Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 359/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
Comentarii |
|
Decizia nr. 359/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-01-2014 în dosarul nr. 43470/3/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 359
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 20.01.2014
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. V.
JUDECĂTOR: M. M. P.
JUDECĂTOR: M. D.
GREFIER: R. B.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate împotriva Sentinței civile nr.500 din data de 31.01.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ de recurenții – pârâți C. L. Sector 2 București și Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2, în contradictoriu cu intimata – reclamantă Agenția Națională a Funcționarilor Publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenta – pârâtă Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2, prin consilier juridic M. M., care depune delegație de reprezentare juridică la dosar, fila 23, și intimata – reclamantă Agenția Națională a Funcționarilor Publici, prin consilier juridic S. C., care depune delegație de reprezentare juridică la dosar, fila 24, lipsă fiind recurentul – pârât C. L. Sector 2 București.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenta – pârâtă Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2, prin consilier juridic, arată că nu are cereri prealabile de formulat, probe de formulat sau excepții de invocat.
Intimata – reclamantă Agenția Națională a Funcționarilor Publici, prin consilier juridic, arată că nu are cereri prealabile de formulat, probe de formulat sau excepții de invocat. Depune la dosarul cauzei practică judiciară.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, probe de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul recurentei – pârâte pe recursurile formulate în cauză.
Recurenta – pârâtă Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2, prin consilier juridic, cu privire la recursul formulat de recurentul – pârât C. L. Sector 2 București, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, pentru motivele indicate în cererea de recurs.
Cu privire la recursul declarat de Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, pentru motivele indicate în cererea de recurs și să se respingă cererea de chemare în judecată.
Solicită să se rețină faptul că Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector nu elaborează proiectele politicilor și strategiilor, a programelor, a studiilor și analizelor, acestea cad în competența forurilor superioare, alte agenții care guvernează desfășurarea obiectului său de activitate. DGASPC este doar acea direcție care vine să pună în execuție normativele aflate în vigoare, nici măcar nu elaborează documentația necesară modului în care se procedează. De asemenea, solicită să se observe faptul că, deși instanța de fond a reținut în sentința civilă obiectul de activitate, nu a reținut și modul și caracterul profesiilor care exercită această activitate. Totodată, solicită a se avea în vedere că majoritatea personalului contractual desfășoară activități legate de educație și sănătate, adică sunt medici, profesori, educatori, nu bucătari, infirmieri, etc. Acesta este obiectul de activitate al Direcției recurente.
Curtea acordă cuvântul intimatei – reclamante pe recursurile formulate în cauză.
Intimata – reclamantă Agenția Națională a Funcționarilor Publici, prin consilier juridic, solicită respingerea recursurilor formulate pentru motivele indicate în întâmpinare pe larg. De asemenea, solicită a se avea în vedere și jurisprudența depusă la termenul de astăzi, deoarece, instanța de fond, într-o speță similară, a indicat care ar putea fii funcțiile de natură să exercite prerogative de putere publică la nivelul DGASPC Sector 3, o direcție similară cu cea recurentă.
Curtea rămâne în pronunțare pe fondul recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, la data de 12.11.2012, sub nr._, reclamanta Agenția Națională a Funcționarilor Publici în contradictoriu cu pârâții C. L. Sector 2 și Direcția G. de Asistență Socială si Protecția Copilului Sector 2, a solicitat obligarea pârâților să stabilească structura de funcții publice și să numească în funcțiile publice personalul DGASPC Sector 2, conform dispozițiilor legale.
Pe baza probei cu înscrisuri administrată în cauză, Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscala pronunțat Sentința civilă nr. 500 din data de 31.01.2013, prin care a dispus admiterea cererii, obligarea pârâților la stabilirea structurii de funcții publice si numirea in funcții publice a personalului din cadrul Direcției Generale de Asistenta Sociala si Protecția Copilului Sector 2.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în esență, următoarele:
Prin adresa nr._ /28.04.2006 (fila 25) reclamanta Agenția Națională a Funcționarilor Publici a solicitat paratului C. L. Sector 2 transmiterea cu celeritate a hotărârii privind stabilirea structurii de funcții publice pentru Direcția G. de Asistență Socială si Protecția Copilului Sector 2. Paratul a răspuns prin adresa nr._ /30.05.2006 (fila 24 verso) in sensul ca s-au demarat procedurile pentru stabilirea structurii de funcții publice realizata pe baza activităților prevăzute de art.2 al.3 din Legea nr.188/1999 si a anexat documentația necesara in vederea avizării.
Reclamanta nu a acordat aviz favorabil pentru ca funcțiile de conducere se ocupa prin examen sau concurs (fila 24), iar ulterior a revenit cu adresa nr._/23.11.2006 (fila 23) in sensul ca posturile pentru care s-a organizat concurs erau de natura contractuala, iar ocuparea funcțiilor publice se face conform art. 51 din Legea nr.188/1999. Întrucât paratul nu a emis hotărâre de stabilire a structurii de funcții publice pentru Direcția G. de Asistență Socială si Protecția Copilului Sector 2, reclamanta a promovat prezenta cerere de chemare in judecata. F. de probele administrate in cauza, raportate la dispozițiile legale incidente, tribunalul apreciază că pârâții au refuzat în mod nejustificat să stabilească funcțiile publice din cadrul DGASPC Sector 2.
Împrejurarea ca Legea nr.272/2004 și HG nr.1434/2004 reglementează activitatea DGASPC nu înlătură aplicarea dispozițiilor Legii nr.188/1999, care in art.1 reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcționarii publici și autoritățile și instituțiile publice din administrația publică centrală și locală. Art.2 alin.1 prevede că funcția publică reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administrația publică centrală și locală. În alin.3 sunt menționate activitățile desfășurate de funcționarii publici, care implică exercitarea prerogativelor de putere publică, printre care punerea în executare a legilor și a celorlalte acte normative, elaborarea proiectelor de acte normative și a altor reglementări specifice autorității sau instituției publice, precum și asigurarea avizării acestora, elaborarea proiectelor politicilor și strategiilor, a programelor, a studiilor, analizelor și statisticilor, precum și a documentației privind aplicarea și executarea legilor, necesare pentru realizarea competenței autorității sau instituției publice, consilierea, controlul și auditul public intern, gestionarea resurselor umane și a resurselor financiare, reprezentarea intereselor autorității sau instituției publice în raporturile acesteia cu persoane fizice sau juridice de drept public sau privat, din țară și străinătate, în limita competențelor stabilite de conducătorul autorității sau instituției publice, precum și reprezentarea în justiție a autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, activități care se regăsesc în cazul pârâtei DGASPC Sector 2.
Pentru a funcționa fără funcții publice, numai cu funcții contractuale, personalul DGASPC nu se poate încadra în totalitate în categoria exceptată de la aplicarea Legii nr.188/1999- art.6 lit.a, respectiv personal salariat din aparatul propriu al autorităților și instituțiilor publice, care desfășoară activități de secretariat, administrative, protocol, gospodărire, întreținere-reparații și de deservire, precum și altor categorii de personal care nu exercită prerogative de putere publică. Caracteristic pentru aceste funcții este derularea unor activități cu caracter auxiliar, care nu implică un act de putere publică. Fără a exclude necesitatea unei asemenea categorii de personal, în cadrul DGASPC trebuie să existe un număr de posturi pentru funcțiile publice, de conducere și de execuție, având în vedere atribuțiile specifice care se încadrează în cele enunțate mai sus și care implică un exercițiu de autoritate publică. Un argument in acest sens îl conferă art.2 din HG nr.1434/2004 privind atribuțiile instituției: „Direcția generală îndeplinește următoarele atribuții principale: a) în domeniul protecției persoanei adulte: 1. completează evaluarea situației socioeconomice a persoanei adulte aflate în nevoie, a nevoilor și resurselor acesteia. Asigură furnizarea de informații și servicii adecvate în vederea refacerii și dezvoltării capacităților individuale și ale celor familiale necesare pentru a depăși cu forțe proprii situațiile de dificultate, după epuizarea măsurilor prevăzute în planul individualizat privind măsurile de asistență socială; 2. acordă persoanei adulte asistență și sprijin pentru exercitarea dreptului său la exprimarea liberă a opiniei; 3. depune diligențe pentru clarificarea situației juridice a persoanei adulte aflate în nevoie, inclusiv pentru înregistrarea tardivă a nașterii acesteia; 4. verifică și reevaluează trimestrial și ori de câte ori este cazul modul de îngrijire a persoanei adulte în nevoie pentru care s-a instituit o măsură de asistență socială într-o instituție, în vederea menținerii, modificării sau revocării măsurii stabilite; 5. asigură măsurile necesare pentru protecția în regim de urgență a persoanei adulte aflate în nevoie, inclusiv prin organizarea și asigurarea funcționării în structura proprie a unor centre specializate; 6. depune diligențele necesare pentru reabilitarea persoanei adulte conform planului individualizat privind măsurile de asistență socială; 7. îndeplinește orice alte atribuții prevăzute de lege; b) în domeniul protecției familiei și a drepturilor copilului: 1. întocmește raportul de evaluare inițială a copilului și familiei acestuia și propune stabilirea unei măsuri de protecție specială; 2. monitorizează trimestrial activitățile de aplicare a hotărârilor de instituire a măsurilor de protecție specială a copilului; 3. identifică și evaluează familiile sau persoanele care pot lua în plasament copilul; 4. monitorizează familiile și persoanele care au primit în plasament copii, pe toată durata acestei măsuri; 5. identifică, evaluează și pregătește persoane care pot deveni asistenți maternali profesioniști, în condițiile legii; încheie contracte individuale de muncă și asigură formarea continuă de asistenți maternali profesioniști atestați; evaluează și monitorizează activitatea acestora; 6. acordă asistență și sprijin părinților copilului separat de familie, în vederea reintegrării în mediul său familial; 61. asigură măsurile necesare pentru realizarea activităților de prevenire și combatere a violenței în familie, precum și pentru acordarea serviciilor destinate victimelor violenței în familie și agresorilor familiali; 7. reevaluează, cel puțin o dată la 3 luni și ori de câte ori este cazul, împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurilor de protecție specială și propune, după caz, menținerea, modificarea sau încetarea acestora; 8. îndeplinește demersurile vizând deschiderea procedurii adopției interne pentru copiii aflați în evidența sa; 9. identifică familiile sau persoanele cu domiciliul în România care doresc să adopte copii; evaluează condițiile materiale și garanțiile morale pe care acestea le prezintă și eliberează atestatul de familie sau de persoană aptă să adopte copii; 10. monitorizează evoluția copiilor adoptați, precum și a relațiilor dintre aceștia și părinții lor adoptivi; sprijină părinții adoptivi ai copilului în îndeplinirea obligației de a-l informa pe acesta că este adoptat, de îndată ce vârsta și gradul de maturitate ale copilului o permit; 101. monitorizează cazurile de violență în familie din unitatea administrativ-teritorială în care funcționează; 102. identifică situații de risc pentru părțile implicate în situații de violență în familie și îndrumă părțile către servicii de specialitate/mediere; 11. îndeplinește orice alte atribuții prevăzute de lege; c) alte atribuții: 1. coordonează și sprijină activitatea autorităților administrației publice locale din județ în domeniul asistenței sociale, protecției familiei și a drepturilor copilului, prevenirii și combaterii violenței în familie; 2. coordonează metodologic activitatea de prevenire a separării copilului de părinții săi, precum și cea de admitere a adultului în instituții sau servicii, desfășurate la nivelul serviciilor publice de asistență socială; 3. acordă asistența tehnică necesară pentru crearea și formarea structurilor comunitare consultative ca formă de sprijin în activitatea de asistență socială și protecția copilului; 4. evaluează și pregătește persoane, identificate de serviciul public local de asistență socială, care pot deveni asistenți personali ai persoanei cu handicap, și supraveghează activitatea acestor asistenți; 5. colaborează cu organizațiile neguvernamentale care desfășoară activități în domeniul asistenței sociale, protecției familiei și a drepturilor copilului, prevenirii și combaterii violenței în familie sau cu operatori economici prin încheierea de convenții de colaborare cu aceștia; 6. dezvoltă parteneriate și colaborează cu organizații neguvernamentale și cu alți reprezentanți ai societății civile în vederea acordării și diversificării serviciilor sociale și a serviciilor destinate protecției familiei și a copilului, prevenirii și combaterii violenței în familie, în funcție de nevoile comunității locale; 7. colaborează pe bază de protocoale sau convenții cu celelalte direcții generale, precum și cu alte instituții publice din unitatea administrativ-teritorială, în vederea îndeplinirii atribuțiilor ce îi revin, conform legii; 8. asigură, la cerere, consultanță de specialitate gratuită privind acordarea serviciilor, măsurilor și prestațiilor de asistență socială în domeniul protecției familiei și a drepturilor copilului; colaborează cu alte instituții responsabile pentru a facilita accesul persoanelor la aceste drepturi; 9. fundamentează și propune consiliului județean, respectiv consiliului local al sectorului municipiului București, înființarea, finanțarea, respectiv cofinanțarea instituțiilor publice de asistență socială, precum și a serviciilor pentru protecția copilului, serviciilor destinate sprijinirii familiei, prevenirii și combaterii violenței în familie; 10. prezintă anual sau la solicitarea consiliului județean, respectiv a consiliului local al sectorului municipiului București, rapoarte de evaluare a activităților desfășurate; 11. asigură acordarea și plata drepturilor cuvenite, potrivit legii, persoanelor cu handicap; 12. sprijină și dezvoltă un sistem de informare și de consultanță accesibil persoanelor singure, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, victimelor violenței în familie și oricăror persoane aflate în nevoie, precum și familiilor acestora, în vederea exercitării tuturor drepturilor prevăzute de actele normative în vigoare; 13. acționează pentru promovarea alternativelor de tip familial la protecția instituționalizată a persoanelor în nevoie, inclusiv îngrijirea la domiciliu; 14. organizează activitatea de selectare și angajare a personalului din aparatul propriu și instituțiile/serviciile din subordine, de evaluare periodică și de formare continuă a acestuia; 15. asigură serviciile administrative și de secretariat ale comisiei pentru protecția copilului, respectiv ale comisiei de expertiză medicală a persoanelor adulte cu handicap; 151. realizează la nivel județean baza de date privind copiii aflați în sistemul de protecție specială, copiii și familiile aflate în situație de risc, precum și a cazurilor de violență în familie și raportează trimestrial aceste date Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale; 16. îndeplinește orice alte atribuții prevăzute în acte normative sau stabilite prin hotărâri ale consiliului județean, respectiv ale consiliului local al sectorului municipiului București”.
In ceea ce privește Legea nr. 272 /2004, tribunalul retine ca aceasta reglementează „cadrul legal privind respectarea, promovarea și garantarea drepturilor copilului” (art.1 al.1), fiind menționate instituțiile cu atribuții în acest domeniu, dar nu prevede modalitatea concretă în care trebuie să fie organizată DGASPC, ci numai atribuții ale acesteia. In acest sens, tribunalul retine ca art.105 alin.2 și 3 prevede ca „(2) Direcția generală de asistență socială și protecția copilului este instituție publică cu personalitate juridică, înființată în subordinea consiliului județean, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București, care preia, în mod corespunzător, funcțiile serviciului public de asistență socială de la nivelul județului și, respectiv, atribuțiile serviciului public de asistență socială de la nivelul sectoarelor municipiului București. (3) Instituția prevăzută la alin. (2) exercită în domeniul protecției drepturilor copilului atribuțiile prevăzute de prezenta lege, precum și de alte acte normative în vigoare”.
In ceea ce privește structura organizatorică, numărul de personal și finanțarea direcției generale de asistență socială și protecția copilului, art.105 alin.4 din Legea nr.272/2004 menționează ca acestea „se aprobă prin hotărâre a consiliului județean, respectiv a consiliului local al sectorului municipiului București, care o înființează, astfel încât să asigure îndeplinirea în mod corespunzător a atribuțiilor ce îi revin, precum și realizarea deplină și exercitarea efectivă a drepturilor copilului”.
In consecința, Legea nr.272/2004 nu a prevăzut expres tipurile de funcții publice ce trebuie sa existe in cadrul DGASPC (funcții publice si /sau contractuale) in vederea derulării activității instituției, însa fata de specificul activității acesteia, care presupune exercitarea prerogativelor de autoritate publică, nici nu era necesar ca Legea nr. 272 /2004 să prevadă funcții publice, fiind aplicabile dispozițiile Legii nr. 188 /1999.
In plus, tribunalul a avut in vedere si dispozițiile art. 121 din Legea nr. 292 /2011 (Legea asistentei sociale) conform cărora “(1) In domeniul asistentei sociale activează asistenți sociali, alt personal de specialitate in asistenta sociala, precum si personal cu profesii, calificări si competente diverse. (2) Personalul din domeniul asistentei sociale își desfășoară activitatea in conformitate cu statutul profesiei, al dispozițiilor Codului Muncii, precum si al altor dispoziții legale, după caz”. Aceasta prevedere legala permite stabilirea la nivelul unei instituții de asistenta sociala a unei structuri care sa conțină atât funcții publice (cu referire la Legea nr.188/1999), cat si funcții contractuale.
Un argument in acest sens este conferit de art.125 din Legea nr.292/2011 care stabilește in mod expres structura mixta a funcțiilor publice din cadrul DGASPC, astfel: „(1) Personalul angajat in cadrul serviciilor sociale, precum si cel din cadrul serviciilor publice de asistenta sociala este personal contractual. (2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), persoanele cu funcție de conducere din cadrul serviciilor publice de asistenta sociala, precum si personalul cu atribuții in realizarea si elaborarea strategiilor si planurilor anuale de acțiune, in colectarea si administrarea bazelor de date, in contractarea serviciilor sociale, administrarea resurselor umane si a activităților economico-financiare si de consiliere juridica pot fi încadrați ca funcționari publici in condițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicata, cu modificările si completările ulterioare”.
Aceste dispoziții legale sunt in acord cu solicitările reclamantei exprimate in adresele nr._/28.04.2006 (fila 25), nr._/21.07.2006 (fila 24) si nr._/23.11.2006 (fila 23).
In consecința, tribunalul a considerat că cererea este întemeiată si potrivit art.1 din Legea nr.554/2004, a admis-o și a obligat pârâții să stabilească structura de funcții publice și să numească în funcțiile publice, conform dispozițiilor legale, personalul DGASPC Sector 2.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, pârâții C. L. Sector 2 București și Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2, susținând că este nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului declarat de pârâtul C. L. Sector 2 București, s-au invocat următoarele critici de nelegalitate și netemeinicie privind hotărârea instanței de fond:
În mod greșit, instanța de fond a admis cererea de chemare în judecată formulată de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, apreciind că structura organizatorică a DGASPC urmează să fie stabilită prin numirea personalului în funcții publice.
Potrivit art. 4 din HG 1434/2004-Direcția generală de asistență socială și protecția copilului s-a înființat prin Hotărâre a Consiliului L. al Sectorului 2 al municipiului București, respectiv HCL nr. 43/2005 prin care s-a aprobat și structura organizatorică și numărul de personal, prin comasarea serviciului public de asistență socială și a serviciului public specializat pentru protecția copilului de la nivelul sectorului municipiului București, prin preluarea, în mod corespunzător, a atribuțiilor și funcțiilor acestora, personalul serviciilor publice reorganizate potrivit dispozițiilor menționate mai sus fiind considerat transferat.
H.G. 1434/2004 stabilește atribuțiile și Regulamentul-cadru de organizare și funcționare ale Direcției generale de asistență socială și protecția copilului.
Legiuitorul a lăsat la latitudinea consiliului local atribuția de a stabili structura organizatorică a instituției.
Scopul pentru care a fost înființată instituția a fost îndeplinit, începând cu anul 2005 și în continuare, asigurându-se cadrul instituțional pentru asigurarea protecției persoanelor aflate în situații speciale.
Actul administrativ normativ, HCL nr. 43/2005 este în vigoare, iar prin cererea formulată de reclamantă nu s-a solicitat anularea acestui act, motiv pentru care își produce efectele și în prezent.
In această situație, pârâtul C. L. Sector 2 București a apreciat că instanța de fond în mod greșit a dispus obligarea sa la stabilirea structurii organizatorice a instituției, această structură existând deja, iar actul administrativ prin care s-a stabilit a rămas în vigoare.
Actele de autoritate publică emise de autoritățile locale sunt emise în lumina principiului autonomiei locale, principiu menit să asigure în principal, răspunsul la nevoile sociale ale comunității locale, autoritățile locale fiind singurele în măsură să cunoască nevoile colectivității și să dispună pentru soluționarea problemelor ce apar în colectivitate.
In art. 3, alin. (1) din Anexa 1 la HG 1434/2004 se prevede Structura organizatorică orientativă necesară pentru asigurarea funcționării Direcției Generale de Asistență Socială, ceea ce, coroborat cu celelalte prevederi din regulament, conduce la concluzia că structura organizatorică pentru fiecare direcție în parte va fi stabilită prin hotărâre a Consiliului local al unității sau subunității administrativ teritoriale, în speță, C. L. al Sectorului 2 București.
Astfel că, prin HCL Sector 2 București nr. 43/2005 și nr. 43b/2005 s-a aprobat înființarea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2, instituție publică cu personalitate juridică, prin reorganizarea Direcției pentru Protecția Copilului Sector 2, Direcției de Protecție Socială Sector 2, Centrul de Recuperare și Reabilitare Persoane cu Handicap Sector 2 și a Centrului de îngrijire și Asistență nr. 2. Pentru funcționarea în condiții optime a acestei entități s-a aprobat organigrama și statul de funcții a direcției, având în vedere sfera largă de servicii sociale ce urma să fie acoperită de această instituție în folosul comunității locale, urmărindu-se în principal asigurarea profesioniștilor din diverse domenii menite să asigure buna funcționalitate și eficiență a serviciilor prestate. La momentul reorganizării au fost preluate și structurile constituite în temeiul Legii nr. 272/2004 care reglementează aspecte care țin de protecția și promovarea drepturilor copilului.
Raportat la specificul activității direcției, pârâtul C. L. Sector 2 București a solicitat să se aibă în vedere faptul că activitatea direcției de asistență socială vizează aspecte sociale speciale, persoanele cărora li se asigură sprijin și asistență fiind în nevoie, iar soluționarea cererilor formulate de aceste categorii sociale trebuie să se facă în regim cât mai urgent posibil. Aceasta a fost, de altfel, și rațiunea legiuitorului când a lăsat la nivelul autorității locale prerogativa organizării și funcționării acestei instituții, aspect ce s-a concretizat, așa cum am arătat mai sus, prin emiterea HCLS2 nr. 43/2004.
In ceea ce privește strict activitatea direcției, în raport de activitatea specifică desfășurată, aceasta emite acte administrative menite să soluționeze situațiile concrete ale locuitorilor sectorului și nu acte de putere publică, motiv pârâtul C. L. Sector 2 București a solicitat să se constate că nu sunt incidente dispozițiile art. 2 alin. 1 din legea 188/1999.
În cadrul direcției funcționează mai multe compartimente de specialitate, angajații din aceste compartimente având diverse calificări, în structura organizatorică fiind cuprinse și posturi care pot fi ocupate doar de specialiști cum ar fi medicii, asistentele sociale, psihologi, asistenți sociali, consilieri juridici, inspectori de specialitate etc., cei mai mulți specialiști având statute profesionale proprii, iar serviciile prestate de aceștia vizează strict domeniile de specialitate și nu neapărat atribuțiuni specifice unei funcții publice.
Art. 121 din Legea 292/2011 prevede expres faptul că în domeniul asistenței sociale activează asistenți sociali, alt personal de specialitate în asistență socială, precum și personal cu profesii, calificări și competențe diverse, de la medici și psihologi până la bucătari și îngrijitori sau alte specializări.
În alin (2) al art. 121 din Legea 292/2011 se prevede expres faptul că "Personalul din domeniul asistenței sociale își desfășoară activitatea în conformitate cu statutul profesiei, al dispozițiilor Codului muncii, precum și al altor dispoziții legale, după caz."
Conform dispozițiilor prevăzute de Legea 272/2004 autoritățile publice, organismele private autorizate, precum și persoanele fizice și persoanele juridice responsabile de protecția copilului sunt obligate să respecte, să promoveze și să garanteze drepturile copilului stabilite prin Constituție și lege, în concordanță cu prevederile Convenției Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, ratificată prin Legea nr. 18/1990, republicată, și ale celorlalte acte internaționale în materie la care România este parte.
Aceste obligații sunt realizate prin întreaga activitate desfășurată de DGASPC Sector 2 București, motiv pentru pârâtul C. L. Sector 2 București a solicitat să se constate că prin activitatea prestată reprezentanții direcției nu aduc atingere intereselor copilului, ci dimpotrivă le apără, iar afirmațiile reclamantei-intimate sunt neîntemeiate.
De asemenea, pârâtul C. L. Sector 2 București a solicitat să se aibă în vedere și dispozițiile art. 2 din Legea nr. 292/2011-Legea asistenței sociale prin care se stipulează că sistemul național de asistență socială reprezintă ansamblul de instituții, măsuri și acțiuni prin care se realizează acțiunile privind prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare ori permanente ale situațiilor care pot genera marginalizarea sau excluziunea socială a persoanei, familiei, grupurilor ori comunităților.
Mai mult, pârâtul C. L. Sector 2 București a solicitat să se aibă în vedere dispozițiile art. 125 din Legea nr. 292/2011 care prevede că: "(1) Personalul angajat în cadrul serviciilor sociale, precum și cel din cadrul serviciilor publice de asistență socială este personal contractual.
(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), persoanele cu funcție de conducere din cadrul serviciilor publice de asistență socială, precum și personalul cu atribuții în realizarea și elaborarea strategiilor și planurilor anuale de acțiune, în colectarea și administrarea bazelor de date, în contractarea serviciilor sociale, administrarea resurselor umane și a activităților economico-financiare și de consiliere juridică pot fi încadrați ca funcționari publici în condițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare." Ca atare, dispoziția legală fiind facultativă, rezultă faptul că funcțiile pot fi ocupate și de personal contractual.
In concluzie, având în vedere toate aspectele de fapt și de drept menționate mai sus, recurentul a solicitat să se admită recursul, să se caseze sentința recurată și, rejudecând cauza, să se respingă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă.
In drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 din Codul de procedură civilă, precum și pe celelalte acte normative menționate în cuprinsul cererii.
În motivarea recursului declarat de pârâta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2, s-au invocat următoarele critici de nelegalitate și netemeinicie privind hotărârea instanței de fond:
Instanța de fond in mod restrictiv, având in vedere numai considerentele Legii 188/1999, a apreciat ca fiind întemeiat demersul ANFP; fără a tine seama de caracterul special - excepțional - al obiectului de activitate desfășurat in cadrul unei direcții generale de asistenta sociala si protecția copilului.
Instanța de fond nu a apreciat corect aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 292/2011 a asistentei sociale, a Legii 242/2004 privind protecția si promovarea drepturilor copilului, precum si ale Legii 448/2006 privind drepturile persoanei cu handicap.
Așa cum reiese din HG nr. 1434/2004, exista mai multe categorii de angajați, fiecare compartiment din cadrul instituției are anumite categorii de specialiști, de exemplu: medici, asistente medicale, psihologi, asistenți sociali, inspectori de specialitate, referenți, consilieri juridici, etc., ca urmare a reorganizării unor instituții medicale si de învățământ.
Extrapolând excepțiile prevăzute de art. 6 din Legea 188/1999, pârâta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2 a apreciat ca nici asistentele medicale, kineoterapeuții, infirmierele, bucătăresele, psihologii, psihopedagogii, referenții de educație, asistenții maternali, asistenții sociali, șoferii si toate categoriile de personal descrise mai sus pot fi "declarați" funcționari publici, doar pentru ca exista o lege care potrivit afirmației ANFP, s-ar putea adresa si direcțiilor generale de asistenta sociala si protecția copilului.
Activitatea de asistenta sociala a direcțiilor generale de specialitate este reglementata prin Legea asistentei sociale nr.292/2011 care in conformitate cu prevederile art. 124 alin 1, prevede in mod expres faptul ca "Personalul angajat în cadrul serviciilor sociale, precum și cel din cadrul serviciilor publice de asistență socială este personal contractual".
F. de aceste prevederi este obligatoriu a se analiza articolul mai sus enunțat având in vedere caracterul imperativ al formulării si anume este personal contractual, raportat la caracterul permisiv al unei formulări din Legea 188/1999 si anume „pot fi încadrați ca funcționari publici", sintagma „pot fi" neimpunând obligativitatea transformării unor categorii de personal așa cum eronat solicita reclamanta.
Daca o parte din angajați ar deveni funcționari publici, iar o parte ar rămâne bugetari contractuali, ar interveni si o discriminare la nivel de salarizare intre angajații aceleiași structuri, in condițiile in care codul muncii prevede la art.5 alin.l principiul egalității de tratament fata de toți salariații si angajatorii.
Pârâta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2 a solicitat sa se aibă în vedere nu numai conduita care urmărește aplicarea unui tratament discriminatoriu (ca scop), dar si conduita care urmărește un alt obiectiv, dar ar avea ca rezultat afectarea egalității de drepturi.
Astfel, nelegal este nu numai tratamentul discriminatoriu (care presupune intenția de a discrimina), dar si impactul discriminatoriu (care presupune o atitudine neutra, dar cu consecințe discriminatorii).
De asemenea, personalul instituției pârâte nu îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a fi funcționari publici, ținând cont de prevederile art.2 alin.3 din Legea nr. 188/1999, pentru următoarele motive: DGASPC sector 2 nu elaborează proiecte de acte normative și alte reglementări specifice autorității sau instituției publice si nu asigura avizarea acestora; nu elaborează proiectele politicilor și strategiilor, a programelor, a studiilor, analizelor și statisticilor necesare realizării și implementării politicilor publice si nici a documentației necesare executării legilor, în vederea realizării competenței autorității sau instituției publice; nu consiliază, controlează auditul public intern; nu colectează creanțe bugetare; nu realizează activități în conformitate cu strategia de informatizare a administrației publice.
În anul 2006 a fost inițiata o corespondenta intre DGASPC sector 2 si Agenția Naționala a Funcționarilor Publici, cu privire la trecerea angajaților pârâtei din bugetari contractuali in funcționari publici, care s-a soldat cu refuzul acordării avizului favorabil de către ANFP, deoarece a fost imposibil de identificat de către aceasta agenție, excepția in care se încadrează instituția pârâtă.
Reclamanta afirma, pe baza unei interpretări personale, faptul ca instituția noastră acționează in regim de putere publica pentru satisfacerea unui interes public, plecând de la faptul ca DGASPC este instituție publica cu personalitate juridica, așa cum prevede HG nr. 1434/2004.
Noțiunile de ordine publică, securitate publică, interes public, servicii publice etc. au semnificații diferite, sensul lor fiind stabilit de factorul politic din societate, în funcție de interesul acestuia la un moment dat.
F. de cele învederate si fata de apărările formulate in întâmpinarea din fond, recurenta a solicitat modificarea in tot a sentinței, in sensul respingerii ca neîntemeiata a cererii de chemare in judecata formulata de către Agenția Naționala a Funcționarilor Publici.
In drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr.292/2011 a asistentei sociale, HG nr. 1434/2004 privind atribuțiile si Regulamentul cadru de organizare si funcționare ale Direcției generale de asistenta sociala si protecția copilului, republicata; Legea nr.272/2004 privind protecția si promovarea drepturilor copilului, Legea nr.448/2006 privind protecția si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicata, cu modificările si completările ulterioare; art. 115-118,
La Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal cauza a fost înregistrată la data de 11.03.2013, sub nr._ .
Intimata – reclamantă Agenția Națională a Funcționarilor Publici (A.N.F.P.) a formulat întâmpinare la data de 25.11.2013, prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:
Potrivit art. 107 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, autoritățile și instituțiile publice au obligația de a solicita Agenției Naționale a Funcționarilor Publici avizul privind funcțiile publice în oricare dintre următoarele situații: "a) stabilirea sau modificarea structurii de funcții publice pentru fiecare autoritate și instituție publică, în parte, de către conducătorul acesteia ori prin hotărâre a consiliului județean sau, după caz, a consiliului local, pe baza activităților prevăzute la art. 2 alin. (3)”.
În temeiul art. 107 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999, C. L. al Sectorului 2 are obligația de a stabili funcții publice pentru personalul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2.
Actele normative în baza cărora funcționează Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului, respectiv Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului si H.G. nr. 1434/2004 privind atribuțiile și Regulamentul-cadru de organizare și funcționare ale Direcției generale de asistență socială și protecția copilului, nu conțin dispoziții speciale, derogatorii de la prevederile care impun instituțiilor publice stabilirea de funcții publice.
Aceste acte normative reglementează doar cadrul legal privind respectarea, promovarea și garantarea drepturilor copilului, respectiv funcționarea și atribuțiile D.G.A.S.P.C., iar nu modalitatea concretă în care trebuie să fie organizat personalul acesteia, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond, modalitate asupra căreia a înțeles să raporteze obiectul cererii de chemare în judecată.
Art. 105 alin. (2) și (3) din Legea 272 /2004 și art. 2 din H.G. nr. 1434 /2004 prevăd în mod expres că Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului este instituție publică cu personalitate juridică și care acționează în regim de putere publică pentru satisfacerea unui interes public.
În acest context, atribuțiile D.G.A.S.P.C. stabilite prin H.G. nr. 1434 /2004 presupun, astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond, activități și responsabilități, în scopul exercitării prerogativelor de putere publică, în sensul prevăzut de prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 188 /1999 și anume punerea în executare a legilor și a celorlalte acte normative, elaborarea proiectelor de acte normative și a altor reglementări specifice autorității sau instituției publice, gestionarea resurselor umane și a resurselor financiare, reprezentarea intereselor autorității sau instituției publice în raporturile acesteia cu persoanele fizice sau juridice de drept public sau privat din țară și străinătate, în limita competențelor stabilite de conducătorul autorității sau instituției publice, precum și reprezentarea injustiție a autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea.
De asemenea, în contextul în care Legea nr. 272 /2004 nu a prevăzut în mod expres tipurile de funcții publice ce trebuie să existe în cadrul D.G.A.S.P.C. (funcții publice și/sau contractuale) în vederea derulării activității instituției, față de specificul acesteia, care presupune exercitarea prerogativelor de autoritate publică, nici nu era necesar ca actul normativ menționat să prevadă funcții publice, fiind aplicabile dispozițiile art. 107 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999 cu modificările și completările ulterioare, care prevăd obligativitatea stabilirii de funcții publice.
In concluzie, având în vedere cele mai sus precizate, reclamanta a apreciat că instanța de fond a emis o hotărâre dată cu respectarea prevederilor legale, fapt pentru care a solicitat să se respingă recursul ca fiind nefondat și, în consecință, să se mențină dispozițiile sentinței, ca fiind temeinică și legală.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115-118, art. 246 alin. (2) Cod proc. civ., Legea nr. 188/1999, cu modificările și completările ulterioare, H.G. nr. 1434/2004, cu modificările și completările ulterioare, Legea 272/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Curtea constată următoarele:
Cu privire la recursul declarat de pârâtul C. L. Sector 2 București:
Într-un prim motiv de recurs, se invocă faptul că în mod greșit instanța de fond a admis cererea de chemare în judecată, apreciind că structura organizatorică a DGASPC urmează să fie stabilită prin numirea personalului în funcții publice.
Curtea constată că această critică face să se întrevadă o greșită înțelegere a dispozitivului sentinței recurate.
Astfel, nici reclamanta nu a cerut și nici prima instanță nu a reținut în considerente faptul că întreaga structură de funcții a DGASPC Sector 2 trebuie să fie cu funcții publice; dimpotrivă, prima instanță a reținut că, fără a exclude necesitatea personalului angajat pe baze contractuale, în cadrul DGASPC trebuie să existe un număr de posturi pentru funcțiile publice, de conducere și de execuție, având în vedere atribuțiile specifice care se încadrează în cele enunțate de lege și care implică un exercițiu de autoritate publică.
Recurentul a mai invocat faptul că legiuitorul a lăsat la latitudinea consiliului local atribuția de a stabili structura organizatorică a instituției.
Curtea constată că nici această afirmație nu poate fi reținută, câtă vreme nu pot fi încălcate, prin exercitarea discreționară a voinței autorității administrative, norme de ordine publică. Or, împrejurarea ca HG nr.1434/2004 care reglementează activitatea DGASPC nu cuprinde norme speciale de organizare internă este tocmai motivul pentru care se completează cu normele generale referitoare la aplicarea dispozițiilor Legii nr. 188 /1999, care in art.1 reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcționarii publici și autoritățile și instituțiile publice din administrația publică centrală și locală.
In consecința, Legea nr.272/2004 nu a prevăzut expres tipurile de funcții publice ce trebuie sa existe in cadrul DGASPC (funcții publice si /sau contractuale) in vederea derulării activității instituției, însa fata de specificul activității acesteia, care presupune exercitarea prerogativelor de autoritate publică, nici nu era necesar ca Legea nr. 272 /2004 să prevadă funcții publice, fiind aplicabile dispozițiile Legii nr. 188 /1999.
Nu era necesar a se solicita anularea HCL nr. 43/2005, așa cum a susținut recurentul, pentru a se putea admite cererea de chemare în judecată de față, deoarece acest act normativ nu cuprindea dispoziții contrare normelor generale în materie de organizare a instituțiilor publice.
Astfel, cât timp art.105 alin.2 și 3 din Legea nr. 272/ 2004 prevede ca Direcția generală de asistență socială și protecția copilului este instituție publică cu personalitate juridică, înființată în subordinea consiliului județean, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București, care preia, în mod corespunzător, funcțiile serviciului public de asistență socială de la nivelul județului și, respectiv, atribuțiile serviciului public de asistență socială de la nivelul sectoarelor municipiului București, iar alineatul 4 al aceluiași articol stabilește că structura organizatorică se aprobă prin hotărâre a consiliului județean, respectiv a consiliului local al sectorului municipiului București, care o înființează, astfel încât să asigure îndeplinirea în mod corespunzător a atribuțiilor ce îi revin, precum și realizarea deplină și exercitarea efectivă a drepturilor copilului, rezultă că această structură trebuie să respecte necesitatea de a exista funcțiile publice corespunzătoare, minime, pentru îndeplinirea atribuțiilor instituției.
In consecința, Legea nr.272/2004 nu a prevăzut expres tipurile de funcții publice ce trebuie sa existe in cadrul DGASPC (funcții publice si /sau contractuale) in vederea derulării activității instituției, însa fata de specificul activității acesteia, care presupune exercitarea prerogativelor de autoritate publică, nici nu era necesar ca Legea nr. 272 /2004 să prevadă funcții publice, fiind aplicabile dispozițiile Legii nr. 188 /1999.
Argumentul legat de specificul activității direcției nu răstoarnă legalitatea sentinței recurate, cât timp, așa cum s-a reținut mai sus, nu s-a statuat că toate funcțiile din cadrul acesteia trebuie să aibă natura de funcții publice, ci doar cele care, prin natura lor, presupun exercitarea prerogativelor de autoritate publică, direcția fiind liberă să păstreze personal contractual pe restul activităților desfășurate.
Nu se poate reține că direcția, în raport de activitatea specifică desfășurată, emite numai acte administrative menite să soluționeze situațiile concrete ale locuitorilor sectorului și care nu sunt acte de putere publică; este evident că în activitatea oricărei instituții publice sunt emise și acte de putere publică.
În ceea ce privește susținerea că dispoziția din art. 125 alin. 2 din Legea nr. 292/ 2011 este facultativă, astfel că funcțiile pot fi ocupate și de personal contractual, Curtea reține că acest text trebuie interpretat coroborat cu prev. art. 105 alin. (2) și (3) din Legea 272 /2004 și art. 2 din H.G. nr. 1434 /2004, care prevăd în mod expres că Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului este instituție publică cu personalitate juridică și care acționează în regim de putere publică pentru satisfacerea unui interes public. Astfel stând lucrurile, facultatea de care face vorbire textul este de fapt, prin prisma necesității respectării și a celorlalte dispoziții legale, o obligație; de fapt, textul invocat de recurentă nu face altceva decât să enumere posibilele funcții care pot avea natura de funcție publică.
Cu privire la recursul declarat de pârâta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2:
Curtea nu va mai analiza acele argumente deja invocate de către celălalt recurent și considerate nefondate, urmând a menține considerentele menționate mai sus în soluționarea primului recurs.
Cu privire la argumentul discriminării salariale ce s-ar crea prin existența a două categorii de angajați, unii contractuali, iar alții funcționari publici, Curtea constată că este nefondat; discriminarea presupune aplicarea unor tratament diferite persoanelor aflate în situații identice sau similare. Cât timp aceste persoane ar fi angajate pe baze diferite (funcționar public, respectiv personal contractual) și atribuțiile lor ar fi diferite (după cum s-a reținut mai sus, numai anumite atribuții pot fi exercitate în cadrul funcției publice), nu se pune problema discriminării între cele categorii, diferențele eventuale de salariu având temeiuri juridice și factuale diferite.
Argumentul recurentei, în sensul că personalul instituției nu îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a fi funcționari publici, ținând cont de prevederile art. 2 alin. 3 din Legea nr. 188 /1999, nu poate fi reținut, cât timp modul specific de desfășurare a activității presupune exercitarea prerogativelor de autoritate publică, ceea ce se încadrează la alineatul 3 invocat de recurentă.
Corespondența din 2006 invocată de recurentă este nerelevantă, mai ales că ceea ce pare a se fi solicitat atunci de către pârâtă era trecerea tuturor angajaților contractuali la categoria funcționarilor publici, ceea ce s-a statuat deja de mai multe ori până acum că nu constituie sensul avut în vedere de legiuitor.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate împotriva Sentinței civile nr.500 din data de 31.01.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ de recurenții – pârâți C. L. Sector 2 București și Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2, în contradictoriu cu intimata – reclamantă Agenția Națională a Funcționarilor Publici, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 ianuarie 2014.
Președinte Judecător Judecător Grefier
A. V. M. M. P. M. D. R. B.
Red./Tehnored. A.V./2 ex./ data red. 12.02.2014
T.B. – S.9 – jud. fond I. S.
← Pretentii. Decizia nr. 6061/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 575/2014. Curtea de Apel... → |
---|