Despăgubire. Decizia nr. 8980/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8980/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-12-2014 în dosarul nr. 4265/2/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.8980
Ședința publică din data de 03 decembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. D.
JUDECĂTOR - A. M.
JUDECĂTOR - M. M. P.
GREFIER - E. S.
Pe rol soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuenții D. N. și D. M. împotriva deciziei civile nr. 4090/10.10.2013 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. în dosarul nr._ * în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. P. COMISIA NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR și intimații reclamanți D. C., M. A., S. M., D. M. având ca obiect despăgubire.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Față de lipsa părților, Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că la data de 06.11.2014, prin serviciul registratură, revizuenții au depus dovada comunicării motivelor de revizuire către CNCI, iar la data de 28.11.2014, intimata CNCI a depus întâmpinare în 3 exemplare, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care:
Față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, Curtea reține cererea de revizuire spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
P. Sentința civilă nr. 6635/20.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții D. N., D. C., M. A., S. M. și D. M. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
P. Decizia civilă nr. 4090/10.10.2013 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ * a fost respins recursul formulat de recurenții reclamanți D. N. și D. M., ca nefondat.
Împotriva acestei decizii recurenții reclamanți au formulat revizuire învederând că sunt întrunite condițiile prevăzute de instituția revizuirii, și anume:
1)textul legal (disp. art. 34 din L. 165/2013) a fost declarat neconstituțional în urma sesizărilor formulate în astfel de dosare;
2)norma constatată neconstituțională a fost determinantă în soluționarea cauzei, de altfel instanța de recurs și-a argumentat soluția de admitere a recursului făcând referiri largi referiri la norma de drept declarata neconstitutională;
3)Hotărârea a fost pronunțata de instanța de recurs prin evocarea fondului, în sensul ca instanța investita cu judecarea recursului a analizat probele administrate și raporturile dintre parti.
Astfel, în speța instanța de recurs trebuia sa se rezume doar la constatarea incidenței în speța a disp. art. 2 alin.(l) lit.(h) din L.554/2004 care consacra termenul de soluționare de 30 de zile pentru procedurile administrative, raportat la disp. art. 6 paragraf 1 din CEDO și disp. art. 1 din Primul Protocol adițional la CEDO, disp. art. 34 din L.165/2013 neputând fi aplicate retroactiv în recurs, așa precum de altfel a constatat Curtea Constituționala.
De asemenea s-a solicitat să se constate ca, în conformitate cu disp. art. 4 teza II din L. 165/2013, în prezent în vigoare și nedeclarate a fi neconstituționale de către Curtea Constituționala:
„Dispozițiile prezentei legi se aplica cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile investite de lege, nesoluționate pana la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Instanța de recurs trebuia sa aplice în speța și disp. art. 41 alin.(l) din L. 165/2013: „(1) Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de . prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, ramase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în transe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014, cu precizarea ca în speța sentința cuprinde în dispozitiv expresia verbis suma de bani stabilita ca și despăgubire și este definitiva și irevocabila.
În plus fata de acestea, Sentința Civila nr. 552/A/03.11.2009 pronunțata de către Curtea de Apel București rămasa definitiva și irevocabila prin pronunțarea Deciziei Civile 5763/02.11.2010 de către Î.C.C.J, prin care a fost stabilit dreptul la despăgubiri bănești în cuantum de 6.239.698 lei nu a putut fi executata, rămânând fără efecte timp de 4 ani de zile, iar pe cale de consecința, în speța au fost încălcate și disp. art. 6 alin.(l) din CEDO:
„(...) Cu toate acestea, acest drept este iluzoriu atunci când ordinea juridica interna a unui stat contractant permite ca o hotărâre judiciara definitiva și obligatorie sa rămână fara efect, prejudiciind astfel una dintre parți. . de neconceput ca art. 6 alin.l sa descrie în detaliu garanțiile de procedura acordate pârtilor - echitate, publicitate și celeritate - și sa nu protejeze executarea hotărârilor judecătorești; o interpretare a art. 6, în sensul ca el vizează exclusive dreptul de acces la instanța și garanțiile procedurale, ar risca sa creeze situații incompatibile cu principiul preeminentei dreptului pe care statele contractante s-au angajat sa-l respecte, o data cu ratificarea convenției.
Executarea unei hotărâri pronunțate de o instanța trebuie deci considerata ca făcând parte integranta din «procedura» în sensul art. 6; de altfel, Curtea s-a pronunțat în acest sens (a se vedea hotărârile Di Pede împotriva Italiei și Zappia împotriva Italiei din 26 septembrie 1996, Colecția de hotărâri și decizii, 1996 - IV, pag. 1.383 - 1.384, alin. 20 -24 și, respectiv pag 1.410 - 1.411, alin 16 -20)". (Hotărârea Hornsby mai sus citata, pag. 510, alin.40) - ( Curtea Europeana a Drepturilor Omului - Strasbourg - opinia separata a judecătorului Sir Nicolás Bratza, la care se alătura și domnul judecător Zupancic - Hotărârea CEDO în cauza pilot Brumarescu vs. România, din 28.10.1999 )
„(...)De asemenea, Curtea reamintește ca dreptul la o instanța judecătoreasca nu se rezuma numai la un drept teoretic de a obține recunoașterea dreptului printr-o hotărâre definitiva, ci ca el cuprinde și speranța legitima ca aceasta hotărâre va fi executata. Protecția efectiva a justițiabilului și restabilirea legalității presupun obligația administrației de a se conforma unei sentințe sau decizii pronunțate în domeniul respectiv de cel mai înalt organ jurisdicțional în materie administrativa al statului [M. și D. împotriva României (dec), nr. 60.861/00, §§ 66-67, CEDO 2005-VI și, mutatis mutandis, Ártico împotriva Italiei, 13 mai 1980 “
- Curtea Europeana a Drepturilor Omului - pct. 30 din Cauza Faimblat vs. România - Strasbourg - Hotărârea din 13 ianuarie 20.
În drept, au fost invocate disp. art. 4 teza II rap. la 41.1 din L.165/2013, disp. art. 322 - 328 Vechiul Cod proc. Civ., disp. L.554/2004, disp. art. 1 din Primul Protocol adițional la CEDO, disp. art. 6 și 13 din CEDO.
În cauză, intimata Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor în calitate de continuatoare în drepturi a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire.
Asupra admisibilității cererii de revizuire, Curtea constată următoarele:
Cu prioritate se observă că cererea nu este motivată în drept, în sensul că nu se indică expres cazul de revizuire avut în vedere la sesizarea instanței, fiind menționate cu un pronunțat caracter echivoc, inclusiv din perspectiva situației de fapt învederate, prevederile art. 322-328 C.pr.civ.
În consecință, având în vedere și legislația incidentă speței, se constată că singurele susțineri din cererea de revizuire care ar putea avea relevanță asupra admisibilității sunt cele referitoare la invocarea neconstituționalității și a neconvenționalității dispozițiilor Legii nr. 165/2013, fiind susceptibile de încadrare în prev. art. 322 pct. 9 și 10 Cod de Procedură Civilă.
În rest, toate celelalte susțineri nu au aptitudinea de a se putea încadra în vreun motiv de revizuire, din perspectiva acestora, constatându-se inadmisibilitatea acestor critici.
Astfel, în primul rând, conform prev. art. 322 pct. 9 Cod de Procedură Civilă, revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere „dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.”
În ceea ce privește admisibilitatea cererii de revizuire pe acest motiv, se face trimitere în cererea de revizuire la Cauza Di Pede împotriva Italiei și Zappia împotriva Italiei, Hotărârea Hornsby, opinia separată a judecătorului Sir Nicolas Bratza și a judecătorului Zupancic în cauza pilot Brumărescu vs. România, Cauza M. și D. împotriva României, Artico împotriva Italiei, Cauza Faimblat împotriva României.
Curtea reține că acest caz de revizuire are în vedere situația pronunțării unei hotărârii de condamnare CEDO în chiar cauza în care se formulează cererea de revizuire; sintagma „revizuirea hotărârii pronunțate” statuează în mod clar că este vorba despre cererea de revizuire a hotărârii judecătorești naționale, în raport de care CEDO a constatat o încălcare a Convenției, iar nu despre orice alte hotărâri CEDO pronunțate în alte cauze, fie și similare.
Curtea a dat o interpretare consecventă în sensul că redeschiderea (ca urmare a cererii de revizuire întemeiate pe prev. art. 322 pct. 9 Cod de Procedură Civilă) procesului care a dus la hotărârea de condamnare a statului de către CEDO este tocmai modalitatea de reparație a prejudiciului suferit de parte; or, în prezenta cauză, revizuentul invocă hotărâri CEDO care nu îl privesc, pronunțate în alte cauze.
Pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția EDO ori a dispozițiilor art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția EDO nu constituie un argument pertinent pentru admiterea cererii de revizuire, neîncadrându-se în ipoteza normei legale.
Ca urmare, revizuirea întemeiată pe art. 322 pct. 9 Cod de Procedură Civilă, este inadmisibilă.
În al doilea rând, conform prev. art. 322 pct. 10 Cod de Procedură Civilă, revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere „dacă, după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională legea, ordonanța ori o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță care a făcut obiectul acelei excepții ori alte dispoziții din actul atacat, care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare.”
Revizuentul a invocat Deciziile nr. 88/2014 și nr. 269/2014, ambele ale Curții Constituționale.
Curtea reține însă că textul art. 322 pct. 10 Cod de Procedură Civilă este clar, o condiție de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe acest motiv fiind ca excepția de neconstituționalitate să fi fost invocată în chiar cauza a cărei revizuire se solicită. Or, din analiza deciziei atacate cu revizuire, dar și a întregului dosar de fond și de recurs, rezultă că o asemenea excepție nu a fost invocată. P. urmare, legiuitorul nu a deschis calea revizuirii de plano ca urmare a admiterii oricărei excepții de neconstituționalitate, ci numai calea revizuirii în chiar cauza în care s-a invocat și s-a admis această excepție.
Astfel, și revizuirea întemeiată pe disp. art. 322 pct. 10 Cod de Procedură Civilă este inadmisibilă.
În concluzie, Curtea, în temeiul art. 326 alin. 3 Cod de Procedură Civilă, Curtea va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenții D. N. și D. M. reprezentați prin av. I. L. cu dom. procesual în București, ., ., . împotriva deciziei civile nr. 4090/10.10.2013 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. în dosarul nr._ * în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. P. COMISIA NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR cu sediul în București, .. 202, sector 1 și intimații reclamanți D. C., M. A., S. M., D. M. reprezentați prin av. I. L. cu dom. procesual în București, ., ., ., ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03 decembrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. D. A. M. M. M. P.
GREFIER
E. S.
Red./Dact. MMP
2 ex. – 20.01.2015
Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C.
Jud. recurs A. J.
| ← Pretentii. Decizia nr. 8211/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 6152/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
