Pretentii. Decizia nr. 3865/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3865/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-05-2014 în dosarul nr. 34019/3/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A-VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 3865
Ședința publică de la 16.05.2014.
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE P. S.
JUDECĂTOR V. R. M.
JUDECĂTOR F. I.
GREFIER M. LUCREȚIA
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta – pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea Administrației Sectorului 1 a Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.5659/19.11..2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/3/2012, în contradictoriu cu intimatul – reclamant B. F. M., cu intimata – pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și cu intimata – chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică NU au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Curtea, deliberând asupra oportunității reunirii dosarului nr._ /CA/2012 / a1 trimis de la Completul 5 Recurs, cu dosarul de față, nr._, aflat pe rolul Completului 13 Recurs, constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 164 alineat 1 C.pr.civ., între cele două cauze existând o strânsă legătură, motiv pentru care apreciază că se impune judecarea lor împreună.
Pe cale de consecință, conexează cele două cauze și atașează dosarul nr._ /a1 – trimis de la Completul 5 Recurs, la dosarul de față nr._, aflat pe rolul Completului 13 Recurs, fiind învestită și cu soluționarea recursului declarat de recurenta – pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea Administrației Sectorului 1 a Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 5996/03.12.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/3/2012, în contradictoriu cu intimatul – reclamant B. F. M., cu intimata – pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și cu intimata – chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Totodată, constatând că, prin ambele cereri de recurs, conexe, s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 alineat 2 C.pr.civ.; nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursurilor, conexe, ce fac obiectul pricinii dedusă judecății.
CURTEA,
Asupra recursurilor conexe, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5659/19.11..2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/3/2012 s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ANAF și s-a respins acțiunea, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. S-a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei AFP sector 1. S-a admis acțiunea formulată de reclamantul B. F. M. în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU. A fost obligată pârâta la restituirea către reclamant a sumei de_ lei, cu dobânda legală aferentă. S-a respins cererea de chemare în garanție, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București, in reprezentarea Administrației Sector 1 a Finanțelor Publice București în motivare, arătând, în esență, că:
Hotărârea este in parte netemeinica si nelegala fiind data cu aplicarea greșita a legii (art. 304 pct. 9 Cod Procedura Civila).
1. În mod nelegal instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice Sector 1.
Astfel, a învederat recurenta că, în conformitate cu dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, privind taxa de poluare si H.G. nr.686/2008, privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr.50/2008, se stabilește temeiul legal al încasarii acestei taxe de poluare achitată de către contribuabil cu ocazia înmatriculării autoturismului, arătându-se faptul că aceasta taxă de poluare a fost instituită de organul legislativ respectând normele de drept comunitar si in scopul asigurării protecției mediului si finanțării unor programe si proiecte pentru protecția mediului.
De asemenea, prin actul normativ menționat mai sus, in cadrul articolul 1, se menționează cărui buget se face venit taxa de poluare încasata, astfel că instituția căreia ii revine obligația administrării si gestionarii acestui bugetului in calitate de titular este Administrația F. pentru Mediu.
Având in vedere faptul ca taxa de poluare achitata de către intimatul-petent nu se face venit la bugetul de stat aflat in administrarea organului fiscal Administrației Finanțelor Publice Sector 1, conform dispozițiilor art.16 din O.G. nr. 92/2003, s-a solicitat admiterea acestui motiv de recurs si modificarea sentinței recurate, in sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive si respingerea acțiunii ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
2. În ceea ce privește fondul cauzei, a susținut recurenta că instanța de fond în mod nelegal a admis acțiunea, având în vedere că taxa de poluare a fost calculată și percepută în temeiul unui act normativ în vigoare, OUG nr. 50/2008.
3. În mod nelegal s-a respins cererea sa de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, deoarece erau îndeplinite condițiile art. 60 și urm. C. proc. civ.
4. În mod greșit a fost obligată la plata dobânzii legale aferente sumei solicitate, nefiind întrunite cerințele legale pentru acordarea acesteia.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 alin. 9 din Codul de procedura civila, O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, H.G. 109/2009 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscala, H.G. 34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, O.M.F.P. nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, O.M.E.F. nr. 418/2007 pentru aprobarea Procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, Legea nr. 157/2005, Constituția României.
La data de 28.01.2014 Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București, in reprezentarea Administrației Sector 1 a Finanțelor Publice București a formulat recurs și împotriva sentinței civile nr. 5996/03.12.2013 pronunțată de Tribunalul București secția a IX-a în dosarul nr._/3/2012/a1.
În motivare, a arătat că, prin sentința recurată, instanța a admis cererea formulată de B. F. și a dispus completarea hotărârii nr. 5659/19.11.2013 pronunțată în dosarul nr._, în sensul obligării sale la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxa de timbru în cuantum de 42 lei și onorariu avocat de 1300 lei.
Consideră recurenta că, în cauză, nu erau întrunite condițiile prevăzute de art. 274 C. Proc. Civ., pe de o parte, iar, pe de alta,întrucât, potrivit art. 45 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013 reclamantul ar avea posibilitatea să solicite taxa judiciară de timbru prin cerere adresată unității administrativ teritoriale la care a fost achitată, punând, totodată, în executarea hotărârea recurată și îmbogățindu-se, astfel, fără justă cauză.
De asemenea, a învederat recurenta că onorariul de avocat acordat este excesiv, prin raportare la criteriile stabilite de Curtea Europeană de Justiție în jurisprudența sa.
În drept, au fost invocate disp. art. 304 ind. 1 C. Proc. Civ.
Asupra recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 5659/19.11.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/3/2012, constatând că este competentă să procedeze la soluționare în condițiile art. 3 pct. 3 și art. 299 C.pr.civ. (1865) rap. la art. 10 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, Curtea analizând sentința civilă recurată, prin prisma criticilor formulate și observând disp. art. 3041 C.pr.civ. (1865), reține următoarele:
I. Dezlegarea dată de către tribunal excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrației Finanțelor Publice Sector 1 este legală.
In general, calitatea procesuala presupune existenta unei identitati intre persoana reclamantului si persoana care este titular al dreptului incalcat (calitatea procesuala activa) sau intre persoana paratului si cel obligat sa respecte dreptul (calitatea procesuala pasiva).
In cadrul actiunii in contencios administrativ, calitatea procesuala pasiva apartine, potrivit legii (art. 1 alin. 1 rap. la art. 2 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 554/2004), autoritatii publice care a emis (adoptat) actul atacat (organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale), indiferent de faptul ca aceasta are sau nu personalitate juridica civila, fiind suficienta capacitatea juridica administrativa.
Capacitatea juridica administrativa a autoritatii publice desemneaza aptitudinea acesteia, prevazuta de lege, de a realiza prerogative de putere publica, asigurand organizarea executarii si executarea in concret a legii, altfel spus, aptitudinea de a participa ca subiect independent in raporturi de drept administrativ, inclusiv in litigiile generate de aceste raporturi juridice.
Desi aceasta notiune nu trebuie confundata cu cea de competenta, este evident ca orice autoritate publica este parte in raporturile de drept administrativ nascute din propriile acte de autoritate emise (adoptate) ca urmare a exercitarii atributiilor sale.
Apoi, in raporturile procedural-fiscale, calitatea de subiect activ revine statului si unitatilor administrativ-teritoriale (art. 17 alin. 1 C.proc.fisc.).
In concret, insa, in raporturile juridice de drept procedural fiscal stau “organele fiscale” determinate potrivit prevederilor art. 17 alin. 3-5 C.proc.fisc., statul fiind reprezentat de Ministerul Finantelor Publice, prin A. N. de Administrare Fiscala si unitatile sale subordonate cu personalitate juridica.
Aceste organe au competenta generala privind administrarea creantelor fiscale, astfel ca, ori de cate ori competenta administrarii unor anumite categorii de creante fiscale nu este atribuita printr-un act normativ cu putere de lege altor organe, aceasta competenta apartine organelor fiscale mentionate.
Conform prevederilor art. 5 alin. 1 si art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008, respectiv art. 3 alin. 1 din H.G. nr. 686/2008, activitatile privind stabilirea si colectarea taxei sunt in competenta organelor fiscale din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
In cauza, Curtea constată că potrivit prevederilor art. 2 din OMFP nr. 1899/2004, restituirea sumelor plătite ca si obligații fiscale se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii si înregistrării cererii acestuia la organul fiscal căruia îi revine competenta de administrare a creanțelor bugetare, potrivit art. 33 din O.G. nr. 92/2003, în speță acesta fiind Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 1 București.
Faptul că, în cauză, în temeiul dispozițiilor OUG nr. 50/2008 și ale HG nr. 686/2008, ulterior sumele sunt transferate în contul Administrației F. pentru Mediu, nu conduce la stabilirea unei identități între aceasta din urmă și cel care are calitatea de debitor în raportul juridic dedus judecății, pentru a putea fi admisă excepția invocată de recurentă.
II. Instanța de fond a instituit în mod legal în sarcina pârâtei A.F.P. Sector 1 București obligația de restituire a taxei pe poluare, întrucât reglementarea națională a taxei pe poluare, reprezentată de O.U.G. nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare, este contrară art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, prin regimul discriminatoriu instituit pentru vehiculele de ocazie importate în România dintr-un stat membru al Uniunii Europene și reînmatriculate pe teritoriul României, față de vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008 pe teritoriul național și pentru care, cu ocazia reînmatriculării, taxa pe poluare nu se percepe.
În acest sens, a statuat Curtea de Justiție prin hotărârea pronunțată la 7 aprilie 2011, în cauza C-402/09, T., confirmată prin Hotărârea pronunțată la 7 iulie 2011, în cauza C-263/10 N., prin care a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa pe poluare) doar pentru autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România, după . O.U.G. nr. 50/2008, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie, fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
III. În ce privește criticile părții recurente - pârâte sub aspectul dobânzii legale, Curtea arată că și acestea sunt lipsite de temei.
Astfel, tribunalul a constatat că reclamantul pretinde un drept de creanță accesoriu, fundamentându-și pretențiile pe lipsirea sa o perioadă de timp de folosința sumei de bani plătite cu titlu de taxă de poluare și pe întârzierea restituirii acesteia.
Potrivit dispozițiilor art. 124 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (Dobânzi în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget):
(1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
(2) Dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de prezentul cod și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori.
Conform art. 70 din același act normativ (Termenul de soluționare a cererilor contribuabililor):
(1) Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.
(2) În situațiile în care, pentru soluționarea cererii, sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate.
Prevederile art. 124 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 reprezintă o excepție de la regula instituită de dispozițiile art. 994 C.civ. din 1864 și sunt incidente chiar și în cazul în care sumele de bani de restituit au fost „plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale”, astfel cum prevede art. 117 lit. d din O.G. nr. 92/2003, respectiv și atunci când cel ce a primit plata a fost de rea-credință, cum este cazul statului român, care prin autoritățile sale – legislativ și executiv – a instituit o taxă neconformă cu Tratatul pentru Funcționarea Uniunii Europene.
Având în vedere posibilitatea reglementării de către statele membre ale Uniunii Europene a unor proceduri de restituire a taxelor percepute cu încălcarea dreptului comunitar, cu respectarea principiului echivalenței și a principiului efectivității, aceasta presupune aplicarea dispozițiilor legale cu caracter special în materie fiscală.
În ceea ce privește exigibilitatea dobânzii, corect tribunalul a reținut că va fi calculată de la data plății până la data restituirii efective, față de cele statuate prin hotărârea CJUE din 18 aprilie 2013 pronunțată în cauza M. I., C-565/11.
IV. Asupra cererii de chemare în garanție formulată de pârâtă:
Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 și H.G. nr. 686/2008, taxa de poluare încasată se constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, iar potrivit art. 60 alin. 1 C.pr.civ., partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni, cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
H.G. nr. 686/2008 privind normele de aplicare a O.U.G nr. 50/2008 reglementează, în cadrul art. 3 alin. 5-8, modalitatea în care se transferă suma încasată cu titlu de taxa de poluare de către Trezoreria Statului către destinatarul acestei taxe de poluare - Administrația F. Pentru Mediu, respectiv: Taxa se achită în lei de contribuabili, prin virament sau în numerar, la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal la care aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe sau își au domiciliul fiscal, în contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule",codificat cu codul de identificare fiscală a contribuabililor persoane fizice sau juridice. În ultima zi lucrătoare a lunii, unitățile Trezoreriei Statului transferă în contul 50.17 "Disponibil al fondului pentru mediu", deschis pe numele Administrației F. pentru Mediu la Trezoreria Sectorului 6. sumele colectate în contul prevăzut la alin. 4. Transferul sumelor se efectuează din contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscală atribuit Trezoreriei Statului (_), la nivelul soldului creditor al contului. Concomitent cu efectuarea operațiunilor de transfer prevăzute la alin. 6, unitățile Trezoreriei Statului transmit în sistem electronic Administrației F. pentru Mediu un fișier conținând toate operațiunile efectuate prin contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule.
Prin urmare, în condițiile în care textele de lege prevăd că taxa de poluare se achită de contribuabili, prin virament sau în numerar, la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal la care aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe sau își au domiciliul fiscal, organ fiscal care și stabilește taxa prin act administrativ fiscal, iar ulterior sumele sunt transferate în contul Administrației F. pentru Mediu, rezultă, fără echivoc, atât raporturile fiscale dintre contribuabili și administrațiile finanțelor publice, cât și raporturile juridice dintre acestea din urmă și Administrația F. pentru Mediu.
Pârâta Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice a Municipiului București este îndreptățită a se regresa împotriva Administrației F. pentru Mediu în situația în care este obligată la restituirea taxei de poluare încasate, întrucât potrivit dispozițiilor legale amintite a virat suma respectivă la bugetul F. pentru mediu, gestionat de Administrația F. pentru Mediu. Bugetele administrațiilor finanțelor publice fiind distincte, din punct de vedere legal de bugetul F. pentru mediu, este evident că administrațiilor finanțelor publice, în situația în care sunt obligate la restituirea taxei de poluare încasate, se pot îndrepta împotriva Administrației F. pentru Mediu cel puțin pe temeiul îmbogățirii fără justă cauză.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul disp. art. 312 alin. 1 teza I și alin. 2 C. proc. civ., va admite recursul și va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va admite cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, dispunând obligarea acesteia la plata către Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice București a sumelor ce fac obiectul cererii principale, respectiv_ lei. Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
Cât privește recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 5996/03.12.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/3/2012/a1, în contradictoriu cu intimatul – reclamant B. F. M., cu intimata – pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și cu intimata – chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, Curtea constată:
Potrivit art. 274 alin. 1 C.pr.civ. (1865) „Partea care cade în pretențiuni va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”. În cauză, prin admiterea cererii, pârâta a căzut în „pretențiuni”, fiind astfel în culpă procesuală pentru declanșarea și desfășurarea unui litigiu finalizat prin infirmarea apărărilor emise. Pe cale de consecință, este ținută în cond. art. 274 C.pr.civ. să despăgubească partea adversă pentru prejudiciul suferit ca urmare a desfășurării procesului, adică să plătească echivalentul cheltuielilor de judecată suportate de reclamant cu litigiul purtat la Tribunalul București.
Cât despre acordarea cheltuielilor de judecată doar părții care a câștigat în mod irevocabil procesul, după cum susține partea recurentă, Curtea subliniază, pe de o parte, că prin soluția de față, câștigă procesul în mod irevocabil partea reclamantă, iar, pe de altă parte, interpretarea pretinsă de partea recurentă nesocotește atât litera, cât și spiritul art. 274 C.pr.civ., reglementare menită a asigura părții care câștigă procesul într-o anumită etapă procesuală posibilitatea de a-și recupera cheltuielile de judecată aferente, efectiva lor recuperare depinzând de măsura în care hotărârea care i le recunoaște rămâne sau nu irevocabilă; a considera că acordarea de cheltuieli de judecată este condiționată de câștigarea irevocabilă a unui proces ar echivala cu dreptul părții interesate de a le recupera exclusiv pe cale separată, abia după soluționarea irevocabilă a acelui proces, căci doar la un astfel de moment se știe cine a câștigat și cine a căzut în pretențiuni, irevocabil, interpretare ce nu poate fi acceptată în raport de textul clar al art. 274 C.pr.civ.
De asemenea, nu pot fi primite susținerile recurentei referitoare la incidența art. 45 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013, conform căruia reclamantul ar avea posibilitatea să solicite taxa judiciară de timbru prin cerere adresată unității administrativ teritoriale la care a fost achitată, punând, totodată, în executarea hotărârea recurată și îmbogățindu-se, astfel, fără justă cauză.
Aceasta deoarece, în primul rând, în speță nu au aplicabilitate dispozițiile OUG nr. 80/2013, cauza fiind înregistrată anterior intrării acestui act normativ în vigoare, prin urmare fiind suspusă prevederilor Legii nr. 146/1997, iar, pe de altă parte, nu ne aflăm într-o contestație la executare pentru ca reclamantul să se prevaleze de respectivele dispoziții.
Sunt întemeiate, însă, criticile recurentei referitoare la cuantumul onorariului de avocat acordat reclamantului prin sentința de completare.
Astfel, Curtea consideră că acesta – 1300 lei – nu se justifică față de criteriile stabilite de art. 274 alin. 3 C. Proc. Civ., ”valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat” ori cele statuate de jurisprudența națională și a Curții Europene a Drepturilor Omului.
Respectiv, se constată că este vorba despre o speță ce nu implică o complexitate deosebită raportat la practica uniformă la nivel național, care nu ridică probleme dificile de drept, iar munca apărătorului a constat în redactare acțiune tip și prezență la două termene de judecată, îndeplinind minimul de activități.
Prin prisma celor de mai sus, Curtea va admite recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 5996/03.12.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/3/2012/a1 și va modifică în parte sentința, în sensul că: va admite în parte cererea de completare dispozitiv. Va obliga pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată, constând în 42 lei, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, respectiv 600 lei, onorariu de avocat, cu aplicarea dispozițiilor art. 274 alineat 3 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de recurenta – pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea Administrației Sectorului 1 a Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 5659/19.11.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/3/2012.
Modifică în parte sentința, în sensul că:
Admite cererea de chemare în garanție.
Obligă chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. DE MEDIU să plătească recurentei - pârâte suma de_ lei, taxă pentru emisii poluante.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Admite recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 5996/03.12.2013 de recurenta – pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/3/2012/a1, în contradictoriu cu intimatul – reclamant B. F. M., cu intimata – pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și cu intimata – chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Modifică în parte sentința, în sensul că:
Admite în parte cererea de completare dispozitiv.
Obligă pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată, constând în 42 lei, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, respectiv 600 lei, onorariu de avocat, cu aplicarea dispozițiilor art. 274 alineat 3 C.pr.civ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.05.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, P. S. V. R. M. F. I.
GREFIER
M. LUCREȚIA
Redactat/tehnoredactat – R.V/2 ex/16.06.2014
JUD. FOND L. G. - Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal
| ← Pretentii. Decizia nr. 8347/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 1667/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
