Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Încheierea nr. 13/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 13/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-10-2014 în dosarul nr. 48699/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ /C./2011
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 13.10.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – B. C.
JUDECĂTOR – V. H.
JUDECĂTOR – O. D. P.
GREFIER – C. M.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul – reclamant C. - C. M. împotriva sentinței civile nr.2139/17.04.2013, pronunțate de Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, având ca obiect „litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999)”, în contradictoriu cu intimații – pârâți M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, C. D. BUCUREȘTI / M. ADMINISTRAȚIEI SI INTERNELOR și S. F. - contabilitate / C. D. BUCUREȘTI / M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în cadrul listei de amânări fără discuții, răspunde pentru intimații C. D. București și S. F. - contabilitate / C. D. București, consilier juridic G. G., având la dosar (fila 15) împuternicire de reprezentare juridică nr._/27.06.2014, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează: termen acordat la solicitarea recurentului-reclamant pentru luare cunoștință întâmpinări, la dosar a fost atașată cerere formulată de recurentul-reclamant de acordare termen pentru pregătire apărare.
Reprezentantul părților intimate C. D. București și S. F.-Contabilitate al Clubului D. București arată că s-a formulat cerere de amânare de către partea recurentă. Își manifestă acordul față de cererea de amânare și solicită termen scurt.
Curtea, observând cererea de amânare formulată de recurentul-reclamant C. - C. M., apreciază că nu sunt îndeplinite cond. art. 156 C.pr.civ. (1865), nerezultând motivul temeinic care să justifice o nouă amânare a judecății. Are în vedere Curtea, înregistrarea pe rolul Curții de Apel București la 25.03.2014 a recursului depus la Tribunalul București în data de 20.03.2014, respectiv data primirii citației emise pentru primul termen de judecată, 2.04.2014, în raport de care consideră că recurentul-reclamant a avut suficient timp pentru pregătirea apărării. În ce privește angajarea unui avocat la data de 10.10.2014 în condițiile amânării judecății recursului la 13.10.2014, Curtea apreciază că aceasta este imputabilă exclusiv recurentului-reclamant.
Față de respingerea cererii de amânare, Curtea dispune reluarea cauzei la ordine.
La a doua strigare a cauzei, în ordinea listei, răspunde pentru intimații C. D. București și S. F. - Contabilitate / C. D. București, consilier juridic G. G., având la dosar (fila 15) împuternicire de reprezentare juridică nr._/27.06.2014, lipsă fiind celelalte părți.
Reprezentantul părților intimate C. D. București și S. F.-Contabilitate al Clubului D. București arată că nu are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul asupra recursului.
Intimații-pârâți C. D. București și S. F.-Contabilitate al Clubului D. București, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului, și pe cale de consecință, menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
În motivare, reprezentantul intimaților-pârâți arată că reclamantul a recunoscut prin cererea de chemare în judecată faptul că nu a depus la casieria clubului în data de 04.03.2010, suma de 3842 lei, la care era obligat în baza Ordinului MAI nr.266/1992, ci ulterior, cu o întârziere de 152 zile față de termenul stabilit prin actul menționat. Arată și faptul că recurentul-reclamant a semnat de primire la data primirii sumei încasate cu titlu de avans, cu obligația de a depune acte justificative a cheltuielilor efectuate în termen de 30 zile de la sosire. În condițiile în care obligația de restituire a sumei menționate anterior a fost adusă la îndeplinire de recurentul-reclamant în luna iulie a anului 2010, respectiv cu 152 zile întârziere față de data scadenței, intimații-pârâți consideră că instanța de fond, în mod corect a stabilit obligarea acestuia la plata de penalități întârziere.
Față de cele expuse, intimații C. D. București și S. F.-Contabilitate al Clubului D. București solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Curtea rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Față de respingerea cererii recurentului-reclamant de amânare a judecății, în vederea depunerii de concluzii scrise,
DISPUNE
Amână pronunțarea la 20.10.2014.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
B. C. V. H. O. D. P.
GREFIER,
C. M.
Red. C.M./2 ex.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ /C./2011
DECIZIA CIVILĂ NR. 7641
Ședința publică din data de 20.10.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – B. C.
JUDECĂTOR – V. H.
JUDECĂTOR – O. D. P.
GREFIER – C. M.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul – reclamant C. - C. M. împotriva sentinței civile nr.2139/17.04.2013, pronunțate de Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, având ca obiect „litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999)”, în contradictoriu cu intimații – pârâți M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, C. D. BUCUREȘTI / M. ADMINISTRAȚIEI SI INTERNELOR și S. F. - CONTABILITATE / C. D. BUCUREȘTI / M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 13.10.2014, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când instanța a amânat pronunțarea în vederea formulării de concluzii.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prinsentința civilă nr. 2139/17.04.2013, Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de M. Administrației și Internelor și respinge cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul M. A. SI INTERNELOR, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins excepția tardivității ca neîntemeiată și a respins cererea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul C.-C. M. în contradictoriu cu pârâții C. D. BUCURESTI/M. A. SI INTERNELOR și S. F.-CONTABILITATE-C. D. BUCURESTI-M. A. SI INTERNELOR, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că prin cererea precizată reclamantul a solicitat anularea unui act emis de pârâtul C. Sportiv D. București și repararea prejudiciilor materiale și morale pretins a fi fost cauzate prin acest act.
Din ansamblul dispozițiilor Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ rezultă că are calitatea de pârâtă autoritatea publică emitentă a actului contestat.
Așadar, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M. Administrației și Internelor este întemeiată și a fost admisă întrucât nu s-a contestat vreun act emis de acest pârât. În plus, C. Sportiv D. București este o structură cu personalitate juridică, potrivit art. 26 alin. 1 din Legea nr. 69/2000 a educației fizice și sportului.
Excepția tardivității invocată de pârâtul C. Sportiv D. București cu privire la capătul de cerere având ca obiect anularea deciziei de imputare este neîntemeiată deoarece prin cererea precizatoare din 12.12.2012 reclamantul doar a reformulat primul capăt de cerere, arătând că solicită anularea deciziei de imputare. Prin cererea inițială din 17.06.2011 reclamantul a solicitat anularea efectelor deciziei de imputare, ceea ce echivalează cu o solicitare de anulare a deciziei respective. Așadar solicitarea de anulare a deciziei de imputare nu reprezintă un capăt de cerere nou, formulat pentru prima dată la 12.12.2012.
Pe fondul cauzei tribunalul a reținut că prin decizia de imputare nr. 1713/24.02.2011 emisă de C. Sportiv D. București (fila 8) s-a dispus imputarea sumei de 2.895,98 lei reclamantului C.-C. M., suma respectivă reprezentând penalități de întârziere de 0,5% pe zi, aferente perioadei 27.02._10, pentru nedecontarea în termenul legal a sumei de 3.842 lei – avans acordat cu ocazia desfășurării campionatului de judo al MAI. Răspunderea materială s-a stabilit în conformitate cu art. 111-118 din OG nr. 121/1998.
Conform art. 9 din OG 121/1998 dispozițiile acestui act normativ se aplică și salariaților civili din structura instituțiilor publice prevăzute la art. 2, printre care se numără și MAI.
În art. 63 din Legea nr. 360/2002 se stipulează că polițistul răspunde pentru pagubele cauzate patrimoniului unității, potrivit legislației aplicabile personalului civil din MAI.
Din coroborarea acestor prevederi ale Legii nr. 360/2002 și ale OG nr. 121/1998 rezultă că dispozițiile OG nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor se aplică și polițiștilor, chiar dacă aceștia nu sunt militari, ci funcționari publici civili cu statut special.
Conform borderoului de la fila 186, în data de 18.02.2010 reclamantul a ridicat de la casieria Clubului Sportiv D. București suma de 28.354 lei (27.040 lei pentru organizarea și desfășurarea etapei finale a Campionatului de Judo al MAI potrivit devizului estimativ de la fila 63 și 1.314 lei avans pentru combustibil, cazare și diurnă potrivit raportului de la fila 62), semnând atât în dreptul numelui său, cât și pentru G. G., I. D., M. C., P. M., E. C., Șendruc V. și R. C..
Din decontul de cheltuieli nr. 136/03.03.2010 (fila 66) rezultă că au fost prezentate documente justificative pentru cheltuieli în cuantum de 10.966,54 lei și a fost depusă la casierie suma de 12.231,46 lei, rămânând de restituit o diferență de 3.842 lei (10.966,54 lei + 12.231,46 lei = 23.198 lei; 27.040 lei – 23.198 lei = 3.842 lei).
În cererea de chemare în judecată reclamantul a recunoscut că nu a depus suma de 3.842 lei la casierie în data de 04.03.2010, urmând ca situația să fie reglată cu ocazia următoarei deplasări (fila 4 paragraful final).
Reclamantul a susținut că pentru Campionatul MAI la Unifight din 12-16.04.2010, din suma totală de 16.870 lei a ridicat o sumă mai mică cu 3.840 lei, semnând pentru un total de 13.030 lei (fila 5 paragraful 2).
Din borderoul de plată avansuri din 09.04.2010 (fila 104) rezultă însă că reclamantul a ridicat suma de 16.870 lei pentru organizarea și desfășurarea campionatului (conform raportului și devizului estimativ de la filele 106-108) + 1.630 lei avans pentru cazare și diurnă (conform raportului de la fila 105), semnând atât în dreptul numelui său, cât și pentru Șendruc V., V. A., N. R., P. A..
În raportul întocmit de lt.col. C. L. s-a arătat că pentru cea de-a doua deplasare reclamantul a ridicat de la casierie întreaga sumă de avans, nu doar diferența rămasă după scăderea sumei nedepuse în luna martie (fila 189).
În data de 22.07.2010 reclamantul a restituit suma de 684 lei, iar în data de 29.07.2010 suma de 3.158 lei, în total 3.842 lei (filele 87-88).
Conform art. 30 din Normele privind operațiunile de casă ale unităților Ministerului de Interne, aprobate prin Ordinul ministrului de interne nr. 266/1992 cu modificările ulterioare (filele 166-181), unitățile pot acorda, prin casierie, avansuri în numerar persoanelor încadrate în unitate pentru: (…) c) cheltuieli de protocol sau pentru organizarea de conferințe, simpozioane și alte asemenea acțiuni, în limitele aprobate de comandanții sau șefii unităților, potrivit baremurilor stabilite de normele în vigoare, cu obligația de a se justifica avansul în termen de cel mult 4 zile lucrătoare de la plecarea delegației sau încheierea acțiunii; d) cheltuieli de deplasare în interes de serviciu în limita sumelor cuvenite pentru plata transportului, indemnizației de delegare și a cazării pe timpul deplasării, cu obligația de a se justifica avansul în termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la sosirea din deplasare, exclusiv ziua sosirii.
Potrivit art. 36 din aceleași Norme sumele necheltuite din avansurile acordate se depun la casierie cel mai târziu în cursul zilei lucrătoare următoare înapoierii din delegație, în cazul avansurilor prevăzute la art. 30 lit. b) și d) sau în limita termenelor stabilite la art. 30 lit. a), c) și e) în cazul celorlalte avansuri.
În art. 43 alin. 1 din Norme se prevede că titularii de avans care nu depun în termen documentele pentru justificarea avansurilor sau nu restituie în termen sumele rămase necheltuite vor plăti o penalizare de 0,50% asupra avansului primit sau asupra sumelor nerestituite în termen, după caz, pentru fiecare zi de întârziere.
În temeiul art. 43 alin. 1 din Norme au fost calculate penalități în cuantum de 2.895,98 lei pentru restituirea cu întârziere a sumei de 3.842 lei, conform modului de calcul prezentat la fila 102.
Întrucât reclamantul a recunoscut faptul că nu a depus la casierie suma de 3.842 lei în luna martie 2010 și nici nu a făcut dovada faptului că în luna aprilie 2010 ar fi ridicat de la casierie o sumă mai mică decât cea trecută în borderou și pentru care a semnat, depunând suma de 3.842 lei în luna iulie 2010, tribunalul a reținut că în mod corect a fost emisă decizia de imputare pentru suma de 2.895,98 lei reprezentând penalități de întârziere.
Faptul că din comisia de cercetare administrativă care a întocmit procesul-verbal nr. 1302/08.02.2011 (filele 54-57), ce a stat la baza emiterii deciziei de imputare (fila 8), au făcut parte E. C., M. C. și G. G., persoane în numele cărora a semnat reclamantul pentru ridicarea sumei de 28.354 lei în data de 18.02.2010 (fila 186), nu este de natură să pună sub semnul întrebării corectitudinea cercetării administrative, din moment ce reclamantul a recunoscut ridicarea sumei menționate în borderoul din 18.02.2010 și nedepunerea avansului neutilizat de 3.842 lei în cursul lunii martie, iar persoanele respective nu au fost implicate în ridicarea avansului din 09.04.2010 (fila 104) când susține reclamantul că ar fi ridicat o sumă mai mică cu 3.842 lei decât cea menționată în borderou.
Prin imputarea legală a penalităților datorate nu i s-a produs reclamantului niciun prejudiciu material sau moral, diminuarea patrimoniului și afectarea imaginii sale fiind consecința nerespectării de către reclamant a prevederilor referitoare la restituirea avansului neutilizat.
În consecință, a reținut că cererea reclamantului formulată în contradictoriu cu pârâții C. Sportiv D. București și S. F.-Contabil din cadrul CS D. București este neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile nr.2139/17.04.2013, pronunțate de Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ a declaratrecursreclamantul M. C.-C., cererea fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 25.03.2014, sub nr._ .
Prin cererea de recurs formulată, recurentul-reclamant a solicitat în principal, casarea in tot a hotărârii atacate, cu trimitere spre rejudecare, spre a putea administra proba testimoniala si interogatoriul, în subsidiar, modificarea in parte, iar pe fond admiterea cererii, astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului a arătat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșita a legii (art.309 pct. 4), deoarece coroborând trunchiat probele administrate, instanța de fond a retinut in mod eronat ca acesta n-ar fi făcut dovada ca in luna aprilie a ridicat de la casierie o suma mai mica decât cea trecuta in borderou si ca ar fi depus suma de 3842 lei abia in luna iulie 2010, motiv pentru care in mod corect s-ar fi calculat penalitățile de întârziere si ar fi fost emisa suma de 2.895, 98 lei.
A mai arătat că prin cererea de probatorii aflata la dosarul cauzei a solicitat expres admiterea si administrarea probei cu interogatoriu si testimoniale, solicitând audierea chiar a șefului serviciului financiar-contabilitate de la acea data, Costanceanu L..
Totodată a arătat că, având in vedere ca ceea ce urma sa demonstreze era exclusiv o situație de fapt, proba cu martori era esențiala in economia dosarului. Or, cele mai îndrituite persoane in a cunoaște situația de fapt pe care o reclamă erau exact cele care operaseră cu aceste sume la momentul respectiv.
De asemenea, a mai arătat că în mod greșit instanța a retinut ca prin imputarea acestor penalități nu s-ar fi produs nici un prejudiciu de imagine sau material, de vreme ce magistratul insusi arata ca decizia contestata ar fi consecința asa zisei nerespectari a prevederilor referitoare la restituirea in termen a avansului utilizat. Aceasta in condițiile in care, la momentul cercetării administrative, nu i se imputase/invocase necesitatea vreunei penalități.
A mai arătat că aceasta abordare părtinitoare si nefireasca nu are nici o justificare, orice penalitate pe care s-ar fi considerat ca o datora urma sa-i fi fost pusa in vedere la momentul cercetării administrative, iar nu după scurgerea unui termen de 6 luni, astfel incat suma pretinsa si imputata sa se dubleze.
Totodată a arătat că aceste inadvertențe ar fi putut fi lămurite prin probele administrate, daca acestea nune-ar fi fost respinse ca neutile cauzei, încălcând astfel dreptul la apărare si rolul activ al instanței, care s-a considerat in mod superficial lămurită, preluând integral susținerile paratei.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct.9 rap la art 312 C.pr.civ.
Prin întâmpinarea formulată la data de 08.04.2014, intimatul–pârât M. Afacerilor Interne, a arătat că soluționând cauza, instanța de fond a respins acțiunea recurentului reclamant în contradictoriu cu M. A.I. ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
A mai arătat că din analiza motivele de recurs, se constată că recurentul critică modul de soluționare a acțiunii pe fond, fără însă să formuleze critici și cu privire la respingerea cererii de chemare în judecată în contradictoriu cu Ministerului Afacerilor Interne.
A mai arătat că potrivit art. 295 alin. (1) C. pr. civ., „Instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță". Aceste prevederi sunt aplicabile și în recurs, în considerarea prevederilor art. 316 C.pr.civ.
În consecință, având în vedere faptul că recurentul nu critică hotărârea sub aspectul respingerii cererii de chemare în judecată în contradictoriu cu M.A.I., precum și prevederile legale citate, a solicitat să se constate că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 308 alin (2) C.pr.civ., iar în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ. a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Prin întâmpinareaformulată la data de 14.05.2014, intimatul–pârât C. Sportiv D. București, a solicitat respingerea recursului formulat de recurentul - reclamant C.-C. M., ca neîntemeiat și menținerea sentinței atacată, ca legală și temeinică.
Intimatul-pârât C. Sportiv D. București a arătat că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, având în vedere că procesul verbal nr. 1302 din 08.02.2011 încheiat de comisia de cercetare administrativă din cadrul C.S. D. București, prin Decizia de imputare nr. 1713/24.02.2011 emisă de C.S. D. București, s-a dispus imputarea sumei de 2.895,98 lei recurentului-reclamant C.-C. M., reprezentând penalități de întârziere de 0,5% pe zi, aferente perioadei 27.02._10, pentru nedecontarea în termenul legal a sumei de 3.842 lei - avans acordat cu ocazia desfășurării campionatului de judo al M.A.I., răspunderea materială fiind stabilită în conformitate cu prevederile art. 111-118 din O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor.
A mai arătat că potrivit borderoului, anexat la dosar, rezultă că, recurentul-reclamant, în calitate de titular de avans, a ridicat de la casieria Clubului Sportiv D. București suma de 28.354 lei, din care 27.040 lei pentru organizarea și desfășurarea etapei finale a Campionatului de Judo al M.A.I. și 1.314 lei necesari pentru combustibil, cazare și diurnă, semnând atât în dreptul numelui său, cât și în dreptul numelor celor 7 colegi ai săi.
A arătat totodată că din decontul de cheltuieli nr. 136/03.03.2010, rezultă că au fost prezentate documente justificative pentru cheltuieli în cuantum de 10.966,54 lei, fiind depusă la casieria clubului doar suma de 12.231,46 lei, rămânând de restituit o diferență de 3.842 lei.
A mai arătat că în cererea de chemare în judecată reclamantul a recunoscut că nu a depus suma de 3.842 lei la casieria clubului, în data de 04.03.2010, nerespectând prevederile O.m.a.i.nr. 266/1992 pentru aprobarea Normelor privind operațiunile de casă în unitățile M.A.I., stabilind cu contabilul șef Costânceanu L. ca situația să fie reglată cu ocazia următoarei deplasări.
Având în vedere nerespectarea îndatoririlor profesionale de către contabilul șef Costânceanu L., în situația expusă, cu ocazia cercetării administrative efectuate în cauză, a fost atenționat asupra respectării pe viitor a îndatoririlor profesionale ce i revin.
A mai arătat că deși recurentul-reclamant a susținut că pentru Campionatul M.A.I. la Unifight desfășurat în perioada 12-16.04.2010, din suma totală de 16.870 lei a ridicat o sumă mai mică cu 3.840 lei, semnând pentru un total de 13.030 lei, în borderoul de plată avansuri din data de 09.04.2010, rezultă însă că acesta a ridicat suma de 16.870 lei pentru organizarea și desfășurarea campionatului și 1.630 lei avans pentru cazare și diurnă, semnând atât în dreptul numelui său, cât și în numele celor 4 colegi ai săi.
Prin raportul întocmit, contabilul șef Constânceanu L., arată că pentru cea de-a doua deplasare reclamantul-recurent a ridicat de la casieria clubului întreaga sumă de bani cu titlu de avans, nu doar diferența rămasă după scăderea sumei nedepuse în luna martie.
Totodată a arătat că, la data de 22.07.2010 recurentul-reclamant a restituit suma de 684 lei, iar în data de 29.07.2010,suma de 3.158 lei, în total 3.842 lei, cu o întârziere de 152 zile față de termenul prevăzut de lege.
Conform art. 30 din Normele privind operațiunile de casă ale unităților M.A.I., aprobate prin O.m.a.i. nr. 266/1992 cu modificările ulterioare, unitățile pot acorda, prin casierie, avansuri în numerar persoanelor încadrate în unitate pentru: (...) d) cheltuieli de deplasare în interes de serviciu în limita sumelor cuvenite pentru plata transportului, indemnizației de delegare și a cazării pe timpul deplasării, cu obligația de a se justifica avansul în termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la sosirea din deplasare, exclusiv ziua sosirii.
Potrivit art. 36 din aceleași Norme, sumele cheltuite din avansurile acordate se depun la casierie cel mai târziu în cursul zilei lucrătoare următoare înapoierii din delegație, în cazul avansurilor prevăzute la art. 30, lit.b și d sau în limita termenelor stabilite la art. 30, lit.a,c și e în cazul celorlalte avansuri.
Potrivit art. 43, alin.l din același act normativ, titularii de avans care nu depun în termen documentele pentru justificarea avansurilor sau nu restituie în terme sumele rămase necheltuite vor plăti o penalizare de 0,50% asupra avansului primit sau asupra sumelor nerestituite în termen, după caz, pentru fiecare zi de întârzier, în temeiul cărora au fost calculate penalități în cuantum de 2.895,98 lei pentru restituirea cu 152 zile întârziere a sumei de 3.842 lei.
A mai arătat că, întrucât recurentul-reclamant a recunoscut faptul că nu a depus la casieria unității suma de 3.842 lei în luna martie 2010 și nici nu a făcut dovada faptului că în luna aprilie 2010 ar fi ridicat de la casieria unității o sumă mai mică decât cea trecută în borderou și pentru care a semnat, depunând suma de 3.842 lei în luna iulie, instanța de fond a reținut în mod legal că decizia de imputare a fost emisă corect pentru suma de 2.895,98 lei, reprezentând penalități de întârziere.
De asemenea, a arătat că în mod legal, instanța de fond a reținut că, prin imputarea legală a penalităților datorate nu i s-a produs reclamantului-recurent niciun prejudiciu material sau moral, diminuarea patrimoniului și afectarea imaginii sale fiind consecința nerespectării ce către acesta a prevederilor referitoare la restituirea avansului neutilizat.
Cu privire la cererea de recurs prin care reclamantul-recurent, solicită în principal, casarea în tot a hotărârii atacate, cu trimitere spre rejudecare, spre a putea administra proba testimonială și interogatoriul, a arătat că instanța nu poate accepta această cerere, întrucât reclamantul recurent a solicitat și beneficiat pe fondul cauzei de proba cu interogatoriul.
Proba testimonială prin care reclamantul recurent a solicitat audierea în calitate de martor a contabilului șef, i-a fost respinsă în mod corect de către instanța de fond, atât timp cât la dosar există un raport detaliat al acestuia prin care a arătat că, pentru cea de-a doua deplasare reclamantul a ridicat de la casierie întreaga sumă de avans, nu doar diferența rămasă după scăderea sumei nedepuse în luna martie.
Intimatul–pârât S. F. - CONTABILITATE / C. D. BUCUREȘTI / M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Asupra recursului formulat, constatând că este competentă să procedeze la soluționare în condițiile art. 3 pct. 3 și art. 299 C.pr.civ.(1865) rap. la art. 10 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, Curtea analizând sentința civilă recurată, prin prisma criticilor formulate și observând disp. art. 3041 C.pr.civ.(1865), reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Recurentul a invocat prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și a arătat că instanța de fond a reținut în mod eronat că nu a făcut dovada că în luna aprilie a ridicat de la casierie o sumă mai mică decât cea trecută în borderou și că a depus suma de 3842 lei abia în luna iulie 2010. A arătat că în cauză se impunea administrarea probei cu interogatoriu și cu martori, instanța procedând în mod greșit prin respingerea probelor solicitate.
Critica recurentului este nefondată.
În acest sens, Curtea constată că proba cu interogatoriu a fost încuviințată și administrată de instanța de fond (f.202-f.209), iar proba testimonială a fost respinsă ca nefiind utilă soluționării cauzei.
Curtea reține că proba testimonială prin care reclamantul recurent a solicitat audierea în calitate de martor a contabilului șef a fost respinsă în mod corect de către instanța de fond, aceasta nefiind utilă soluționării cauzei față de înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
În acest sens, Curtea reține, astfel cum a reținut și instanța de fond, că din analiza coroborată a borderoului de plată avansuri din 09.04.2010 (f.104 dosar tribunal), a raportului și devizului estimativ (f.106-108 dosar tribunal), a rezultat că recurentul-reclamant a ridicat întreaga sumă de 16.870 lei pentru organizarea și desfășurarea campionatului MAI la Unifight din 12-16.04.2012, fără a ridica o sumă mai mică cu suma de 3840 lei, datorată de recurent. Aceeași concluzie a rezultat din raportul întocmit de lt.col. C. L. (f.189), conform căruia recurentul-reclamant a ridicat pentru organizarea și desfășurarea campionatului MAI la Unifight din 12-16.04.2012 întreaga sumă de avans, iar nu doar diferența rămasă după scăderea sumei de 3840 lei nedepuse în luna martie.
Prin urmare, din analiza acestor înscrisuri a rezultat în mod clar că recurentul reclamant nu a ridicat în luna aprilie o sumă mai mică cu 3840 lei din suma totală de_ lei acordată cu titlu de avans pentru organizarea și desfășurarea campionatului MAI la Unifight din 12-16.04.2012, astfel cum a pretins. În atare condiții, administrarea probei testimoniale nu era utilă soluționării cauzei, cât timp din înscrisurile depuse la dosar a rezultat cu certitudine situația de fapt.
De altfel, suma de 3842 lei reprezentând avans neutilizat din suma ridicată de recurentul-reclamant la data de 18.02.2010 pentru organizarea și desfășurarea etapei finale a Campionatului de Judo al MAI, a fost restituită de acesta la data de 22.07.2010 – 684 lei și la data de 29.07.2010 – 3158 lei (dispoziții f.87-88 dosar tribunal), împrejurarea care confirmă concluzia instanței că suma in discuție nu fusese anterior restituită de recurentul-reclamant prin mecanismul prezentat de acesta.
În aceste condiții, față de prevederile art. 43 alin. 1 din Normele privind operațiunile de casă ale unităților Ministerului de Interne, aprobate prin Ordinul ministrului de interne nr. 266/1992, în mod corect s-a reținut de către prima instanță că reclamantul datorează penalități, decizia de imputare emisă pentru suma de 2895, 98 lei reprezentând penalități de întârziere fiind legală.
Critica recurentului privind producerea unui prejudiciu material sau moral prin emiterea acestei decizii, nu poate fi reținută, cât timp imputarea penalităților s-a făcut în mod legal, neexistând astfel o faptă ilicită de natură a atrage răspunderea patrimonială a pârâților.
Față de cele expuse, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul – reclamant C. - C. M. împotriva sentinței civile nr.2139/17.04.2013, pronunțate de Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, având ca obiect „litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999)”, în contradictoriu cu intimații – pârâți M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, C. D. BUCUREȘTI / M. ADMINISTRAȚIEI SI INTERNELOR și S. F. - CONTABILITATE / C. D. BUCUREȘTI / M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
B. C. V. H. O. D. P.
GREFIER,
C. M.
Red./Tehnored. O.D.P. /2 ex./3.12.2014
Judecător fond: S. S. C. / Tribunalul București - SCAF
| ← Pretentii. Decizia nr. 6152/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Sentința nr. 564/2014. Curtea de... → |
|---|
