Obligaţia de a face. Decizia nr. 2051/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2051/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-03-2014 în dosarul nr. 42415/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2051
Ședința publică de la data de 17.03.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – O. D. P.
JUDECĂTOR - B. C.
JUDECĂTOR - V. H.
GREFIER – M. H.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă C. A. împotriva sentinței civile nr. 2072/16.04.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta-reclamantă C. A., personal, lipsind intimata-pârâtă A. Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că intimata-pârâtă a depus, la serviciul Registratură, la data de 14.03.2014, întâmpinare, în dublu exemplar.
Curtea comunică recurentei-reclamante un exemplar al întâmpinării.
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta-reclamantă, având cuvântul, învederează instanței că a depus dosarul său de despăgubiri la ANRP pe data de 15.08.2003, la o lună și jumătate după ce a apărut Legea nr. 290/2003. A depus acte originale, după ce au fost traduse și autentificat, iar pârâta nu i-a trimis nici un răspuns. După aproximativ 6 ani de așteptări ANRP i-a trimis decizia cu calculul despăgubirii a Comisiei Municipiului București, constatând că nici jumătate din bunurile aflate la dosar nu au fost luate în calcul. Arată că a obținut certificate de arhivă de la Chișinău, iar pârâta a considerat că aceste certificate sunt tardive.
Solicită admiterea recursului său, să i se acordă prima tranșă de despăgubiri de 40% și anul viitor cea de a doua tranșă de 60%, deoarece așa prevede Legea nr. 230/2013. Depune la dosarul cauzei înscrisuri.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra prezentului recurs, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2072/16.04.2013 pronunțată de Tribunalul București-Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, a fost admisă excepția prematurității și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta C. A. în contradictoriu cu pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, ca prematur formulată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin hotărârea nr. 1337/2.08.2012 emisa de Comisia Munic. Bucuresti pentru Aplicarea Legii 290/2003 in favoarea beneficiarilor Costig A. si Storoja Vergiliu s-a stabilit ca acestia sunt indreptatiti la plata de despagubiri in valoare de 397.234,98 lei pentru bunurile abandonate si sechestrate ca urmare a starii de razboi inbasarabia autorilor Storoja T. si M..
Reclamanta Costig A. aefectuat catre parata o cerere in vederea efectuarii platii despagubirilor cuvenite in temeiul L. 290/2003.
Din actele dosarului, rezulta ca parata nu si-a indeplinit obligatia de plata a despagubirilor, aspectele de legalitate privind neplata invocate in cuprinsul intampinarii, precum si exceptia de prematuritate a formularii actiunii sunt intemeiate, avand in vedere modificarile legislative initiate de guvernul Romaniei in ceea ce priveste obligatia statului roman de a isi onora debitele fata de beneficiarii legilor L. 9/1998, L. 290/2003 si L. 393/2006
Astfel, conform prevederilor art. 1 al. 1 din O.U.G.10/2013,
,,Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, plata despăgubirilor stabilite potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, republicată, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul H., ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaților și Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe D. și la un schimb de comune între România și Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, și a Convenției dintre România și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, relativă la regimul proprietăților situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, se face în tranșe anuale egale, eșalonat pe o perioadă de 10 ani, începând cu anul următor datei emiterii titlului de plată. Cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de 20.000 lei.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și titlurilor de plată emise și neachitate integral până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. Plata tranșelor se face începând cu 1 ianuarie 2014.”.
Analizand aspectele reliefate de legiuitor din aceste dispozitii legale sus citate, rezulta ca statul roman si-a asumat obligatia de a esalona la plata despagubirile cuvenite beneficiarilor legilor L. 9/1998, L. 290/2003 si L. 393/2006.Relativ la exigibilitatea obligatiilor acestor transe, se constata ca prima transa este exigibila in anul urmator emiterii titlului, iar in cazul in care titlul a fost emis anterior intrarii in vigoare a ordonantei, prima transa va fi exigibila incepand cu 1.01.2014.
Cum in speta creanta stabilita prin hotararea nr. 1337/2.08.2012 emisa de Comisia Munic. Bucuresti pentru Aplicare a Legii 290/2003 nu este exigibila la acest moment al respectarii actiunii, rezulta ca exceptia de prematuritate este intemeiata, astfel ca se va admite si pe cale de consecinta se va respinge actiunea formulata, ca neintemeiata.
Împotriva aceste sentințe a formulatrecurs reclamanta C. A., înregistrat pe rolul Curții de Apel București, la data de 31.05.2013, sub nr._, solicitând admiterea recursului.
În motivare, a arătat în esență că este beneficiara hotărârii nr. 1337/2.08.2012 emisa de Comisia Munic. Bucuresti pentru Aplicarea Legii 290/2003 și cu toate că au trecut mai bine de 10 ani de la depunerea dosarului, până în prezent nu a primit despăgubirile ce i se cuvin.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin sentința recurată a fost admisă excepția prematurității cererii de chemare în judecată având ca obiect obligarea ANRP la plata despăgubirilor stabilite prin hotărârea nr. 1337/2.08.2012 emisa de Comisia Munic. Bucuresti pentru Aplicarea Legii 290/2003, reținându-se incidența în cauză a dispozițiilor art. 1 al. 1 din O.U.G. nr. 10/2013 prin care s-a stabilit că plata acestor despăgubiri se va face eșalonat pe o perioadă de 10 ani, începând cu data de 1.01.2014.
Curtea reține că prin decizia Curții Constituționale nr. 528/2014, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.63 din 24.01.2014, a fost admisă excepția de neconstituționalitate a prevederilor OUG nr. 10/2013 privind plata eșalonată a despăgubirilor. Rezultă astfel că în cauză nu mai subzistă considerentele primei instanțe cu privire la prematuritatea cererii de chemare în judecată, în sensul că prima transa ce se cuvine reclamantei va fi exigibila incepand cu data de 1.01.2014, de vreme ce astfel cum s-a arătat prevederile legale ce stabileau că plata despăgubirilor se va face începând cu data de 1.01.2014 au fost declarate neconstituționale.
Pentru aceste considerente, având în vedere că prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, în temeiul art. 312 alin. 3 și 5 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă C. A. împotriva sentinței civile nr. 2072/16.04.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.03.2014.
Președinte Judecător Judecător
O. D. PogoranBogdan C. V. H.
Grefier
M. H.
Redactat/tehnoredactat/P./2 ex/28.05.2014
Judecător fond L. G.
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 1529/2014. Curtea de Apel... | Custodie publică - prelungire. Sentința nr. 3312/2014. Curtea... → |
|---|
