Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 2868/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2868/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-10-2014 în dosarul nr. 19063/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2868
Ședința publică de la 27 octombrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: S. O.
GREFIER: F. V. M.
Pe rol este soluționare cererii formulate de reclamantul P. N. în contradictoriu cu pârâta INSPECȚIA M. având ca obiect “litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999) – anulare act administrativ ”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, cauza fiind solicitată pe lista de amânări fără discuții, răspunde pârâta, prin consilier juridic A. M., care depune delegație la dosar, lipsind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Pârâta, prin consilier juridic, învederează că pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal este înregistrat dosarul nr._ care deși are alt obiect, există identitate de părți. Arată că acest dosar se află în procedura de regularizare, nefiind acordat încă primul termen de judecată.
La interpelarea instanței pârâta, prin consilier juridic, învederează că nu are un certificat de grefă ce să ateste cele susținute.
Curtea respinge cererea formulată de pârâtă având în vedere că aceasta nu face dovada existenței dosarului prin depunerea la dosarul cauzei a unui certificat de grefă și dispune lăsarea cauzei la ordine.
La apelul nominal făcut în ședința publică, în ordinea listei, răspunde pârâta, prin consilier juridic A. M., cu delegație la dosar, lipsind reclamantul.
Curtea invocă din oficiu excepția de necompetență materială a instanței raportat la prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999 și acordă cuvântul părții prezente pe excepția invocată.
Pârâta, prin consilier juridic, învederează că în cauza de față contestația reclamantului vizează strict raportul comisiei de disciplină împotriva funcționarului. Arată că lasă la aprecierea instanței.
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepția de necompetență materială invocată din oficiu.
CURTEA,
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, la data de 23.05.2013 sub nr._/2/2013, reclamantul P. N. a chemat în judecată Inspecția M. solicitând anularea procesului-verbal al Comisiei de Disciplină nr. 594/CD/06.03.2013.
Prin sentința civilă nr. 2774/14.04.2014 tribunalul a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București – Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal.
Pentru a hotărî astfel, a reținut următoarele:
În motivare a arătat că soției sale i s-a refuzat compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat la pensionare.
Au fost depuse înscrisuri în dovedire.
La data de 09.12.2013 pârâta a formulat întâmpinare prin care a arătat că solciitările depuse de reclamant au fost respinse întrucât o priveau pe soția acestuia. Sesizările au fost analizate de comisia de disciplină din cadrul Inspecției M. care a conclizuionat că petiția cu nr. 586/CD/06.03.2013 avea același conținut cu cea înregistrată sub nr. P149/986/21.01.2013 la care a primit răspuns la data de 08.02.2013 iar conform OG 27/2002 aceasta fost clasată.
Analizând actele și lucrările dosarului în soluționarea excepției de necompetență materială, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art. 248 alin. 1 C.pr.civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă în tot sau în parte administrarea probelor sau cercetarea fondului.
Potrivit art. 10 alin.1 din Legea 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
De asemenea potrivit art. 1 din Anexa 1 din HG nr. 1377/2009 Inspecția M. este organul de specialitate al administrației publice centrale în subordinea Ministerului M., Familiei și Protecției Sociale, cu sediul în municipiul București, prin care se exercită atribuții de autoritate de stat în domeniile relațiilor de muncă, securității și sănătății în muncă, asistenței sociale și incluziunii sociale.
Tribunalul a arătat că sub aspectul competenței materiale de soluționare a cauzei, relevant este obiectul acțiunii și anume anularea raportului nr. 594/CD/15.04.2013 cu privire la sesizarea înregistrată la Comisia de Disciplină cu nr. 586/CD/06.03.2013.
În concluzie, Tribunalul a apreciat că acțiunea în anulare se îndreaptă împotriva unui act emis de o autoritate a administrației publice centrale, astfel încât în temeiul art. 130, 132 NCPC a admis excepția și a declinat soluționarea cauzei in favoarea Curții de Apel București Secția a VIII-a C..
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București –Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal, sub același număr.
Curtea reține în incidența a prezenta cauză a prevederilor art 109 din Legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici potrivit cărora cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
Reclamantul a învestit instanța cu acțiune în anulare îndreptată împotriva procesului-verbal al Comisiei de Disciplină nr. 594/CD/15.04.2013 întocmit de către Inspecția M. prin care a fost soluționată sesizarea reclamantului P. N. înregistrată sub numărul 586/CD/6.03.2013 formulată împotriva funcționarului public care a semnat adresa nr P 2004/_/11.12.2012 în locul șefului de birou pentru modul necorespunzător sau părtinitor în care și-a exercitat atribuțiile de serviciu în rezolvarea plângerii adresată instituției.
În esență ,prin procesul-verbal al Comisiei de Disciplină nr. 594/CD/15.04.2013 întocmit de Inspecția M. s-a reținut faptul că nu au putut fi identificate abateri disciplinare care să conducă la aplicarea de sancțiuni disciplinare având în vedere faptul că funcționarii publici care au fost desemnați să soluționeze petițiile reclamantul P. N. au elaborat răspunsuri în termenul legal,au depus toate diligențele, inclusiv controale la Inspectoratul Teritorial de Muncă B..
Curtea reține că procesul-verbal al Comisiei de Disciplină nr. 594/CD/15.04.2013 întocmit de Inspecția M. este în legătură cu raportul de serviciu al unui funcționar public împotriva căruia reclamantul P. N. a solicitat angajarea răspunderii disciplinare a acestuia.
Tribunalul București a reținut în mod corect că acțiunea în anulare se îndreaptă împotriva unui act emis de o autoritate a administrației publice centrale,însă nu a avut în vedere faptul că actul administrativ a cărui anulare se solicită este emis în cadrul efectuării de cercetări privind angajarea răspunderii disciplinare a unui funcționar public care se află în raport de serviciu cu o autoritate publică locală.
Procesul-verbal al Comisiei de Disciplină nr. 594/CD/15.04.2013 întocmit de Inspecția M. se grefează pe raportul de serviciu al funcționarului public “care a semnat adresa nr P 2004/_/11.12.2012 în locul șefului de birou pentru modul necorespunzător sau părtinitor în care și-a exercitat atribuțiile de serviciu în rezolvarea plângerii adresată instituției” ,așadar nu se poate vorbi de existența abstractă a unui proces-verbal al Comisiei de Disciplină din cadrul Inspecției M. fără a se avea în vedere raportul de serviciu al unui funcționar public și stabilirea răspunderii disciplinare a acestuia.
În esență,Procesul-verbal al Comisiei de Disciplină nr. 594/CD/15.04.2013 întocmit de Inspecția M. se grefează pe raportul de serviciu al unui funcționar public și are în vedere stabilirea răspunderii disciplinare a acestuia, împrejurare care atrage incidența în cauză a prevederilor art 109 din Legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici potrivit cărora cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
Totodată, curtea reține că Procesul-verbal al Comisiei de Disciplină nr. 594/CD/15.04.2013 întocmit de Inspecția M. are ca beneficiar pe funcționarul public față de care s-au efectuat cercetări privind angajarea răspunderii disciplinare ți față de care s-a dispus clasarea cercetării disciplinare.
Pentru rigoarea și acuratețea demersului juridic curtea reține că anularea actului administrativ de ale cărui efecte se bucura o persoana fizica trebuie să fie analizata într-un cadru procesual subiectiv incluzând beneficiarul actului administrativ.
Pentru a statua în mod legal asupra conduitei unei autorități administrative materializate în actul administrativ supus cenzurii pe calea contenciosului administrativ instanța trebuie sa ia în considerare si punctul de vedere al beneficiarului respectivului act administrativ, acesta fiind funcționarul public “care a semnat adresa nr P 2004/_/11.12.2012 în locul șefului de birou pentru modul necorespunzător sau părtinitor în care și-a exercitat atribuțiile de serviciu în rezolvarea plângerii adresată instituției”
Curtea reține că soluționarea litigiului doar în contradictoriu cu emitentul actului administrativ contestat încalcă atât principiul dreptului la apărare care cuprinde drepturile si garanțiile procesuale instituite de lege pentru a da posibilitate părților să-și apere interesele legitime, cât si principiul contradictorialității conform căruia fiecare parte are dreptul de a participa la prezentarea, argumentarea si dovedirea pretențiilor sau apărărilor sale, precum si dreptul de a discuta si combate susținerile si probele celeilalte părți, beneficiarul actului neavând posibilitatea de a cunoaște pretențiile reclamantului si nici de a-si formula apărări cu privire la legalitatea actului al cărui beneficiar este.
Însă, aceste aspecte urmează a fi avute în vedere de către instanța competentă material să soluționeze prezenta cerere de chemare în judecată.
Raportând prevederile art 109 din Legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici la situația de fapt din prezenta cauză curtea reține soluționarea prezentei cereri de chemare în judecată este de competența Tribunalului București.
Pentru aceste motive curtea va admite excepția de necompetență materială a instanței, va declină competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul P. N. în favoarea Tribunalului București, va constată ivit conflictul negativ de competență și va dispune înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de necompetență materială a instanței.
Declină competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul P. N., domiciliat în B., ., ., în contradictoriu cu pârâta Inspecția M., cu sediul în București, sector 2, .. 14, în favoarea Tribunalului București.
Constată ivit conflictul negativ de competență.
Dispune înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.10.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
S. O. F. V. M.
Red OS/ 4 ex.
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Încheierea... | Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului.... → |
|---|
