Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Încheierea nr. 27/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 27/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-03-2014 în dosarul nr. 3023/3/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 27 februarie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. G.
JUDECĂTOR: Ș. A.
JUDECĂTOR: P. H.
GREFIER: F. V. M.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta reclamantă AIELNEI A. împotriva sentinței civile nr. 2131/30.06.2010 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât P. SECTULUI 2 AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta reclamantă, prin avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimatul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea acordă cuvântul părții prezente pe cererea de repunere pe rol a cauzei.
Recurenta reclamantă, prin avocat, solicită instanței admiterea cererii de repunere pe rol, învederând că întrucât în cauza penală s-a dat sentința definitivă și irevocabilă nu mai subzistă motivul care a determinat suspendarea judecării cauzei.
Curtea reține că sunt îndeplinite condițiile repunerii pe rol a cauzei având în vedere caracterul definitiv al sentinței civile nr. 2073/01.11.2013, motiv pentru care dispune repunerea cauzei pe rol.
Recurenta reclamantă, prin avocat, depune la dosarul cauzei înscrisuri.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta reclamantă, prin avocat, solicită instanței admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii contestației. Învederează instanței că în recurs sunt probe noi și nu a existat nicio abatere prin semnare acestui proces verbal. Precizează că desființarea contractului de muncă a fost nelegală. Învederează că își rezervă dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
Curtea, în conformitate cu prevederile art. 150 Cod Procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la 06.03.2014.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.02.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. G. Ș. A. P. H.
GREFIER,
F. V. M.
Încheiere de ședință din data de 06.03.2014,
Curtea, în aceeași constituire, având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la 13.03.2014.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. G. Ș. A. P. H.
GREFIER,
F. V. M.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1945
Ședința publică de la 13 Martie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. G.
JUDECĂTOR: Ș. A.
JUDECĂTOR: P. H.
GREFIER: F. V. M.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta reclamantă AIELNEI A. împotriva sentinței civile nr. 2131/30.06.2010 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât P. SECTULUI 2 AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 27.02.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta Decizie civilă când, Curtea având nevoie de timp pentru a examina actele dosarului și a delibera, a amânat pronunțarea la data de 06.03.2013 și apoi la 13.03. 2014 când a reținut următoarele:
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2131/30.06.2010 pronunțată de Tribunalul București, SCAF a fost respinsă contestația formulată de reclamanta A. A., în contradictoriu cu pârâtul P. S. 2 AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, ca neîntemeiată.
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei sectii sub nr._ /CA/2010, reclamanta A. A. în contradictoriu cu pârâtul P. S. 2 AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, a formulat contestatiei impotriva dispozitiei de sanctionare nr. 3380/30.12.2009 emisa de P. S. 2 prin care reclamanta a fost destituita din functia publica solicitand anularea dispozitiei cu consecinta reintegrarii sale in functia publica si obligarea paratului la plata salariilor restante, de la data destituirii si pana la reintegrarea efectiva, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea contestatiei se arata ca reclamanta a ocupat in cadrul Primariei S. 2 functia de inspector clasa I grad profesional asistent la Serviciul Disciplina in Constructii- Directia de Control din cadrul Primariei S. 2, iar in aceasta calitate a semnat procesul verbal de receptie la terminarea lucrarilor nr._/29.12.2008 la cladirea de locuinte situata in Bucuresti . H sector 2, in calitate de membru al comisiei de receptie, act prin care respectiva comisie a recomandat calificativul ”admis la receptie ” a lucrarilor executate.
Ulterior, prin adresa nr._/25.09.2009 Primaria S. 2 era notificata sa anuleze procesul verbal de receptie si a fost demarata cercetarea disciplinare a reclamantei.
Prin sentinta civila nr. 2509/2009 a Tribunalului Bucuresti- Sectia a IX a s-a anulat Autorizatia de construire nr. 1457/195C/2007, emisa pentru imobilul pentru care reclamanta a semnat procesul verbal de receptie la terminarea lucrarilor mentionat anterior, insa acesta nu a constituit unul dintre motivele pentru care autorizatia a fost anulata, neavand nici o relevanta asupra solutiei pronuntata de instanta, singura consecinta produsa de procesul verbal de receptie la terminarea lucrarilor, fiind aceea ca imobilul a fost inregistrata la Directia de Venituri Local si Buget a S. 2, cu rol fiscal.
Cat priveste decizia de sanctionare contestata in cauza reclamanta considera ca aceasta este nelegala si netemeinica, intrucat nu exista fapta care sa constituie abatere disciplinara, fapta retinuta in sarcina sa nu se incadreaza in dispozitiile art. 77 din legea nr. 188/1999 rep, nu exista vinovatia reclamantei in savârsirea faptei imputate, iar sanctiunea aplicata este mult prea drastica in raport de gravitatea faptei.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 17 din HG nr. 273/1994 si art. 77 din legea nr. 188 /1999 rep.
Prin intampinarea formulata in cauza paratul a solicitat respingerea contestatiei ca neintemeiata, aratand in acest sens ca reclamanta se face vinovata de savarsirea abaterii disciplinare retinute in sarcina sa, in conditiile in care in calitate de membra a comisiei de receptie a semnat procesul verbal de receptie la terminarea lucrarilor, pentru constructia din Bucuresti . H sector 2, desi aceasta cladire nu era finalizata in totalitate, in momentul semnarii procesului verbal mentionat, iar reclamanta in calitate de membru al acestei comisii ar fi trebuit sa recomande amanarea receptiei, astfel cum concluzionează si cei cinci inspectori desemnati ulterior pentru a efectua o verificare la fata locului a constructiei a carei receptie s-a facut prin procesul verbal de receptie nr._/29.12.2008. Se arata de asemenea, ca punctul de vedere al Directiei Juridice in sensul ca s-a acordat calificativul ” admis la receptie” doar cu privire la lucrarile executate nu poate constitui o aparare in favoarea reclamantei deoarece textul de lege respectiv art. 14 lit. d din HG nr. 273/1994 prevede ca receptia lucrarilor se realizeaza la terminarea tuturor lucrarilor neputandu-se face asadar pentru lucrari executate partial, astfel ca receptia s-a realizat in mod nelegal, iar faptul ca procesul verbal de receptie nu a avut nici o relevanta cu privire la anularea autorizatiei de construire emisa pentru realizarea imobilului in cauza de catre instanta, nu poate constitui, de asemenea o aparare in favoarea reclamantei acesta fiind prin natura sa un act ulterior eliberarii autorizatiei de constructie.
Cat priveste decizia de sanctionare in sine paratul mentioneaza ca acesta a fost legal si temeinic emisa, fapta savarsita de reclamanta constituind abatere disciplinara, ce se incadreaza in dispozitiile art. 77 din legea nr. 188/1999 rep. iar sanctiunea stabilita a tinut seama si de faptul ca reclamanta nu se afla la prima abatere disciplinara, aceasta avand la data aplicarii prezentei sanctiuni o alta abatere disciplinara neradiata, aplicata pentru intarzierea sistematica in efectuarea lucrarilor si neglijenta repetata in rezolvarea lucrarilor conform Dispozitie Primarului S. 2 nr. 534/04.03.2009.
In cauza partile au administrat proba cu inscrisuri, inclusiv cele care au stat la baza emiterii dispozitiei contestate.
Analizand intregul material probator administrat in vederea solutionarii cauzei pe fond, tribunalul retine ca prin dispozitia privind sanctionarea doamnei A. A. nr. 3380/30.12.2009 (f. 48-50), emisa de P. S. 2, s-a dispus ca incepand cu data prezentei reclamanta inspector la Serviciul Disciplina in Constructii se sanctioneaza cu ”destituirea din functia publica” pentru incalcarea prevederilor legale referitoare la indatoriri, incompatibilitati, conflicte de interese si interdictii stabilite prin lege pentru functionarii publici si manifestari care aduc atingere prestigiului autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea.
In preambulul acestei dispozitii se mentioneaza ca faptele retinute in sarcina acesteia constituie abateri disciplinare potrivit art. 77 alin. 1 din legea nr. 188/1999 rep, iar pentru stabilirea acestora au fost avute in vedere raportul intocmit in dosarul nr. 557/12.10.2009 al Comisiei de Disciplina privind propunerea de sanctionare a reclamantei, avizat de conducatorul institutiei P. S. 2, precum si nota de fundamentare din data de 29.12.2009 a Directiei Resurse Umane privind propunerea de sanctionarea a reclamantei.
Din parcurgerea actelor care au stat la baza emiterii deciziei contestate, precum si a celor propuse in aparare de catre reclamanta, tribunalul retine ca cercetarea diciplinara a contestatoarei a fost declansata ca urmare adresei nr._/25.09.2009 prin care Primaria Sectorlui 2 era notificata sa procedeze la anularea Procesului verbal de receptie la teminarea lucrarilor nr._/8141/29.12.2008, incheiat de Comisia de receptie, constituita in acest scop pentru imobilul din Bucuresti .. 12 H din sectorul 2, comisie din care a facut parte si reclamanta in calitate de reprezentanta a Primariei S. 2, intrucat constructia in cauza nu era finalizata si in ciuda faptul ca prin procesul verbal mentionat membrii comisiei acordasera calificativul ” admis la receptie” .
In aceste conditii P. S. 2 a solicitat informatii la Directia Control din cadrul Primariei S. 2, cu privire la imobilul in cauza context in care o echipa formata din 5 inspectori din cadrul acestei directii au efectuat cercetari la fata locului privind stadiu in care se afla constructia vizata de procesul verbal de receptie mentionat, in scopul de a constata daca stadiul fizic actual al cladirii se incadreaza in prevederile HG nr. 273/1994 privind aprobarea Regulamentului de receptie al lucrarilor de contructii si instalatii aferente acestora, cerandu-se totodata reclamantei sa informeze conducerea Directiei Control daca obiectivul putea fi admis la receptie in conditiile prevazute de HG nr. 273/1994.
In urma acestor actiunii, cei cinci inspectori desemnati in conditiile mentionate mai sus, au precizat prin adresa nr. 6606/01.10.2009 ca lucrarile la imobilul vizat nu sunt finalizate in totalitate, stadiul fizic fiind urmatorul: structura finalizata, lucrari de zidarie partial executate, partial montata structura peretilor cortina, nu sunt realizate tencuieli si finisaje exterioare, timplaria exterioara este montata partial, nu se respecta autorizatia de construire nr. 1457/195/06.11.2007 deoarece etajul tehnic a fost realizat pe conturul etajelor inferioare, cu toate ca in autorizatia de construire se specifica faptul ca etajul tehnic nu va depasi 100.mp.
Totodata, in raport de aceeasi problema reclamanta a invocat prevederile art. 17 si 18 din HG nr. 273/1994 mentionand ca receptia a fost admisa datorita faptului ca imobilul nu se afla in nici una din situatiile descrise la art. 17 din HG nr. 273/1994 in care se poate recomanda amanarea receptiei. In cadrul audierilor la comisia de disciplina, reclamanta a mai invocat si faptul ca receptia lucrarii a fost realizata de catre o comisie de receptie din care au facut parte si alte persoane iar procesului verbal de receptie nu are nici un efect deoarece cladirea nu intra in circuitul civil fara a avea cadastru.
Din actele dosarul tribunalul mai retine ca pentru fundamentarea concluziei comisiei de disciplina, a fost cerut si punctul de vedere al Directiei Juridice cu privire la faptele savarsite de reclamanta si a fost transmisa si adresa nr._/27.11. 2009 a Directia Venituri Buget Local Sector 2 din care reiese faptul ca imobilul edificat conform AC nr. 1457 si procesului verbal de receptei nr._/29.12.2008, a fost inregistrat in evidenta la data de 14.01.2009.
Ori, in raport de toate acestea, tribunalul constata ca in mod temeinic si legal, P. S. 2 a emis dispozitia nr. 3380/30.12.2009 de sanctionare a reclamantei, cu destituirea din functie, intrucat aceasta se face vinovata de savarsirea abaterilor disciplinare prevazute de art. 77 - (1) din legea nr. 188/1999 rep. unde se prevede ca incălcarea cu vinovăție de către funcționarii publici a îndatoririlor corespunzătoare funcției publice pe care o dețin și a normelor de conduită profesională și civică prevăzute de lege constituie abatere disciplinară și atrage răspunderea disciplinară a acestora, precum si alin. 2 din acelasi articol unde se prevede ca abateri disciplinare sunt următoarele fapte: ... g) manifestări care aduc atingere prestigiului autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea; j) încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilități, conflicte de interese și interdicții stabilite prin lege pentru funcționarii publici
Astfel, raportand faptele retinute in sarcina reclamantei la textele de lege in baza carora aceasta a fost sacntionata disciplinar, tribunalul retine ca acestea se incadreaza in dispozitiile legale mentionate si au fost savarsite cu vinovatia ceruta de lege pentru existenta acestor abateri disciplinare, intrucat, in speta nu au fost aduse probe si nici prezentate argumente pertinente de natura sa demonstreze ca reclamanta si-a indeplinit in mod temeinic si legal atributiile de serviciu atunci cand a semnat procesul verbal de receptie la terminarea lucrarilor nr._/29.12.2008, pentru imobilul din Bucuresti .. 12H sector 2, in conditiile in care, asa cum rezulta din plansele foto existente in dosar, dar si din constatarile celor cinci inspectori din cadrul Primariei
S. 2, nici la aproape un an de la semnarea acestui proces verbal, cladirea respectiva nu era finalizata, desi acest lucru a fost certificat prin respectivul proces verbal de receptie la terminarea lucrarilor, inca din decembrie 2008.
In acest sens tribunalul are in vedere ca potrivit art. 14 -16 din HG nr. 273/1994, reclamanta, ca membra a comisiei de receptie, alaturi de ceilalti membri avea obligația de a examina in mod obligatoriu :
a) respectarea prevederilor din autorizația de construire, precum și avizele și condițiile de execuție impuse de autoritățile competente;
b) executarea lucrărilor în conformitate cu prevederile contractului, ale documentației de execuție și ale reglementărilor specifice, cu respectarea exigențelor esențiale, conform legii;
c) referatul de prezentare întocmit de proiectant cu privire la modul în care a fost executată lucrarea. Investitorul va urmări ca această activitate să fie cuprinsă în contractul de proiectare;
d) terminarea tuturor lucrărilor prevăzute în contractul încheiat între investitor și executant și în documentația anexă la contract.
În cazurile în care există dubii asupra înscrisurilor din documentele cărții tehnice a construcției, comisia poate cere expertize, alte documente, încercări suplimentare, probe și alte teste;
e) valoarea declarată a investiției.
Examinarea se efectuează în toate cazurile prin cercetarea vizuală a construcției și analizarea documentelor conținute în cartea tehnică a construcției.
Potrivit art. 15 - la terminarea examinării, comisia va consemna observațiile și concluziile în procesul-verbal de recepție, care va cuprinde obligatoriu valoarea declarată a investiției, al cărui model este prezentat în anexa nr. 1 la regulament, și îl va înainta în termen de 3 zile lucrătoare investitorului împreună cu recomandarea de admitere, cu sau fără obiecții, a recepției, amânarea sau respingerea ei.
Totodata conform art. 16 - comisia de recepție recomandă admiterea recepției în cazul în care nu există obiecții sau cele care s-au consemnat nu sunt de natura să afecteze utilizarea lucrării conform destinației sale.
Prin urmare, fata de aceste obligatii legale, tribunalul constata ca in realitate, reclamanta a semnat alaturi de ceilalti membrii ai comisiei procesul verbal de receptie la terminarea lucrarilor si in urma constatarilor facute s-a propus acordarea calificativului ” admis la receptie ” a lucrarilor executate, fara nici o obiectiuni cu privire la stadiul fizic al constructiei, desi aceasta nu era finalizata si era realizata doar pana la un stadiu care afecta chiar utilizarea lucrarii conform destinatiei sale ( lipsa pereti exteriori, interiori, tamplarie exterioara, etc), iar comisia a recomandat chiar declararea bunului imobil nou creat la DVBL Sector 2 in 30 de zile, depunerea unui exemplar original la DUGT PS 2 si intabularea acestuia, o parte dintre aceste recomandari fiind puse chiar in practica, respectiv cea privind inregistrarea la DVBL Sector 2.
In raport de aceste aspecte, retinute din probele dosarului, tribunalul constata ca nu se pot retine ca intemeiate apararile reclamantei in sensul ca imobilul nu se afla in nici una dintre situatiile prevazute de art 17 potrivit carora Comisia de recepție recomandă amânarea recepției când:se constată lipsa sau neterminarea unor lucrări ce afectează siguranța în exploatare a construcției din punct de vedere al exigențelor esențiale;construcția prezintă vicii a căror remediere este de durata și care, dacă nu ar fi făcute, ar diminua considerabil utilitatea lucrării;există în mod justificat dubii cu privire la calitatea lucrărilor și este nevoie de încercări de orice fel pentru a le clarifica., intrucat asa cum s-a precizat anterior aceasta era realizata la momentul receptiei, doar din punct de vedere al structurii, fara a prezenta prea multe alte lucrari realizate care, spre exemplu sa confere siguranta in exploatare a constructiei din punct de vedere al exigentelor esentiale, din moment ce nu avea realizati nici macar peretii exteriori.
De asemenea, reclamanta nu poate fi exonerata de raspundere disciplinara nici pe considerentul ca nu a fost singura care a semnat respectivul proces verbal de receptie, intrucat raspunderea celorlalti membri ai comisiei de receptie nu face obiectul prezentului dosar pe de o parte, iar pe de alta parte, in calitate de reprezentanta a Primariei S. 2 si mai ales de specialist si inspector la Serviciul Disciplina in Constructii, avea posibilitatea, dar mai ales obligatia sa sesiseze neregulile si sa impuna respectarea legii . situatie, putand formula individual obiectiuni la procesul verbal de receptie, chiar daca ceilalti membri ai comisiei nu ar fi fost de acord cu acestea.
Prin urmare, nu se poate retine in cauza ca nu ar exista abatere disciplinara, reclamanta facandu-se vinovata de incalcarea indatoririlor sale de serviciu, ipoteza incadrabila in dispozitiile art. 77 alin. 2 lit. g din legea nr. 188/1999 rep, iar prin atitudinea sa, evident reclamanta a adus atingere si prestigiului autorității publice în care își desfășoară activitatea, creând impresia ca la nivelul S. 2 poate fi recepționată la terminarea lucrarilor, orice fel de cladire indiferent de stadiu in care aceasta se afla, din moment ce un inspector din cadrul serviciului insarcinat cu respectarea disciplinei in constructii si cu verificarea aplicarii legii, poate semna un astfel de proces verbal de receptie, fara obiectiuni, in conditiile in care este evident chiar si pentru o persoana neavizata ca respectiva construcție nu este finalizata, fiind foarte departe de acest stadiu.
Cat priveste duritatea sanctiunii aplicate, tribunalul retine sub acest aspect ca potrivit art. 77 alin. 3 din legea nr. 188/1999 rep., sancțiunile disciplinare sunt: a) mustrare scrisă; b) diminuarea drepturilor salariale cu 5 - 20% pe o perioadă de până la 3 luni; c) suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare sau, după caz, de promovare în funcția publică pe o perioadă de la 1 la 3 ani; d) retrogradarea în treptele de salarizare sau retrogradarea în funcția publică pe o perioadă de până la un an; e) destituirea din funcția publică.
Totodata, potrivit alin. 4 din acelasi articol, tribunalul retine ca la individualizarea sancțiunii disciplinare se va ține seama de cauzele și gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, gradul de vinovăție și consecințele abaterii, comportarea generală în timpul serviciului a funcționarului public, precum și de existența în antecedentele acestuia a altor sancțiuni disciplinare care nu au fost radiate în condițiile prezentei legi.
Ori, din aceasta perspectiva, aplicand prevederile legale mentionate la cazul concret al reclamantei, tribunalul constata ca astfel cum rezulta din sustinerile partilor, aceasta mai avea la data emiterii dispozitiei contestate, inca o abatere disciplinara neradiata din cazierul administrativ ce i-a fost aplicata pentru intarziere sistematica in efectuarea lucrarilor si neglijenta repetata in rezolvarea lucrarilor, fiind emisa in acest sens dispozitia nr. 534/04.03.2009 a Primarului S. 2, pe care reclamanta nu a contestat-o, iar pe de alta parte instanta apreciaza ca fapta retinuta in sarcina reclamantei in prezenta cauza prezinta un grad ridicat de pericol social, avand in vedere ca practic a creat premisele intrarii in legalitate a unei constructii, imobil de locuinte, cu 7 etaje, (f.22), fara a verifica cel putin respectarea prevederilor autorizatiei de construire, act esential care creaza aparenta respectarii legii in domeniul constructiilor, astfel ca o asemenea neglijenta din partea unui inspector insarcinat sa vegheze la aplicarea legii in acest domeniu, nu poate fi socotita ca fiind de insemnatate minora.
In plus, nu trebuie neglijate consecintele juridice civile ale semnarii procesului verbal de receptie la terminarea lucrarii, acest act fiind esential pentru inregistrarea fiscala a cladirii dar si pentru intabularea acesteia, cu consecinta intrarii in circuitul civil a constructiei, astfel ca fata de toate acestea tribunalul apreciaza ca sanctiunea aplicata este legala si temeinica si corespunde gradului de pericol social al faptei comise, neimpunandu-se asadar modificarea sa.
Prin urmare, fata de aceste considerente, tribunalul constata ca prezenta contestatie formulata de reclamanta este neintemeiata, urmand sa fie respinsa ca atare.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta învederând următoarele:
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului pentru următoarele considerente:
I. Instanța de fond apreciază in mod greșit ca "fapta" (aceea de a semna procesul verbal de recepție), constituție abatere disciplinara.
1) Pentru a se pronunța astfel instanța "retine" obligațiile pe care subsemnata le avea ca membru al comisiei de disciplina in raport de dispozițiile art. 14-16 din HG. nr.273/1994:a)respectarea prevederilor din autorizația de construire, precum si avizele si condițiile de execuție impuse de autoritățile competente.Examinarea se va face :cercetarea vizuala a construcției;analiza documentelor conținute in carte tehnica a construcției;b)executarea lucrărilor in conformitate cu prevederile contractului, ale documentatei de execuție si ale reglementarilor specifice, cu respectarea exigentelor esențiale, conform legii; c) referatul de prezentare întocmit de proiectant cu privire la modul in care a fost executata lucrarea. Investitorul va urmări ca aceasta activitate sa fie cuprinsa in contractul de proiectare ;d) terminarea tuturor lucrărilor prevăzute in contractul incheiat intre investitor si executant si in documentația anexata la contract.
In cazurile in care exista dubii asupra înscrisurilor din documentele cârtii tehnice a construcției, comisia poate cere experize, alte documente, incercari suplimentare, probe si alte teste.
In raport de aceste obligații, fara a avea o pregătire speciala in acest sens si fara existenta vreunei probe cu expertiza de specialitate, instanța de judecata constata ca aceste obligații nu au fost respectate si respinge toate apărările reclamantei bazate pe art 17 din aceeași Hotărâre.
Aceste obligații au fost respectate si clădirea îndeplinea condiile impuse de dispozițiile 14-16 din HG. nr. 273/1994: pentru a se semna procesul verbal de recepție finala.
Astfel pin adresa nr. 2909 din 31.05.2010 Inspectoratul de Stat in Construcții comunica faptul imobilul construcție din . RESPECTA PROIECTUL TEHNIC SI AUTORIZAȚIA DE CONSTRUIRE.
b) De asemenea, Primăria Municipiului București, Direcția de Dezvoltare, Investiții si Planificare Urbana, Direcția Urbanism si Amenajarea Teritoriulului răspunde prin adresa nr._/02.12.2009 ca documentele care au fost avute in vedere la emiterea autorizației de construcție pentru imobilul in cauza indeplinesc condiile de legalitate prevăzute de lege.
2) Instanța de fond apreciază ca acea clădire nu trebuia recepționată bazandu-se si pe niște planșe foto depuse la dosarul cauzei, fotografii insa care nu se stie cand au fost efectuate pe parcursul ridicării constructiei. si care nu au nici o valoare probatorie.
3) De asemenea la pronunțarea pe acest aspect instanța are in vedere si o adresa prin care cei 5 inspectori din cadrul Primăriei care s-au deplasat la fata locului au afirmat ca acea construcție nu este finalizata in totalitate si nu se respecta autorizația de construcție.
In legătura cu aceasta adresa sunt de făcut mai multe precizări:
a) Inspectorii s-au deplasat la fata locului la 9 luni de la semnarea procesului verbal, iar in acest timp (intre data recepției si data inspecției) construcția a suferit modificări: a fost dat jos peretele cortina al construcției pentru a se face modificări la sistemul de climatizare. Poate au mai fost făcute si alte modificări in aceste 9 luni de zile care poate au dus la "concluzia" inspectorilor ca această construcție nu este finalizata si se abate de la prevederile autorizației de construcție.
b)Inspectorii au ajuns la concluzia ca nu este respectata autorizația de construire, desi Inspectoratul de Stat in Construcții este de alta parare, răspunzând si afirmând in mod expres faptul ca aceasta construcție RESPECTA AUTORIZAȚIA DE CONSTRUIRE si PROIECTUL TEHNIC. Prin urmare crede faptul ca inspectorii s-au deplasat la fata locului sunt subiectivi sau nu au expertiza necesara urmăririi modului in care in cauza construcția respecta sau nu autorizația de construire -doar un expert poate constata acest lucru.
c)Chiar daca inspectorii au constatat ca mai erau anumite lucrări de finisaje de făcut (TENCUIELI, LUCRĂRI DE ZIDĂRIE, ETC), aceștia ar fi trebuit sa stie si sa menționeze acest aspect, respectiv faptul ca aceste lucrări de finisaje nu necesita autorizație de construire si prin urmare nu sunt avute in vedere la semnarea procesului verbal de recepție.
Astfel, conform art 11 din Legea nr. 50/1991:(1) Se pot executa fara autorizație de construire următoarele lucrări care nu modifica structura de rezistenta, caracteristicile inițiale ale construcțiilor sau aspectul arhitectural al acestora:a)reparații la împrejmuiri, acoperișuri, învelitori sau terase, atunci când nu se schimba forma acestora si materialele din care sunt executate;b) reparații si înlocuiri de tâmplarie interioara si exterioara, daca se păstrează forma, dimensiunile golurilor si tamplariei;c)reparații si înlocuiri de sobe de încălzit;d)zugrăveli si vopsitorii interioare;e)zugrăveli si vopsitorii exterioare, daca nu se modifica elementele de fațada si culorile clădirilor;f)reparații la instalațiile interioare, la branșamentele si racordurile exterioare, de orice fel, aferente construcțiilor, în limitele proprietății, montarea sistemelor locale de încălzire si de preparare a apei calde menajere cu cazane omologate, precum si montarea aparatelor individuale de climatizare si/sau de contorizare a consumurilor de utilități;g) reparații si înlocuiri la pardoseli;h)reparații si înlocuiri la finisaje interioare si exterioare - tencuieli, placaje, altele asemenea -, la trotuare, la ziduri de sprijin si la scări de acces, fara modificarea calității si a aspectului elementelor constructive;i)lucrări de întreținere la caile de comunicație si la instalațiile aferente;j) lucrări de investigare, cercetare, expertizare, conservare si restaurare a componentelor artistice ale construcțiilor prevăzute la art. 3 Ut. b), cu avizul Ministerului Culturii si cultelor si al autorității administrației publice județene sau locale, dupa caz; k) lucrări de foraje si sondaje geotehnice pentru construcții de importanta normala sau redusa, situate în afara zonelor de protecție instituite pentru zăcăminte acvifere; l) lucrări de construcții funerare subterane si supraterane, cu avizul administrației cimitirului.
Atat timp cat lucrările care mai erau de executat se incadrau in aceste puncte, nu se impunea sa nu semneze procesul verbal de recepție finala.
4. Instanța de fond inlatura apărările intemeiate pe art 17 din HG nr. 273 / 1994, bazându-se doar pe niște probe neconcludente.
Astfel, a arătat in fata comisiei de disciplina si in fata instanței de fond ca NU se impunea AMÂNAREA RECEPȚIEI, intrucat cazurile in care se recomanda amânarea recepției sunt expres prevăzute de dispozițiile art. 17 din HG nr. 273 / 1994.
Astfel, comisia de recepție recomandă amânarea recepției când:se constată lipsa sau neterminarea unor lucrări ce afectează siguranța în exploatare a construcției din punct de vedere al exigențelor esențiale;construcția prezintă vicii a căror remediere este de durată și care, dacă nu ar fi făcute, ar diminua considerabil utilitatea lucrării;există în mod justificat dubii cu privire la calitatea lucrărilor și este nevoie de încercări de orice fel pentru a le clarifica.
Daca aceste condiții erau sau nu îndeplinite nu se putea constata decât de către experți specializati in acest sens, dupa efectuarea unei expertize specializate) si nu de către inspectori care erau angajații tot ai intimatei.
Insa, instanța de fond, in lipsa unei expertize, doar pe baza unor fotografii care nu se stie cand sunt făcute si pe baza concluziilor unor inspectori (luate la 9 luni de la semnarea Procesului verbal) inspectori angajați tot in cadrul primăriei (al intimatei care a dispus concedierea), înlătură aceste apărări.
Aceasta sancțiune s-a luat pe fondul scandalurilor existente in cadrul Primăriei S. 2, scandaluri pornite in legătura cu acest imobil si ar fi de menționat aici si celelalte dosare de pe rolul Tribunalului București care au avut ca obiect anularea autorizației de construire a acestui imobil -la cererea petentilor D. Tanti V. si C. A., si care a fost pierdut de către Primăria S. 2, Autorizația de Construire fiind legala si perfect valabila.
Ori, Primăria S. 2 a incercat sa scoată un tap ispășitor in toata acesta situație si a recurs la aceasta soluție de sancționare cu destituirea unui inspector din cadrul Primăriei (forțând si acel control la fata locului prin cei 5 inspectori - angajați ai primăriei si achiesând in totalitate la concluziile acestei inspecții).
Acest Proces verbal a FOST SUPERVIZAT DE ȘEFUL DE SERVICIU, care avea cunostinta de toata situația imobilului si care nu a avut nici o obiectiune la semnarea procesului verbal, "problemele"" incepand de la data numeroaselor sesizări cu privire la imobil, sesizări făcut de către D. Tanti V. si C. A. care aveau niște interese personale in zona (atat cu privire la terenul pe care s-a ridicat imobilul cat si cu privire la construcție)
Negasind nici o neregula in actele construcției, au forțat acesta neregularitate la procesul verbal de recepție, dar la 9 luni dupa semnarea acestuia.
Faptul ca in cadrul biroului in care am lucrat s-a dat o alta interpretare a articolelor 14-16 si 17 din HG. nr. 273/1994 nu duce automat la concluzia ca am săvârșit o fata ce constituie abatere disciplinara grava, concluzie insusita de instanța de fond fara nici o proba temeinica.
De asemenea, din punctul de vedere ar Direcției Juridice reiese faptul ca procesul verbal de recepție este legal, întrucât calificativul ADMIS LA RECEPȚIE s-a acordat Ia lucrările executate.
Recurenta, cunoscând prevederile legale in materiale, a făcut o corecta aplicare a lor si nu a săvârșit vreo fapta care se constituie abatere disciplinara, instanța de fond in mod neintemeiat apreciind ca ar fi săvârșit o fapta care sa poate fi considerata abatere disciplinara.
Instanța de fond apreciază ca "Fapta" săvârșita se încadrează in dispozițiile art. 77 lit g si j din Legea nr. 188/1999ș) manifestări care aduc atingere prestigiului autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea;j) încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilități, conflicte de interese și interdicții stabilite prin lege pentru funcționarii publici.
Asa cum a aratat instanței si cum reiese si din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, nu a fost adusa nici o atingere prestigiului autorității sau instituției publice atat timp cat s-a constatat si de către instituțiile abilitate in acest sens ca aceasta construcție îndeplinește condițiile de legalitate si nu exista nici o cauza pentru care se impunea amânarea recepției.
Ba mai mult de atat, chiar si in cazul unui proces pe rol având ca obiect tocmai anularea autorizației de construire, proces in care a fost analizata documentația tehnica a construcției, nu a fost găsite nereguli in aceste documente.
Astfel, prin aceasta "fapta" NU s-a adus nici o atingere prestigiului autorității sau instituției publice. Si fac aceasta afirmație bazându-se atat pe răspunsul Direcției Juridice din cadrul Primăriei S. 2 care spune ca "Procesul verbal de recepție nu este un act administrativ sau o operațiune administrativa, ci o operațiune juridica încheiata intre investitor si executant.
De asemenea in același răspuns se menționează faptul ca in cadrul procesului ce a avut ca obiect anularea Autorizației de construcție al acelui imobil "Instanța a apreciat ca emiterea Autorizației s-a făcut in lipsa unui titlu de proprietate si a unei documentații incomplete (lipsa unui Plan Urbanistic Zonal) astfel ca procesul verbal de recepție nr._/29.12.2008 nu avea cum sa influențeze hotărârea instanței.
Ulterior, sentința a fost anulata si s-a constatat LEGALITATEA si a autorizației (Decizia Civila nr. 1271/2010 pronunțata de Curtea de Apel București iți dosar nr._/3/2008).
Apreciază ca "fapta" nu se incadreaza nici la punctul i - încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilități, conflicte de interese și interdicții stabilite prin lege pentru funcționarii publici.
Asa cum reiese din cele mai sus prezentate, nu a incalcat nici o prevedere legala referitoare la îndatoriri, incompatibilități, conflicte de interese si interdicții, respectând prevederile legale in materie.
Astfel, recurenta și-a indeplinit indatoririle ce ii reveneau in cadrul instituției, a participat la semnarea procesului verbal asa cum a fost desemnata de către instituție, si am aplicat legea corect, zic eu, respectând prevederile HG nr. 273 /1994.
In ceea ce privește celelalte prevederi ale acestui punct, nu se încadrează in nici unul dintre ele.
In ceea ce privește sancțiunea aplicata apreciază ca aceasta este mult prea drastica in raport gravitatea "faptei", reprezentanții instituției publice nefăcând o corecta aplicare a dispozițiilor art. 77 alin. 4 din legea nr. 188/1999.
Astfel, conform acestui articol:"La individualizarea sancțiunii disciplinare se va ține seama de cauzele si gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, gradul de vinovăție și consecințele abaterii, comportarea generală în timpul serviciului a funcționarului public, precum și de existența în antecedentele acestuia a altor sancțiuni disciplinare care nu au fost radiate în condițiile prezentei legi.
In măsura in care se apreciază totuși ca ar fi săvârșit o abatere disciplinara arat ca:a) Nu s-a ținut seama de gravitatea abaterii disciplinare. Astfel, chiar daca s-ar considera ca procesul verbal de recepție trebuia încheiat cu recomandarea AMÂNAREA RECEPȚIEI - aceasta fapta nu este grava intrucat "Procesul verbal de recepție nu este un act administrativ sau o operațiune administrativa, ci o operațiune juridica încheiata intre investitor si executant".
Instanța de fond apreciază ca "fapta"retinuta"prezintă un grad de pericol social având in vedere ca a creat premisele intrării in legalitate a unei construcții fara a verifica respectarea prevederilor autorizației de construire".
Insa, pe de o parte nu exista nici o dovada ca nu au fost verificate respectarea prevederilor autorizației de construire, iar pe de alta parte, din adresa nr. 2909 din 31.05.2010 a Inspectoratului de Stat in Construcții REZULTA faptul imobilul construcție din . respecta si autorizația de construire.
b) consecințele grave ale abaterii disciplinare nu au existat, si acest aspect reiese tot din răspunsul Direcției Juridice precum si din adresele Inspectoratului de Stat in Construcții si Primăriei Municipiului București.
c) la aplicarea sancțiunii nu s-a ținut seama de gradul de vinovăție, respectiv de faptul ca nu a existat vinovăție, subsemnata justificând cu texte legale semnarea acelui proces verbal de recepție.
d) Comportarea generala in serviciu a salariatului. In perioada in care și-a desfășurat activitatea in cadrul Primăriei Sector 2 aproape 20 de ani, a răspuns prompt la toate solicitările, ba chiar s-a oferit benevol la verificarea unor lucrării complexe.
Faptul ca in luna ianuarie a anului trecut a mai fost sancționată cu reducerea salariului, aceasta sancțiune a fost aplicata pentru întârzieri in predarea unor lucrări s-au produs pe fondului numărului mare de lucrări cu care se confrunta in acea perioada. Desi consideră si consideră si la acea data ca sancțiunea era neintemeiata, datorita volumului mare de munca cu care se confrunta nu a avut timp sa atace in instanța acea dispoziție.
Prin urmare, apreciază ca aplicarea sancțiunii celei mai grave este neintemeiata si abuziva, iar chiar daca s-ar fi considerat ca a săvârșit . sancționabila, sancțiunea aplicabila ar fi putut fi cel mult avertismentul scris si nicidecum destituirea din funcția publica.
Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
In drept dispozițiile art. 299 cpc precum si pe orice alte dispoziții incidente in cauza.
Intimatul-pârât a formulat recurs, arătând că instanța de fond a apreciat în mod corect că reclamanta nu poate susține în mod întemeiat că imobilul nu se afla în nici una dintre situațiile prevăzute de art. 17 din HG nr. 273/1994 .
De asemenea, instanța a mai reținut în mod corect și faptul că reclamanta nu poate fi exonerată de răspundere disciplinară nici pe considerentul că nu a fost singura care a semnat respectivul proces-verbal de recepție, deoarece aceste aspecte nu fac obiectul prezentului dosar, pe de o parte, iar pe de altă parte, în calitate de reprezentant al Primăriei S. 2 și de specialist și inspector la Serviciul Disciplină în Construcții avea posibilitatea și obligația de a sesiza toate neregulile constatate, putând să formuleze obiecțiuni la procesul-verbal nr._/8141/29.12.2008 .
Astfel, în fapt, reclamanta a fost sancționată disciplinar, în calitatea sa de inspector în cadrul Serviciului Disciplină în Construcții - Direcția Control din cadrul Primăriei S. 2, aplicându-se sancțiunea cu „destituirea din funcția publică" .
Această sancțiune a fost aplicată ca urmare a faptului că reclamanta, în calitate de reprezentant al Primăriei S. 2 și de membru în Comisia de recepție a procedat la semnarea Procesului-verbal de recepție nr._/29.12.2008, lucrările nu erau finalizate în totalitate, iar Comisia de recepție a acordat, în mod nejustificat, calificativul „Admis la recepție", încălcând astfel art. 17 alin. 1 din H.G. nr. 237/1994 .
Construcția a cărei recepție s-a făcut prin procesul-verbal nr._/8141/29.12.2008, a fost executată de către numiții Ghită R. V. și G. B. D. în temeiul Autorizației de Construire nr. 1457/195C/06.11.2007, emisă de Primăria S. 2 și anulată de către Tribunalul București prin sentința civilă nr. J509/02.07.2009 .
Deși sentința civilă mai sus menționată a fost pronunțată în Dosarul nr._/3/2008, înregistrat pe rolul instanței de judecată la data de 10.04.2008, proprietarii construcției în discuție (situată în .!7~2j, care au avut calitatea de pârâți în dosarul susmenționat, s-au adresat totuși Primăriei S. 2 cu cererea nr._/23.12.2008, solicitând întrunirea Comisiei de recepție în vederea efectuării recepției imobilului .
II. D. Tanti V. și C. A., reclamanți în dosarul nr._/3/2008, după rămânerea definitivă a sentinței civile nr. 2509/02.07.2009, s-au adresat instituției noastre, prin executor judecătoresc, cu o Notificare prin care ne-au adus la cunoștință faptul că Autorizația de Construire nr. 1457/195C/06.11.2007 a fost anulată de către instanță și au solicitat Primăriei S. 2 să procedeze la anularea Procesului-verbal de recepție nr._/8141/29.12.2O0B7
Ca urmare a acestei Notificări, P. S. 2 a solicitat efectuarea unei cercetări administrative în urma căreia să se determine cauzele care au generat această situație și persoanele care, prin manifestările lor, au adus atingere prestigiului Primăriei S. 2 .
In cadrul declarațiilor date de către reclamantă în fata Comisiei de disciplină, aceasta evită să răspundă la una dintre întrebările Comisiei, și anume dacă la momentul recepției construcția era finalizată .
Răspunsul reclamantei a constat în îndemnarea Comisiei de a adresa această întrebare beneficiarului/proprietarului construcției și nu domniei sale, deși numirea sa ca membru al comisiei de recepție a vizat exact acest aspect, și anume pregătirea profesională a reclamantei (inspector la Serviciul Disciplină în Construcții).
De altfel, în cadrul acestor verificări efectuate de către Comisia de Disciplină a Primăriei S. 2, s-a avut în vedere și adresa nr. 6606/01.10.2009, semnată de cinci inspectori din cadrul Serviciului Disciplină în Construcții, desemnați de către dl. Director L. I. Doinei.
Acești inspectori au efectuat o verificare la fața locului a construcției a cărei recepție s-a făcut prin Procesul-verbal de recepție nr._/29.12.2008, iar concluziile acestora au fost: 1) lucrările nu sunt finalizate în totalitate; 2) reprezentantul Primăriei S. 2, în calitate de membru în Comisia de recepție, ar fi trebuit să recomande „amânarea recepției" și nu să acorde calificativul „admis la recepție" .
În apărarea sa, în fața Comisiei de Disciplină, reclamanta arată că nu este singura semnatară a procesului-verbal de recepție .
Această susținere, prin care practic este invocată culpa celorlalți semnatari ai procesului-verbal de recepție, nu poate fi reținută ca o apărare și nu o poate exonera pe reclamantă de răspundere, iar în situația în care aceasta ar fi avut o altă opinie decât a celorlalți membri ai comisiei de recepție, s-ar fi putut consemna ca și obiecție în cuprinsul procesului-verbal.
III. In ceea ce privește referirile pe care reclamanta le face cu privire la punctul de vedere al Direcției Juridice nr. 1602/23.10.2009, învederează că:
- Prin acest Punct de vedere Direcția Juridică a constatat faptul că în cuprinsul procesului-verbal de recepție, la pct. 5 se menționează că acordarea calificativului „Admis la recepție" s-a făcut numai cu privire la lucrările executate.
Această constatare a Direcției Juridice nu poate constitui o apărare a reclamantei deoarece textul de lege ( art. 14 lit. d din HGR nr. 273/1994) prevede că recepția lucrărilor se realizează Ia terminarea tuturor lucrărilor, per a contrario, aceasta neputându-se face pentru lucrări /construcții executate parțial.
Or, dacă în procesul-verbal de recepție se menționează că au fost admise la recepție „lucrările executate", iar din acte rezultă că imobilul nu era finalizat integral, rezultă că recepția s-a făcut în mod ilegal, numai pentru o parte din lucrări, celelalte nefiind încă efectuate la data recepției.
- în ceea ce privește cea de a doua opinie exprimată de Direcția Juridică, și anume că „procesul-verbal de recepție nr._/29.12.2008 nu avea cum să influențeze hotărârea instanței", referindu-se la sentința civilă nr. 2509/02.07.2009, despre care s-a mai făcut vorbire în cuprinsul prezentei întâmpinări, aceasta este o afirmație corectă deoarece dosarul în care s-a pronunțat sentința amintită a avut ca obiect anularea Autorizației de Construire nr. 1457/195C/06.11.2007, dorindu-se a se demonstra nelegalitatea acestui act administrativ.
Instanța de judecată urma să pronunțe o sentință, ținând seama de toată documentația care a stat la baza emiterii acestei autorizații de construire, procesul-verbal de recepție fiind un act/înscris întocmit ulterior emiterii autorizației de construire, în nici un caz nefiind un act care să fi stat la baza emiterii autorizației .
Mergând pe acest raționament, procesul-verbal de recepție nu putea influenta, sub nici o formă, hotărârea instanței mai sus amintite .
Așa încât, nici invocarea acestei opinii a Direcției Juridice din cadrul Primăriei S. 2 nu poate constitui o apărare pentru reclamată .
La acest punct se impune să aducă la cunoștința instanței de recurs faptul că Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria S. 4, prin Ordonanța nr. 3085/07.07.2010 și prin Rezoluția dată în Dosarul nr. 988/P/2010, în data de 07.06.2010 s-a dispus începerea urmăririi penale astfel:
Împotriva A. A. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu în contra intereselor personale ( art. 246 Cp.), împotriva lui G. R.-V. și G. B.-D. pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, uz de fals și complicitate la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în contra intereselor personale ( art. 26, art. 291 și art.246 Cp. .
IV. Referitor la decizia Comisiei de Disciplină a Primăriei S. 2 și la sancțiunea disciplinară aplicată reclamantei, arată că:
Fapta d-nei. A. A. de a semna procesul-verbal de recepție cu calificativul „Admis la recepție", în condițiile în care construcția în cauză nu era finalizată integral la data efectuării recepției a fost încadrată de către Comisia de Disciplină la art. 77alin. 2 lit g și j din Legea nr. 188/1999, după cum urmează :încadrarea la lit. g „manifestări care aduc atingere prestigiului autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea" a avut în vedere faptul că prin semnarea, de către reclamantă, a procesului-verbal de recepție cu calificativul „Admis la recepție", fără a formula nici un fel de obiecție, a creat o oportunitate pentru semnatarii Notificării care a declanșat cercetarea administrativă, pentru ca aceștia să cheme în judecată Primăria S. 2, lucru care s-a și întâmplat, în sensul că numiții D. Tanti V. și C. A. au depus la Tribunalul București Secția a IX-a cererea care face obiectul Dosarului nr._/3/2009, pentru „anularea Procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr._/8141/29.12.2008" .
In situația în care Primăria S. 2 va pierde acest proces prin pronunțarea unei sentințe nefavorabile, o astfel de sentință nu numai că va duce probabil la obligarea la plata unor cheltuieli de judecată, dar va aduce și atingere prestigiului acestei instituții publice, prin inducerea către opinia publică a convingerii că instituția își încurajează salariații ( prin nesancționarea lor) în efectuarea unor lucrări defectuoase sau neconforme .
Încadrarea la lit. j „încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilități, conflicte de interese și interdicții stabilite prin lege pentru funcționarii publici" a avut în vedere faptul că prin semnarea acestui proces-verbal de recepție, fără a formula obiecțiuni cu privire la faptul că lucrările nu erau finalizate integral la data recepției, reclamanta a încălcat prevederile legale referitoare la modul în care se poate face recepția unor lucrări de construcții.
Astfel, reclamanta a încălcat prevederile art. 14 din HGR nr. 273/1994, care dispune că recepția lucrărilor se realizează la terminarea tuturor lucrărilor, condiție esențială, neîndeplinită la momentul efectuării recepției.
Deși reclamanta susține, în cererea de chemare în judecată, faptul că Dispoziția Primarului S. 2 nr. 3380/30.12.2009 de sancționare este nelegală deoarece: 1) nu există fapta; 2) fapta săvârșită nu se încadrează la art. 77 din Legea nr. 188/1999; 3) nu există vinovăție și 4) sancțiunea aplicată este mult prea drastică, apreciem că prin considerentele arătate mai sus am probat:
1) existența faptei: semnarea, de către reclamantă, a procesului-verbal de recepție cu calificativul „Admis la recepție", fără a formula nici un fel de obiecție, a dus, pe cale de consecință, la înscrierea unor drepturi de proprietate în Cartea Funciară nr.
_, de către beneficiarii lucrărilor de construcție care au făcut obiectul recepției; de asemenea semnarea acestui act a condus la chemarea noastră în judecată în cauza civilă amintită mai sus, cu toate consecințele ce vor rezulta în urma soluționării acestui dosar.
2)fapta săvârșită se încadrează la art. 77 din Legea nr. 188/1999:
la pct. IV din prezenta întâmpinare am adus suficiente argumente pentru a demonstra că fapta se încadrează în aceste prevederi legale.
3)existența vinovăției: prin natura profesiei, reclamanta era obligată să cunoască și să aplice dispozițiile legale, și anume art. 14 lit. d din HGR nr. 273/1994, care dispune că recepția lucrărilor se realizează la terminarea tuturor lucrărilor, pornind de la această prezumție, putem susține că reclamanta, la momentul semnării procesului-verbal de recepție, a cunoscut faptul că încalcă dispozițiile legale, procedând în acest fel .
4)sancțiunea aplicată nu este mult prea drastică: menționăm că d-na. A. A. nu este la prima abatere disciplinară, aceasta având în prezent o sancțiune disciplinară neradiată pentru întârziere sistematică în efectuarea lucrărilor și neglijență repetată în rezolvarea lucrărilor, conform Dispoziției Primarului S. 2 nr. 534/04.03.2009, astfel încât consideră că atât gravitatea faptei cât și sancțiunea aplicată au fost apreciate în mod corect .
În drept au fost invocate dispozițiile art. 115 din codul de procedură civilă .
În dovedire au fost atașate în fotocopie înscrisurile menționate în întâmpinare:filele nr. 18-26.
Prin încheierea de ședință din data de 03.03.2011 a fost suspendată judecarea recursului până la soluționarea definitivă a dosarului nr. 988/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria S. 4 București.
La data de 05.02.2014 recurenta-reclamantă a formulat cerere de repunere pe rol a recursului atașând în fotocopie decizia penală nr. 2073 din 01.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a II-a penală în dosarul nr. 2030/2013.
Totodată a fost atașat și procesul-verbal de inspecție din 07.07.2009, adresa nr. 2909/2010 emisă de ISC, autorizația de contrucție nr. 1457/2007 emisă de Primăria S. 2 București, decizia civilă nr. 1271/2010 pronunțată în dosarul nr._./3/2008 de Curtea de Apel București, SCAF, declarații olografe de învinuit, adresa nr._/2013 emisă de Primăria S. 2 București, adresa nr._/2011 emisă de Poliția Locală a S. 2 București.
La data de 27.02.2014 a fost repusă cauza pe rol.
Deliberând asupra prezentului recurs, prin prisma susținerilor ambelor părți, a probelor administrate, a dispozițiilor legale aplicabile, precum și a sentinței civile recurate, Curtea constată că este fondat, urmând a fi admis în limita și pentru următoarele considerente:
Astfel, cu referire la criticile recurentei-reclamante asupra existenței abaterii disciplinare reținută prin actul atacat în sarcina acesteia, Curtea constată că în mod judicios prima instanță a reținut că sunt întrunite cerințele art. 77 al in. 1 din Legea nr. 188/1999, republicată având în vedere că în cadrul procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor din 28.12.2008 la întocmirea căruia a participat și reclamanta, în calitate de inspector în cadrul Serviciului Disciplina în construcții din cadrul intimatei-pârâte, aceasta din urmă a atestat împrejurarea că se impune acordarea calificativului „admis la recepție” pentru lucrările executate, cu consecința declarării imobilului în vederea includerii în evidențele fiscale în condițiile nerespectării disp. art. 14-17 din HG nr. 273/1994.
Se constată că potrivit acestor dispoziții „ Comisia de recepție examinează obligatoriu:a) respectarea prevederilor din autorizația de construire, precum și avizele și condițiile de execuție impuse de autoritățile competente;b) executarea lucrărilor în conformitate cu prevederile contractului, ale documentației de execuție și ale reglementărilor specifice, cu respectarea exigențelor esențiale, conform legii; c) referatul de prezentare întocmit de proiectant cu privire la modul în care a fost executată lucrarea. Investitorul va urmări ca această activitate să fie cuprinsă în contractul de proiectare; d) terminarea tuturor lucrărilor prevăzute în contractul încheiat între investitor și executant și în documentația anexă la contract.
În cazurile în care există dubii asupra înscrisurilor din documentele cărții tehnice a construcției, comisia poate cere expertize, alte documente, încercări suplimentare, probe și alte teste;
e) valoarea declarată a investiției.
Examinarea se efectuează în toate cazurile prin cercetarea vizuală a construcției și analizarea documentelor conținute în cartea tehnică a construcției.
ART. 15
La terminarea examinării, comisia va consemna observațiile și concluziile în procesul-verbal de recepție, care va cuprinde obligatoriu valoarea declarată a investiției, al cărui model este prezentat în anexa nr. 1 la regulament, și îl va înainta în termen de 3 zile lucrătoare investitorului împreună cu recomandarea de admitere, cu sau fără obiecții, a recepției, amânarea sau respingerea ei.
ART. 16
Comisia de recepție recomandă admiterea recepției în cazul în care nu există obiecții sau cele care s-au consemnat nu sunt de natură să afecteze utilizarea lucrării conform destinației sale.
ART. 17
Comisia de recepție recomandă amânarea recepției când:
- se constată lipsa sau neterminarea unor lucrări ce afectează siguranța în exploatare a construcției din punct de vedere al exigențelor esențiale;
- construcția prezintă vicii a căror remediere este de durată și care, dacă nu ar fi făcute, ar diminua considerabil utilitatea lucrării;
- există în mod justificat dubii cu privire la calitatea lucrărilor și este nevoie de încercări de orice fel pentru a le clarifica.
ART. 18
Comisia de recepție recomandă respingerea recepției dacă se constată vicii care nu pot fi înlăturate și care prin natura lor implică realizarea uneia sau a mai multor exigențe esențiale, caz în care se impun expertize, reproiectări, refaceri de lucrări etc.”
Din interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale cu înscrisurile care au stat la baza emiterii dispoziției de sancționare a petentei-reclamante- respectiv adresa nr. 6606/01.10.2009 prin care inspectorii din cadrul intimatei au informat intimata că recepția ar fi trebuit amânată, constându-se din examinarea vizuală că lucrările la această construcție nu erau finalizate, stadiul fizic fiind următorul:lucrări de zidărie parțial executate, parțial montată structura pereților cortină, nu sunt realizate tencuieli și finisaje exterioare, tâmplăria exterioară nu este montată, nu se respectă autorizația de construire nr. 1457/2007 deoarece etajul tehnic a fost realizat pe conturul etajelor inferioare, deși potrivit acestei autorizații s-a prevăzut că etajul tehnic nu va depăși suprafața de 100 m.p.-aspecte care au fost constate personal de către acești inspectori și atașate în fotocopie fotografiile efectuate la o dată ulterioară întocmirii procesului-verbal de recepție finală semnat de către recurenta-reclamantă- Curtea reține că revenea recurentei-reclamante să constate neîndeplinirea condițiilor cumulative menționate anterior și să propună amânarea efectuării recepției lucrărilor până la remedierea acestor deficiențe.
Împrejurarea că recurenta-reclamantă a contestat aceste constatări și fotografiile atașate acestui raport menționat anterior nu poate conduce la înlăturarea vinovăției administrative a acesteia având în vedere că îi revenea obligația de a dovedi că procesul-verbal de recepție finală, însușit de către recurenta-reclamantă, în calitate de specialist în domeniu, se întemeiază pe probe concrete, obligație care însă nu a fost îndeplinită.
Totodată, invocarea disp. art. 11 din legea nr. 50/1991 privind inexistența obligației emiterii unei autorizații de construire pentru lucrările de tencuieli și zidărie nu conduce la o concluzie contrară celor reținute de prima instanță în sensul încălcării disp. art. 14-17 din HG nr. 273/2004, recurenta-reclamantă având obligația respectării cumulative a tuturor condițiilor impuse de acest act normativ pentru întocmirea unui proces-verbal de recepție finală, inclusiv prin atestarea corespunzătoare a finalizării lucrărilor contractate de către beneficiarul lucrării respective.
Faptul că ISC a emis adresa nr. 2909/2010 atașată în recurs nu este de natură să înlăture această îndeplinire necorespunzătoare a atribuțiilor recurentei-reclamante,această autoritate publică neatestând susținerile recurentei în sensul invocat prin motivele recurs, ci exclusiv faptul că lucrările de construire se înscriu în prevederile proiectului tehnic, vizat spre neschimbare și care a stat la baza emiterii autorizației de construire.
În plus, Curtea reține că deși prin decizia civilă nr. 1271/10.05.2010 pronunțată în dosarul nr._./3/2008 de Curtea de Apel București, SCAF a fost respinsă cererea privind anularea autorizației de construire nr. 1457/2007, o asemenea împrejurare nu poate înlătura neîndeplinirea corespunzătoare și întocmai a obligațiilor prevăzute de art. 14 din HG nr. 273/1994 de către recurenta-reclamantă, neavând relevanță reținerea legalității emiterii autorizației care a stat la baza edificării construcției care a făcut ulterior și obiectul procesului-verbal de recepție finală întocmit de către recurentă, procesul-verbal având ca obiect tocmai verificarea modului în care aceste lucrări au fost finalizate și au fost efectuate în acord cu prevederile autorizației de construire.
De asemenea, cu privire la decizia penală nr. 2073/01.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a II-a penală prin care recurenta-reclamantă a fost achitată pentru pretinsa săvârșire a infracțiunilor prevăzute de art. 289 alin. 1 și art. 246 alin. 1 din C.penal 1869, Curtea constată că această soluție a fost adoptată în temeiul principiului prezumției de nevinovăție întrucât nu au fost administrate probe certe care să demonstreze că s-ar fi atestat o situație conformă cu realitatea în cuprinsul procesului-verbal de recepție, prin urmare reținându-se neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, iar nu ale abaterii disciplinare prevăzută de art. 77 alin. 1 din legea nr. 188/1999, republicată.
Totodată, cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu s-a reținut prin aceeași decizie penală faptul că fapta de recepționare nu a produs o vătămare a intereselor legale ale părților civile, constându-se că nu au fost administrate probe în acest sens, respectiv că nu există o legătură de cauzalitate între nefinalizarea lucrărilor de construire și vătămarea intereselor părților civile, aceleași considerente fiind menționate inclusiv asupra edificării etajului 7 al imobilului, nefiind constatate definitiv aprecieri asupra elementelor constitutive ale abaterii disciplinare reținută în sarcina recurentei-reclamante.
Cu privire la susținerile recurentei în sensul că intimata-pârâtă a dispus exclusiv sancționarea acesteia, Curtea constată că nu pot conduce la înlăturarea vinovăției administrative a acesteia, răspunderea fiind personală, iar faptul că nu au fost sancționate și alte persoane care au fost implicate în emiterea raportului de recepție finală însușit și de către recurentă poate fi reținut exclusiv sub aspectul modului de individualizare a sancțiunii aplicată reclamantei.
În privința criticilor vizând întrunirea elementelor constitutive ale abaterii disciplinare reținută în sarcina recurentei-reclamante, Curtea constată că într-adevăr prin însușirea procesului-verbal de recepție finală, recurenta-reclamantă a atestat faptul că lucrarea a fost finalizată, împrejurare care însă nu a fost dovedită prin probe care să confirme situația atestată de către recurentă, astfel încât simpla mențiune din procesul-verbal de recepție finală nu poate conduce la reținerea caracterului întemeiat al susținerilor recurentei.
Totodată, Curtea apreciază asemenea primei instanțe faptul că potrivit art. 77 alin. 2 lit. j din Legea nr. 188/1999, republicată, constituie abatere disciplinară încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilități, conflicte de interese și interdicții stabilite prin lege pentru funcționarii publici, împrejurare care coroborată cu disp. art. 43 alin. 1 din același act normativ, potrivit cărora” (1) Funcționarii publici au obligația să își îndeplinească cu profesionalism, imparțialitate și în conformitate cu legea îndatoririle de serviciu și să se abțină de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului corpului funcționarilor publici.” conduce la concluzia că faptele reținute în sarcina recurentei-reclamante constituie abaterea disciplinară menționată în dispoziția de sancționare a acesteia.
Asupra criticilor invocate de către recurenta-reclamantă vizând individualizarea sancțiunii aplicată prin dispoziția atacată, Curtea reține că se impune modificarea atât a dispoziției atacate, cât și a sentinței recurate prin admiterea recursului, în sensul înlocuirii sancțiunii aplicată recurentei constând în „destituirea din funcția publică” cu sancțiunea prevăzută de art. 77 alin. 3 lit. c din Legea nr. 188/1999, republicată, respectiv „c) suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare sau, după caz, de promovare în funcția publică pe o perioadă de la 1 la 3 ani;”.
Astfel, în privința individualizării sancțiunii disciplinară care urmează a fi aplicată recurentei-reclamante Curtea va avea în vedere disp. art. 77 alin. 4 din același act normativ, potrivit cărora „(4) La individualizarea sancțiunii disciplinare se va ține seama de cauzele și gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, gradul de vinovăție și consecințele abaterii, comportarea generală în timpul serviciului a funcționarului public, precum și de existența în antecedentele acestuia a altor sancțiuni disciplinare care nu au fost radiate în condițiile prezentei legi.”
Cu referire la aceste criterii legale de apreciere a naturii sancțiunii disciplinare aplicată recurentei-reclamante, Curtea constată că abaterea disciplinară reținută prin dispoziția atacată în sarcina recurentei nu a produs consecințe grave, astfel cum se constată în cadrul deciziei penale menționată anterior, nefiind prejudiciate părțile civile-proprietarii vecini ai imobilului edificat-, faptul că deși anterior recurenta a mai fost sancționată disciplinar, totuși abaterea disciplinară reținută în sarcina acesteia nu a fost de aceeași natură cu aceea care a determinat sancționarea sa prin dispoziția atacată în prezenta cauză, respectiv faptul că se impune aplicarea graduală a sancțiunilor disciplinară în funcție de nivelul abaterii constatate, neimpunându-se destituirea acesteia din funcția publică, ci exclusiv aplicarea unei sancțiuni mai puțin grave, respectiv suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare sau, după caz, de promovare în funcția publică pe o perioadă de 3 ani, de natură să conducă la atingerea rolului sancționării disciplinare a recurentei astfel încât să fie evitate orice asemenea abateri, considerente care coroborate conduc în temeiul art. 312 alin. 1-3 C.proc.civ. 1865 și art. 20 din Legea nr. 554/2004 la admiterea recursului, modificarea în parte a sentințe recurate și anularea în parte a dispoziției nr. 3380/2009 în sensul înlocuirii sancțiunii „destituirea din funcția publică” cu sancțiunea „suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare sau, după caz, de promovare în funcția publică pe o perioadă de 3 ani”.
Totodată, față de împrejurarea că sancțiunea destituirii din funcția publică a fost înlăturată prin anularea în parte a dispoziției de sancționare disciplinară a recurentei-reclamante, Curtea constată că se impune admiterea în parte a acțiunii în sensul că potrivit art. 106 din Legea nr. 188/1999 se va dispune reintegrarea acesteia în funcția publică ocupată anterior sancționării și obligării pârâtei la plata către reclamantă a drepturilor salariale aferente funcției publice de la data destituirii din funcția publică și până la data reintegrării reclamantei de către pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta reclamantă AIELNEI A. împotriva sentinței civile nr. 2131/30.06.2010 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât P. SECTULUI 2 AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.
Modifică în parte sentința recurată.
Admite în parte acțiunea.
Anulează în parte Dispoziția nr. 3380/30.12.2009 în sensul că înlocuiește sancțiunea "Destituire din funcția publică" cu sancțiunea "Suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare pe o perioadă de 3 ani".
Obligă pârâta la plata către reclamantă a drepturilor salariale aferente funcției publice de la data destituirii și până la data reintegrării reclamantului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. G. Ș. A. P. H.
GREFIER,
F. V. M.
Red. DG/AC
2 ex/11.04.2014
Jud. fond:S. G.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1816/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
