Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 7456/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7456/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-10-2014 în dosarul nr. 4/87/2014
DOSAR NR_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. A. ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 7456
Ședința publică de la 13.10.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - F. C. M.
JUDECĂTOR - P. C.
JUDECĂTOR - G. I. C.
GREFIER - A. P.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant V. C. împotriva sentinței civile nr.239/ 08.04.2014 pronunțate de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatii-pârâti C. JUDEȚEAN TELEORMAN, U. A. TERITORIAL JUDEȚUL TELEORMAN și PREȘEDINTELE C. JUDEȚEAN TELEORMAN, având ca obiect „litigiu privind funcționarii publici (Legea nr.188/1999) - Plata dr. bănești”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimații-pârâți C. JUDEȚEAN TELEORMAN, U. A. TERITORIAL JUDEȚUL TELEORMAN și PREȘEDINTELE C. JUDEȚEAN TELEORMAN, toți prin consilier juridic C. M., care depune delegație la dosar, lipsind recurentul-reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul intimaților-pârâți, depune la dosarul cauzei înscrisuri prin care dorește să dovedească faptul că la data de 25.09.2014 s-a soluționat un dosar, respectiv_, având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Intimații-pârâți, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului cu menținerea ca temeinică și legală a sentinței de fond.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de fata;
Prin sentinta civila nr. 239/ 08.04.2014 pronunțate de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._, s-a admis exceptia autoritatii de lucru judecat invocate de parati si a fost respinsa acțiunea formulată de reclamantul V. C. în contradictoriu cu pârâtii C. JUDEȚEAN TELEORMAN, U. A. TERITORIAL JUDEȚUL TELEORMAN și PREȘEDINTELE C. JUDEȚEAN TELEORMAN pentru autoritate de lucru judecat.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul care a invocat faptul ca inainte de analiza exceptia autoritatii de lucru judecat, instanta de fond era obligata sa verifice si sa stabileasca daca este competenta general, material si teritorial sa judece pricina.
A invederat ca prin raspunsul la intampinare a invocat exceptia necompetentei.
A invocat dpret temeiuri ale actiunii codul muncii si codul civil si nu legea nr. 188/1999.
Instanța de fond si-a depășit atribuțiile si a incalcat principiul rolului activ al judecătorului, extinzindu-si astfel puterea cu care a fost investita - in sensul ca a depășit cadrul procesual in ceea ce privește temeiul legal pe baza căruia mi-am fundamentat acțiunea - speța dedusa judecații fiind extinsa.
In acest mod acțiunea sa a căpătat un alt fundament juridic, iar instanța a pronunțat o sentința cu aplicarea greșita a legii.
A interpretat in mod greșit faptul ca in aceasta speța ar exista tripla identitate, incalcindu-se astfel prevederile art. 488, alin. (1) din Codul de procedura civila; in realitate, in aceasta speța exista doar o dubla identitate, de parti si de obiect, cauza fiind diferita.
Intrucit nu mai este funcționar public in cadrul C. Județean Teleorman si nu mai are raporturi de serviciu cu aceasta entitate inca din anul 2012, aceasta cauza nu poate avea ca obiect un litigiu privind funcționarii publici, asa cum in mod eronat a reținut instanța de fond (pag. 1, paragraful 4 din sentința atacata).
Chiar daca diferentele de drepturi salariale solicitate izvorăsc din foste raporturi de serviciu, aceasta nu inseamna automat ca in cauza de fata se aplica numai Legea nr. 188/1999.
Aceasta acțiune este un litigiu de munca fundamentat pe prevederile art. 171 din Codul muncii si ale Codului civil, si nu un litigiu privind funcționarii publici, deoarece nu contesta nici un act administrativ emis de piriti si nici nu am in vedere modificarea, suspendarea sau incetarea raporturilor de serviciu - pentru simplul motiv ca acestea au incetat inca din 2012 -, precum si pentru faptul ca acest conflict nu s-a născut din emiterea ori încheierea, după caz, unui act administrativ, sau din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere.
In final a solciitat admiterea recursului, modificarea sentintei recurate si pe fond admiterea actiunii.
In drept, a invocat dispozitiile codului muncii, codului de procedura civila si codului civil.
La 6.06.2014 au depus intampinare intimatii parati care au solicitat respingerea recursului si mentinerea sentintei atacata ca temeinica si legala.
Totodata a fost invocata exceptia litispedentei si au fost depuse inscrisuri.
Si la termenul din 13.10.2014 intimatii au depus inscrisuri privind solutionarea unui dosar identic ca parti, obiect si cauza.
Analizand actele si lucrarile dosarului, in raport de dispozitiile art. 488 cod procedura civila, curtea constata ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente.
Nu poate fi retinuta sustinerea recurentului ca instanta de fond ar fi necompetenta sa judece prezenta cauza.
Chiar daca reclamantul a invocat prin raspunsul la intampinare faptul ca instanta de contencios, in fapt completul specializat in cauze de contencios administrativ, nu era competent sa judece cauza, curtea retine ca aceasta exceptie este neintemeiata.
Indiferent de faptul ca reclamantul a invocat drept temei al actiunii sale dispozitiile codului muncii, nu inseamna ca instanta de contencios nu era competenta sa judece cauza reclamantului.
Astfel prin actiune reclamantul a solicitat obligarea paratilor la plata unor drepturi banesti reprezentand clase de salarizare suplimentare ce trebuiau acordate de la 1.01.2011 pentru activitati desfasurate in cadrul unei echipe de proiect finantat din fonduri comunitare nerambrusabile.
Chiar in cererea de recurs reclamantul recunoaste ca a avut calitatea de functionar public pana in anul 2012.
Acest lucru reiese si din faptul ca din dispozitiile aflate la filele 14-39 din dosarul de fond, inscrisuri pe care reclamantul isi intemeiaza pretentiile, acesta a fost desemnat sa faca parte din echipele de proiect, din echipele de implementare a proiectului.
Prin urmare reclamantul nu a invocat si nu a dovedit existenta unor raporturi contractuale, ci numirea sa a fost facuta avand in vedere ca detinea o functie publica.
De altfel nici in recurs reclamantul nu a dovedit existenta unor raporturi de munca, respectiv a incheierii unui contract de munca pe perioada pentru care solicita plata unor drepturi banesti reprezentand clase de salarizare suplimentare.
Invocarea in actiune a unor temeiuri juridice nu face ca sa se schimbe competenta de solutionare a unei cauze.
Potrivit art. 22 al. 1 cod procedura civila judecatorul soltuioneza litigiul conform regulilor de drept care ii sunt aplicabile.
Oricum in cauza litigiul nu a fost solutionat pe fond ci pe o exceptie, astfel incat nu s-a facut trimitere in motivarea solutiei nici la dispozitiile codului muncii nici la cele ale codului civil.
Dispozitiile codului de procedura civila invocate erau aplicabile si in situatia in care litigiul era unul privind conflictele de munca si in cazul in care era unul de contencios administrativ.
Este fara relevanta faptul ca nu contesta un act administrativ, atata timp cat orice drepturi ale functionarilor publici sunt de competenta instantei de contencios adminsitrativ conform art. 109 din legea nr. 188/1999, deoarece au legatura cu raporturile de serviciu, salariile si orice drepturi banesti ale acestora sunt primite in baza acestor raporturi.
In alta ordine de idei se constata ca reclamantul nu a criticat solutia instantei de fond cu privire la autoritatea de lucru judecat decat in privinta faptului ca nu ar fi fost identitate de cauza.
Acest aspect nu poate fi retinut deoarece reclamantul a solicitat respectivele drepturi banesti tot in baza faptului ca a facut parte din echipe de implementare a proiectelor finantate din fonduri comunitare nerambursabile.
Prin urmare cauza actiunilor este aceeasi, indiferent de temeiurile de drept invocate. De altfel se constata ca si in alte cauze identice reclamantul a invocat drept temei prevederile codului muncii.
Oricum daca recursul ar fi fost intemeiat in niciun caz aceasta instanta nu putea admite actiunea acestuia in rejudecare, asa cum a solicitat recurentul, ci eventual ar fi trimis cauza spre rejudecare la instanta competenta.
Hotararea atacata nu a fost data asadar nici cu aplicarea gresita a normelor de drept mateial si nici cu depasirea atributiilor puterii judecatoresti, dar nici cu incalcarea competentei de ordine publica a altei instante ori cu incalcarea regulilor de procedura de natura a atrage nulitatea sentintei atacate.
In baza celor retinute mai sus si a dispozitiilor art. 488 pct. 3, 4, 5 si 8 cod procedura civila va respinge ca nefondat recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant V. C. cu domiciliul în A., ., nr. 75, ., ., J. Teleorman împotriva sentinței civile nr.239/ 08.04.2014 pronunțate de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. JUDEȚEAN TELEORMAN cu sediul în A., ., J. Teleorman, U. A. TERITORIAL JUDEȚUL TELEORMAN și PREȘEDINTELE C. JUDEȚEAN TELEORMAN ambii cu sediul în A., ., J. Teleorman, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 13.10.2014
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
F. C. M. P. C. G. I. C.
GREFIER
A. P.
Red. CP 6 ex./
jud. fond: M. M.
Tribunalul Teleorman
| ← Pretentii. Decizia nr. 5732/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 7444/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
