Pretentii. Decizia nr. 1693/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1693/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 77283/3/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1693
Ședința publică din data de 6.03.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: J. A.
JUDECĂTOR: C. R. I.
JUDECĂTOR: B. M.
GREFIER: I. C. D.
****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta reclamantă S.C. T. L. IFN S.A. prin MANDATAR BLUE RADICAL S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1740/2.04.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte ADMINISTRAȚIA S. 1 A FINANȚELOR PUBLICE și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI și cu intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI, prin consilier juridic L. I., care depune delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, la data de 5.03.2014 recurenta reclamantă a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei și a timbrului judiciar de 0,15 lei, după care,
Intimata pârâtă intimata pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI, prin consilier juridic, depune la dosar întâmpinare.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea recursului.
Având cuvântul, intimata pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca fiind temeinică și legală, pentru motivele arătate în cuprinsul întâmpinării.
Curtea, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr._ /CA/2011, reclamanta . SA prin mandatar ., în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 BUCUREȘTI și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI și chematul în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, a solicitat ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la restituirea către reclamanta a taxei de poluare pentru autovehicule, in cuantum de 4251 lei, actualizata cu dobanda legala.
În fapt, reclamanta a arătat că a achitat taxa de poluare pentru un autovehicul Hyundai, achizitionat in leasing, in cuantum de 4251, in temeiul facturii emise in acest sens de societatea de leasing.
Pe fondul cererii de chemare în judecată, apreciaza reclamanta apreciaza in esenta că taxa de poluare este ilegală, aceasta fiind percepută în baza unor texte legale aplicabile în dreptul intern care contravin prevederilor de drept comunitar, respectiv dispozitiilor art. 110 din TCUE.
Potrivit art. 148 alin. (2) și (4) din Constituție, României îi revine obligația de a aplica cu prioritate dreptul comunitar, în speță art. 110 parag. 1 din Tratatul CE.
La dosarul cauzei au fost depuse in copie înscrisuri privind achitarea taxei de poluare, decizia de calcul.
În apărare, în conformitate cu dispozițiile art. 115 și urm. C.proc.civ., pârâta, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, legal citată, a depus întâmpinare in reprezentarea AFP Sector 1, care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
În motivarea excepției lipsei calității procesuale pasive, pârâta a invocat dispozițiile art. 1 alin. 1 din OUG nr. 50/2008 privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule precum și ale art. 5 alin. 1 și 4 din același act normativ potrivit cărora :” taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă (…) taxa se plătește într-un cont distinct, deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu”. Astfel, taxa pe poluare se constituie venit la bugetul Administrației F. pentru Mediu și se administrează de către această instituție.
Pe fondul cauzei, pârâta apreciaza in esenta că plata efectuata de reclamanta a fost legal incasata de către organul fiscal prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare la data plații fiind in vigoare prevederile O.U.G. nr. 50/2008, privind instituirea taxei de poluare, ca urmare a respectării normelor de drept comunitar, inclusiv a jurisprudentei Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Parata ANAF a formulat intampinare, in cuprinsul careia a invocat exceptia lipsei calitatii de reprezentant si exceptia lipsei calitatii procesuale active, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.
Aceeași pârâtă, în temeiul dispozițiilor art. 60 și urm. a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, participant introdus în cauză.
Prin sentința recurată, instanța a respins exceptia lipsei calitatii de reprezentant si exceptia lipsei calitatii procesuale active.
A admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 BUCUREȘTI, si a respins actiunea formulata in contradictoriu cu aceasta autoritate ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate.
A respins actiunea formulată de reclamanta . SA prin mandatar ., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI, și chematul în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca neintemeiata.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Asupra exceptiei lipsei calitatii de reprezentant, tribunalul a respins-o, retinand ca la dosarul cauzei a fost depusa dovada mandatului special de reprezentare constand in procura autentificata sub nr. 120/25.03.2013.
Asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale active, tribunalul a respins-o, avand in vedere ca actiunea nu a fost formulata de reclamanta . SA prin mandatar ., prin urmare exista identitate intre persoana reclamantei si contribuabilul in sarcina caruia a fost calculata taxa de poluare.
Asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive invovate de parata AFP Sector 1, tribunalul a admis-o, constatand ca intre reclamanta si parata de fata nu exista nici un raport juridic de drept fiscal, emitentul deciziei de calcul a taxei de poluare fiind Directia Generala de Administrare a Marilor Contribuabili.
Pe fondul cauzei, analizand actele si lucrarile dosarului, tribunalul a retinut urmatoarele aspecte relevante:
Din analiza inscrisurilor administrate in cauza, tribunalul a constatat că reclamanta nu a administrat dovezi care sa formeze convingerea instantei in sensul ca refuzul de restituire a taxei către are un caracter nejustificat.
Astfel, se constată că s-a invocat, în susținerea nelegalității refuzului de restituire a taxei, caracterul discriminatoriu și contrar normelor comunitare al prevederilor de drept intern.
Problema dedusă judecății constă în a lămuri dacă taxa de poluare, a cărei plată este prevăzută ca obligatorie de textele de lege anterior invocate, contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene – art. 110, paragraful 1, urmând ca analiza dispozițiilor Codului Fiscal și a Normelor de aplicare, privitoare la problema dedusă judecății, să aibă în vedere și dispozițiile art. 11 și 148 din Constituția României, Legii nr. 157/2005 și jurisprudenței Curții de Justiție Europene.
Astfel, se constată că, în reglementarea internă, taxa de primă înmatriculare a autoturismelor a fost prevazuta initial prin Legea nr. 343/2006, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 110/2006, fiind introduse, prin aceasta, în Codul fiscal, articolele 214/1 – 214/3, care stabilesc obligația achitării, modul de calcul al taxei și scutirile de la plata acesteia:
„ Art. 2141. - (1) Intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea în România. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4 care face parte integrantă din prezentul titlu. Pentru autoturismele și autoturismele de teren a căror primă înmatriculare în România se realizează după data de 1 ianuarie 2007 și pentru care accizele au fost plătite cu ocazia importului sau a achiziționării de pe piața internă în cursul anului 2006, taxa specială nu se mai datorează.
(2) Intră sub incidența taxei speciale și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de peste 3,5 tone, inclusiv cele destinate transportului de persoane cu un număr de peste 8 locuri pe scaune în afara conducătorului auto, cu excepția autovehiculelor speciale destinate lucrărilor de drumuri, de salubrizare, pentru industria petrolului, a macaralelor, precum și a autovehiculelor destinate a fi utilizate de forțele armate, forțele de securitate a statului, poliție, jandarmerie, poliție de frontieră, de serviciile de ambulanță și medicină. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4.1 care face parte integrantă din prezentul titlu.
(3) Sumele datorate bugetului de stat drept taxe speciale se calculează în lei, după cum urmează: …
(4) Nivelul coeficienților de corelare și de reducere a taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 5 care face parte integrantă din prezentul titlu.
(5) Vechimea autoturismului/autovehiculului rulat se calculează în funcție de data fabricării acestuia.
Art. 214/2 - Taxele speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România.
Art. 2143. - Sunt scutite de plata taxelor speciale autoturismele, atunci când sunt:
a) încadrate în categoria vehiculelor istorice, definite conform prevederilor legale în vigoare;
b) provenite din donații sau finanțate direct din împrumuturi nerambursabile, precum și din programe de cooperare științifică și tehnică, acordate instituțiilor de învățământ, sănătate și cultură, ministerelor, altor organe ale administrației publice, structurilor patronale și sindicale reprezentative la nivel național, asociațiilor și fundațiilor de utilitate publică, de către guverne străine, organisme internaționale și organizații nonprofit și de caritate.”
Ulterior, prin Ordonanta 50/2008 a fost instituita taxa de poluare, aceasta achitandu-se tot cu prilejul primei inmatriculari in Romania a autovehiculelor.
Din economia dispozitiilor actelor normative care au instituit taxa de prima inmatriculare si ulterior taxa de poluare, rezultă că aceasta se datorează pentru autoturismele noi, ca și pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare ori în alte state și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară și după data de 1 ianuarie 2007, aceeași taxă nefiind percepută doar pentru autoturismele deja înmatriculate în România.
În conformitate cu art. 90 par. 1(actualmente art. 110) din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Este adevărat că normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Astfel, potrivit art. 11 al. 1 și 2 din Constituție, „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Art. 148 al. 2 și 4 din Constituție statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”.
Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Chiar dacă statul român a adoptat, prin introducerea art. 214/1-214/3 din Codul fiscal, norme de discriminare fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, se constată că dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, relua aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CJE în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).
Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”. Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prev. art. 10 din Tratat.
Este de menționat că, pe rolul Curții de Justiție Europene, s-au aflat cauzele reunite Akos Nadasdi și I. N. contra autorităților ungare, soluționate prin Hotărârea din 5 decembrie 2006, Curtea stabilind că art. 90 par. 1 din Tratat trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de legea maghiară privind taxele de înmatriculare, asemănătoare celei introduse de autoritățile române.
În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de primă înmatriculare în România pentru autoturismele second-hand inmatriculate anterior in spatiul comunitar contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturimele second-hand autohtone.
Însă, reclamanta nu a probat că autovehiculul achiziționat a fost anterior înmatriculat în spațiul comunitar, or in masura in care ar fi vorba de un autoturism nou, in cazul caruia se poate prezuma în mod rezonabil ca acesta a fost inmatriculat pentru prima data in Romania, reclamanta nu ar fi îndreptățita la restituirea taxei de poluare.
Pentru aceleași specificații tehnice legislația română prevede plata unei taxe de înmatriculare în România în același cuantum indiferent dacă este vorba de autoturisme/autovehicule din producția internă sau din cele produse în spațiul comunitar, deci nu există un tratament discriminatoriu al autovehiculelor noi, cu prilejul primei inmatricularii, în funcție de originea acestora.
Astfel, nu se poate retine contrarietatea intre prevederile de drept intern care au reglementat taxa de prima inmatriculare si ulterior taxa de poluare, si principiului nediscriminarii reglementat de art. 110 din TCEE, decat in cazul autoturismelor înmatriculate anterior în celelalte state comunitare ori în alte state și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară ulterior datei de 1 ianuarie 2007, in speta nefiind facuta dovada faptului ca autoturismul pentru care a fost achitata taxa de poluare s-ar circumscrie acestei categorii.
Pe cale de consecință, tribunalul a considerat că nu sunt îndeplinite cerințele art.1 din legea nr.554/2004, republicată, în vederea recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei, prin anularea deciziei de calcul a taxei de poluare restituirea taxei facturate reclamantei, respectiv a dobanzii aferente.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, constatand ca refuzul paratei de restituire a taxei de poluare are un caracter justificat, tribunalul a respins ca neîntemeiată acțiunea dedusă judecății.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A solicitat admiterea recursului, modificarea in totalitatea sentintei civile nr.1740 din 02.04.2013 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulata.
În motivarea recursului, a arătat că, prin cererea de chemare in judecata înregistrata sub numărul_ /GA/2011 pe rolul Tribunalului București, a chemat in judecata Administrația Finanțelor Publice Sector 1 București si Agenția Naționala de Administrare Fiscala - Direcția Generala de Administrare a Marilor Contribuabili, si Administrația F. pentru Mediu, pentru ca prin hotararea ce se va pronunța sa se dispună obligarea paratei la restituirea către reclamanta a taxei de poluare pentru autovehicule, in cuantum de 4251 Iei, actualizata cu dobanda legala.
A aratat ca, în cursul anului 2011 am achiziționat autoturismul marca Hyundai, tip 130, . TMADB51SABJ128433, capacitate cilindrică 1582 cm3, culoare GRI, prin firma de L. T. L. IFN SA, iar pentru înmatriculare societatea de leasing a fost obligate să plăteasca suma de 4251 RON cu titlu de taxa de primă înmatriculare, aspect ce rezultă din OP 3066 / 12.09.2011.
A considerat că această taxă a fost colectată cu aplicarea greșită a legii, din acest motiv a solicitat Administrației Finanțelor Publice Sector 1 București restituirea acesteia, in data de 28.10.2011.
Pârâta a refuzat să-mi restituie această sumă de bani și să-i răspundă la cererea formulată în termenul legal de 30 de zile.
Instanta de fond, Tribunalul București, a respins acțiunea formulate ca neîntemeiata.
Decizia civila nr.1740 din 02.04.2013 este nelegala si netemeinica, potrivit art.304 pct.9 C.p.c pentru urmatoarele considerente:
Referitor la situatia de fapt privitoare la nelegalitatea aplicarii acestei taxe, a făcut urmatoarele precizări:
Potrivit art. 214/1-214/3 din Codul fiscal si pct. 31/1-31/2 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări in România, de către o persoana fizica sau juridica care face înmatricularea, atât pentru autoturisme si autovehicule noi cat si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, prevăd faptul că, nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natura, mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Rațiunea reglementarii comunitare sus menționate este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare in condiții normale de concurenta, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii fata de produsele provenind din state membre (concluzie formulate,sf in Hotărârea CJE in cauza Weigel/2004).
Așadar, finalitatea acestei reglementari este de a interzice discriminarea fiscal intre produsele importate si cele provenind de pe piața interna si care sunt de natura similara.
Or, in România nu se percepe niciun fel de taxa pentru autoturismele produse in tara si înmatriculate aici.
Prin introducerea art. 214/1 din Codul fiscal, legiuitorul roman încalcă, in mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului, instituind un regim fiscal discriminatoriu pentru autoturismele aduse in România din Comunitatea Europeana si reînmatriculate pe teritoriul Romaniei, in situatia in care acestea au fost deja înmatriculate in tara lor de proveniența, in timp ce, pentru reînmatricularea autoturismelor înmatriculate deja in România, taxa nu se mai percepe.
Având in vedere principiul efectului direct al Tratatului asupra ordinii juridice interne a României, precum si prevederile art. 148 alin 2 si 4 din Constituția României, potrivit cu care, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, se poate constata ca prevederile art. 214/1-214/3 din Codul fiscal sunt reglementari contrare celor comunitare si astfel se impune înlăturarea aplicărilor.
Reținând așadar că, de la data de 01.01.2007, art. 90 alin 1 din Tratat face parte din ordinea juridic al interna a României, fiind îndreptățită să solicite realizarea dreptului său conferit de reglementarea comunitara de baza, drept care îi este încălcat prin impunerea aplicării reglementarii dreptului național cu caracter contrar.
Pârâta a refuzat să-i restituie suma ce i-am cerut-o, astfel că suntem pe tărâmul contenciosului administrative reglementat de art.8 alin.1 teza a ll-a din Legea nr.554/2004.
Cu privire la plata dobânzii legale șl a indicelui de inflație, actualizarea nu constituie daune-interese în sensul art. 1088 Cod Civil, ci reprezintă îndeplinirea exactă a obligației potrivit art. 1073 cod civil și asigură creditorului încasarea unei sume de bani echivalentă cu cea de la data când obligația era exigibilă, iar în al doilea rând, dobânda legală prevăzută de art. 1088 Cod Civil poate fi solicitată în plus față de prejudiciul real ca urmare a actualizării.
Instanta de fond, in sentinta pe care o atacă, constata ca din "analiza înscrisurilor administrate in cauza, reclamanta nu a administrat dovezi care sa formeze convingerea instantei in sensul ca refuzul de restituire a taxei are un caracter nejustificat.
Or, a depus la dosarul cauzei toata documentația necesara, constând in: fisa calcul taxa, chitanta prin care a fost achitata aceasta, adresa transmisa paratei in vederea soluționării pe cale amiabila a diferendului precum si restul de documente ce fac dovada dreptului de a solicita restituirea taxei.
In același timp, alaturi documentele atașate si prevederile legale mentionate in cerere, a aratat faptul ca restituirea acestei taxe este un fapt notoriu, nefiind prima cerere introdusa si solutionata pozitiv.
În mod greșit, instanta a considerat ca mașina este de proveniența extracomunitara si astfel nu ar fi incidente dispozițiile art. 110 TFUE.
Autovehiculul pe care l-a înmatriculat pentru prima data in Romania, este marca Hyundai, insa este conceput sub Divizia Hyundai Europa, fiind conceput in Germania, de unde rezulta ca este vorba de spațiul intracomunitar, nu cum retine instanta un produs extracomunitar.
Prin întâmpinare, Agenția Naționala de Administrare Fiscala a solicitat respingerea recursului.
Curtea, examinând sentința recurată, în raport de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 304 și art. 3041 C.proc.civ., constată ca recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Taxa a fost plătită, de către recurenta-reclamantă, pentru un autovehicul nou, acesta nemaifiind înmatriculat anterior într-un stat membru al Uniunii Europene.
Potrivit art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene, „niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură în plus față de cele impuse direct sau indirect asupra produselor interne similare. Mai mult, niciun stat membru nu poate să impună asupra produselor altor state membre impozite de natură să acorde protecție indirect altor produse.”
Scopul general al art. 110 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, cu referire la impozitele si taxele interne care impun o sarcină fiscală importantă produselor provenind din alte state membre, prin comparație cu produsele interne.
Potrivit Hotărârii Curții de Justiție din data de 7 aprilie 2011, pronunțată în cauza C‑402/09 I. T. împotriva României, ”articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
Prin hotărârea pronunțată în cauza C-263/10, N., Curtea de Justiție a statuat că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul ca se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzură de pe piața națională.”
Prin urmare, pentru a se reține că au fost încălcate dispozițiile art. 110 T.F.U.E., este necesar ca taxa să fie percepută pentru un autoturism înmatriculate în alt state comunitare și reînmatriculat în România, după aducerea sa în țară.
Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar, rezultă că autovehiculul în cauză nu a mai fost înmatriculat anterior într-un stat membru al Uniunii Europene, taxa în cauză fiind achitată în vederea înmatriculării unui autovehicul nou, împrejurare necontestată de către recurenta-reclamantă.
Prin urmare, în mod temeinic a reținut instanța de fond că reclamanta nu a făcut dovada înmatriculării anterioare a vehiculului în spațiul comunitar, pentru a fi îndreptățită la restituirea taxei pe poluare achitate, făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 110 T.F.U.E.
Având în vedere aceste considerente, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) C.proc.civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta reclamantă S.C. T. L. IFN S.A. prin MANDATAR BLUE RADICAL S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1740/2.04.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte ADMINISTRAȚIA S. 1 A FINANȚELOR PUBLICE și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI și cu intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 6.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
J. A. C. R. I. B. M.
GREFIER,
I. C. D.
Red. CRI/ 2 ex.
Tr. București – R. B.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1809/2014. Curtea de... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2365/2014. Curtea de... → |
|---|
