Pretentii. Decizia nr. 859/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 859/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-02-2014 în dosarul nr. 875/122/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 859
Ședința Publică din data de 07.02.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: U. D.
JUDECĂTOR: B. V.
JUDECĂTOR: V. D.
GREFIER: I. C. D.
****************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G. – GDFP G. împotriva sentinței civile nr.421/20.09.2012 pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant R. G. și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea ia act de modificarea legislativă intervenită în ceea ce privește denumirea recurentei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G. – GDFP G. care, prin . OUG nr. 74/2013, H.G. 520/2013 și Ordinului Președintelui A.N.A.F. nr. 2211/19.08.2013 a devenit, prin reorganizare, ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, fiind de altfel citată pentru termenul de astăzi.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și în temeiul art. 150 Cod procedură civilă declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. sub nr._ /04.04.2012 reclamantul R. G. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. G., pentru ca, prin hotărâre judecătorească, să fie obligată pârâta la restituirea integrală a sumei de 2.338 lei, reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule, achitată cu chitanța . din 9.10.2009, precum și la restituirea dobânzii legale calculate conform dispozițiilor art. 124 coroborat cu art. 70 alin. (1) din Codul procedură fiscală.
În motivarea acțiunii reclamantul a aratat că în luna septembrie 2009 a achiziționat un autoturism second-hand marca VOLKSWAGEN fabricat în 1995 dintr-un stat membru al Uniunii Europene, respectiv Germania. Pentru a putea înmatricula în România autoturismul marca Volskwagen cat. Ml, . WV2ZZZ70ZSH119810, a plătit taxa de poluare prevăzută de dispozițiile OUG 50/ 2008, conform deciziei emise în acest sens de pârâtă, prin care se instituia obligația de a plăti taxa de poluare.
Reclamantul a solicitat restituirea integrală a taxei plătite cu titlu de taxă de poluare, întrucât această taxă este, în lumina jurisprudenței CEDO, discriminatorie și ilegală, raportat la disp. art. 90 din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene, care prevede că „nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele provenind din alte state membre, unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare", coroborat cu prevederile Legii nr. 157/ 2005 și ale art. 148 al.2 din Constituție, deoarece se percepe numai pentru autoturismele înmatriculate în Uniunea Europeană și reînmatriculate pentru prima dată în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, la o nouă înmatriculare taxa nu mai este percepută, păstrându-se astfel conceptul de "taxă de primă înmatriculare", prevederi ce au fost declarate de instanțele românești ca fiind neconforme cu dispozițiile art. 90 din Tratatul U.E.
Conform dispozițiilor art. 110 (fost art. 90) paragraful 1 din tratatul Comunității Europene, niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similar, fiind interzise, astfel, taxele discriminatoriii protecționiste. O.U.G. nr. 50/ 2008 devine, așadar, contrară prevederilor art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru U.E. După aderarea României la U.E. acest fapt nu mai este admisibil, când produsele importate sunt din alte țări membre U.E.
De asemenea, taxa are și un caracter discriminatoriu, întrucât la vânzarea autovehiculelor second-hand, pe teritoriul României nu se percepe aceeași taxă ca și pentru autovehiculele second-hand înmatriculate pe teritoriul altui stat membru al U.E. și importate spre utilizare în România. Nu în ultimul rând, există discriminare ce rezultă din dispozițiile OUG 50/ 2008, prin care se face diferențiere între persoanele care au solicitat înmatricularea anterior datei de 15.12.2008 și cele care înmatriculează ulterior, în sensul că doar acestea din urmă plătesc taxa de poluare, deși este evident că poluează și autoturismele primei categorii de persoane. Discriminarea este realizată de legiuitor prin faptul că a legat plata taxei de poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul OUG 50/ 2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului "poluatorul plătește".
Având în vedere noile prevederi ale Legii nr. 9/2012, prin care s-a abrogat OUG nr. 50/2008, reclamantul solicită instanței să dea eficiență dispozițiilor art.6 din Noul Cod Civil.
În drept, s-au invocat dispozițiile Legii nr. 554/ 2004 a Contenciosului Administrativ, ale OUG 50/ 2008 - art. 148 din Constituția României, art. 25, 28 și 90 din Tratatul UE, precum și Jurisprudența Curții de Justiție Europene în materie.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. G. a depus la dosar cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, solicitând admiterea acesteia, în ipoteza admiterii cererii reclamantei.
În fapt, s-a motivat că reclamanta a achitat la Administrația Finanțelor Publice G., taxă de poluare în sumă de 2.338lei pentru înmatricularea autoturismului, taxă care solicită a-i fi restituită deoarece dispozițiile OUG nr.50/2008 contravin dispozițiilor din Tratatul Comunității Europene. OUG nr.50/2008 stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, taxă care constituie conform art. l din ordonanță, venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu în vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului. Conform art.5 din OUG nr.50/2008, taxa se calculează de către autoritatea fiscală competentă și se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile trezoreriei statului pe numele Administrației F. pentru Mediu, fapt ce impune admiterea cererii de chemare în garanție.
Procedând la judecarea cauzei, tribunalul a administrat proba cu înscrisurile existente la dosar.
Prin sentința civilă nr. 421/20.09.2012 pronunțată de Tribunalul G. a fost respinsă excepția necompetenței generale invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice G.. A fost admisă acțiunea reclamantului R. G., obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. G. să-i restituie reclamantului suma de 2338 lei reprezentând taxa de poluare pentru autovehiculul achitată conform chitanței . nr._, plus dobânda la nivelul majorărilor de întârziere prevăzute de Codul de procedură fiscală conform art.124 Cod procedură fiscală, începând de la data expirării unui termen de 45 de zile de la înregistrarea cererii reclamantei la pârâta AFP G. ori la instanță și până la data restituirii efective a sumei. A fost admisă în fond cererea de chemare în garanție a Administrația F. pentru Mediu și obligată chemata în garanție să plătească pârâtei AFP G. suma de 2.338 lei reprezentând taxa de poluare.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Excepția de necompetență generală a instanțelor judecătorești invocată de pârâta AFP G. este nefondată întrucât, pe de o parte, instanța a fost sesizată cu o cerere de restituire a întregii sume achitate cu titlu de taxă de poluare, considerată de reclamant ilegală, iar nu cu o cerere de restituire a diferenței dintre taxa de poluare și taxa rezultată din aplicarea prevederilor Legii nr. 9/2010, iar pe de altă parte, declinarea de competență solicitată de pârâtă nu este posibilă deoarece organul fiscal prevăzut la art. 12 din legea menționată nu este organ cu atribuții jurisdicționale.
Pe fond, tribunalul a reținut că reclamantul a achitat la data de 09.10.2009 suma de 2.338 lei cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule, pentru a putea înmatricula în România auto second-hand marca Volkswagen, înmatriculat prima dată în Germania, potrivit art. 7 din Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 1501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor și a prevederilor OUG nr. 50/2008, care stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, în sensul că taxa constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Considerând nelegală perceperea acestei taxe, reclamantul s-a adresat instanței cu prezenta cerere (la dosar nefiind depuse dovezi și cu privire la adresarea în prealabil și către pârâta Administrația Finanțelor Publice G. cu solicitarea de a-i fi restituită suma de bani plătită).
Tribunalul a apreciat că particularii au la dispoziție calea contenciosului fiscal pentru a solicita instanțelor judecătorești ca, în temeiul art. 148 alin. (4) din Constituția României, să asigure aplicarea cu prioritate a dreptului european. Cu alte cuvinte, instanțele judecătorești vor fi în măsură să cenzureze un eventual refuz al organelor fiscale de a restitui din oficiu taxa de poluare prelevată în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008, dispunând restituirea taxei și eventual repararea prejudiciului cauzat contribuabilului prin obligarea fiscului la plata unor despăgubiri conform art. 117, 120 și 124 Cod procedură fiscală. Pentru această ipoteză, trebuie apreciat că cererea de restituire este formulată în temeiul art. 117 alin. (1) lit. d Cod procedură fiscală (taxa de poluare a fost prelevată “ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale“). Astfel, din moment ce Curtea de Justiție a Uniunii Europene a constatat că, de la 1 iulie 2008, O.U.G. nr. 50/2008 în forma inițială este incompatibilă cu art. 110 TFUE, este evident faptul că prelevarea taxei de poluare este rezultatul unei aplicări eronate a prevederilor legale (s-a aplicat O.U.G. nr. 50/2008 în forma inițială, deși art. 110 TFUE interzicea acest lucru).
Tribunalul a mai reținut că perceperea taxei este unul nejustificat, cu exces de putere, văzând argumentele anterioare, dar și caracterul necomunitar al taxei percepute, instanțele române fiind obligate să se supună interpretării pe care instanța de la Luxemburg a dat-o cu privire la caracterul discriminatoriu al taxei pe poluare. Hotărârea preliminară pronunțată de Curte în cauza T., potrivit căreia articolul 110 TFUE trebuie interpretat in sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea in circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională, în virtutea efectului erga omnes, este obligatorie pentru toate instanțele naționale care au pe rol acțiuni ce privesc raporturi juridice născute sub incidența OUG nr. 50/2008 și se aplică situațiilor care au condus la pronunțarea hotărârii preliminare.
Aceleași considerații se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 50/2008 astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și OUG nr. 117/2009, întrucât toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Tribunalul, aplicând deci norma comunitară ținând cont de interpretarea dată de Curte art. 110 TFUE și ignorând legislația națională contrară, în speță, OUG nr. 50/2008, a constatat că taxa percepută reclamantului cu ocazia înmatriculării în România a autoturismului second hand cumpărat din Germania încalcă dispozițiile art. 110 TFUE iar din această perspectivă, reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare, în astfel de situații, Curtea de Justiție decizând că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art.110 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
Potrivit dispozițiilor art. 21 alin.4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
În raport de cele reținute tribunalul, în baza art. 1, art. 2 alin. 2, art. 18 din Legea nr. 554/2004 și art. 117 lit. d Cod procedură fiscală a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului G. să restituie acestuia suma reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule achitată.
Cu privire la dobânda aplicabilă, tribunalul a apreciat că se impune plata către reclamant a dobânzii legale în materie fiscală, și anume la nivelul majorărilor de întârziere prevăzute de art. 124 (contribuabilii au dreptul pentru sumele de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat la dobânda la nivelul majorărilor de întârziere prevăzute de acest cod și care se calculează din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz) raportat la art. 120 Cod procedură fiscală. În speță se aplică termenul prevăzut la art. 70 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, potrivit căruia cererile depuse de contribuabili potrivit prezentului cod se soluționează în termen de 45 de zile de la înregistrare.
De asemenea, a fost admisă, în temeiul prevederilor art.63 Cod procedură civilă, cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului G. și obligată chemata în garanție să plătească pârâtei suma de_ lei, reprezentând contravaloarea taxei de poluare, cu motivarea că, în conformitate cu prevederile art.1 din OUG nr. 50/2008 taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la Fondul de Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Tribunalul a respins cererea pârâtei de obligare a chematei în garanție la plata dobânzii legale, având în vedere faptul că virarea sumelor în bugetul F. pentru mediu se face în temeiul OUG nr. 50/2008, neputând fi reținută vreo culpă a chematului în garanție. Suma aferentă taxei pe poluare este virată în contul instituției de către organul fiscal care calculează și încasează taxa în temeiul legii (art. 5 din OUG nr. 50/2008), aceasta nefăcând nicio operațiune legată de acestea. Prin urmare, Administrația F. pentru Mediu nu este titulara vreunei obligații în raport de contribuabil, astfel încât nu poate fi obligată la plata dobânzi legale.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești în termen legal a formulat recurs recurenta pârâtă recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G., criticând-o sub aspectul nelegalității.
În motivare, recurenta pârâtă arată în esență faptul că, instanța fără nici un temei a respins excepția de necompetenta generala a instantei de judecata invocata de institutia pârâtă.
Considera ca instanta de fond trebuia sa admita excepția de necompetenta generala a instantei de judecata si sa decline competenta de soluționare a cauzei la organul fiscal competent sa restitie taxa de poluare, respectiv A.F.P. G., avand in vedere ca la data de 10.01.2012 in Monitorul Oficial al României nr. 17 a fost publicata Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, lege care abroga O.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule.
Având în vedere aceste dispoziții legale și principiul de imediată aplicare a legii noi consideră că, competența de soluționare a prezentei cauze aparține organului fiscal AFP G. si solicita admiterea recursului, casarea sentintei atacate si transmiterea cauzei spre judecare organului fiscal.
In subsidiar, solicita in temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, modificarea sentintei atacate, in sensul admiterii in parte a acțiunii, tinand cont de dispozițiile art. 12 din Legea nr. 9/2012, deoarece instanta de fond nu a tinut cont de aceste dispoziții legale la pronunțarea sentintei.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de susținerile părților și dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Recurenta pârâtă critică sentința pronunțată de Tribunalul G. ca nelegală motivat de faptul că în mod greșit instanța a respins excepția de necompetenta generala a instantei de judecata invocata de institutia pârâtă și nu a ținut cont de faptul că data de 10.01.2012 a intrat în vigoare Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, lege care abroga O.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule.
Nu pot fi reținute motivele invocate de recurenta pârâtă în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv restituirea integrală a sumei de 2.338 lei, reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule.
Astfel, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a respins excepția de necompetenta generala a instantei de judecata invocata de institutia pârâtă avându-se în vedere că reclamantul a sesizat instanța cu o cerere de restituire a întregii sume achitate cu titlu de taxă de poluare și nu cu o cerere de restituire a diferenței dintre taxa de poluare și taxa rezultată din aplicarea prevederilor Legii nr. 9/2010. De asemenea, instanța de fond în mod corect a reținut și că declinarea de competență solicitată de pârâtă nu este posibilă deoarece organul fiscal prevăzut la art. 12 din Legea nr. 9/2010 nu este organ cu atribuții jurisdicționale.
Pe fondul Curtea constată că astfel cum în mod corect s-a reținut și de instanța de fond dispozițiile interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare contravin Tratatului Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
În acest sens, Curtea are în vedere faptul că potrivit art.267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene(TFUE), Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă să se pronunțe, cu titlu preliminar, cu privire la interpretarea tratatelor.
Prin Hotărârea din 07.07.2011, CJUE s-a pronunțat în cauza C-263/10 I. N. asupra interpretării art.110 TFUE(fostul art.90 din TCE) statuând că acesta trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
S-a apreciat că toate versiunile de modificare a OUG 50/2008 prin OUG 208/2008, OUG 218/2008, OUG 7/2009 și OUG 119/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
CJUE a reținut că obiectivul protecției mediului, care se materializează în faptul, pe de o parte, de a împiedica, prin aplicarea unei taxe disuasive circulația în România a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 1 și Euro 2 și care au o capacitate cilindrică mare și, pe de altă parte, de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finanțarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa de poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului poluatorul plătește.
CJUE a arătat că art. 110 TFUE se opune unui regim de impozitare precum cel instituit prin OUG 50/2008 și a apreciat că nu este necesar să fie limitate în timp efectele acestei hotărâri deoarece din datele prezentate de Guvernul României nu s-a putut concluziona că economia românească riscă să fie serios afectată de repercusiunile acestei hotărâri, Guvernul menționând că există un număr mare de cereri de rambursare a taxei de poluare.
Art. 110 TFUE a fost interpretat în același sens de CJUE și în Hotărârea pronunțată la 07.04.2011 în cauza T. C 402/2009 în care s-a precizat că acest articol obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie națională și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare, OUG 50/2008 având ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărare în alte state membre.
Astfel, taxa de poluare instituită de OUG 50/2008 contravine art. 110 TFUE, reclamantul fiind îndreptățit la restituirea acesteia.
Potrivit art. 148 alin.2 din Constituție, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Instanța are, așadar, obligația de a aplica cu prioritate normele comunitare în cazul în care există contradicție între acestea și normele interne, astfel că este irelevantă în cauză susținerea că disp. OUG 50/2008 au fost respectate de organul fiscal.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod proc.civ., Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI împotriva sentinței civile nr.421/20.09.2012 pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant R. G. și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 7.02.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
U. D. B. V. V. D.
GREFIER,
I. C. D.
Red. U.D.
Tehnodact. I.C.D./2 ex.
Tr. G. – S. Civ. – F. R.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5356/2014.... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 1485/2014. Curtea de... → |
|---|
