Despăgubire. Decizia nr. 7149/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7149/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-10-2014 în dosarul nr. 1357/122/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 7149
Ședința publică de la 06 octombrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: S. O.
JUDECĂTOR: I. M. C.
JUDECĂTOR: S. D. G.
GREFIER: F. V. M.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 37/9.01.2014 pronunțată de Tribunalul G., în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă P. L..
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurenta reclamantă, prin consilier juridic V. D. Ș., care depune delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta pârâtă, prin consilier juridic, solicită instanței admiterea recursului și modificare sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate, pentru motivele expuse pe larg în cererea de recurs. Precizează că, astfel cum rezultă din prev. art. 1 alin 2 din HG nr. 1083/2008 despăgubirile pecuniare nu se acordă în situația producerii unui accident de muncă ci în situația producerii riscurilor specifice activității de poliție.
Curtea reține cauza în pronunțate.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. la data de 21.06.2013 sub nr._ reclamanta P. L. a chemat în judecată pârâta Direcția G. de Poliție a Municipiului București, pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtei la plata de despăgubiri în cuantum de 20.000 euro (echivalent în lei la data plății) ce i se cuvin în conformitate cu art.28 alin.1 lit. m din Legea nr.360/2002 privind statul polițistului, precum și ale art.1 din HG nr.1083/2008 privind asigurarea despăgubirilor de viață, sănătate și bunuri ale polițiștilor.
În motivarea cererii, reclamanta arată că prin adresa nr.34 din data de 23.04.2013 a solicitat Direcției Generale de Poliție a Municipiului București - Serviciul Resurse Umane, plata, în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului P. V., (agent de politie în cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București - Secția 14 Poliție), a sumei de 20.000 de euro, cu titlu de despăgubiri, având în vedere că fostul soț a decedat ca urmare a unui accident rutier în data de 26.09.2012.
Arată reclamanta că prin adresa cu nr._ primită în data de 23.05.2013, pârâta i-a comunicat că nu sunt întrunite condițiile legale pentru acordarea despăgubirilor solicitate, motivând că evenimentul rutier din data de 26.09.2012, soldat cu decesul agentului principal de poliție P. V. din cadrul Secției 14 Poliție, a făcut obiectul cercetării pentru stabilirea împrejurărilor și a cauzelor care au condus la producerea evenimentului, a reglementărilor legale încălcate, a răspunderilor și a măsurilor ce se impun a fi luate pentru prevenirea producerii altor cauze similare, respectiv pentru determinarea caracterului accidentului, acesta fiind încadrat în categoria accidentelor de muncă de traseu, în conformitate cu prevederile art.5 lit. g coroborat cu art.30 alin.1 lit. g din Legea nr.319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă.
Or, încadrarea în categoria accidentelor de muncă de traseu a evenimentului în care soțul reclamantei și-a pierdut viața, nu implică în mod obligatoriu confirmarea producerii riscurilor specifice activităților de poliție, respectiv confirmarea legăturii între producerea evenimentului și exercitarea atribuțiilor de serviciu, așa cum acestea sunt definite prin Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr.24/2009 privind Normele metodologice de aplicare a HG nr.1083/2008.
Reclamanta consideră că refuzul plății despăgubirilor constituie o gravă încălcare a drepturilor sale, este nelegal și netemeinic, în contextul în care, accidentul în urma căruia soțul acesteia a decedat a fost încadrat în categoria accidentelor de muncă, astfel că există o legătură directă între producerea evenimentului și exercitarea atribuțiunilor de serviciu.
În motivare, reclamanta face și o scurtă prezentare a producerii accidentului din data de 26.09.2012, în urma căruia soțul reclamantei a decedat, arătând că acesta venea direct de la serviciu, se aflau pe traseul normal de la locul de muncă la domiciliu fiind îmbrăcat în uniforma de poliție.
Mai arată reclamanta că atribuțiile de serviciu ale polițistului sunt definite la art.2 lit. a din Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr.24/2009 privind normele metodologice de aplicare a HG nr.1083/2008 că atribuțiile stabilite în sarcina fiecărui polițist și prevăzute în fișa postului, precum și alte atribuții care derivă din normele legale.
Raportând aceste prevederi legale la situația de fapt, consideră reclamanta că sunt îndeplinite condițiile existenței unui accident de muncă și implicit o legătură de cauzalitate directă între accident și exercitarea atribuțiunilor de serviciu.
Astfel, accidentul s-a produs pe traseul normal de la sediul angajatorului către domiciliul soțului reclamantei, traseu precizat în mod distinct în fișa postului, fiind încadrat ca un accident de muncă, a existat o vătămare violentă a organismului, în timpul procesului de muncă care a provocat decesul, în momentul accidentului de munca, soțul reclamantei purta uniforma de polițist, ceea ce înseamnă ca pana sa ajungă la domiciliu, dat fiind caracterul permanent si obligatoriu al serviciului polițienesc, era obligat, prin lege, sa intervină in orice situație care ar fi putut apărea pe traseu, indiferent de natura ei - infracțiune, calamitate naturala, etc, de natura sa pună in pericol, viata, sănătatea sau integritatea corporala a persoanelor sau distrugerea de bunuri.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.28 alin.1 lit. m din Legea nr.360/2002 privind Statutul polițistului, H.G. nr.1083/2008 privind asigurarea despăgubirilor de viata, sănătate și bunuri ale polițiștilor. Legea nr.554/2004.
La data de 22.07.2013 pârâta Direcția G. de Poliție a Municipiului București, a depus întâmpinare prin care solicită respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că în conformitate cu dispozițiile art.28 alin.1 lit. m din Legea nr.360/2002 privind Statutul polițistului "polițistul are dreptul la..... asigurarea despăgubirilor de viață, sănătate și bunuri, în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului".
Potrivit art.1 din H.G. nr.1.083 din 10 septembrie 2008 privind asigurarea despăgubirilor de viață, sănătate și bunuri ale polițiștilor:
(1) Despăgubirile prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, se realizează în condițiile prezentei hotărâri.
(2) Despăgubirile prevăzute la alin. (1) implică acordarea unor sume de bani pentru polițiști sau, în cazul decesului, pentru familiile acestora, în situația producerii riscurilor specifice activității de poliție".
Conform dispozițiilor art.2 lit. d) din H.G. nr. 1083/2008 prin „polițist decedat" se înțelege „polițistul care și-a pierdut viața, în urma unui accident, în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuțiilor legale".
Mai arată pârâta că art.1 din Ordinul M.A.I. nr. 24 din 19 martie 2009 privind normele metodologice de aplicare a Hotărârii Guvernului nr. 1.083/2008 privind asigurarea despăgubirilor de viata, sănătate si bunuri ale polițiștilor prevede că „polițistul beneficiază de despăgubiri în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 1.083/2008 privind asigurarea despăgubirilor de viață, sănătate și bunuri ale polițiștilor, denumită în continuare hotărâre, indiferent de momentul la care acesta și-a exercitat atribuțiile de serviciu, respectiv în timpul ori în afara programului normal de lucru", iar potrivit art.2 lit. a din ordinul sus-menționat prin „atribuții de serviciu" se înțeleg „atribuțiile stabilite în sarcina fiecărui polițist și prevăzute în fișa postului, precum și orice alte atribuții care derivă din normele legale".
Pârâta mai precizează că tragicul accident a fost cauzat de culpa conducătorului auto, în timp ce efectua o deplasare normală pe șoseaua București - G.. Prin urmare, accidentul nu s-a produs ca urmare a exercitării atribuțiilor de serviciu.
În opinia pârâtei s-ar fi putut vorbi de exercitarea atribuțiilor de serviciu în afara programului normal de lucru în situația în care, spre exemplu, polițistul care conducea autoturismul s-ar fi sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea unei fapte antisociale de către un alt conducător auto și ar fi pornit în urmărirea acestuia, pierzând controlul autoturismului în timpul urmăririi. Situația de fapt a fost, însă, alta, așa cum însăși reclamanta arată în cererea de chemare în judecată.
La data de 09.08.2013, reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând a se avea în vedere prevederile legale menționate în acțiunea principală.
Prin adresa nr._/12.12.2013 Direcția G. de Poliție a Municipiului București, la solicitarea instanței, a comunicat fișele posturilor și fișele de instruire privind securitatea în muncă pentru ag. pr. Boțoroagă A. și P. V..
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul apreciază ca fiind întemeiată acțiunea, motiv pentru care urmează să o admită, pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos.
A reținut tribunalul că la data de 26.09.2012, soțul reclamantei, numitul P. V. se afla împreună cu numiții G. M. și V. C. în autoturismul marca Daewoo Cielo cu nr. de înmatriculare_ condus de numitul Boțoroagă A. A., întorcându-se de la serviciu spre domiciliile lor, aceștia fiind agenți de poliție în cadrul Direcției Generale de Poliție a mun. București – Secția nr.14 Poliție.
Pe acest drum de întoarcere, respectiv București – G., în afara localității Uzunu, mașina în care se aflau cele 4 persoane menționate, a fost implicată într-un accident rutier, soldat cu moartea șoferului, a numiților P. V. – soțul reclamantei și a lui G. M..
Urmare a acestei situații, prin cererea înregistrată sub nr.34/23.04.2013 reclamanta, în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului P. V., a solicitat plata sumei de 20.000 euro, cu titlu de despăgubiri, cerere ce a fost respingă de pârâta-angajator, conform adresei nr._/23.05.2013, pe motiv că nu sunt întrunite condițiile legale pentru acordarea despăgubirilor solicitate, situație în rapt de care, reclamanta s-a adresat instanței de contencios administrativ.
Problema care se pune în speța de față, pentru a se determina dacă reclamanta are sau nu dreptul la despăgubirile solicitate, este aceea de a se stabili dacă accidentul care s-a soldat cu decesul soțului reclamantei, poate fi încadrat sau nu în categoria accidentelor de muncă
Sub acest aspect tribunalul a reținut că, evenimentul din data de 26.09.2012 a fost cercetat de comisia de cercetare din cadrul D.G.P.M.B. și potrivit literei q din acest proces verbal, accidentul a fost încadrat ca și accident de muncă de traseu, conform art.5 lit. g coroborat cu art.30 alin.1 lit. g din Legea nr.319/2006.
Potrivit art.5 lit. g din Legea nr.319/2006 „accident de muncă - vătămarea violentă a organismului, precum și intoxicația acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu și care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puțin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces”.
Faptul că decesul soțului reclamantei a survenit pe drumul de întoarcere de la serviciu la domiciliu, nu este de natură a înlătura încadrarea accidentului astfel produs din sfera „accidentului de muncă”, în condițiile în care la art.30 alin.1 lit. g din același act normativ se prevede că „În sensul art.5 lit. g, este, de asemenea, accident de muncă: …g) accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a făcut în timpul și pe traseul normal de la domiciliul lucrătorului la locul de muncă organizat de angajator și invers”.
Din moment ce, în speță, accidentul s-a produs la ieșirea din tură a soțului reclamantei, mai exact pe drumul de întoarcere de la serviciu către locul de domiciliu, este cert că este în prezența unui accident de muncă de traseu și care face astfel incidente dispozițiile art.28 alin.1 lit. m din Legea nr.360/2002 conform cărora „Polițistul are dreptul la asigurarea despăgubirilor de viață, sănătate și bunuri, în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului”.
Or, față de împrejurarea că în speță s-a produs unul dintre riscurile pentru care se acordă despăgubiri conform Statutului polițistului, devine incident art.3 lit. e din HG nr.1083/2008 „Ministerul Internelor și Reformei Administrative acordă despăgubiri polițiștilor pentru următoarele categorii de riscuri: e) deces.” iar art.4 alin.3 din HG nr.1083/2008 prevede că „Despăgubirea acordată în situația producerii riscului prevăzut la art. 3 lit. e) constă într-o sumă de 20.000 euro, echivalent în lei la data plății, și se plătește familiei polițistului decedat”.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 20.000 euro echivalent în lei la data plății reprezentând despăgubire ca urmare a producerii riscului prevăzut la art.3 lit. e din HG nr.1083/2008.
Pentru a se realiza o justă și integrală reparație a prejudiciului încercat de familia defunctului cât și pentru acoperirea totală a riscului asigurat, tribunalul a obligat pârâta să plătească reclamantei și dobânda legală de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective, conform art.1489 N.C.C.
Tribunalul a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și, rejudecând, respingerea cererii de chemare în judecată.
Se constată în fapt că petenta a solicitat despăgubiri în cuantum de 20.000 euro (echivalent în lei la data plății) în conformitate cu art.28 alin.1 lit. m din Legea nr.360/2002 privind statutul polițistului, precum și ale art.1 din HG nr.1083/2008 privind asigurarea despăgubirilor de viață, sănătate și bunuri ale polițiștilor, întrucât fostul soț (polițist) a decedat ca urmare a unui accident rutier în data de 26.09.2012, în timp ce se întorcea de la serviciu, împreună cu alți colegi.
Disputa părților a fost asupra condițiilor accidentului de muncă, pentru că recurenta s-a folosit de criterii oferite de disp. art. 1 alin. 2 din HG nr.1083/2008 privind asigurarea despăgubirilor de viață, sănătate și bunuri ale polițiștilor, „Despăgubirile prevăzute la alin. (1) implică acordarea unor sume de bani pentru polițiști sau, în cazul decesului, pentru familiile acestora, în situația producerii riscurilor specifice activității de poliție”, iar instanța de fond a invocat art. 5 lit.g) coroborat cu art. 30 alin. 1 lit. g din Legea nr.319/2006 „accident de muncă - vătămarea violentă a organismului, precum și intoxicația acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu și care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puțin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces”; accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a făcut în timpul și pe traseul normal de la domiciliul lucrătorului la locul de muncă organizat de angajator și invers.
Din actele dosarului a rezultat că și comisia de cercetare a evenimentului a constatat că agentul era în uniforma de poliție și ieșea din tură, în drum spre domiciliu, considerând că accidentul este un accident de muncă, de traseu, încadrat la art. 30 lit.g din Lege.
Având în vedere că art. 5 lit.g și art. 30 lit.g din Legea nr. 319/2006 stipulează clar încadrarea accidentului de traseu în sfera accidentelor de muncă, se constată că în mod nefondat se solicită de recurenta a se acorda preeminență HG nr. 1083/2008 raportat la Legea nr. 319/2006, în scopul limitării sferei accidentului de muncă.
Conform art. 1489 NCC dobânzile curg numai din ziua chemării în judecată, dobânzile au fost solicitate verbal în sala de ședință și s-a consemnat în încheierea de la fila 74 fond.
Văzând disp. art. 496 NCPC, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 37/9.01.2014 pronunțată de Tribunalul G., în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă P. L., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 06.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. O. I. M. S. D.
C. G.
GREFIER,
F. V. M.
Red IMC
Jud fond M. Z. U.
Tribunalul G.
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 9384/2014.... | Pretentii. Decizia nr. 6061/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
