Pretentii. Decizia nr. 8347/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8347/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-11-2014 în dosarul nr. 1017/98/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 8347
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 11.11.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: H. P.
JUDECĂTOR: A. M. G.
JUDECĂTOR: O. S.
GREFIER: E. S. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul-reclamant C. I. F. împotriva sentinței civile nr. 1330/23.07.2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița, Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița, având ca obiect „pretenții-taxă de poluare.”
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că recurentul-reclamant a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 223 alin. 3 din Codul de procedură civilă, iar la data de 22.10.2014, prin serviciul registratură, intimata-pârâtă a depus întâmpinare, în 2 exemplare, după care:
Curtea, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
având în vedere prevederile art. 499 din Codul de procedură civilă, potrivit cu care „Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare”, reține:
I. Prin sentința civilă nr.1330/F din 23.07.2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul Ialomița - Secția Civilă a respins ca nefondate excepțiile inadmisibilității cererii, invocată de pârâta Direcția Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița, precum și cererea reclamantului C. I.-F. de restituire a sumei de 4.875 lei achitată la data de 9 iulie 2013 în baza OUG nr.9/2013, în motivare reținându-se că taxa timbru de mediu pentru autovehicule este obligatorie indiferent de proveniența sau vechimea acestora.
II. Împotriva acestei sentințe, ce i-a fost comunicată la 04.08.2014, a declarat recurs, înregistrat la 20.08.2014, reclamantul C. I.-Forinel solicitând modificarea hotărârii recurate și, pe fond, admiterea cererii și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 4.875 lei, achitată cu chitanța . nr._/09.07.2013.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 punctul 9 din Codul de procedură civilă, recurentul arată:
- OUG 9/2013 are efect discriminatoriu deoarece plata timbrului de mediu este legată de faptul înmatriculării autovehiculelor deși legiuitorul a reglementat aceste noțiuni în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea aerului, ceea ce ar implica instituirea unei taxe de poluare pentru absolut toate autovehiculele care produc un anumit grad de poluare, indiferent de locul de unde acestea sunt achiziționate.
Susține recurentul că taxa contravine dispozițiilor art.90 din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene, este discriminatorie și ilegală în condițiile în care pentru proprietarii de mașini euro 3 și euro 4, conform algoritmului de calcul stabilit în OUG 9/2013, aceasta ajunge chiar să depășească valoarea autoturismului, având ca efect descurajarea importului si punerii in circulație a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, de vechime medie sau foarte noi in detrimentul celor foarte vechi (celor de peste 14 ani care au o cota de reducere de peste 90%). Aceasta reducere încalcă Principiul European „poluatorul plătește”, strâns legat de principiul „prevenirii poluării la sursă", care presupune că „oricine produce daune mediului, pericole sau riscuri, este responsabil sa evite, sa reducă si sa combată acele daune, pericole si riscuri in acest scop politica de mediu a CE va determina pe cel responsabil sa plătească costurile de aducere a mediului in stadiul dinaintea provocării daunelor".
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor, în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art.90 din Tratatul Comunității Europene trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate sa fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
- Prin stabilirea taxei de mediu i se încalcă dreptul de proprietate, apărat atât de Constituția României cât și de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, deoarece, în condițiile în care i se impune un timbru de mediu care este foarte mare, este determinat să nu-și poată exercita dreptul de dispoziție prin înstrăinarea autoturismului achiziționat, drept de care dispune în virtutea dreptului de proprietate.
Cererea de recurs a fost legal timbrată cu suma de 100 lei, conform srt.24 din OUG nr.80/2013.
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea soluției instanței de fond, arătând în esență că taxa litigioasă nu contravine dreptului Uniunii Europene în materie.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 din Noul Cod de procedură civilă și a solicitat judecata în lipsă.
Recurentul-reclamant nu a depus răspuns la întâmpinare.
Examinând sentința recurată prin prisma dispozițiilor legale incidente și a materialului probator administrat, pentru considerentele ce succed Curtea constată nefondate criticile recurentului, ce pot fi încadrate în motivul de recurs reglementat la art. 488 alin. 1 pct.8 din Noul Cod de procedură civilă - încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, în speță, dată fiind data sesizării instanței, nefiind incidente prevederile art.304 pct.9 din codul de procedură civilă de la 1865.
- Curtea apreciază că instanța de fond a reținut corect conformitatea timbrului de mediu cu prevederile art. 110 din TFUE întrucât dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2013 nu au efectul constatat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în privința reglementărilor anterioare - Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule - de descurajare a importului și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre ale Uniunii Europene și nu aduc atingere principiului de asigurare a liberei circulații a mărfurilor între statele membre ale Uniunii Europene în condiții normale de concurență.
Astfel cum se arată în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2013 "prin adoptarea prezentului act normativ se asigură conformarea cu recomandările Comisiei Europene cuprinse în comunicarea din 14 decembrie 2012 potrivit căreia taxarea autoturismelor să nu se bazeze pe criterii specifice tehnologice, ci pe performanțe obiective, disponibile în mod obișnuit și relevante din punctul de vedere al politicilor, cum ar fi emisiile de CO2. Totodată, în elaborarea prezentului act normativ s-a ținut cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale".
Prin OUG nr. 9/2013, legiuitorul intern a urmărit înlăturarea văditei diferențe de tratament fiscal instituite sub imperiul reglementărilor anterioare între autovehiculele importate din statele membre ale Uniunii Europene în vederea punerii lor în circulație în România și produsele naționale, stabilind că timbrul de mediu se va datora și pentru produsele naționale cu privire la care nu s-au achitat sarcinile fiscale prevăzute de reglementările anterioare, precum și pentru acele autovehicule pentru care, chiar dacă aceste sarcini fiscale s-au aplicat, ulterior persoanele cărora li s-au efectuat aceste prelevări de natură fiscală au obținut restituirea lor, ca urmare a unei proceduri judiciare.
Conform art. 4 din OUG nr. 9/2013, timbrul de mediu se datorează: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului; c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării; d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Ca atare, după data de 01.01.2013 nu mai există nicio discriminare sau influențare a comportamentului cumpărătorilor de autoturisme second-hand.
- Sunt neîntemeiate și susținerile privind atingerea adusă prin OUG nr.9/2013 dreptului de proprietate al recurentului pe motiv că achitarea timbrului de mediu l-ar împiedica să își exercite dreptul de dispoziție asupra autoturismului prin înstrăinarea acestuia.
Probabil recurentul a avut în vedere situația în care ar fi refuzat achitarea taxei, situație în care, nefiind posibilă înmatricularea autoturismului, nu ar fi fost posibilă nici înstrăinarea sa, însă această ipoteză nu se regăsește în speță, suma datorată cu acest titlu, ce se plătește o singură dată, fiind achitată.
În consecință, în raport de dispozițiile art. 496 și 498 din Codul de procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, fiind nefondat, recursul formulat de recurentul-reclamant C. I. F., cu domiciliul în Fetești, . A, ., etaj 3, ., împotriva sentinței civile nr. 1330/23.07.2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița, Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița, cu sediul în Slobozia, ..14, Ansamblul Peco, județul Ialomița.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.11.2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
H. P. A.M. G. O. S. E. S. M.
Red./th.red.Jud. A.M.G./gref. E.S.M.
4 ex. – 27.11.204
Tribunalul Ialomița
Judecător R. D.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1096/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 3865/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
