotriva sentinței civile nr. 3584/14.05.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 BUCUREȘTI, având ca obiect „con testație act administrativ ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, la data de 07.10.2014 recurentele-reclamante au depus chitanța nr._/1/29.08.2014 cu care fac dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5 lei, depunând și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei. De asemenea, se mai învederează și faptul că la aceeași dată, recurentele-reclamante au depus concluzii scrise prin care au solicitat judecarea cauzei în lipsă, admiterea recursurilor, desființarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Curtea, având în vedere că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, reține recursul în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând, constata:
Prin sentinta civila recurata s-au retinut si dispus urmatoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti sub nr._/4/2012/a1, reclamantele A. I. D. si A. M. G. in contradictoriu cu paratul Ministerul F. Publice, Agentia nationala de Administrare Fiscala au formulat contestatie impotriva deciziei de impunere anuala nr. 253/23.10.2012.
In motivare, au aratat faptul ca prin sentinta civila nr. 2810/31.03.2010 Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti a constatat ca numitii C. V. si C. M. sunt proprietarii imobilului constructie corp B si C si teren situat sub constructie, urmand ca sentinta mentionata sa tina loc de act de act de vanzare-cumparare.
Hotararea mentionata este declarativa de drepturi, tinand loc de act de vanzare-cumparare conform vointei partilor manifestata in anul 1997, data la care nu era in vigoare codul fiscal, respectiv Lg. 571/2003, prin urmare decizia de impunere anuala este neconforma cu legea, incalcand principiul neretroactivitatii legii in timp.
In sustinerea cererii a atasat inscrisuri.
Prin cererea precizatoare depusa la data de 15.04.2013, contestatoarele au solicitat anularea somatiei si a titlului executoriu emise de catre intimata.
Prin sentinta civila nr._/02.12.2013 s-a dispus disjungerea capatului de cerere avand ca obiect anularea deciziei de impunere si declinarea acestui capat de cerere in favoarea Tribunalului Bucuresti spre competenta solutionare.
La termenul din data de 07.05.2014 reclamantele au depus note de sedinta prin care au reiterat cele aratate in cerere introductiva, si au solicitat, ca in subsidiar, sa se aiba in vedere faptul ca au achitat integral pretul imobilului, anume 2000 dolari, la cursul de schimb din anul 1997, respectiv o masina, opel record cu nr. de inmatriculare 4DB2494.
Au solicitat sa se constate prescriptia dreptului privind stabilirea obligatiei fiscale si nelegalitatea deciziei pentru incalcarea legii la nivelul anului 1997, precum si in raport de pretul pretins a fi incasat, respectiv 2000 dolari la cursul de schimb din anul 1997.
Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale active a contestatoarei A. M. G., Tribunalul urmeaza a o admite pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art.17 alin.1 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unitatile administrativ-teritoriale, contribuabilul, precum si alte persoane care dobandesc drepturi si obligatii in cadrul acestui raport, iar conform alin. 2 al aceluiasi articol contribuabilul este oruce persoana fizica ori juriduca sau orice alta entitate fara personalitate juridica ce datoreaza impozite, taxe, contributii si alte sume bugetului general consolidat, in conditiile legii.
De asemenea, potrivit art. 26 alin.1 din acelasi act normativ platitor al obligatiei fiscale este debitorul sau persoana care, in numele debitorului, conform legii, are obligatia de a plati sau de aretine si de a plati, dupa caz, impozite, taxe, contributii, amenzi si alte sume datorate bugetului general consolidat.
Raportand aceste dispozitii la speta de fata si constatand ca prin decizia de impunere contestata s-a stabilit obligatia de plata a impozitului in sarcina numitei A. I. D., Tribunalul constata ca reclamanta A. M. G. nu are calitate procesuala activa in contestarea deciziei mentionate, urmand a admite exceptia lipsei calitatii procesuale active si a respinge actiunea formulata de aceasta reclamanta ca fiind formulata de o persoana fara calitate procesuala activa.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Prin sentinta civila nr. 2810/31.03.2010 ramasa irevocabila la data de 29.03.2012, Judecatoria Sctorului 4 Bucuresti a respins actiunea formulata de reclamantele A. I. D. si A. M. G. si a constatat ca paratii reclamanti C. V. C. si C. M. sunt proprietarii imobilului constructie corp B si C si teren situat sub constructie in Bucuresti, ., sector 4, dispunand ca hotararea pronuntata sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare.
Prin decizia de impunere anuala pentru veniturile din transferul proprietatilor imobiliare din patrimoniul personal pe anul 2010 nr._/23.10.2012, A. F. Publice Sector 4 a stabilit in sarcina numitei A. I. D. un impozit datorat in suma de 1.353 lei, in baza art. 77 alin.1 din Lg. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificarile si completarile ulterioare si a hotararii judecatoresti nr.2810/31.03.2010 pronuntate de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti, ramase irevocabile prin decizia civila nr. 662R/29.03.2012 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a IV a civila.
Potrivit art.77 ind. 1 alin.1 din Lg. 571/2003, la transferul dreptului de proprietate si al dezmembramintelor acestuia, prin acte juridice intre vii asupra constructiilor de orice fel si a terenurilor aferente acestora, precum si asupra terenurilor de orice fel fara constructii, contribuabilii datoreaza impozit.
A..4 al aceluiasi articol stabileste ca impozitul se calculeaza la valoarea declarata de parti in actul prin care se transfera dreptul de proprietate sau dezmembramintele sale. In cazul in care valoarea declarata este inferioara valorii orientative stabilite prin expertiza intocmita de camera notarilor publici, impozitul se va calcula la nivelul valorii stabilite prin expertiza…
Conform art.155 ind.5 din HG nr.44/2004 in vigoare la data emiterii deciziei contestate, La transmiterea dreptului de proprietate, impozitul prevăzut la art. 771 alin. (1) și (3) din Codul fiscal se calculează la valoarea declarată de părți. În cazul în care valoarea declarată de părți este mai mică decât valoarea orientativă stabilită prin expertizele întocmite de camerele notarilor publici, impozitul se va calcula la această din urmă valoare.
Prin urmare, este supus impozitarii transferul dreptului de proprietate asupra constructiilor de orice fel si terenurilor aferente acestora, in momentul realizarii acestuia, indifernet de natura sau de actul prin care se realizeaza acest transfer.
Nu pot fi avute in vedere criticile reclamantei referitoare la incalcarea principiului neretroactivitatii legii in timp, intrucat sentinta civila nr. 2810/31.03.2010 pronuntata de Judecatoria Sctorului 4 Bucuresti nu produce efecte declarative, astfel cum in mod eronat sustine reclamanta, ci efecte constitutive de drepturi, transferul dreptului de proprietate producandu-se in momentul pronuntarii hotararii.
Cu privire la valoarea imobilului asupra caruia se aplica cota de impozit, instanta retine ca au fost avute in vedere prevederile art.77 ind.1 alin.4 din Lg. 571/2003 si pct. 151 ind. 5 din HG nr.44/2004, respectiv valoarea orientativa stabilita prin expertiza Camerei Notarilor Publici, avandu-se in vedere ca prin sentinta civila nr. 2810/31.03.2010 pronuntata de Judecatoria Sctorului 4 Bucuresti, este precizata valoarea imobilului pe baza valorii declarate de parti.
F. de aceste considerente, contestatia reclamantei a fost respinsa ca neintemeiata.
Impotriva acestei sentinte au formulat recurs ambele reclamante.
Recurenta A. M. G., in motivarea recursului, arata ca:
Prin sentința civila_/02.12.2013, Judecătoria Sectorului 4 a declinat competenta de soluționare a contestației la executare având ca obiect anularea deciziei de impunere in favoarea Tribunalului București, reținând caracterul administrativ fiscal al actului contestat, competenta materiala a Tribunalului București, secția C. Administrativ.
Cu ocazia formulării contestației la executare reclamanta A. M. G. a arătat necomunicarea titlului executoriu, luând cunoștință de caracterul solidar al obligației de plata, urmare a comunicărilor făcute de intimata către reclamanta A. I. D..
Cu ocazia comunicării deciziei sus menționate către sora mea, A. I. D., am luat cunoștință de reținerea unui venit din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal la nivelul anului 2010, aducând la cunoștința instanței ca nu am înstrăinat un bun imobil in cursul anului sus amintit, astfel consider ca reținerea incorecta a transferului de proprietate in data de 31.03.2010 data pronunțării sentinței civile nr.2810 al Judecătoriei Sectorului 4 reprezintă temei de fapt ce m-a îndreptățită la formularea unei contestații la executare.
În condițiile art. 399 calificând cererea ca fiind o contestație la executare îndreptată atât împotriva titlului executoriu, am investit Judecătoria Sectorului 4 cu solicitarea de anulare a actelor de executare invocând apărări de fond, respectiv pe cale de excepție prescripția dreptului de a stabili impozitul datorat.
Prin sentința civila 2810/31.03.2010 instanța de fond, Judecătoria sectorului 4 a dispus atât pe cererea principala cat si pe cererea reconvențională formulata de parații reclamanți C. V. C. si C. M. admițând capătul 1 al cererii reconvenționale constatând ca parații reclamanți C. V. C. si C. M. sunt proprietarii imobilului construcție corp B si C si teren situat sub construcție dispunând ca hotărârea să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru imobilul teren si construcție vânzători fiind reclamantele A. I. D. si A. M. G., reținându-se posibilitatea executării in natura a obligațiilor, astfel s-a reținui incidența in cauza a prevederilor art. 1073 si art. 1077 cod civil instanțele declarând admisibila cererea chiar in lipsa unui înscris.
In litigiul de fata instanțele au reținut ca intre părți in anul 1997 au existat raporturi juridice ce îmbracă forma unui antecontract de vânzare-cumpărare din analiza probelor reținând ca a existat acordul de voința cu privire la înstrăinarea imobilului respectiv manifestarea de voința cu privire la cumpărarea acestuia.
Hotărârea este declarativa de drepturi, tine loc de act de vânzare-cumpărare conform voinței pârtilor manifestata in 1997 data la care nu era in vigoare codul fiscal respectiv L571/2003, decizia de impunere pe acest aspect neconforma cu legea apărări încălcând principiul neretroactivității legii in timp.
Fiind vorba de un titlu executoriu ce nu este o hotărâre judecătoreasca am invocat in fata Judecătoriei Sectorului 4 apărări de fond si apărări pe cale de excepție, prescripția dreptului de a stabili impozitul datorat, probele solicitate fiind comune si excepției lipsei calității procesual active, hotărârea pronunțată fiind data cu încălcarea dreptului la apărare.
Arata ca au invederat pozitia lor procesuala manifestata pe parcursul desfășurării pricinii adresându-ne judecătoriei sectorului 4 cu solicitarea de a dispune evacuarea paraților ce ocupau fără drept 3 magazii transformate in corpuri de locuit, amplasate pe imobilul proprietatea noastră situat in București . sector 4 arătând ca am devenit proprietarele imobilului, urmare a dispoziției primarului general nr.3116/2004 prin care ni s-a restituit in natura suprafața de 394mp respectiv imobilul construcție tip B ( P) având o suprafața utila construita de 78.74 mp, parter trei camere, hol, vestibul, baie, wc, sas, subsol, camera, bucătărie, bucătărie, hol, debara, spălătorie.
Arata ca au invederat lipsa unui înscris in sensul promisiunii de vânzare arătând ca intre noi părțile a existat o convenție cu privire la închirierea acestor magazii pe o perioada mai lunga de timp.
Reținând promisiunea de Vânzare imposibilitatea morala a preconstituirii unui înscris Judecătoria Sectorului 4 a pronunțat o hotărâre care tine loc de act de vânzare-cumpărare autentic constituind drepturi din anul 1997, in acest sens fiind si sentința civila 5836/2012 care a obligat parații la contravaloare impozit aferent terenului pe perioada 2006-2008.
F. de toate aceste aspecte solicita admiterea contestației, anularea deciziei in principal având in vedere încălcarea legii la nivelul anului 1997 neexistând obligația fiscala de plata a impozitului pe transfer de proprietate in subsidiar urmând sa aveți in vedere prescripția dreptului privind stabilirea obligației fiscale nelegalitatea deciziei in raport de prețul pretins a fi încasat 2.000 de dolari la cursul de schimb din anul 1997 respectiv autoturism marca opel record conform datelor statistice valoare dolar in 1997 raportat la valoare moneda naționala noiembrie 2012 este 0.791ei, astfel 2.000 de dolari fiind echivalentul a 1.5801ei, urmând sa se rețina ca nu poate fi reținută ca preț conform legii 571/2003 contravaloarea mașina marca opel record urmând sa dispuneți anularea deciziei privind determinarea impozitării datorate.
Recurenta A. I. D., în motivarea recursului arata ca:
Prin sentința civila 2810/31.03.2010 instanța de fond, Judecătoria sectorului 4 a dispus atât cererea principala cat si pe, cererea reconvențională formulata de parații reclamanți C. V. C. si C. M. admițând capătul 1 al cererii reconvenționale constatând ca parații reclamanți C. V. C. si C. M. sunt proprietarii imobilului construcție corp B si C si teren situat sub construcție dispunând ca hotărârea sa tina loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru imobilul teren si construcție vânzători fiind reclamantele A. I. D. si A. M. G., reținându-se posibilitatea executării in natura a obligațiilor, astfel s-a reținut incidența in cauza a prevederilor art. 1073 si art. 1077 cod civil instanțele declarând admisibila cererea chiar in lipsa unui înscris.
În litigiul de fata instanțele au reținut ca intre părți in anul 1997 au existat raporturi juridice ce îmbracă forma unui antecontract de vânzare-cumpărare din analiza probelor reținând ca a existat acordul de voința cu privire la înstrăinarea imobilului respectiv manifestarea de voința cu privire la cumpărarea acestuia.
Hotărârea este declarativa de drepturi, tine loc de act de vânzare-cumpărare conform voinței pârtilor manifestata in 1997 data la care nu era in vigoare codul fiscal respectiv L571/2003, decizia de impunere pe acest aspect neconforma cu legea încălcând principiul neretroactivității legii in timp.
Fiind vorba de un titlu executoriu ce nu este o hotărâre judecătorească am invocat in fata Judecătoriei Sectorului 4 apărări de fond si apărări pe cale de excepție, prescripția dreptului de a stabili impozitul datorat, probele solicitate fiind comune si excepției lipsei calității procesual active, hotărârea pronunțată fiind data cu încălcarea dreptului la apărare.
Au invederat poziția lor procesuala manifestata pe parcursul desfășurării pricinii adresându-ne judecătoriei sectorului 4 cu solicitarea de a dispune evacuarea paraților ce ocupau fără drept 3 magazii transformate in corpuri de locuit, amplasate pe imobilul proprietatea noastră situat in București . sector 4 arătând ca am devenit proprietarele imobilului, urmare a dispoziției primarului general nr.3116/2004 prin care ni s-a restituit in natura suprafața de 394mp respectiv imobilul construcție tip B ( P) având o suprafața utila construita de 78,74 mp, parter trei camere, hol, vestibul, baie, wc, sas, subsol, camera, bucătărie, bucătărie, hol, debara, spălătorie.
Au învederat lipsa unui înscris in sensul promisiunii de vânzare arătând ca intre noi părțile a existat o convenție cu privire la închirierea acestor magazii pe o perioada mai lunga de timp.
Reținând promisiunea de vânzare imposibilitatea morala a preconstituirii unui înscris Judecătoria Sectorului 4 a pronunțat o hotărâre care tine loc de act de vânzare-cumpărare autentic constituind drepturi din anul 1997, in acest sens fiind si sentința civila 5836/2012 care a obligat parații la contravaloare impozit aferent terenului pe perioada 2006-2008.
F. de toate aceste aspecte solicita admiterea contestației, anularea deciziei in principal având in vedere încălcarea legii la nivelul anului 1997 neexistând obligația fiscala de plata a impozitului pe transfer de proprietate in subsidiar urmând sa se aiba in vedere prescripția dreptului privind stabilirea obligației fiscale nelegalitatea deciziei in raport de prețul pretins a fi încasat 2.000 de dolari la cursul de schimb din anul 1997 respectiv autoturism marca opel record conform datelor statistice valoare dolar in 1997 raportat la valoare moneda naționala noiembrie 2012 este 0.791ei, astfel 2.000 de dolari fiind echivalentul a 1.5801ei, urmând sa rețineți ca nu poate fi reținuta ca preț conform legii 571/2003 contravaloarea mașina marca opel record urmând sa se dispuna anularea deciziei privind determinarea impozitării datorate.
F. de toate aceste aspecte, solicita admiterea recursului si, pe baza probelor ce vor fi administrate prin decizia ce se va pronunța constatând nelegalitatea si netemeinicia soluției pronunțate, sa dispuna modificarea sentinței civile reținând invocarea in drept a prev. art. 304, punctul 9 c.p.c si rejudecând cererea in raport de disp. art. 312, alin. 3 teza I c.p.c, sa dispuna anularea deciziei de impunere_/23.10.2012, urmând sa se aiba in vedere nelegalitatea emiterii acesteia, netemeinicia stabilirii obligațiilor fiscale, in subsidiar prescripția dreptului de a stabili impozitul datorat.
Analizand recursurile formulate, Curtea retine urmatoarele:
In ceea ce priveste recursul formulat de recurenta reclamanta A. M. G., Curtea retine ca acesta nu poate fi analizat pe fond, ci numai prin prisma legalitatii respingerii actiunii ca fiind formulata de o persoana lipsita de calitate procesuala activa, asadar in conditiile in care in contradictoriu cu aceasta parte sentinta instantei de fond nu a transat litigiul pe fond. Or, in conditiile in care in mod corect retine instanta de fond faptul ca prin actul administrativ contestat nu i s-a impus acestei reclamante niciio obligatie de plata a impozitului, rezulta ca in mod corect s-a retinut lipsa calitatii sale procesuale active. Prin urmare, recursul formualt nu este intemeiat, in mod corect fiind respina actiunea in contradictoriu cu aceasta reclamanat ca fiind formulata de o persoana lipsita de calitate procesuala activa.
In ceea ce priveste recursul formulat de recurenta reclamanta A. I. D., Curtea retine ca acesta nu este intemeiat.
Fără a mai relua situația de fapt, corect retinuta de prima instanta, în mod corect retine instanta de fond că, potrivit dispozitiilor art. 77 ind. 1 alin. 1 din Legea nr. 571/2003, la transferul dreptului de proprietate si al dezmembramintelor acestuia, contribuabilii datoreaza impozit. Cu alte cuvinte, legiuitorul prevede ca transferul dreptului de proprietate asupra constructiilor si terenurilor aferente este supus impozitarii la momentul realizarii transferului. Critica recurentei in sensul că hotararea care tine loc de act autentic de vanzare-cumpărare are efecte declarative de drepturi este lipsita de temei, dat fiind faptul că, astfel dupa cum in mod corect retine prima instanta, sentinta civila care tine loc de act autentic de vanzare-cmparare (sent civ nr. 2810/31.03.2010 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti) nu produce efecte declarative de drepturi, de la momentul la care partile au convenit inchierea inscrisului în forma autentica (1997) ci are efect constitutiv de drepturi de la momentul pronuntarii, intrucat pe calea respectivului litigiu instanta a suplinit acordul de vointa al partilor, prin mecanismul procesual al pronuntarii unei hotarari care tine locul unui act autentic, data pronuntarii hotararii fiind de fapt si data la care instanta constata, în mod autentic, intervenita vanzarea-cumpararea dintre parti.
Prin urmare, criticile recurentei referitoare la nesocotirea principiului neretroactivitatii legii sunt neintemeiate.
In ceea ce priveste exceptia prescriptiei dreptului organului fiscal de a stabili creanta fiscala, Curtea constata ca o atare aparare nu poate fi retinuta in conditiile in care decizia de impunere a fost emisa in anul 2012, creanta fiscala este datorata pentru anul 2010, iar potrivit art. 91 Cod procedura fiscala, (1) Dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel. (2) Termenul de prescripție a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel.
Asa fiind, creanta fiscala a fost stabilita cu respectarea termenului de prescriptie.
In fine, desi ambele recurente invoca in abstracto incalcarea dreptului la aparare, nu motiveaza in ce imprejurari de fapt si de drept li s-a incalcat dreptul la aparare. Mai mult decat atat, din verificarea actelor dosarului de fond rezulta ca instanta a analizat mijlocele de proba administrate, atat la fond cat si in recurs recurentele au beneficiat de asistenta prin avocat ales, prin urmare sustinerea acestora in sensul incalcarii dreptului la aparare nu poate fi retinuta ca fiind intemeiata.
Pentru toate aceste motive Curtea urmeaza sa respinga recursurile ca neintemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursurile formulate de recurentele-reclamante A. I. D. și A. M. G. împotriva sentinței civile nr. 3584/14.05.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 BUCUREȘTI, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. M. F. C. P. I. C. G.
GREFIER
N. GRAȚIELA S.
Red.jud.C.M.F.
Tehnored.
2 ex./.........................
Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal
Judecător – G. G. P.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 3212/2014. Curtea de... | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 8032/2014.... → |
|---|
