Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 1414/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1414/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-02-2014 în dosarul nr. 39690/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 1414
Ședința publică din 27.02.2014
Curtea constituită din:
Președinte: S. D. G.
Judecător: R. I.
Judecător: V. D. C.
Grefier: T. M.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții-reclamanți V. (P.) M., M. (B.) V., V. (B.) M., E. (VÎCEANU) V. împotriva sentinței civile nr.1535/22.03.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți U. S. HARET BUCUREȘTI și M. EDUCAȚIEI CERCETĂRII TINERETULUI ȘI SPORTULUI și intimatul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI CERCETĂRII TINERETULUI ȘI SPORTULUI, având ca obiect „obligare emitere act adminsitrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că intimata-pârâtă USH a depus prin registratură, la data de 19.06.2013, întâmpinare în 3 exemplare și înscrisuri într-un exemplar, că recurenții-reclamanți, au depus tot prin registratură, la data de 25.02.2014, dovada achitării taxei de timbru în cuantum de câte 4 lei fiecare și timbru judiciar de câte 0,15 lei fiecare și că s-a solicitat judecarea în lipsă, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și reținând că s-a solicitat judecarea în lipsă, rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Princererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, sub nr._ la data de 12.10.2012, reclamanții V. (P.) M., M. (B.) V., V. (B.) M. și E. (V.) V. au chemat în judecată pe pârâții M. Educației Cercetării, Tineretului și Sportului și U. S. Haret, solicitând obligarea pârâtei U. S. Haret la emiterea diplomelor de licență și a suplimentului de diplomă și obligarea pârâtului M. Educației Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipizarea formularelor de diploma de licența în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii sub sancțiunea plății de 2000 lei penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.1535/22.03.2013, Tribunalul București – Secția a IX-a C. a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți ca neîntemeiată și a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. S. Haret în contradictoriu cu chematul în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, ca rămasă fără obiect.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că:
Reclamanții au urmat cursurile Universității S. Haret – Facultatea de D. și Administrație Publică, specializarea D., forma de învățământ ID, promovând examenul de licență – sesiunea iulie 2009, fiindu-le eliberate adeverințe de licențiat.
Expirând perioada de valabilitate a adeverințelor mai sus-menționate, reclamanții s-au adresat cu cerere Universității S. Haret, solicitând eliberarea diplomelor de licență. Pârâta nu a răspuns cererii și nu a eliberat diplomele de licență, prevalându-se de faptul a întreprins toate formalitățile necesare pe lângă M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului pentru tipărirea formularelor de diplomă de licență suplimentare pentru absolvenții promoției 2009, U. indicând numerele mai multor adrese trimise în anii 2009 - 2010 ministerului arătat.
Pârâtul chemat în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a aprobat eliberarea diplomelor tipizate pentru absolvenții Universității S. Haret, promoția 2009, însă numai pentru facultățile și specializările acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, refuzând a da aprobările de eliberare a tipizatelor pentru specializările neacreditate.
Tribunalul a constatat că pârâta U. S. Haret nu este îndreptățită să elibereze diplome reclamanților din prezenta cauză, formele de învățământ urmate de aceștia nefiind acreditate în condițiile legii.
În acest sens, tribunalul a reținut că potrivit art. 60 alin. 1 din Legea învățământului nr. 84/1995 „activitatea didactică (în învățământul universitar) se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi." Norma menționată nu duce însă la concluzia potrivit căreia o instituție de învățământ superior este acreditată ori autorizată provizoriu pentru formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță ope legis, fiind astfel îndreptățită să înmatriculeze studenți, să elibereze diplome, să desfășoare procesul de învățământ în aceste forme dacă este acreditată ori autorizată provizoriu pentru forma de învățământ la zi. Această normă reglementează numai vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților forme de învățământ la distanță, la seral ori cu frecventă redusă dacă organizează cursuri la zi pentru specializarea respectivă.
Au fost avute în vedere de instanța de fond și disp. art. 29 alin. 1 din OUG nr. 75/2005 în conformitate cu care „Orice persoană juridică, publică sau privată, interesată în furnizarea de educație se supune procesului de evaluare și acreditare, în condițiile legii”, dar și art. 29 alin. 3 din același act potrivit cu care „În învățământul superior evaluarea și acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. Programele specifice ciclurilor de studii de masterat și doctorat se supun evaluării externe, în vederea acreditării”.
În condițiile în care legea învățământului și legea de înființare a Universității „S. Haret” arată că nomenclatorul specializărilor și al grupelor de specializări se stabilește de M. Educației Naționale, în temeiul cererii și a dosarului de evaluare întocmite de fiecare instituție de învățământ superior, elaborându-se un act administrativ normativ prin care se stabilesc specializările care pot funcționa în fiecare instituție, înseamnă că lipsa mențiunii privind respectivul program de studii în cadrul unei specializări, în raport de forma de organizare (învățământ), nu dă dreptul instituției respective să organizeze și să desfășoare activitate la acea specializare, în respectiva formă de învățământ.
În speță, la data înscrierii în anul I de studiu pentru specializările urmate de reclamanți, pârâta U. S. Haret era autorizată să funcționeze provizoriu cu forma de organizare zi, nu și ID. În consecință, reclamanții nu au parcurs o formă de învățământ superior într-o specializare care să fi fost acreditată ori autorizată provizoriu conform legii; prin urmare, aceștia nu sunt îndreptățiți a obține diploma de licență și suplimentele la diplomă.
Actele de studii sunt documente oficiale de stat, cu regim special, care confirmă studii de învățământ superior efectuate și titluri sau calități dobândite, fiind veritabile acte administrative ce nu pot fi emise decât spre executarea ori organizarea executării legii, al căror conținut ori existență nu pot face obiectul unor convenții între particulari.
În esență, tribunalul a constat că U. S. Haret nu era acreditată pentru specializările urmate de reclamanți, forma de învățământ ID, nici la data la care aceștia au început cursurile la respectiva facultate și nici în prezent, astfel încât nu poate elibera reclamanților în mod valabil o diplomă de licență producătoare de efecte juridice, în condițiile legii, recunoscută de MECTS, și pe cale de consecință nici MECTS nu poate fi obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate corespunzătoare.
Prin urmare, în temeiul disp. art. 1 Legea nr. 554/2004 instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Față de soluția pronunțată cu privire la cererea de chemare în judecată, tribunalul a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, ca rămasă fără obiect.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții V. (P.) M., M. (B.) V., V. (B.) M., E. (V.) V., solicitând admiterea recursului și în consecință, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și să fie obligată intimata U. S. Haret la eliberarea diplomelor de licență și a suplimentelor de diplomă, precum și obligarea intimatului M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului la aprobarea tipizării formularelor pentru diplomele de licență.
Principalul motiv de recurs îl constituie nulitatea prevăzută de art.304 teza I C. iar cel de-al doilea este întemeiat pe art.304 pct.9 C..
Consideră că instanța de fond, în mod greșit nu a făcut aplicarea principiului error communis facit ius. În speță, aparența în drept există și a produs deja efecte juridice. Astfel, în timpul parcurgerii studiilor cât și la absolvirea acestora, recurentele s-au încrezut cu bună-credință în legalitatea studiilor urmate, adeverințele de absolvire și-au produs efecte juridice și se bucură de prezumția de legalitate, nefiind anulate în nici un fel.
Într-adevăr, în cuprinsul sentinței pronunțate, prima instanță a reținut că în legislație este reglementată o anumită procedură privind acreditarea sau autorizarea funcționării provizorii a specializărilor instituțiilor de învățământ însă nerespectarea prevederilor legale de către intimata USH nu poate fi imputată recurenților care, pe lângă faptul că și-au îndeplinit cu bună-credință toate obligațiile ce le reveneau potrivit contractelor de studii, s-au aflat în eroare comună cu privire la legalitatea formelor de învățământ absolvite, iar acestora nu li se poate crea sau menține un stat juridic incert.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile art.60 alin. 1 din Legea nr.84/1995, în sensul că o instituție de învățământ superior care este acreditată ori autorizată provizoriu pentru formele de învățământ la zi, nu poate opera ope legis și forme de învățământ redusă și la distanță, pronunțându-se în sensul că recurentele au urmat o formă de învățământ superior într-o specializare ce nu era acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu.
Însă instanța de fond nu a ținut cont de situația de fapt a recurentelor, respectiv specializarea urmată de recurenți era acreditată atât la momentul înscrierii în anul I cât și la momentul promovării examenului de licență. Astfel, Facultatea de D. și Administrație Publică din București, specializarea D. era acreditată prin Legea nr.4433/2002, publicată în M.Of. nr.491/09.07.2003.
Prin urmare, instanța de fond a reținut în mod greșit lipsa acreditării sau autorizării provizorii de funcționare a formelor de învățământ parcurse de recurente, pronunțând o soluție netemeinică.
Solicită să se rețină că și după încheierea perioadei de monitorizare prevăzută de art.8 din Legea nr.443/2002, după adoptarea OUG nr.75/2005 privind asigurarea calității educației, a HG nr.676/2007 și HG nr.635/2008, M. nu a sesizat existența vreunor nereguli, nu a fost demarată și finalizată vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că U. a acționat în afara cadrului legal.
Intimata-pârâtă U. S. HARET a depus întâmpinare la 19.06.2013 prin care a solicitat admiterea recursului promovat de reclamantă, precum și admiterea cererii de chemare în garanție a MECTS pe care a formulat-o, iar pe fond să fie obligat chematul în garanție MECTS să aprobe tipărirea formularelor cu regim special astfel încât recurenta-reclamantă să aibă posibilitatea valorificării drepturilor sale cum este firesc într-un stat de drept.
Analizând probele administrate în cauză Curtea constată că recursul este fondat.
Curtea constată că atâta timp cât adeverința care atestă calitatea de licențiat este în ființă, nefiind anulată, acest act se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate atrăgând obligativitatea, din partea pârâtei, de eliberare a diplomei de licență, între cele două acte existând o strânsă interdependență.
De asemenea, Curtea constată că executarea acestei obligații nu se poate face decât dacă este admisă și cererea referitoare la obligațiile Ministerului Educației, în sensul obligării acestuia să elibereze formularele tipizate necesare.
În speță nu se pune problema legalității organizării de către pârâtă a studiilor la distanță, această chestiune fiind străină de obiectul pricinii.
Soluția se impune și în considerarea principiului unității de jurisprudență, practica Înaltei Curți de Casație și Justiție fiind unitară în acest sens.
În consecință Curtea constată că soluția corectă era de admitere în parte a acțiunii în sensul obligării USH să elibereze reclamantei diploma de licență și suplimentul de diplomă și a MECTS să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul de diplomă pentru reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenții-reclamanți V. (P.) M., M. (B.) V., V. (B.) M., E. (V.) V. împotriva sentinței civile nr.1535/22.03.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți U. S. HARET BUCUREȘTI și M. EDUCAȚIEI CERCETĂRII TINERETULUI ȘI SPORTULUI și intimatul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI CERCETĂRII TINERETULUI ȘI SPORTULUI.
Modifică în parte sentința în sensul că:
Admite acțiunea.
Obligă pârâta USH să elibereze reclamanților diploma de licență și suplimentul de diplomă.
Obligă pârâtul MECTS să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul de diplomă pentru reclamanți.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.02.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. D. G. R. I. V. D. C.
GREFIER,
T. M.
Red. Jud. SDG
Tehnored. TM/2ex./2014
Tribunalul București, Secția a IX-a C.
Jud. fond, P. O. D.
| ← Anulare act administrativ. Hotărâre din 25-02-2014, Curtea de... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2801/2014. Curtea de... → |
|---|
