Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr. 295/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Sentința nr. 295/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-01-2014 în dosarul nr. 7260/2/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR._

SENTINȚA CIVILĂ NR.295

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 31.01.2014

CURTEA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: B. V.

GREFIER: C. D.

Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta A. de S. Financiară, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, având ca obiect contestație împotriva Încheierii nr.31/14.10.2013, suspendarea executării Deciziei nr.X/_/2013 până la soluționarea definitivă a cauzei și anularea Încheierii nr.31/14.10.2013.

Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 17.01.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de 24.01.2014 și 31.01.2014 când a pronunțat următoarea hotărâre:

CURTEA

Prin cererea inregistrata la 5.11.2013, reclamanta A. de S. Financiară a chemat in judecata pe pârâta Curtea de Conturi a României, solicitand:

1. Suspendarea executării Deciziei nr. X/_/2013 până la soluționarea definitivă a prezentei cauze;

2. Anularea încheierii nr.31 din data de 14.10.2013, anularea Deciziei nr. X/_/2013 si a Procesului Verbal de Constatare, emise de Departamentul X al Curții de Conturi a României.

În motivarea cererii, reclamanta a aratat ca în perioada 28.02._13 Curtea de Conturi a României a desfășurat o acțiune de audit financiar asupra contului de execuție și a situațiilor financiare pentru perioada 01.01._12, întocmite de către C. de S. a Asigurărilor.

La finalizarea activității de audit, a fost comunicat A.S.F. Procesul - Verbal de constatare încheiat de echipa de audit în urma auditului financiar.

Față de constatările reținute de Curtea de Conturi, A.S.F. a formulat obiecțiuni care nu au fost avute în vedere de către intimată cu ocazia valorificării actului de control.

Întrucât, Curtea de Conturi nu admis obiecțiunile formulate la Procesul - Verbal de constatare anexă la Raportul de audit financiar, Curtea de Conturi a României a dispus, prin Decizia nr. X/_/2013 măsuri în sarcina A.S.F., cu termen de realizare până la data de 31.12.2013, împotriva căreia A.S.F. a formulat Contestație.

Prin încheierea nr. 31/14.10.2013 C. de soluționare a contestațiilor a dispus respingerea contestației formulată de A.S.F.

În ceea ce privește Suspendarea executării Deciziei nr. X/_/2013 până la soluționarea definitivă a prezentei cauze:

Potrivit dispozițiilor art.14 din Legea nr.554/2004, ,,In cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

În ceea ce privește cazul justificat la care face referire textul de lege sus menționat, consideră că se impune suspendarea executării Deciziei atacate deoarece, actul administrativ a cărui anulare se solicită a fost emis de către Intimată prin interpretarea și aplicarea eronată a dispozițiilor legale.

Așa cum rezultă și probatoriul ce va fi administrat în prezenta cauză, singurul argument al intimatei este opinia exprimată de către Ministerul de Finanțe cu privire la aplicarea dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr.26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare și completare a unor acte normative.

Astfel, în motivarea încheierii nr.31/14.10.2013 pronunțată de Curtea de Conturi, aceasta arată: "C., ca urmare a analizei constatărilor consemnate în procesul-verbal de constatare și a argumentelor prezentate în contestație de A. de S. Financiară, dar și a punctului de vedere al Ministerului Finanțelor Publice cu privire la aplicabilitatea O.U.G. nr.26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare și completare a unor acte normative".

Referitor la existența pagubei iminente, apreciaza că punerea în aplicare a măsurii recuperării unor sume de bani înainte de stabilirea de către instanța de judecată a legalității măsurii dispuse de intimată, presupune declanșarea demersurilor privind stabilirea persoanelor responsabile pentru "prejudiciile" cauzate A.S.F.

Mai mult decât atât, este necesar ca A.S.F. să inițieze acțiuni în instanță pentru recuperarea presupusului prejudiciu stabilit de intimată la valoare de 248.881,51lei, ceea ce presupune în mod evident nerespectarea termenului stabilit prin decizia atacată.

De asemenea, punerea în mișcare a acțiunilor de recuperare a unor presupuse prejudicii, în condițiile în care instanța de judecată învestită cu soluționarea fondului nu s-a pronunțat cu privire la legalitatea măsurilor dispuse de Curtea de Conturi, este de natură a atrage costuri care pot fi imposibil de recuperat de către subscrisa (cheltuieli de judecată, taxe de timbru).

Nu în ultimul rând, apreciaza că punerea în aplicare a măsurii până la soluționarea fondului, în lipsa constatării de către instanță a îndeplinirii condițiilor de legalitate a măsurii dispuse de Curtea de Conturi, poate aduce atingere drepturilor și intereselor legitime ale A.S.F. obligând instituția la inițierea unor demersuri insuficient fundamentate din punct de vedere legal.

Tot în acest context, prin suspendarea executării deciziei ce face obiectul prezentei cauze se poate evita încălcarea drepturilor persoanelor fizice, respectiv angajații A.S.F. în sarcina cărora ar trebui să se stabilească doar un presupus prejudiciu, în condițiile în care aceștia sunt terți față de raporturile existente, potrivit dispozițiilor legale, între contestatoare și intimată.

Față de cele mai sus învederate, consideră că punerea în executare a măsurilor dispuse prin decizia contestată are o influență negativă, afectând activitatea și interesele A.S.F. și în cele din urmă ale angajaților săi. In această situație, salariații se pot simți în mod permanent vizați de astfel de măsuri ce pot fi impuse cu nerespectarea sau interpretarea greșită a dispozițiilor legale.

În ceea ce privește fondul cauzei, reclamanta invoca următoarele considerente:

Prima deficiență reținută se referă la acordarea "primelor de asigurări de viață de grup cu component de economisire pentru pensionare".

Cu referire la această constatare, potrivit art.4, alin.(5) si (23) din Legea nr.32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare, conducerea CSA era realizată de către un Consiliu, ale cărei hotărâri erau adoptate prin votul majorității membrilor prezenți ai acestuia.

Mai mult decât atât, așa cum rezultă din prevederile alin.(30) ale articolului în cauză, printre prerogativele Consiliului CSA se numără și stabilirea salarizării membrilor săi și a personalului de specialitate, având in vedere nivelul remunerației acordate unor posturi similare de pe piața de asigurări.

De altfel, în fundamentarea necesității completării pachetului salarial al personalului CSA, prin includerea unei asigurări de viață cu componentă de economisire pentru pensionare, direcția de specialitate menționează tocmai riscul operațional ce se poate materializa prin fluctuația personalului, datorită unor oferte salariale mai consistente din partea operatorilor din piața de profil.

Prin urmare, baza legală a hotărârii Consiliului CSA privind încheierea unei asigurări de viață de grup cu componentă de economisire pentru pensionare este dată de Legea nr.32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor.

A doua deficiență reținută de echipa de audit a Curții de Conturi a României se referă la "depășirea cheltuielilor de protocol, în semestrul al II-lea al anului 2012, față de nivelul cheltuielilor de această natură, realizat în semestrul al II-lea al anului 2011, redus cu 30%".

În lumina dispozițiilor Legii nr.32/2000, în baza căreia CSA și-a desfășurat activitatea se poate observa că, în cazul A.S.F.(CSA) nu sunt aplicabile prevederile OUG nr.26/2012, având în vedere faptul că:potrivit art. 4 alin.(2) din Legea nr.32/2000, C. de S. a Asigurărilor este autoritate administrativă autonomă, de specialitate, independentă, autofinanțată, cu personalitate juridică, care își exercită atribuțiile potrivit prevederilor prezentei legi; art.5 lit.(o) din același act normativ distinge printre atribuțiile principale ale CSA pe aceea că, aprobă propriul buget de venituri și cheltuieli; iar art.8 alin.(5) din aceeași lege prevede că în îndeplinirea atribuțiilor sale, CSA precum și personalul acesteia nu vor solicita sau primi instrucțiuni de orice natură de la nicio instituție ori autoritate publică.

Prin urmare, între prevederile OUG nr.26/2012 și prevederile Legii nr.32/2000 există un conflict, caz în care sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.32/2000.

În susținerea argumentului susmenționat a intervenit și legiuitorul, care pentru a întări autonomia și independența CSA în ceea ce privește elaborarea, aprobarea și execuția Bugetului de venituri și cheltuieli, a prevăzut în mod expres, în art.42 alin.(3), faptul că în caz de conflict între dispozițiile prezentei legi și prevederile conținute în alte acte normative se aplică prevederile prezentei legi adică, ale Legii nr. 32/2000.

Mai mult decât atât, CSA nu se încadrează în niciuna dintre entitățile menționate în OUG nr.26/2012 care se află în subordinea Guvernului și au legătură cu bugetul consolidat, chiar dacă se autofinanțează, iar aplicarea prevederilor acesteia ar fi fost în contradicție cu principiul independenței autorității, inclusiv cea financiară, expres prevăzut în legea de înființare a acesteia.

Hotărârea privind încheierea "Acordului cadru de servicii de asigurări de viață de grup cu componentă de economisire pentru pensionare" a fost luată cu respectarea Legii nr.32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor.

Prevederile OUG nr.26/2012 nu sunt aplicabile Comisiei de S. a Asigurărilor, actualmente A.S.F. și pe cale de consecință să dispuneți anularea deciziei.

În drept, dispozițiile Legii nr.32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr.93/2012 cu modificările și completările ulterioare, aprobată prin Legea nr.113/2013, ale Legii nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr.130/2010.

La 27.11.2013, parata a depus intampinare, solicitand respingerea ca neîntemeiată atât a cererii de anulare a Deciziei nr. X/_/2013 și a încheierii nr. 31/14.10.2013, cât și a cererii de suspendare a executării măsurilor dispuse prin Decizia nr.X/_/2013, acte administrative emise de Curtea de Conturi a României.

In motivare, parata a aratat ca:

I. În fapt:

a) Auditorii publici externi din cadrul Departamentului X al Curții de Conturi a României au desfășurat Acțiunea de audit financiar asupra contului de execuție pe anul 2012 la A. de S. Financiară.

Abaterile de la legalitate și regularitate constatate au fost consemnate în Raportul de audit financiar nr._/09.08.2013.

Examinând deficiențele consemnate în raportul de audit financiar nr._/09.08.2013, a fost emisă Decizia nr. X/_/2013, prin care, la pct. l.1,II.1 și II.2 au fost dispuse următoarele măsuri contestate de reclamantă:

„I.1. In situația continuării derulării contractului încheiat de fosta Comisie de S. a Asigurărilor cu S.C. Alico Asigurări România S.A., respectiv menținerii unor drepturi acordate personalului sub formă de prime de asigurare, A. de S. Financiară:

- va stabili, prin regulamentul propriu de salarizare, criteriile de acordare a acestor drepturi, ținând cont de prevederile O.U.G. nr.93/2012 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității de S. Financiară;

- va înregistra în contabilitate cheltuielile cu primele de asigurări de viață cu componentă de economisire pentru pensionare, în conformitate cu prevederile Legii contabilității nr.82/1991, republicată, și ale O.M.F.P. nr.l917/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea și conducerea contabilității instituțiilor publice și instrucțiunile de aplicarea a acestuia ".

II.1. A. de S. Financiară, ținând cont de faptul că valorile inițiale, pe fiecare beneficiar, ale primelor de asigurare de viață cu componentă de economisire pentru pensionare, au fost aprobate de Consiliul C.S.A., va analiza condițiile în care, ulterior, fosta Comisie de S. a Asigurărilor a plătit, în unele cazuri, valori diferite ale primei pentru funcții similare și chiar pentru aceeași persoană, de la o lună la alta; în eventualitatea constatării nelegalității acordării unora din prime, va stabili întinderea prejudiciilor create fostei Comisii de S. a Asigurărilor și va dispune măsurile legale de recuperare (...)."

"II.2. Stabilirea, de către A. de S. Financiară, a întinderii prejudiciilor create fostei Comisii de S. a Asigurărilor ca urmare a neaplicării măsurilor de reducere a cheltuielilor publice, prevăzute de O.U.G. nr.26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare și completare a unor acte normative, precum și dispunerea măsurilor legale de recuperare a acestora, în cazul abaterii expuse la pct.2 din prezenta".

b) Împotriva măsurilor dispuse la pct. I.1, II.1 și II.2 ale acestei decizii, în temeiul pct. 204 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010 a Plenului Curții de Conturi a României (RODAS), ASF a formulat contestația înregistrată la Curtea de Conturi sub nr._/2013, care a fost respinsă prin încheierea nr. 31/2013.

c) Prin acțiunea ce formează obiectul prezentei cauze, ASF a solicitat instanței de judecată să dispună "suspendarea executării Deciziei nr. X/_/2013, până la soluționarea definitivă a prezentei cauze".

Totodată, reclamanta a solicitat instanței de judecată „anularea încheierii nr.3l din data de 14.10.2013, anularea Deciziei nr. X/_/2013 și a Procesului verbal de constatare, emise de Departamentul X al Curții de Conturi a României.".

II. In ceea ce privește cererea de suspendare a executării măsurilor dispuse la pct. I.1, II.1 și II.2 din Decizia nr. X/_/2013, astfel cum cum fost menținute prin încheierea nr.31/2013, poziția paratei este de respingere ca neîntemeiată a acesteia, pentru considerentele expuse mai jos:

1. În primul rând, reclamanta nu își motivează cererea de suspendare a executării măsurilor dispuse prin Decizia nr. X/_/2013, din perspectiva prevederilor art. 14 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, nedemonstrând în niciun fel întrunirea, cumulativ, a celor două condiții, prevăzute în mod expres de prevederile legale menționate, astfel cum vom arăta în continuare.

Intreaga motivare a acțiunii reclamantei se referă la aspecte ce țin de fondul cauzei, neaducând dovezi care să demonstreze nelegalitatea evidentă a actului administrativ a cărui suspendare se cere, nelegalitate ce se poate constata tară ca instanța de judecată să intre în judecarea pe fond a cauzei.

2.Este cunoscut faptul că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, neexecutarea lui fiind contrară unei buni ordini juridice într-un stat de drept și o democrație constituțională.

A nu executa actele administrative care sunt emise în baza legii echivalează cu a nu executa legea - ceea ce într-un stat de drept este de neconceput.

In consecință, suspendarea actului administrativ ca operație juridică de întrerupere vremelnică a efectului acestuia apare ca o situație de excepție de la regula executării din oficiu (executio ex officio).

3.Prin reglementarea actuală a contenciosului administrativ, respectiv art. 14 alin.(1) din Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea producerii unei pagube iminente, persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrative până la pronunțarea instanței de fond.

Din conținutul art. 14 alin.(1) din Legea nr.554/2004, rezultă că pentru soluționarea favorabilă a cererii de suspendare trebuie îndeplinite cumulativ două condiții:

A.Cazul să fie bine justificat;

B.Paguba să fie iminentă.

A. Reclamanta nu justifică îndeplinirea acestei condiții, neaducând niciun argument care să demonstreze că în cauză sunt împrejurări de natură să argumenteze că este vorba despre un "caz bine justificat."

Reclamanta ar fi trebuit să demonstreze instanței de judecată că există o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ, ceea ce nu s-a întâmplat în speța de față.

Mai mult chiar, nelegalitatea actului administrativ trebuie să fie atât de evidentă încât instanța de judecată să o poată constata fără a intra pe fondul cauzei. Motivele de nelegalitate trebuie să apară de la prima vedere ca fiind temeinice, să creeze de la început o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ contestat.

„Existența unui caz bine justificat poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra legalității actelor administrative." (Decizia nr. 768/2011, pronunțată în Dosarul nr._ .)

Față de aceste aspecte, argumentul pe care se bazează reclamanta în ceea ce privește existența cazului bine justificat este acela conform căruia "se impune suspendarea executării Deciziei atacate deoarece actul administrativ a cărui anulare se solicită a fost emis de către intimată prin interpretarea și aplicarea eronată a dispozițiilor legale" iar "singurul argument al intimatei este opinia exprimată de către Ministerul Finanțelor cu privire la aplicarea dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 26/2012".

Dincolo de caracterul nedovedit al acestor afirmații, acestea sunt făcute cu rea-credință, atâta timp cât, în motivarea încheierii nr. 31/14.10.2013 pronunțată de Curtea de Conturi, se menționează: "C., ca urmare a analizei constatărilor consemnate în procesul verbal de constatare și a argumentelor prezentate în contestație de A. de S. Financiară, dar și a punctului de vedere al Ministerului Finanțelor Publice cu privire la aplicabilitatea O.U.G nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare și completare a unor acte normative."

B. Cât privește noțiunea de "pagubă iminentă", reclamanta nu demonstrează iminența producerii unei pagube importante, în sensul art.2 lit. ș) din Legea contenciosului administrativ.

Astfel, reclamanta susține faptul că, "punerea în aplicare a măsurilor până la soluționarea fondului, în lipsa constatării de către instanță a îndeplinirii condițiilor de legalitate a măsurilor dispuse de Curtea de Conturi, poate aduce atingere drepturilor și intereselor legitime ale ASF obligând instituția la inițierea unor demersuri insuficient fundamentate din punct de vedere legal".

De asemenea, mai susține reclamanta faptul că "punerea în mișcare a acțiunilor de recuperare a unor presupuse prejudicii, în condițiile în care instanța de judecată investită cu soluționarea fondului nu s-a pronunțat (...) este de natură a atrage costuri care pot fi imposibil de recuperat (cheltuieli de judecată, taxe de timbru) ".

Susținerile reclamantei reprezintă un nonsens din punct de vedere juridic, având în vedere că, pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ se poate dispune de către instanța de judecată doar dacă sunt îndeplinite exclusiv și cumulativ cele două condiții expres prevăzute de Legea contenciosului administrativ, iar suspendarea executării respectivului act nu este condiționată de soluționarea fondului cauzei.

Mai mult decât atât, promovarea unor acțiuni în instanță, ca urmare a măsurilor dispuse de Curtea de Conturi ar fi tocmai de natură să recupereze prejudiciul provocat prin încălcarea prevederilor legale de către ASF.

Mai mult decât atât, reclamanta invocă practic, propria-i culpă, ceea ce nu-i permis, potrivit principiului Nemo auditur propriam turpitudinem allegans, însă omite să menționeze faptul că, situațiile invocate în susținerea îndeplinirii condiției „pagubei iminente" se datorează tocmai culpei acesteia, prin nerespectarea legislației în vigoare aplicabile.

Față de argumentele aduse de reclamantă, face precizarea, astfel cum se poate observa, că aceasta nu invocă producerea unui prejudiciu în patrimoniul propriu, sau o tulburare gravă a activității acestuia, ci, invocă o posibilă prejudiciere a imaginii unor angajați sau a unui prejudiciu ipotetic pe care aceștia l-ar putea suferi la un moment dat.

Mai mult decât atât, și în ipoteza în care reclamanta ar lua ca măsuri de recuperare a prejudiciului constatat de auditorii publici externi, formularea unor cereri de chemare în judecată, aceasta este opțiunea sa și nu o măsură impusă prin Decizia nr. X/_/2013, însă, finalitatea este aceea a intrării în legalitate a reclamantei.

Față de aspectele prezentate, consideră că dacă, în mod ipotetic, instanța de judecată ar admite cererea de suspendare a executării măsurilor dispuse prin Decizia nr. X/_/2013, ar însemna că toate măsurile cuprinse în deciziile emise de Curtea de Conturi și care au fost atacate la instanțele de judecată, vor trebui. în mod obligatoriu, să fie suspendate de instanța de judecată până la soluționarea irevocabilă a cauzei, în caz contrar producându-se o „pagubă iminentă" entității controlate.

Or, o astfel de interpretare ar putea duce chiar la blocarea activității Curții de Conturi care nu și-ar mai putea pune în aplicare măsurile dispuse în exercitarea atribuțiilor specifice reglementate expres de dispozițiile Legii nr. 94/1992, republicată, precum și de cele cuprinse în Regulament.

Mai mult decât atât, dacă, prin absurd, am accepta interpretarea reclamantei, trebuie subliniat și faptul că prin această abordare ar fi încălcat însăși caracterul excepțional al măsurii suspendării executării actului administrativ de către instanța de judecată, suspendare ce se poate dispune doar cu îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de legea contenciosului administrativ.

„Într-adevăr, din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, dar din punct de vedere juridic paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului."""" (Decizia nr. 2537 din 13 mai 2010).

4. In doctrină se apreciază că instanța de judecată, care este chemată să decidă măsuri de protecție provizorie trebuie să ia în apreciere ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente.

Dacă instanța de judecată procedează la suspendarea actelor de control ale Curții de Conturi, prin care se constată, conform competențelor actuale, faptul că s-au produs niște încălcări ale legislației și se dispun măsuri pentru stabilirea și recuperarea unor eventuale prejudicii produse prin aceste nereguli, înseamnă că vor da girul abuzului în administrație, încălcării legilor ce reglementează cheltuirea banului public și denaturării ideii de legalitate a acestui foarte important segment al unui stat de drept, care este legalitatea, în general, și legalitatea cheltuirii banului public, în particular.

Astfel, va fi golită de conținut activitatea unei instituții fundamentale a statului de drept care este Curtea de Conturi, autoritate supremă de control asupra legalității cheltuirii banului public. Aceasta este cu atât mai grav cu cât conform Legii nr.94/1992, cu modificările și completările care i-au fost aduse. Curtea de Conturi nu mai poate ea însăși să stabilească niște prejudicii și să procedeze la recuperarea lor. Ea poate să constate neregulile și încălcări ale legii fiscale în urma cărora în mod evident se produce un prejudiciu și să dispună entității controlate să stabilească întinderea prejudiciului și să acționeze în sensul recuperării lui.

Dacă s-ar proceda la suspendare, aceasta ar însemna întreruperea procedurii de luare a măsurilor dispuse de Curtea de Conturi a României și de executare efectivă a acestor măsuri, un timp nedeterminat, inclusiv nerecuperarea banilor publici cheltuiți nelegal o perioadă nedeterminată, dar îndelungată de timp.

În acest fel, starea de legalitate, în general, și legalitatea cheltuirii banului public, în particular, ar fi grav afectate, consecință pe care nici Curtea de Conturi a României, și, sperăm, nici instanța de judecată, nu și-o pot asuma.

III. Referitor la cererea de anulare a măsurilor dispuse prin Decizia nr. X/_/2013, astfel cum a fost menținută prin încheierea nr.31/2013, consideră, de asemenea, și această cerere ca fiind neîntemeiată, având în vedere următoarele:

A. In ceea ce privește măsurile dispuse la pct. I.1 și II.1 din Decizia nr. X/_/2013, face următoarele precizări:

a)In anul 2012, Consiliul CSA (în prezent ASF) a aprobat încheierea unei "asigurări de viață de grup cu componentă de economisire pentru pensionare", cu scopul "(...) fidelizării salariaților CSA și a evitării apariției unor riscuri operaționale la nivelul autorității de reglementare și supraveghere a pieței asigurărilor ce se pot materializa inclusiv în fluctuații de personal de specialitate."

Urmare aprobării, C.S.A. a încheiat cu S.C. Alico Asigurări România S.A. un "Acord-cadru de servicii de asigurări de viață de grup cu componentă de economisire pentru pensionare", înregistrat cu nr._/2012, pentru o durată de 57 luni.

In baza acestui acord - cadru, a fost încheiat un "Contract subsecvent de servicii de asigurare de viață cu componentă de economisire pentru pensionare". înregistrat cu nr._/2012.

In baza Contractului subsecvent de servicii de asigurare de viață cu componentă de economisire pentru pensionare nr._/2012, în perioada iulie 2012 - mai 2013, C.S.A. a angajat și efectuat plăți totale în sumă de 5.770.700 lei, către S.C. Alico Asigurări S.A., reprezentând "Asigurări de viață de grup cu componentă de economisire pentru pensionare".

b)Cu privire la acordarea acestor "prime de asigurări de viață de grup cu componentă de economisire pentru pensionare", s-au constatat o . nereguli, respectiv:

-în contextul în care Consiliul C.S.A. a aprobat acordarea unor drepturi personalului C.S.A, (atât membrilor Consiliului cât și salariaților) sub formă de prime de asigurare de viață cu componentă de economisire pentru pensionare, nu s-au dispus și măsuri pentru actualizarea Regulamentului privind salarizarea personalului Comisiei de S. a Asigurărilor, prin care să se indice criteriile de acordare a acestui drept și de stabilire a valorii primei de asigurare pe fiecare funcție, precum și competențele de aprobare;

-în situația în care prin "Referatul de necesitate" s-a propus încheierea unei asigurări de viață de grup cu componentă de economisire pentru pensionare, în vederea fidelizării personalului de specialitate, nu s-a definit personalul de specialitate, fiind angajate și plătite prime de asigurare pentru toți salariații, situație în care nu se poate stabili eficiența acestor cheltuieli efectuate;

-în condițiile în care "Lista cu salariații CSA", aprobată de Consiliul CSA în ședința din data de 17.01.2012, și care este anexă Ia contractul subsecvent de servicii de asigurare de viață cu componentă de economisire pentru pensionare, nu prezintă informații privind funcțiile persoanelor nominalizate în aceasta, ci doar valoarea primelor de asigurare pe persoană, următoarele liste lunare, în baza cărora s-au făcut plățile către S.C. Alico Asigurări S.A., ce au suferit modificări ca urmare a fluctuațiilor de personal, au fost aprobate doar de Președintele C.S.A., contrar principiului simetriei actelor juridice. In aceste condiții s-a constatat că:

i)prin modificarea listelor lunare, ca urmare a fluctuației personalului, s-a efectuat plata de prime de asigurări, la valori diferite, pentru persoane ce au ocupat funcții similare;

ii)nivelul primei de asigurare, în cazul unor persoane, variază de la o lună la alta;

-prin reflectarea în contul 645.08 (cont în care se înregistrează cheltuielile instituției constând în contribuțiile angajatorului către Bugetul asigurărilor sociale și fondurilor speciale) a cheltuielilor cu primele de asigurări de viață cu componentă de economisire pentru pensionare, a fost denaturată informația privind cheltuielile efectuate de C.S.A. cu contribuțiile de asigurări sociale și protecția socială.

c) In susținerea cererii de anulare a măsurilor dispuse la pct. I.1 și II.1 din Decizia nr. X/_/2013, reclamanta susține faptul că "potrivit art. 4 alin. (5) și (23) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare, conducerea CSA era realizată de către un Consiliu, ale cărei hotărâri erau adoptate prin votul majorității membrilor prezenți ai acestuia""" iar "așa cum rezultă din prerogativele alin. (30) ale articolului în cauză, printre prerogativele Consiliului CSA se numără și stabilirea salarizării membrilor săi și a personalului de specialitate, având în vedere nivelul remunerației acordate unor posturi similare de pe piața de asigurări".

Afirmațiile reclamantei nu pot fi reținute deoarece Curtea de Conturi nu a contestat prerogativele Consiliului C.S.A. de a stabili salarizarea membrilor săi și a personalului de specialitate.

d) Abaterea, consemnată în raportul de audit financiar și procesul verbal de constatare anexă la acesta, se referă Ia aprobarea, de către Consiliul C.S.A., a acordării unor drepturi personalului C.S.A. (atât membrilor Consiliului cât și salariaților), sub formă de prime de asigurare de viață cu componentă de economisire pentru pensionare, fără ca acesta să dispună și măsuri pentru actualizarea Regulamentului privind salarizarea personalului Comisiei de S. a Asigurărilor, prin care să se indice criteriile de acordare a acestui drept și de stabilire a valorii primei de asigurare pe fiecare funcție, precum și competențele de aprobare.

Totodată, contractul subsecvent de servicii de asigurare de viață cu componentă de economisire pentru pensionare, aprobat de Consiliul C.S.A.. nu prezintă informații privind funcțiile persoanelor nominalizate în aceasta, ci doar valoarea primelor de asigurare pe persoană, pe baza unei liste inițiale, aprobată odată cu susnumitul contract.

Următoarele liste lunare, în baza cărora s-au făcut plățile către S.C. Alico S.A., au suferit modificări ca urmare a fluctuaților de personal, au fost aprobate doar de Președintele C.S.A., contrar principiului simetriei actelor juridice. în aceste condiții s-a constatat că:

-prin modificarea listelor lunare, ca urmare a fluctuației personalului, s-a efectuat plata de prime de asigurări, la valori diferite, pentru persoane ce au ocupat funcții similare;

-nivelul primei de asigurare, în unele cazuri, variază la aceeași persoană de la o lună la alta.

B. In ceea ce privește măsura dispusă la pct.II.2 din Decizia nr. X/_/2013, face următoarele precizări:

a) Cu ocazia efectuării controlului, s-a constatat că, cheltuielile de protocol, efectuate în semestru II al anului 2012, au fost mai mari cu suma de 248.881,50 lei, față de nivelul cheltuielilor de această natură, realizat în semestrul II al anului 2011, redus cu 30%.

Aspectul contravine prevederilor art. II alin. (1) din O.U.G. nr.26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare și completare a unor acte normative, în conformitate cu care"1Conducătorii autorităților și instituțiilor publice ale administrației publice centrale și locale, indiferent de modul de finanțare și subordonare, au obligația să dispună masurile necesare în vederea diminuării cu 30% a cheltuielilor de protocol și a cheltuielilor cu deplasările în străinătate în semestrul II al anului 2012, față de cheltuielile de această natură efectuate în semestrul II al anului 2011".

b)In susținerea cererii de anulare a măsurii dispuse la pct.II.2 din Decizia nr. X/_/20I3, reclamanta invocă faptul că „în lumina dispozițiilor Legii nr.32/2000 în baza căreia CSA și-a desfășurat activitatea se poate observa că, în cazul A.S.F. (CSA) nu sunt aplicabile prevederile OUG nr.26/2012, cu modificările și completările ulterioare, privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare și completare a unor acte normative, având în vedere faptul că: potrivit art.4 al in. (2) din Legea nr. 32/2000, C. de S. a Asigurărilor este autoritate administrativă autonomă, de specialitate, independentă, autofinanțată, cu personalitate juridică, care își exercită atribuțiile potrivit prevederilor prezentei legi; art. 5 lit.(o) din același act normativ distinge printre atribuțiile principale ale CSA pe aceea că, aprobă propriul buget de venituri și cheltuieli iar art.8 alin.(5) din aceeași lege prevede că în îndeplinirea atribuțiilor sale, CSA precum și personalul acesteia nu vor solicita sau primi instrucțiuni de orice natură de la nicio instituție ori autoritate publică.

De asemenea, mai susține reclamanta faptul că, "Prin urmare, între prevederile O.U.G. nr. 26/2012 și prevederile Legii nr. 32/2000 există un conflict, caz în care sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 32/2000".

c)In timpul acțiunii de audit financiar, în cuprinsul obiecțiunilor formulate cu privire la abaterile consemnate în raportul de audit financiar și procesul verbal de constatare anexă la acesta, ASF a susținut că dispozițiile art. II (1) din O.U.G. nr. 26/2012 nu sunt aplicabile Comisiei de S. a Asigurărilor, întrucât aceasta este o autoritate administrativă autonomă, de specialitate, independentă, autofinanțată, cu personalitate juridică, ce aprobă propriul buget de venituri și cheltuieli.

Acest punct de vedere, privind neaplicarea prevederilor OUG nr. 26/2012, a fost menținut și în contestația promovată împotriva măsurilor dispuse prin Decizia nr. X/_/2013, fiind reiterat și în acțiunea în instanță ce face obiectul prezentei cauze.

In timpul acțiunii de audit, pentru a nu exista nici un dubiu asupra aspectelor legate de aplicabilitatea prevederilor O.U.G. nr. 26/2012 și autorităților administrative autonome, de specialitate, independente, autofinanțate, în speță C.S.A., Departamentul X a solicitat un punct de vedere de la Ministerul Finanțelor Publice, ca inițiator al ordonanței de urgență.

In răspunsul transmis cu adresa nr._/26.07.2013. Ministerul Finanțelor Publice arată că: „Referitor la aplicarea prevederilor Ordonanței de urgența a Guvernului nr.26/2012, precizam ca la art. 1 alin.(1) se prevede că „autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice centrale și locale, indiferent de modul de finanțare și subordonare, societăți naționale, companii naționale și societăți comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum și regiile autonome care au in structura organizatorică personal propriu de specialitate juridică nu pot achiziționa servicii juridice de consultanță, de asistență și /sau de reprezentare.

Întrucât C. Națională de Valori Mobiliare și C. de S. a Asigurărilor sunt „autorități administrative autonome", considerăm că acestea aveau obligația de a aplica dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr.26/2012".

Punctul de vedere exprimat de Ministerul Finanțelor Publice nu a făcut decât s confirme legalitatea constatării privind nerespectarea prevederilor O.U.G. nr. 26/2012 de către entitatea aud i tată.

În drept, dispozițiile art. 205 din C.pr. civ., art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi a României, republicată, art. 204 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010 a Plenului Curții de Conturi a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 13 decembrie 2010, O.U.G. nr.26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare și completare a unor acte normative, precum și pe celelalte prevederi legale invocate.

La 18.12.2013, reclamanta a depus raspuns la intampinare.

I. In ceea ce privește cererea de suspendare a măsurilor dispuse prin Decizia nr. X/_/2013

Prin contestația formulată împotriva actului administrativ, fără a invoca propria culpă, cum în mod eronat susține pârâta, a arătat motivele care au stat la baza solicitării suspendării vremelnice a măsurilor dispuse prin decizia sus menționată.

Astfel, potrivit dispozițiilor Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea producerii unor pagube iminente, persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la soluționare, cauzei.

Deși pârâta apreciază că nu a adus "niciun argument care să demonstreze că în cauză sunt împrejurări care să argumenteze că este vorba de un caz bine justificat", arată că, tocmai datorită îndoielilor serioase cu privire la legalitatea actului administrativ subscrisa a înțeles se adreseze instanței, pentru ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea Deciziei, prin care pârâta a dispus în mod nelegal măsuri in sarcina A.S.F.

Prin urmare, nelegalitatea actului administrativ este mai mult decât evidentă, în condițiile în care se poate observa cu ușurință că pârâta a dispus măsuri în sarcina reclamantei prin interpretarea eronată a dispozițiilor legale care guvernează organizarea și funcționarea A.S.F. (C.S.A.) în raport cu dispozițiile legii generale aplicabile INSTITUȚIILOR PUBLICE.

In acest context, deși legiuitorul a stabilit prin lege organică modalitatea de organizare și funcționare a A.S.F. (C.S.A), pârâta prin interpretările date dispozițiilor legii speciale vine și adaugă acestor dispoziții legale și alte atribuții pe care legiuitorul nu a dorit să i le atribuie la momentul adoptării actului normativ și nici cu ocazia modificării acestuia.

Mai mult decât atât, pentru a nu se aduce atingere autonomiei și independenței financiare și instituționale a A.S.F (C.S.A), cu titlu de exemplu am arătat în cererea introductivă și reiterăm în prezentul răspuns la întâmpinare, împrejurarea că prin legea unică a salarizării, legiuitorul a prevăzut în mod expres excluderea subscrisei privind incidența legislativă.

De asemenea, pentru a trece cu vederea împrejurarea că pârâta și-a depășit atribuțiile și a înțeles să pună în sarcina A.S.F. (C.S.A.) alte obligații decât cele prevăzute în mod expres de legea de organizare și funcționare (Legea nr.32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare), aceasta invocă "reaua-credința" a subscrisei datorită faptului că în motivarea încheierii nr.31/14.2013, își motivează soluția pe punctul de vedere emis de Ministerul Finanțelor și prin interpretarea abuzivă a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr.26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare și completare a unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare.

Spune că pârâta a interpretat în mod abuziv dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr.26/2012, cu modificările și completările ulterioare întrucât, art. I alin.(1) și art. II alin.(1) ale acestui act normativ statuează în mod expres și fără a lăsa loc de interpretare care sunt entitățile cărora li se aplică aceste restricții.

Astfel, art. I. prevede: "(1) Autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice centrale și locale, indiferent de modul de finanțare și subordonare, societățile naționale, companiile naționale si societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum și regiile autonome care au în structura organizatorică personal propriu de specialitate juridica nu pot achiziționa servicii juridice de consultantă, de asistentă și/sau de reprezentare ".

Art. II (1) prevede: "Conducătorii AUTORITĂȚILOR si INSTITUȚIILOR PUBLICE ALE ADMINISTRAȚIEI PUBLICE CENTRALE SI LOCALE, indiferent de modul de finanțare si subordonare, au obligația să dispună măsurile necesare în vederea diminuării cu 30% a cheltuielilor de protocol și a cheltuielilor cu deplasările în străinătate în semestrul II al anului 2012, fată de cheltuielile de aceasta natură efectuate în semestrul II al anului 2011".

Prin urmare, din lecturarea sumară a dispozițiilor legale sus arătate, rezultă fără putință de tăgadă că A.S.F. (C.S.A.) NU ESTE AUTORITATE SAU INSTITUȚIE PUBLICĂ A ADMINISTRAȚIEI PUBLICE CENTRALE SAU LOCALE.

In susținerea celor mai sus arătate, invocă/reiteră dispozițiile art. 117 din Constituția României, dispozițiile Legii nr.32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare și dispozițiile O.U.G. nr._ privind organizarea și funcționarea Autorității de S. Financiară, cu modificările și completările ulterioare.

Cât privește cea de-a doua condiție, paguba iminentă, este pusa in situatia de a efectua cheltuieli nejustificate.

Afirmațiile pârâtei sunt făcute cu rea-credință deoarece, din interpretarea dispozițiilor legale și din probele administrate în prezenta cauză rezultă fără echivoc că nu s-a creat niciun prejudiciu și pe cale de consecință orice demersuri s-ar efectua nu fac decât să creeze prejudicii în dauna subscrisei și a presupuselor persoane responsabile.

Mai mult decât atât, din actul administrativ emanat de la pârâtă nu rezultă care sunt persoanele care au creat prejudiciul și cum anume a fost prejudiciată/vătămată C.S.A. atâta vreme cât aceasta avea prerogativa legală de a-și aproba propriul buget fără a avea nevoie de o aprobare și/sau avizarea prealabilă și/sau ulterioară din partea altei entități. De fapt, această situație nu era posibilă din simplul motiv că C.S.A. nu era subordonată nici unei alte entități publice sau private.

Se poate observa că datorită interpretărilor abuzive, pârâta reține în actul administrativ a cărui anulare o solicită că "pentru înlăturarea abaterii prezentate, prin decizie s-a dispus următoarea măsură: 11.2. Stabilirea de către A. pentru Supravegherea Financiară, a întinderii prejudiciilor create fostei Comisii de S. a Asigurărilor, ca urmare a neaplicării măsurilor de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare și completare a unor acte normative, precum și dispunerea măsurilor legale de recuperare a cestora, în cazul abaterii expuse la pct.2 din prezenta" (pag.6 din încheierea nr.31 din data de 14.10.2013).

De asemenea, consideră că punerea în executare a măsurilor dispuse prin decizia contestată are o influență negativă, afectând activitatea și interesele A.S.F. și în cele din urmă ale angajaților săi. In această situație, salariații se pot simți în mod permanent vizați de astfel de măsuri ce pot fi impuse cu nerespectarea sau interpretarea greșită a dispozițiilor legale.

Pe fondul cauzei, reclamanta solicita admiterea cererii astfel cum a fost formulată pentru următoarele considerente:

II. Măsurile dispuse prin actul administrativ a cărui anulare o solicită prin cererea ce formează obiectul dosarului nr._ vizează următoarele aspecte:

a.Prima deficiență reținută se referă la acordarea "primelor de asigurări de viață de grup cu component de economisire pentru pensionare";

b.A doua deficiență reținută de echipa de audit a Curții de Conturi a României se referă la "depășirea cheltuielilor de protocol, în semestrul al II-lea al anului 2012, față de nivelul cheltuielilor de această natură, realizat în semestrul al II-lea al anului 2011, redus cu 30%".

a. Referitor la prima "deficiență" constată de către echipa de audit a Curții de Conturi a României, reținută în Decizia nr. X/_/2013 rezultă în mod evident că, chiar din motivarea actului atacat, că încheierea contractului de asigurare de viață de grup cu componentă de economisire pentru pensionare, a fost aprobată de Consiliul Comisiei de S. a Asigurărilor, cu respectarea dispozițiilor legale.

Criticile pârâtei referitoare la această deficiență sunt formale și lipsite de temei juridic deoarece:

- referitor la critica privind neactualizarea regulamentului de salarizare, se poate observa cu ușurință că este neîntemeiată întrucât, potrivit Legii nr.32/2000, cu modificările și completările ulterioare, conducerea C.S.A. era asigurată de către Consiliului C.S.A. Una dintre prerogativele conferite de lege Consiliului CSA era aceea de a stabili salarizarea membrilor și a salariaților. Or, atâta vreme cât Consiliul C.S.A. avea prerogativa aprobării regulamentului de salarizare precum și a aprobării salarizarii membrilor si a personalului de specialitate, este lipsit de relevanta existenta sau inexistența unui alt înscris prin care să se dea o altă formă hotărârii Consiliului. Aspecte legate de forma regulamentelor C.S.A. au fost reținute de pârâtă cu ocazia efectuării unei misiuni de audit în anul 2008, ocazie cu care înalta Curte de Casație și Justiție a dispus anularea deciziei pin care pârâtă reținea aspecte LEGATE DE FORMA REGULAMENTELOR CSA (Decizia nr.4636/27.10/2009 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr._ )

-referitor la critica legată de împrejurarea că, "nu s-a definit personalul de specialitate, situație în care nu se poate stabili eficiența acestor cheltuieli", consideră că orice aprecieri legate de salarizarea și/ sau fidelizarea membrilor Consiliului C.S.A. și a salariaților este exclusiv atributul conducerii autorității și a ordonatorului de credite;

-referitor la critica privind modificarea listelor lunare, ca urmare a fluctuației personalului și a valorilor primelor de asigurare, precizăm că, fluctuația asiguraților, în cazul nostru a salariaților, ține de natura contractului de asigurare de grup, iar ordonatorul de credite a aprobat efectuarea plăților în limita bugetului aprobat de Consiliul C.S.A., ceea ce este în conformitate cu dispozițiile legale.

Având în vedere, modificările legislative aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.93/2012 prin care C. de S. a Asigurărilor a fost desființată ca urmare a înființării Autorității de S. Financiară, Consiliul A.S.F. a hotărât în Ședința din data de 09.10.2013, încetarea contractului de asigurare, și restituirea primelor de asigurare către beneficiari.

Pe cale de consecință, deși pârâta se rezumă la a aprecia doar că "afirmațiile reclamantei nu pot fi reținute", consideră că, chiar dacă pârâta este Curtea de Conturi a României, aceasta nu-și poate depăși atribuțiile prin dispunerea de măsuri prin care adaugă la legea privind organizarea și functionarea C.S.A. (Legea nr.32/2000, cu modificările și completările ulterioare).

b. A doua deficiență reținută de echipa de audit a Curții de Conturi a României se referă la "depășirea cheltuielilor de protocol, în semestrul al II-lea al anului 2012, față de nivelul cheltuielilor de această natură, realizat în semestrul al II-lea al anului 2011, redus cu 30%".

Interpretarea pârâtei cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor OUG nr.26/2012 este abuzivă și vine să completeze legiuitorul prin dispunerea măsurilor luate.

Susține acest fapt plecând de la simpla lecturare a dispozițiilor OUG nr.26/2012 prin care se arată în mod expres care sunt entitățile ce intră sub incidența acestor prevederi.

Prin urmare, art. II alin.(1) prevede:

"Conducătorii AUTORITĂȚILOR si INSTITUȚIILOR PUBLICE ALE ADMINISTRAȚIEI PUBLICE CENTRALE Șl LOCALE, indiferent de modul de finanțare și subordonare, au obligația să dispună măsurile necesare în vederea diminuării cu 30% a cheltuielilor de protocol și a cheltuielilor cu deplasările în străinătate în semestrul II al anului 2012, față de cheltuielile de aceasta natură efectuate în semestrul II al anului 2011."

Ori, din lecturarea sumară a Constituției (art.117), a Legii nr.32/2000, cu modificările și completările ulterioare și a art. II alin.(1) din OUG nr.26/2012 rezultă fără putință de tăgadă că, C. de S. a Asigurărilor nu făcea parte din categoria AUTORITĂȚILOR și INSTITUȚIILOR PUBLICE ALE ADMINISTRAȚIEI PUBLICE CENTRALE Șl LOCALE și nu era subordonată nici unei alte entități publice sau private.

Independența instituțională și financiară era statuată în mod expres la nivel național prin Legea nr.32/2000, cu modificările și completările ulterioare, iar la nivel european era recunoscută prin Raportul de Larosiere.

Acest raport a fost realizat in contextul dezbaterilor pe marginea viitorului supravegherii piețelor financiare în Uniunea Europeană, și prevede următoarele aspecte deosebit de relevante pentru asigurarea independenței și solidității financiare a autorităților de supraveghere din domeniul financiar: "lntr-o prima fază (2009-2010), autoritățile naționale de supraveghere ar trebui întărite, în vederea îmbunătățirii calității supravegherii în statele membre ale Uniunii Europene: alinierea competentelor și puterilor de supraveghere la nivelul celui mai eficient sistem european [...] C. Europeană va trebui să analizeze, în colaborare cu comitetele de nivel 3, gradul de independență al tuturor autorităților naționale de supraveghere. Aceasta s-ar concretiza în recomandări clare, inclusiv în ceea ce privește finanțarea autorităților naționale de supraveghere ".

Recomandările europene așa cum sunt prezentate în ,,Raportul de Larosiere", susțin sporirea puterilor de supraveghere și control ale autorității pieței asigurărilor, îndeosebi în perioadele de criză și presupune menținerea condițiilor de natură să asigure independența și stabilitatea organizatorică și funcțională a Comisiei de S. a Asigurărilor.

Pentru a nu se știrbi independența financiară a autorității de supraveghere (CSA), legiuitorul a prevăzut că dispozițiile legii salarizării nu se aplică Comisiei de S. a Asigurărilor. per a contrario, dacă am îmbrățișa opinia pârâtei, respectiv că CSA face parte din entitățile prevăzute la ari:. II (1) din OUG nr.26/2012 am fi puși în situația de adăuga la lege, ceea ce este imposibil și nu în ultimul rând de a încălca independența CSA recunoscută și reglementată în mod expres de legiuitor.

Mai mult decât atât, argumentul adus de către pârâtă referitor la punctul de vedere al Ministerului Finanțelor Publice nu poate fi reținut deoarece, și acesta adaugă la lege respectiv, face trimitere la "autoritățile administrative autonome" deși OUG nr.26/2012 face referire doar la AUTORITĂȚILE si INSTITUȚIILE PUBLICE ALE ADMINISTRAȚIEI PUBLICE CENTRALE SI LOCALE.

Curtea a incuviintat partilor proba cu inscrisuri.

Din probele administrate, Curtea retine ca în baza Raportului de audit financiar nr._/09.08.2013 a fost emisă Decizia nr. X/_/2013, prin care, la pct. l.1,II.1 și II.2 au fost dispuse următoarele măsuri contestate de reclamantă:

Împotriva măsurilor dispuse la pct. I.1, II.1 și II.2 ale acestei decizii, reclamanta a formulat contestația înregistrată la Curtea de Conturi sub nr._/2013, care a fost respinsă prin încheierea nr. 31/2013.

1. Cu privire la cererea de suspendarea executarii Deciziei nr. X/_/2013 până la soluționarea definitivă a prezentei cauze

Iar, art. 15 din acelasi act normativ prevede ca suspendarea executarii unui act administrativ poate fi ceruta pentru motivele prevazute in art. 14 si prin cererea de anulare a actului atacat.

Pentru a se dispune suspendarea executarii unui act administrativ, pana la judecarea definitiva a cauzei, trebuie indeplinite cumulativ trei conditii:

a) sesizarea instantei, prin aceeasi cerere, cu anularea actului administrativ, in tot sau in parte;

b) existenta unui caz bine justificat;

c) existenta unei pagube iminente.

a) Prima conditie este indeplinita deoarece reclamanta a solicitat prin aceeasi cerere si anularea Deciziei nr. X/_/2013

b) Potrivit art. 2 alin. 1 lit. t din Legea nr. 554/2004, cazurile bine justificate sunt imprejurari legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa asupra legalitatii unui act administrativ.

Aceste imprejurari trebuie sa rezulte dintr-o examinare sumara a legalitatii actului administrativ. Ele nu trebuie sa prejudece fondul dreptului.

Curtea apreciaza ca nu exista o indoiala serioasa asupra legalitatii Deciziei nr. X/_/2013

Interpretarea eronata a unor dispozitii legale nu creeaza, prin ea insasi, chiar daca ar fi asa, o indoiala serioasa asupra legalitatii unui act administrativ. Pentru a fi motiv de suspendare, interpretarea legii trebuie sa fie evident eronata, fapt care sa rezulte dintr-o analiza sumara a dispozitiei. Daca caracterul eronat al interpretarii rezulta in urma unei analize serioase a legalitatii actului administrativ, atunci acesta nu este un motiv de suspendare, ci de anulare a actului administrativ.

Nelegalitatea actului administrativ trebuie să fie atât de evidentă încât instanța de judecată să o poată constata fără a intra pe fondul cauzei.

Ori, examinarea aplicarii sau neaplicarii OUG nr. 26/2012 la situatia reclamantei presupune o examinare a fondului dreptului, care nu poate fi facuta in cererea de suspendarea executarii.

Reclamanta mai invoca faptul ca ,,se impune suspendarea executării Deciziei atacate deoarece actul administrativ a cărui anulare se solicită a fost emis de către intimată prin interpretarea și aplicarea eronată a dispozițiilor legale" iar "singurul argument al intimatei este opinia exprimată de către Ministerul Finanțelor cu privire la aplicarea dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 26/2012".

Curtea observa ca în motivarea încheierii nr. 31/14.10.2013 pronunțată de Curtea de Conturi, se menționează: "C., ca urmare a analizei constatărilor consemnate în procesul verbal de constatare și a argumentelor prezentate în contestație de A. de S. Financiară, dar și a punctului de vedere al Ministerului Finanțelor Publice cu privire la aplicabilitatea O.U.G nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare și completare a unor acte normative."

De aceea, Curtea apreciaza ca nu este indeplinita conditia cazului bine justificat.

B. Cât privește noțiunea de "pagubă iminentă", reclamanta nu demonstrează iminența producerii unei pagube importante, în sensul art.2 lit. ș) din Legea contenciosului administrativ.

De asemenea, mai susține reclamanta faptul că "punerea în mișcare a acțiunilor de recuperare a unor presupuse prejudicii, în condițiile în care instanța de judecată investită cu soluționarea fondului nu s-a pronunțat este de natură a atrage costuri care pot fi imposibil de recuperat (cheltuieli de judecată, taxe de timbru) ".

Susținerile reclamantei nu sunt intemeiate având în vedere că, pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ se poate dispune de către instanța de judecată doar dacă sunt îndeplinite exclusiv și cumulativ cele trei condiții expres prevăzute de Legea contenciosului administrativ, iar suspendarea executării respectivului act nu este condiționată de soluționarea fondului cauzei.

Din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, dar din punct de vedere juridic paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului.

In consecinta, Curtea considera ca nu este indeplinita nici conditia pagubei iminente.

Din aceste motive, in baza art. 15 din Legea nr. 554/2004, Curtea va respinge cererea de suspendarea executarii Deciziei nr. X/_/2013 ca neîntemeiată.

2. Cu privire la cererea de anulare

2.1. In anul 2012, Consiliul CSA (în prezent ASF) a aprobat încheierea unei ,,asigurări de viață de grup cu componentă de economisire pentru pensionare", cu scopul ,,fidelizării salariaților CSA și a evitării apariției unor riscuri operaționale la nivelul autorității de reglementare și supraveghere a pieței asigurărilor ce se pot materializa inclusiv în fluctuații de personal de specialitate."

In baza acestui acord - cadru, a fost încheiat un "Contract subsecvent de servicii de asigurare de viață cu componentă de economisire pentru pensionare". înregistrat cu nr._/2012.

Cu privire la acordarea acestor "prime de asigurări de viață de grup cu componentă de economisire pentru pensionare", s-au constatat o . nereguli, respectiv:

i)prin modificarea listelor lunare, ca urmare a fluctuației personalului, s-a efectuat plata de prime de asigurări, la valori diferite, pentru persoane ce au ocupat funcții similare;

ii)nivelul primei de asigurare, în cazul unor persoane, variază de la o lună la alta;

In susținerea cererii de anulare a măsurilor dispuse la pct. I.1 și II.1 din Decizia nr. X/_/2013, reclamanta susține faptul că "potrivit art. 4 alin. (5) și (23) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare, conducerea CSA era realizată de către un Consiliu, ale cărei hotărâri erau adoptate prin votul majorității membrilor prezenți ai acestuia""" iar "așa cum rezultă din prerogativele alin. (30) ale articolului în cauză, printre prerogativele Consiliului CSA se numără și stabilirea salarizării membrilor săi și a personalului de specialitate, având în vedere nivelul remunerației acordate unor posturi similare de pe piața de asigurări".

Curtea observa ca parata nu a contestat prerogativele Consiliului C.S.A. de a stabili salarizarea membrilor săi și a personalului de specialitate.

Abaterea, consemnată în raportul de audit financiar și procesul verbal de constatare anexă la acesta, se referă Ia aprobarea, de către Consiliul C.S.A., a acordării unor drepturi personalului C.S.A. (atât membrilor Consiliului cât și salariaților), sub formă de prime de asigurare de viață cu componentă de economisire pentru pensionare, fără ca acesta să dispună și măsuri pentru actualizarea Regulamentului privind salarizarea personalului Comisiei de S. a Asigurărilor, prin care să se indice criteriile de acordare a acestui drept și de stabilire a valorii primei de asigurare pe fiecare funcție, precum și competențele de aprobare.

-prin modificarea listelor lunare, ca urmare a fluctuației personalului, s-a efectuat plata de prime de asigurări, la valori diferite, pentru persoane ce au ocupat funcții similare;

-nivelul primei de asigurare, în unele cazuri, variază la aceeași persoană de la o lună la alta.

2.2 In ceea ce privește măsura dispusă la pct.II.2 din Decizia nr. X/_/2013

Cu ocazia efectuării controlului, s-a constatat că, cheltuielile de protocol, efectuate în semestru II al anului 2012, au fost mai mari cu suma de 248.881,50 lei, față de nivelul cheltuielilor de această natură, realizat în semestrul II al anului 2011, redus cu 30%.

Aceasta contravine prevederilor art. II alin. (1) din O.U.G. nr.26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare și completare a unor acte normative, în conformitate cu care ,,Conducătorii autorităților și instituțiilor publice ale administrației publice centrale și locale, indiferent de modul de finanțare și subordonare, au obligația să dispună masurile necesare în vederea diminuării cu 30% a cheltuielilor de protocol și a cheltuielilor cu deplasările în străinătate în semestrul II al anului 2012, față de cheltuielile de această natură efectuate în semestrul II al anului 2011".

In susținerea cererii de anulare a măsurii dispuse la pct.II.2 din Decizia nr. X/_/20I3, reclamanta invocă faptul că „în lumina dispozițiilor Legii nr.32/2000 în baza căreia CSA și-a desfășurat activitatea se poate observa că, în cazul A.S.F. (CSA) nu sunt aplicabile prevederile OUG nr.26/2012, cu modificările și completările ulterioare, privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare și completare a unor acte normative, având în vedere faptul că: potrivit art.4 alin. (2) din Legea nr. 32/2000, C. de S. a Asigurărilor este autoritate administrativă autonomă, de specialitate, independentă, autofinanțată, cu personalitate juridică, care își exercită atribuțiile potrivit prevederilor prezentei legi; art. 5 lit.(o) din același act normativ distinge printre atribuțiile principale ale CSA pe aceea că, aprobă propriul buget de venituri și cheltuieli iar art.8 alin.(5) din aceeași lege prevede că în îndeplinirea atribuțiilor sale, CSA precum și personalul acesteia nu vor solicita sau primi instrucțiuni de orice natură de la nicio instituție ori autoritate publică.”

Curtea observa ca art. II alin. (1) din O.U.G. nr.26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare și completare a unor acte normative, se refera expresis verbis la autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice centrale și locale, indiferent de modul de finanțare și subordonare.

Dar, din interpretarea teleologica a art. II alin. (1) din O.U.G. nr.26/2012 reiese ca legiuitorul a avut in vedere si autoritățile administrative autonome, chiar da nu le-a enumerat expres, in continutul textului mentionat. La aceasta concluzie se ajunge tinand seama de ultima parte a art. II alin. (1) din O.U.G. nr.26/2012, potrivit caruia nu are relevanta modul de finanțare și subordonare.

De aceea, Curtea apreciaza ca ca reclamanta, in calitate de autoritate administrativa autonoma se supune dispozitiilor O.U.G. nr.26/2012.

Din aceste motive, in baza textelor de lege mentionate, a art. 1 si 18 din Legea nr. 554/2004, Curtea va respinge si cererea de anulare a încheierii nr.31 din data de 14.10.2013, a Deciziei nr. X/_/2013 si a Procesului Verbal de Constatare, emise de Departamentul X al Curții de Conturi a României, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge acțiunea formulată de reclamanta A. de S. Financiară,cu sediul în București, . nr.18, sector 1, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, cu sediul în București, ..22-24, sector 1,ca neîntemeiată.

Cu recurs în 5 zile de la comunicare în privința soluției dată cererii de suspendare și în 15 zile de la comunicare în privința soluției dată cererii de anulare.

Pronunțată în ședință publică, azi 31.01.2014.

PREȘEDINTE GREFIER

B. V. C. D.

Red./tehn. jud. V.B./4 ex./10.02.2014

← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6556/2014....		Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG... →

Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr. 295/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr. 295/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI