Custodie publică - prelungire. Sentința nr. 3312/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3312/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-12-2014 în dosarul nr. 7143/2/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ /C./2014
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3312
Ședința publică din data de 04.12.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – judecător B. C.
GREFIER - C. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror A. B..
Pe rol se află judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulate de reclamantul I. G. PENTRU IMIGRĂRI în contradictoriu cu intimatul N. A. REDHA și cu participarea MINISTERULUI PUBLIC – P. DE PE L. CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, având ca obiect „custodie publică - prelungire”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul prin consilier juridic N. A., care depune delegație la dosar, și pârâtul personal.
Se prezintă și dl. Dalati Bassam, traducător și interpret pentru limba arabă, care depune la dosar în fotocopie autorizația nr. 3622/18.09.2000 emisă de Ministerul Justiției – Direcția pentru Publicitate, Notari publici, Executori Judecătorești și Consilieri Juridici.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează următoarele: pricina se află la primul termen de judecată.
Curtea, luând act de faptul că la judecarea cauzei este prezent și dl. Dalati Bassam, traducător și interpret pentru limba arabă, pune în vedere pârâtului să-și indice numele.
Fiind asigurată traducerea în condițiile mai sus arătate, pârâtul, personal, arată că se numește N. A. REDHA. Precizează alte două prenume, traducătorul indicând că în anumite țări arabe, persoanele adaugă la nume și prenumele tatălui, al bunicului ș.a.m.d.
La interpelarea instanței, fiind asigurată traducerea, pârâtul arată că a înțeles motivul pentru care se află la Curtea de Apel București, precum și obiectul cauzei. Precizează că va formula un punct de vedere după exprimarea poziției de către reprezentantul IGI. În ce privește prelungirea măsurii luării în custodie publică, arată pârâtul că este de acord cu aceasta, cu solicitarea de a fi trimis în Germania, în eventualitatea în care se insistă în repatrierea sa în țara de origine, Irak.
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea acordă cuvântul pentru propunerea de probe.
Reclamantul, prin consilier juridic, propune spre încuviințare proba cu înscrisurile de la dosar.
La interpelarea instanței, pârâtul prin interpret arată că nu are alte înscrisuri de depus la dosar.
Reprezentantul Parchetului solicită proba cu înscrisuri.
Curtea încuviințează în condițiile art. 255 și art. 258 NCPC proba cu înscrisuri, respectiv cele aflate la dosarul cauzei.
Reprezentantul IGI arată că înțelege să precizeze temeiul de drept al acțiunii ca fiind art.101 alin.4 din O.U.G. nr. 194/2002, în cond. în care au intervenit modificări legislative în materie în data de 28.11.2014, la o zi după sesizarea instanței de judecată.
Nemaifiind alte probe de administrat sau cereri de formulat, Curtea constată terminată cercetarea procesului în condițiile art.244 NCPC, după care acordă cuvântul în dezbaterea fondului privind cererea de prelungire a duratei măsurii de luare în custodie publică.
Reclamantul, prin consilier juridic, solicită admiterea cererii de chemare în judecată, în sensul prelungirii duratei măsurii de luare în custodie publică cu 5 (cinci) luni, având în vedere că pârâtul, cetățean străin, nu are niciun document de călătorie, deși IGI a efectuat demersuri în acest sens, cu scopul repatrierii sale ori trimiterii într-un alt stat. Precizează că pârâtul a beneficiat în mod repetat de calitatea de tolerat pe teritoriul României, or, în condițiile în care acesta a încălcat în mod repetat obligațiile ce îi reveneau, s-a decis luarea în custodie în vederea repatrierii sale.
Curtea solicită părții reclamante explicații în ce privește măsura de tolerare a pârâtului, respectiv despre existența vreunei decizii de revocare a acestei măsuri.
Reprezentantul reclamantului IGI arată că tolerarea a încetat la împlinirea termenului de 6 luni pentru care i s-a acordat acest drept.
Curtea solicită părții reclamante lămuriri în ce privește oportunitatea solicitării prelungirii duratei măsurii de luare în custodie publică pentru 5 luni, la acest moment, în condițiile în care de la data la care s-au efectuat ultimele demersuri pentru îndepărtarea sub escortă a cetățeanului străin au trecut apx. 6 ani. În plus, solicită Curtea a se indica modalitatea de identificare a pârâtului, dat fiind că pașaportul acestuia a expirat în anul 2011.
Reprezentantul IGI arată că cetățeanului străin i s-a acordat tolerarea rămânerii pe teritoriul României în condițiile în care nu a fost posibilă îndepărtarea sa sub escortă, față de refuzul de a-l îmbarca, exprimat în trecut de companiile aeriene. Precizează că măsura luării în custodie publică a fost dispusă anterior față de neîndeplinirea de către pârât a obligațiilor ce îi reveneau în perioada pentru care s-a acordat tolerarea. Referitor la faptul că pașaportul cetățeanului străin a expirat, reprezentantul IGI arată că identificarea acestuia s-a realizat ulterior în baza documentului de tolerat.
Curtea, observând că reprezentanții IGI au efectuat o singură adresă către ambasada irakiană, pentru eliberarea unui document de călătorie, în condițiile în care pârâtul a încălcat în mod repetat obligațiile de tolerat pe teritoriul României, solicită lămuriri în privința acestei situații, anume demersurile active pentru returnare.
Reprezentantul IGI arată că inițial nu au fost făcute demersuri în vederea îndepărtării pârâtului sub escortă, dat fiind că acestuia i s-a acordat tolerarea pe teritoriul României, măsură apreciată a fi oportună față de imposibilitatea returnării pârâtului, determinată fie de lipsa resurselor financiare pentru procurarea unui bilet de avion, fie de reticența ambasadei irakiene de a-i elibera un document de călătorie.
Curtea pune în vedere reprezentantului IGI să indice dacă există perspectiva îndepărtării pârâtului.
Reprezentantul IGI arată că nu poate formula un punct de vedere în acest sens, propunerile fiind transmise de colegii din operativ.
Reprezentantul Ministerului Public își manifestă acordul față de prelungirea măsurii de luare în custodie publică, față de imposibilitatea îndepărtării pârâtului sub escortă. Consideră oportună prelungirea acestei măsuri în condițiile în care au fost reluate demersurile pentru returnarea pârâtului.
Pârâtul arată că are solicitarea de a fi trimis în Germania.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 02.12.2014 pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal sub dosar nr._, reclamantul I. G. PENTRU IMIGRĂRI a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună prelungirea duratei măsurii de luare în custodie publică a cetățeanului irakian N. A. REDHA, fiul lui A. și Naciba, născut la data de 07.02.1952 în Basra - Irak, fără pașaport, aflat în Centrul pentru cazarea străinilor luați în custodie publică Otopeni.
În motivarea cererii, a arătat partea reclamantă că în data de 06.11.2014 polițiști din cadrul Serviciului Depistări și Combaterea Șederii și Muncii Ilegale a Străinilor București l-au preluat pe cetățeanul irakian N. A. Redha de la Secția 7 Poliție din cadrul D.G.P.M.B. în vederea stabilirii situației sale juridice. În urma verificărilor s-a stabilit faptul că cetățeanul irakian a intrat legal în România, la data de 06.01.1996, prin punctul de frontieră Băneasa, cu pașaportul național nr._, în baza unei vize în scop de studii, valabilă 30 zile.
În cursul anului 2000 și ulterior, în anul 2003, străinul a fost depistat cu ședere ilegală. În perioada 08.05.2007 – 04.07.2007 i s-a acordat tolerarea rămânerii pe teritoriul României, însă, cetățeanul străin nu s-a mai prezentat pentru vizarea documentului de tolerat după această dată.
La data de 17.03.2008 a fost depistat din nou, ocazie cu care împotriva sa a fost emisă decizia de returnare de pe teritoriul României nr._, pe care nu a respectat-o și nu a contestat-o. În consecință, la data de 05.03.2009, urmare a depistării străinului, la propunerea Serviciului Combaterea Șederii Ilegale a Străinilor, Direcția Migrațiune a dispus îndepărtarea sa sub escortă de pe teritoriul României a cetățeanului irakian, în conformitate cu prevederile art. 87 alin.1 lit.a) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată.
Întrucât măsura nu s-a putut pune în aplicare în termenul prevăzut de lege, străinul a fost luat în custodie publică, în baza Rezoluției nr. 936/II-5/2009 din data de 05.09.2009 a procurorului anume desemnat din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și introdus în Centrul de Cazare a Străinilor Luați în Custodie Publică Otopeni, măsura luării în custodie publică fiind dispusă pentru o perioadă de 1 lună și, ulterior, prelungită pentru o perioadă de 5 luni.
Deoarece cetățeanul irakian nu a putut fi returnat în termen de 6 luni, iar custodia publică a încetat la data de 03.09.2009, constatându-se incidența dispozițiile art. 103 alin.1 lit.b) din O.U.G. nr. 194/2002, în temeiul art. 104 alin.1 din același act normativ s-a propus și aprobat acordarea tolerării rămânerii pe teritoriul României a cetățeanului străin, pentru o perioadă de 6 luni.
A menționat IGI că străinul nu s-a prezentat la sediul Direcției pentru Imigrări – Serviciul Combaterea Șederii Ilegale a Străinilor pentru eliberarea documentului de tolerat, astfel încât, împotriva sa au fost dispuse măsuri de depistare. La data de 04.11.2009 cetățeanul străin a fost depistat, ocazie cu care i s-a acordat tolerare pe teritoriul României pentru o perioadă de 6 luni, ca măsură alternativă la măsura de luare în custodie publică. Cel în cauză a fost depistat din nou la data de 03.07.2013, ocazie cu care i s-a acordat din nou tolerarea pe teritoriul României pentru o perioadă de 6 luni, ca măsură alternativă la luarea în custodie publică, măsură pe care străinul nu a respectat-o.
În considerarea întregii situații de fapt expuse anterior, la data de 06.11.2014, constatându-se incidența în cauză a prevederilor art. 104 alin.8 din O.U.G. nr. 194/2002, împotriva cetățeanului irakian Nadhen A. Redha, s-a dispus măsura îndepărtării sub escortă.
Întrucât străinul nu poseda mijloace financiare suficiente pentru procurarea biletului de avion necesar reîntoarcerii în Irak, iar documentul său de călătorie este expirat din data de 07.01.2011, a fost solicitată procurorului anume desemnat din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București măsura luării în custodie publică în temeiul art. 97 alin.1 și 2, coroborat cu art. 88 alin.7 din O.U.G. nr. 194/2002.
A arătat IGI că luarea în custodie publică este reglementată de art. 97 din O.U.G. 194/2002 care la alin.1) și 2).
Prin Ordonanța procurorului 1928/II-5/06.11.2014 din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus luarea în custodie a cetățeanului irakian N. A. Redha pentru o perioadă de 30 zile, începând cu data de 06.11.2014 până în 05.12.2014.
S-a arătat și faptul că prin Nota verbală cu nr._/14.11.2014 I. G. pentru Imigrări a întreprins demersurile necesare pe lângă Ambasada Republicii Irak, în vederea emiterii unui document de călătorie, necesar punerii în aplicare a măsurii îndepărtării, fără ca până în prezent să se fi comunicat un răspuns la solicitarea IGI.
În considerarea tuturor aspectelor expuse, a învederat IGI faptul că măsura îndepărtării sub escortă dispusă împotriva străinului nu poate fi pusă în executare până la data de 05.12.2014, când expiră perioada de custodie publică, în cauză fiind incidente disp. art. 97 alin.4 și alin.5 din O.U.G. nr. 194/2002.
Astfel, fiind în imposibilitatea obiectivă de a pune în aplicare măsura returnării, în perioada imediat următoare, față de lipsa unui răspuns din partea autoritățile irakiene, consideră IGI că este necesară prelungirea perioadei de luare în custodie publică pentru o perioadă de 5 luni pentru numitul N. A. Redha, urmând ca în funcție de răspunsul oficial al Ambasadei Republicii Irak să fie dispuse măsurile legale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 97 alin. 4 și 5 din OUG nr.194/2002.
La primul termen de judecată, reprezentantul IGI a precizat cererea de chemare în judecată și a indicat ca temei de drept al acțiunii disp. art. 101 alin.4 din OUG nr. 194/2002, față de modificările legislative intervenite în materie la data de 28.11.2014.
În dovedire, a fost solicitată administrarea probei cu înscrisuri.
Cererea este scutită de obligația de plată a taxei de timbru în cond. art. 101 alin. 5 din OUG nr. 194/2002 rep.
Legal citat, pârâtul N. A. Redha nu a formulat întâmpinare și, fiind adus la judecarea cererii, a declarat oral că este de acord cu prelungirea măsurii de luare în custodie, precizând că, în eventualitatea în care se insistă în returnarea sa în țara de origine, solicită a fi trimis în Germania.
Curtea a încuviințat administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar în cond. art. 255 și 258 NCPC.
Analizând proba cu înscrisurile atașate la dosar și observând în determinarea competenței generale, materiale și teritoriale disp. art. 101 alin. 4 din OUG nr. 194/2002 rep., Curtea reține următoarele:
Este necontestat în cauză că pentru pârâtul N. A. Redha a fost emisă Decizia de returnare de pe teritoriul României nr._/17.03.2008, fără ca acesta să se fi conformat obligației ce îi incumba, astfel că în urma depistării sale ulterioare la data de 05.03.2009 partea reclamantă a dispus îndepărtarea sub escortă. A recunoscut reclamantul că măsura de îndepărtare sub escortă nu a putut fi adusă la îndeplinire la data dispunerii, în intervalul 05.03.2009 – 03.09.2009 dl. N. A. Redha aflându-se în custodie publică. Ulterior, pârâtului i-a fost acordată tolerarea de a rămâne pe teritoriul României pentru perioade de 6 luni începând cu data încetării măsurii luării în custodie publică, iar apoi la data de 04.11.2009, respectiv la 03.07.2013. A învederat partea reclamată că pârâtul nu s-a conformat obligațiilor aferente statutului de tolerat.
La 06.11.2014, în urma depistării părții pârâte, reclamanta a reluat demersurile de îndepărtare a dlui. N. A. Redha de pe teritoriul României, străinul fiind luat totodată în custodie publică prin Ordonanța nr. 1928/II-5/2014 din 06.11.2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București pentru o perioadă de 30 de zile începând cu data de 06.11.2014 și până la data de 05.12.2014.
Constată Curtea că, în intervalul menționat imediat anterior, respectiv cel de până la data de 05.12.2014, I. G. pentru Imigrări nu a procedat la îndepărtarea efectivă a pârâtului de pe teritoriul României din cauza lipsei unui act de identitate valabil emis de autoritatea statului de origine, respectiv Irak, IGI adresându-i-se în vederea eliberării documentului de călătorie prin adresa nr._/DM/S3/VL/14.11.2014.
Mai reține Curtea că, în cauză, partea pârâtă nu a făcut dovada obținerii între timp a unui drept de ședere legală pe teritoriul României.
În drept, reține Curtea că potrivit art. 101 din OUG nr. 194/2002 rep. „(1) Luarea în custodie publică este măsura de restrângere temporară a libertății de mișcare pe teritoriul României, dispusă împotriva străinilor în scopul îndeplinirii tuturor demersurilor necesare îndepărtării sub escortă. (2)Luarea în custodie publică se dispune în scris prin ordonanță motivată în drept și în fapt de către procurorul anume desemnat din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, pe o perioadă de 30 de zile, la solicitarea motivată a Inspectoratului G. pentru Imigrări, împotriva străinului care nu poate fi îndepărtat sub escortă în termen de 24 de ore și care se află în una dintre următoarele situații: a) prezintă risc de sustragere de la îndepărtarea sub escortă; b) evită ori împiedică pregătirea returnării sau procesul de îndepărtare sub escortă; c) face obiectul expulzării. (3) Prezintă risc de sustragere de la îndepărtarea sub escortă: a) străinul care prezintă risc de sustragere de la executarea voluntară a obligației de returnare potrivit art. 83 alin. (3); b) străinul declarat indezirabil; c) străinul care nu a respectat termenul de plecare voluntară; d) străinul căruia i-a fost revocată tolerarea. (4)Prelungirea duratei de luare în custodie publică prevăzute la alin. (2) pentru străinii care nu pot fi îndepărtați de pe teritoriul României în termen de 30 de zile se dispune de către curtea de apel în a cărei rază de competență teritorială se află locul de cazare, la solicitarea motivată a Inspectoratului G. pentru Imigrări. Instanța trebuie să se pronunțe înainte de expirarea termenului luării în custodie publică dispuse anterior, iar hotărârea instanței este definitivă. (…) (6)Perioada de luare în custodie publică a străinilor împotriva cărora s-a dispus măsura returnării nu poate depăși 6 luni. (…)”.
Din analiza textului de lege menționat, Curtea constată că luarea în custodie publică se poate dispune împotriva străinului care prezintă risc de sustragere de la îndepărtarea sub escortă, un astfel de risc existând atunci când străinul nu a respectat termenul de plecare voluntară.
În cauza de față, Curtea constată că decizia de returnare emisă cu privire la partea pârâtă nu rezultă a fi fost revocată, astfel încât să fi încetat obligația părții pârâte de părăsire a teritoriului României, după cum nu rezultă nici că aceasta ar mai beneficia în prezent de statutul de tolerat, acesta fiind acordat pentru perioade de 6 luni, care în cauză au expirat.
Învederează totodată Curtea că tolerarea nu anulează obligația străinilor de a părăsi teritoriul statului român la încetarea motivelor pentru care a fost acordată (art. 104 din OUG nr. 194/2002 rep. – forma în vigoare la data deciziei de returnare și a acordării în concret a măsurii tolerării, respectiv 1062 din OUG nr. 194/2002 rep. – forma în vigoare la data soluționării cererii).
Totodată, nerespectând termenul de plecare voluntară acordat prin decizia de returnare, partea pârâtă prezintă risc de sustragere de la îndepărtarea sub escortă potrivit art. 101 alin. 2 și 3 din OUG nr. 194/2002 rep.
Textul legal prevede posibilitatea dispunerii unei prime prelungiri pentru o perioadă totală a măsurii de 6 luni, iar, în mod excepțional, o nouă prelungire pentru un interval ce nu poate depăși 12 luni, adică 18 luni în total. În acest din urmă sens, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a arătat în cauza C-61/11 PPU Hassen El Dridi, alias Soufi Karim că «alineatele 5 și 6 ale aceluiași articol [art. 15 din Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situații de ședere ilegală] stabilesc durata maximă a acestei lipsiri de libertate la 18 luni, limită care se impune tuturor statelor membre».
În fapt, condițiile legale sunt considerate, conform celor anterior menționate, ca fiind întrunite în mod cumulativ în cauza de față.
Întrucât cele 30 de zile de luare în custodie publică dispuse de P. de pe lângă Curtea de Apel București expiră la data de 05.12.2014, Curtea va admite acțiunea și va dispune în consecință prelungirea duratei luării în custodie publică a numitului N. A. Redha.
În plus, Curtea constată că străinul evită procesul de returnare, cu atât mai mult cu a ajuns în situația de a nu mai deține niciun document de identitate valid emis de statul de origine; în plus, situația de fapt expusă de partea reclamantă denotă că dl. N. nu se conformează obligațiilor ce i-au incumbat nici în legătură cu decizia de returnare, dar nici în legătură cu statutul de tolerat ce îi fusese acordat.
De asemenea, pârâtul nu a invocat sau indicat împrejurări de fapt apte a atrage incidența art. 96 din OUG nr. 194/2002 rep.
În ce privește durata pentru care se prelungește la acest moment măsura luării în custodie publică, instanța apreciază că perioada de 5 luni solicitată de partea reclamantă nu poate fi reținută ca întemeiată la acest moment al procedurii.
În acest din urmă sens, Curtea reține că potrivit art. 5 din Convenția [europeană] pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale - Dreptul la libertate și la siguranță – (1). Orice persoană are dreptul la libertate și la siguranță. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepția următoarelor cazuri și potrivit căilor legale: (…) f) dacă este vorba despre arestarea sau detenția legală a unei persoane pentru a o împiedica să pătrundă în mod ilegal pe teritoriu sau împotriva căreia se află în curs o procedură de expulzare ori de extrădare. (…)”.
Față de textul menționat, un principiu general stabilit în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este că detenția va fi „arbitrară” când, în ciuda respectării literei dreptului intern, a existat un element de rea-credință sau de înșelăciune din partea autorității (hotărârile Conka c. Belgia, cererea nr._/99, precum șiSaadi c. Regatul Unit [MC], hotărârea din 29 ianuarie 2008 §69). Principiul proporționalității aplicat lipsirii de libertate în cond. art. 5 paragraful 1 lit. (f) se regăsește doar dacă aceasta nu va continua dincolo de un interval rezonabil de timp; astfel, orice lipsire de libertate va fi justificată doar cât timp procedurile de îndepărtare sunt în curs, iar dacă asemenea proceduri nu sunt urmate cu o diligență corespunzătoare, lipsirea de libertate va înceta să mai fie permisibilă(cauzele Chachal c. Regatul Unit [MC], hotărârea din 15 noiembrie 1996 și Gebremedhin [Gaberamadine] c. Franța, cererea nr._/05, §74).
Astfel, în cauză, Curtea apreciază că un interval de până la 3 săptămâni în care să fie prelungită măsură luării în custodie publică este de natură a servi procedurii de returnare, în vederea obținerii actelor de identitate din partea ambasadei statului de proveniență și al identificării modalității de transport corespunzătoare, perioada în discuție răspunzând atât cerințelor dispozițiilor OUG nr. 194/2002 rep., cât și exigențelor principiilor rezultate din jurisprudența CEDO, dar și din Directiva 2008/115/CE a Parlamentului și Consiliului, adică pentru intervalul de timp cât mai scurt cu putință.
Stabilind o durată de prelungire a măsurii de 3 săptămâni în acest scop, părții reclamante îi revine sarcina de a îndeplini cu celeritate și într-un termen optim obligațiile ce îi incumbă spre a putea proceda la returnare, astfel încât durata în acest sens să fie cât mai scurtă cu putință. Totodată, autoritatea reclamantă va demonstra astfel că, în ciuda emiterii deciziei de returnare în urmă cu mai bine de 6 ani, în prezent înțelege să urmeze în mod real și cu diligență sporită operațiunile administrative necesare îndepărtării străinului pârât.
Modificarea, cu caracter excepțional și independent de voința IGI, a împrejurărilor în viitor, îndeosebi pe fondul eventualei întârzieri din partea statului irakian în trimiterea documentelor de identitate ori în contextul conduitei pârâtului de împiedicare a procesului de returnare prin diferite moduri de acțiuni, va fi susceptibilă de a redeschide calea reevaluării duratei stabilite prin hotărârea de față pe baza unei noi cereri a părții reclamante.
În sfârșit, lăsarea în libertate a părții pârâte nu corespunde la acest moment interesului general de a se asigura îndepărtarea străinului de pe teritoriul României, conduita anterioară a pârâtului, de a se pune în situația de a nu mai deține niciun document de identitate valid emis de statul de origine și de a nu respecta obligațiile ce îi incumbă, fie în calitate de destinatar al deciziei de returnare, fie de beneficiar al statutului de tolerat, fiind un indiciu temeinic al existenței unui risc semnificativ de sustragere de la procedura de îndepărtare. Dar, menținerea în custodie publică se justifică doar pentru un interval strict necesar atingerii scopului acelei decizii de returnare.
În ce privește solicitarea părții pârâte de a nu fi returnată în Irak, ci în Germania, aceasta excede obiectului cererii cu care a fost învestită Curtea de Apel în dosarul de față, fiind în legătură cu executarea efectivă a deciziei de returnare, iar nu un aspect ce privește măsura prelungirii custodiei publice.
Față de cele arătate în precedent, Curtea va admite în parte cererea formulată, dispunând prelungirea măsurii de luare în custodie publică pentru un interval de 3 săptămâni.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamantul I. G. pentru Imigrări, cu sediul în București, . C. nr. 15/A, sector 5, în contradictoriu cu intimatul N. A. Redha, fiul lui A. și Naciba, născut la data de 07.02.1952 în Basra – Irak, aflat în Centrul pentru cazarea străinilor luați în custodie publică Otopeni și cu participarea Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București.
Prelungește durata măsurii de luare în custodie publică a pârâtului N. A. Redha pentru o perioadă de până la 3 săptămâni, începând cu data de 05.12.2014 și până la data de 25.12.2014.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.12.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. C. C. M.
Red.tehnored.jud.BC/5 ex./decembrie 2014
.>
Semnătură grefier ……..
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 2051/2014. Curtea de Apel... | Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 655/2014.... → |
|---|
