Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr. 587/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 587/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-02-2014 în dosarul nr. 1912/2/2012
ROMÂNIA
C. DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 587
Ședința publică de la 19.02.2014
C. compusă din:
PREȘEDINTE: M. I.
GREFIER: B. ANIȘOARA
**************
Pe rol fiind soluționarea cererii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta P. C. SĂCENI - V. M., în contradictoriu pârâta C. DE C. – CAMERA DE C. TELEORMAN, având ca obiect „litigiu C. de C.”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, pe lista cauzelor fără discuții, la prima strigare a cauzei, a răspuns pârâta prin consilier juridic D. M., care depune delegația de reprezentare la dosar, lipsind reclamantul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul pârâtei solicită a se pune în discuție excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și depune la dosar Hotărârea nr.135/16.05.2013 a Președintelui Curții de C..
C. constată că, față de solicitarea pârâtei, prezenta cauză nu se circumscrie în lista cauzelor care se amână fără să comporte discuții, motiv pentru care dispune lăsarea cauzei la ordine.
La a doua apelare a cauzei, pe ordinea înscrisă pe lista de ședință, se constată prezența acelorași părți.
Reprezentantul pârâtei învederează că înțelege să invoce excepția necompetenței materiale a acestei instanțe.
C. ia act și pune în discuție excepția de necompetență materială și excepția perimării cererii de chemare în judecată.
Reprezentantul pârâtei solicită admiterea excepției de necompetență materială și declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman – Secția de contencios administrativ și fiscal, ca fiind instanța competență în soluționarea prezentei cauzei, iar, în subsidiar, pe excepția perimării, de asemenea, pune concluzii de admitere a acesteia.
C. rămâne în pronunțare cu privire la excepția de necompetență materială și excepția perimării cererii de chemare în judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamantul P. comunei Săceni - V. M. în contradictoriu cu pârâta C. de C. - Camera de C. Teleorman, a solicitat anularea punctului II din Decizia nr. 65/28.12.2011 emisă de pârâtă.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 29.12.2011 i-a fost comunicată Decizia nr. 65/28.12.2011 a Camerei de C. Teleorman pentru asigurarea punerii în execuție a raportului de audit financiar nr. 76(1351)/14.12.2011, încheiat în urma finalizării misiunii de audit financiar a contului de execuție bugetară pe anul 2010.
Cu aceasta ocazie s-a constatat acordarea sporului de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază lunar către funcționarii publici si personalul contractual și în perioada septembrie 2008 - februarie 2010, excedând dispozițiile sentințelor civile nr. 864/2008 si nr. 1910/2008 ale Tribunalului Teleorman și, pe cale de consecință, s-a dispus recuperarea prejudiciilor aduse, hotărârea fiind bazată pe decizia nr. 37/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Reclamantul învederează că din punctul de vedere al instituției, acordarea acestor drepturi salariale s-a făcut ținându-se seama de:
1. sentințele nr. 864/2008 și nr. 1910/2008 ale Tribunalului Teleorman – instanța a constatat acțiunea de acordare a sporului de dispozitiv ca întemeiată, apreciind că nu se încalcă nicio prevedere legală ci, dimpotrivă, se asigură egalitate de tratament salarial în cadrul aceleiași autorități, obligând astfel angajatorul la repararea prejudiciului adus salariaților instituției prin acordarea indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază;
2. art.13 din Legea nr.138/1999 - baza legală care a stat la pronunțarea hotărârilor Tribunalului Teleorman; acest articol a fost în vigoare în cursul anilor 2008 si 2009, fiind abrogat în luna ianuarie 2010 prin Legea nr. 330/2009; același temei legal pe care instanța l-a considerat aplicabil în cazul hotărârilor pronunțate a fost folosit și ulterior de către instituție pentru acordarea drepturilor salariale;
3. principiul garantării drepturilor civile subiective - potrivit art. 3 din Decretul nr. 31/1954, iar ulterior, art. 26 si art. 58 alin.1 din Codul civil, consfințesc că drepturile și libertățile civile sunt ocrotite și garantate de lege; neacordarea drepturilor salariale atât timp cât baza legală a acordării lor se menține contravine acestui principiu, fapt recunoscut de Tribunalul Teleorman în cuprinsul sentințelor nr. 864/2008 si nr. 1910/2008.
4. art. 329 alin. 3 si 4 din codul de procedură civilă - în cazul recursului în interesul legii, soluțiile se pronunță numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate si nici cu privire la situația pârâților din acele procese; dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe; prin urmare, nu există temei legal pentru neacordarea drepturilor salariale și in cursul anilor 2008 - 2009 la nivelul autorității publice.
În drept, acțiunea se întemeiază pe dispozițiile Legii nr. 554/2004.
În dovedirea cererii au fost depuse la dosar înscrisuri în copie (filele 6 – 20).
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin încheierea de ședință publică din 16.05.2012, s-a dispus suspendarea judecării cauzei, în baza art. 242 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ.
Instanța a dispus citarea părților pentru termenul de judecată din 19.02.2014, în vederea discutării excepției perimării cererii de chemare în judecată.
În temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ., analizând cu prioritate excepția de necompetență materială, C. o constată întemeiată, pentru următoarele motive:
În raport cu dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, și având în vedere actul a cărui anulare formează obiectul litigiului, se constată că actul administrativ care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, care este supus executării și care poate constitui obiectul unei cereri adresate instanței de contencios administrativ, este decizia emisă de Camera de C. Teleorman, care este o autoritate publică de nivel local.
Chiar dacă, prin încheierea pe care o pronunță, structura centrală a Curții de C. a României respinge sau admite, în parte, contestația formulată împotriva deciziei emise de Camera de C. Județeană, actul administrativ care produce efecte juridice și care este supus obligației de executare, este decizia emisă de Camera de C. Județeană, care este o autoritate publică de nivel local.
Conform dispozițiilor art.10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, litigiul privind un act administrativ emis de o autoritate publică locală se soluționează în fond de tribunal.
Sub acest aspect, se în vedere, ca argument, inclusiv faptul că dispozițiile art. 228 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de C. nr. 130/2010, care stabilesc în favoarea Curții de apel competența de soluționare a sesizării formulate împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor, nu pot contraveni normelor de competență stabilite de art. 10 din Legea nr. 554/2004, în acest sens fiind decizia nr. 4522/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, prin care a fost admisă excepția de nelegalitate a dispozițiilor respective din Regulament.
Pentru considerentele expuse, C. va admite excepția de necompetență materială și potrivit art. 159 pct. 2 C.pr.civ., va declina competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman – Secția C. administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de necompetență materială.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul P. C. SĂCENI - V. M., cu domiciliul procesual ales la sediul Primăriei C. Săceni, Județul Teleorman, în contradictoriu pârâta C. DE C. – CAMERA DE C. TELEORMAN, cu sediul în A., .. 53, Județul Teleorman, în favoarea Tribunalului Teleorman - Secția C. administrativ și fiscal.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică, azi 19.02.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. I. B. ANIȘOARA
Red. M.I./17.03.2014
Tehnodact. B.A./2 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2403/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5356/2014.... → |
|---|
