Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 1130/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1130/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-02-2014 în dosarul nr. 43638/3/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1130
Ședința publică de la data de 17.02.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – G. A. F.
JUDECĂTOR - L. E. F.
JUDECĂTOR - H. P.
GREFIER - M. H.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant B. M. împotriva sentinței civile nr. 5331 din 20.12.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – POLIȚIA SECTORULUI 1- SECȚIA 4 POLIȚIE.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul-reclamant B. M., personal, care se legitimează cu CI valabilă și intimata-pârâtă, reprezentată de consilier juridic N. A., în baza delegației de reprezentare pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că intimata-pârâtă a depus la data de 11.02.2014. la serviciul registratură, întâmpinare, în dublu exemplar, după care:
Curtea comunică recurentului-reclamant un exemplar al întâmpinării formulate de intimata-pârâtă.
Recurentul-reclamant învederează că în încheierea din data de 18.12.2012, aflată la fila nr. 6 a dosarului C., din eroare s-a apreciat procedura legal îndeplinită, în realitate nu a fost citat pentru a-și exercita drepturile. Consideră că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită.
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurentul-reclamant învederează că în cauză este vorba de o mustrare scrisă, ce nu are nici un temei legal și nu-și regăsește obiectul juridic în prezenta cauză. A specificat în detaliu, în concluziile formulate și a anexat înscrisuri, respectiv dispoziții ale inspectorului general în baza căruia arată că era delegat la alte structuri superioare și prin care trebuiau întrunite, conform articolelor în vigoare, mai multe proceduri legale. Consideră că dacă ar fi analizate normele care reglementează dispozițiile de efectuare a unei delegări nu s-ar mai lua în calcul zilele invocate de Secția 4 Poliție, cum că ar fi lipsit de la serviciu în aceste zile.
Mai mult, cercetarea declanșată de șeful Biroului de Investigații Criminale, unde și-a desfășurat activitatea, a avut loc la data de 22.06.2012, foarte tardiv ca obiect juridic, în aceeași zi în care soția sa a depus o declarație privind anumite fapte imaginare. În această zi de 22.06.2012 se afla în concediu medical. Arată că în zilele de 15.06.2012- respectiv 18.06.2012 și 19.06.2012, deși era delegat la o altă structură, la înștiințat pe șeful de birou de la Biroul de Investigații Criminale și acesta a înțeles și a fost de acord cu faptul că trebuia să fie prezent la Direcția de Investigații criminale pentru a preda anumite lucrări urgente. Consideră că cercetarea prealabilă a fost dispusă de șeful secției cu ură și invidie față de el profesional.
Curtea verificând actele și lucrările dosarului, apreciază că recurentul-reclamant nu a fost citat pentru termenul din data de 18.12.2012, după cum a precizat recurentul-reclamant, deoarece acesta a luat termenul în cunoștință odată cu depunerea acțiunii la Tribunalul București.
Solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate astfel cum a fost solicitată.
Reprezentantul intimatei-pârâte solicită respingerea recursului și menținerea sentinței de fond ca temeinică și legală. Învederează instanței că din relațiile comunicate de structura la care a fost delegat, materializate prin adresele cu nr._(aflată la fila 43 din dosarul de cercetare prealabilă) și nr._ (aflată la fila 44), rezultă că recurentul a fost prezent la sediul Direcției de Investigații Criminale în data de 15.06.2012, timp de 2 ore pentru predarea-primirea lucrărilor, la fel și în data de 18-19.06.2012. Consideră că efectuarea timp de 1-2 ore a activității de predare-primire a lucrărilor nu îl exonerează pe acesta de obligația de a aduce la cunoștință șefului său aspectul conform căruia trebuie să efectueze anumite activități la sediul Direcției de Investigații Criminale.
Cu privire la susținerile recurentului-reclamant, referitor la faptul că a fost sancționat pe motive de invidie personală, reprezentantul intimatei-pârâte arată că acestea sunt doar aprecieri personale, subiective ale recurentului, nesusținute prin nici un mijloc de probă.
Cu privire la afirmația recurentului în sensul că șeful său nemijlocit era informat că s-ar fi aflat într-o procedură de predare, arată reprezentantul intimatei-pârâte că din procesul-verbal depus la dosar (fila 35 din dosarul de cercetare prealabilă) rezultă că șeful nemijlocit nu numai că sesizează conducerea secției cu privire la faptul că recurentul nu s-a prezentat la serviciu, ci propune și declanșarea procedurii cercetării prealabile.
Mai învederează instanței că argumentele prezentate de recurent cum că ar avea multe realizări profesionale și faptul că este doctorand nu prezintă importanță în cauza de față.
Recurentul-reclamant depune la dosar înscrisuri- concluzii scrise.
CURTEA,
Constată că prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului București sub nr._ /CA/2012, reclamantul B. M., în contradictoriu cu pârâta Direcția G. de Poliție a Municipiului București – Poliția Sectorului 1 – Secția 4 Poliție, a solicitat pronuntarea unei hotarari prin care sa se dispuna anularea Dispoziției nr. 3404 din 2.10.2012 prin care a fost dispusă sancționarea reclamantului sau admiterea contestatiei si aplicarea unei sanctiuni mai usoare decat cea dispusa de seful unitatii.
In motivarea cererii reclamantul arata ca este incadrat la DGPMB-Politia Sectorului 1-Sectia 4 Politie-Biroul de Investigatii Criminale-C. Diverse din anul 2006.
In luna iunie anul 2012, pe fondul unor probleme de natura personala, s-a aflat in concediu fara plata, perioada in care a fost contactat telefonic de secretariatul Directiei de Investigatii Criminale, de unde a fost anuntat ca delegarea sa in cadrul acestei directii va inceta si i se solicita de catre conducere ca la finele concediului fara plata sa se prezinte la sediu in vederea predarii lucrarilor avute in lucru.
Mentioneaza ca a instiintat Sectia 4 Politie, respectiv seful B., primind acordul acestuia, si a discutat telefonic si in zilele urmatoare despre modalitatea faptica de predare a lucrarilor.
Ulterior, pe fondul unor probleme medicale s-a aflat in concediu medical, iar in aceasta perioada a aflat despre declansarea unei cercetari prealabile impotriva sa.
Atat in dispozitia Sectiei 4 Politie cat si in Decizia Sectorului 1 Politie se invoca faptul ca a lipsit in zilele de 16 si 17 iunie 2012, adica sambata si duminica, aspect ce nu poate fi luat in calcul.
Arata ca cercetarea sa prealabila nu are un temei legal justificat, iar pe parcursul cercetarii nu i-au fost acceptate dovezi elocvente si reale.
Parata a formulat intampinare in aparare, solicitand respingerea actiunii ca neintemeiata.
In cuprinsul intampinarii, se arata ca prin dispozitia sefului sectiei 4 politie nr. 3404/2.10.2012, reclamantul a fost sanctionat cu „mustrare scrisa” pentru absenta nemotivata de la serviciu, abatere disciplinara prevazuta de art. 57 lit. e din Legea nr. 360/2002 si art. 12 alin. 1 lit. e din OMAI nr. 400/2004.
In fapt, politistului i se imputa absenta nemotivata de la serviciu in perioada 14-19.06.2012, desi delegarea sa la IGPR-DIC incetase din data de 1.06.2012, iar concediul fara plata aprobat se incheiase la data de 13.06.2012, incalcand astfel prevederile art. 44 alin. 2 din Legea 360/2002.
Invedereaza ca reclamantul isi desfasoara activitatea in cadrul Sectiei 4 Politie insa nu s-a prezentat la serviciu in perioada 14-19 iunie 2012, invocand ca in aceste zile a procedat la predarea lucrarilor la locul de munca in care a fost delegat pana la data de 1.06.2012, insa aceste sustineri nu pot fi retinute, avand in vedere relatiile comunicate de structura la care a fost delegat, din care rezulta ca politistul a fost prezent la sediul DIC in data de 15.06.2012 timp de doua ore pentru efectuarea activitatilor de predare-primirea lucrarilor, precum si in data de 18 si 19.06.2012 timp de una-doua ore.
Mentioneaza ca cele invederate de reclamant in sensul ca l-a instiintat pe seful sau direct si ca a primit acordul acestuia de a se prezenta la DIC in vederea predarii lucrarilor sunt contrazise de procesul-verbal din data de 22.06.2012 intocmit de subcomisar de politie G. M..
Prin inscrisul de mai sus, seful direct sesizeaza conducerea sectiei cu privire la faptul ca agentul de politie nu s-a prezentat la serviciu din data de 14.06.2012 pana la data de 22.06.2012, propunand cercetarea prealabila a lucratorului aflat in subordinea sa.
Arata ca pentru perioada 13.06._12 reclamantul nu are nicio justificare pentru lipsa de la serviciu.
Totodată, menționeaza că în timpul cercetării prealabile polițistului cercetat i-a fost respectat dreptul la apărare și nu a adus alte probe în apărarea sa.
Prin sentința civilă nr. 5331/20.12.2012, prima instanță a respins ca neîntemeiată acțiunea reținând ca prin Dispoziția sefului sectiei 4 politie nr. 3404/2.10.2012, reclamantul a fost sanctionat cu „mustrare scrisa” pentru absenta nemotivata de la serviciu, abatere disciplinara prevazuta de art. 57 lit. e din Legea nr. 360/2002 si art. 12 alin. 1 lit. e din OMAI nr. 400/2004.
In fapt, se reține că reclamantul a absentat nemotivat de la serviciu in perioada 14-19.06.2012, desi delegarea sa la IGPR-DIC incetase din data de 1.06.2012, iar concediul fara plata aprobat se incheiase la data de 13.06.2012, incalcand astfel prevederile art. 44 alin. 2 din Legea 360/2002.
In drept, tribunalul a retinut ca potrivit disp. art. 77 din Legea 188/1999, (1)
Incalcarea cu vinovatie de catre functionarii publici a indatoririlor corespunzatoare functiei publice pe care o detin si a normelor de conduita profesionala si civica prevazute de lege constituie abatere disciplinara si atrage raspunderea disciplinara a acestora.
(4) La individualizarea sanctiunii disciplinare se va tine seama de cauzele si gravitatea abaterii disciplinare, imprejurarile in care aceasta a fost savarsita, gradul de vinovatie si consecintele abaterii, comportarea generala in timpul serviciului a functionarului public, precum si de existenta in antecedentele acestuia a altor sanctiuni disciplinare care nu au fost radiate in conditiile prezentei legi.
(5) Sanctiunile disciplinare se aplica in termen de cel mult 1 an de la data sesizarii comisiei de disciplina cu privire la savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 2 ani de la data savarsirii abaterii disciplinare.
(2) Sanctiunile disciplinare prevazute la art. 77 alin. (3) lit. b)-e) se aplica de persoana care are competenta legala de numire in functia publica, la propunerea comisiei de disciplina
(3) Sanctiunile disciplinare nu pot fi aplicate decat dupa cercetarea prealabila a faptei savarsite si dupa audierea functionarului public. Audierea functionarului public trebuie consemnata in scris, sub sanctiunea nulitatii. Refuzul functionarului public de a se prezenta la audieri sau de a semna o declaratie privitoare la abaterile disciplinare care i se imputa se consemneaza ..
Art. 79. - (1) Pentru analizarea faptelor sesizate ca abateri disciplinare si propunerea sanctiunii disciplinare aplicabile functionarilor publici din autoritatile sau institutiile publice se constituie comisii de disciplina.
(2) Din comisia de disciplina face parte si un reprezentant al organizatiei sindicale reprezentative sau, dupa caz, un reprezentant desemnat prin votul majoritatii functionarilor publici pentru care este organizata comisia de disciplina, in cazul in care sindicatul nu este reprezentativ sau functionarii publici nu sunt organizati in sindicat.
(3) Comisia de disciplina poate desemna unul sau mai multi membri si, dupa caz, poate solicita compartimentelor de control din cadrul autoritatilor sau institutiilor publice sa cerceteze faptele sesizate si sa prezinte rezultatele activitatii de cercetare.
(4) Comisia de disciplina pentru inaltii functionari publici este compusa din 5 inalti functionari publici, numiti prin decizia primului-ministru, la propunerea ministrului internelor si reformei administrative.
Totodata, conform art. 57 lit. e din legea 360/2002 privind statutul politistului, constituie abatere disciplinara si se sanctioneaza ca atare absența nemotivată ori întârzierea repetată de la serviciu.
Instanta a analizat in continuare motivele invocate de contestator pentru anularea deciziei de sanctionare, acestea constand atat in motive ce vizeaza nerespectarea unor conditii de forma ale deciziei, cat și in motive relative la temeinicia actului contestat.
Instanta a retinut ca institutia publica a parcurs etapa obligatorie a cercetarii prealabile prevazute de art. 79 din Legea 188/1999, fiind pe deplin respectate conditiile imperative impuse de textul legal mentionat.
Legat de respectarea conditiilor de forma ale decizie de sanctionare, tribunalul retine totodata ca actul administrativ cuprinde atat descrierea faptei retinute, cat si temeiul de drept aplicabil.
Sub aspectul temeiniciei faptei cercetate și sanctiunii aplicate, reclamantul apreciaza că se impune anularea deciziei de sanctionare, deoarece este neîntemeiată faptic si juridic.
Reclamantul considera că măsura sancționării mele disciplinare este nelegală și netemeinică, neputandu-se retine existenta unei fapte susceptibile de a constitui abatere disciplinara savarsita în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
Tribunalul a constatat ca aceste sustineri sunt nefondate, deoarece, așa cum rezultă din actele dosarului, reclamantul a absentat nemotivat de la serviciu in perioada 14-19.06.2012, in conditiile in care delegarea sa la IGPR-Directia de Investigatii Criminale incetase din data de 1.06.2012, iar concediul fara plata aprobat se incheiase la data de 13.06.2012, prin urmare, in mod corect s-a apreciat de catre patrata ca acesta a incalcat prevederile art. 44 alin. 1 si 2 din Legea 360/2002, conform carora serviciul polițienesc are caracter permanent și obligatoriu, iar polițistul este obligat să se prezinte la programul de lucru stabilit, precum și în afara acestuia, în situații temeinic justificate, pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, cu compensarea timpului lucrat, potrivit legii.
Tribunalul nu poate primi sustinerile reclamantului in sensul ca in zilele respective a procedat la predarea lucrarilor la locul de munca in care a fost delegat pana la data de 1.06.2012, intrucat acestea sunt infirmate de ansamblul probatoriului administrat, respectiv relatiile comunicate de Directia de Investigatii Criminale, structura la care a fost delegat (filele 73-74), din care rezulta ca reclamantul a fost prezent la sediul in data de 15.06.2012 timp de doua ore pentru efectuarea activitatilor de predare-primirea lucrarilor, precum si in data de 18 si 19.06.2012 timp de una-doua ore, ceea ce nu justifica insa absentarea acestuia pe durata intregii perioade mentionate.
De asemenea, sustinerile reclamantului in sensul ca l-a instiintat pe seful sau direct si ca a primit acordul acestuia de a se prezenta la DIC in vederea predarii lucrarilor sunt contrazise de procesul-verbal din data de 22.06.2012, prin care seful direct sesizeaza conducerea sectiei cu privire la faptul ca agentul de politie nu s-a prezentat la serviciu din data de 14.06.2012 pana la data de 22.06.2012, propunand cercetarea prealabila a lucratorului aflat in subordinea sa(fila 60).
Prin urmare, tribunalul constata ca reclamantul nu a prezentat dovezi concludente in justificarea absentarii sale de la serviciu pentru perioada 13.06._12, astfel incat nu se poate retine netemeinicia deciziei contestate.
Cu privire la individualizarea sanctiunii, instanța constata ca au fost avute in criteriile legale prevazute de art. 77 alin. 4 din Legea 188/1999: consecintele abaterii- fapta creand un climat de lucru necorespunzator în cadrul institutiei; comportarea generala în serviciu-functionarul public dand dovada de o neglijenta in exercitarea atributiilor de serviciu; eventuale alte sanctiuni aplicate anterior-acesta nefiind sanctionat anterior pentru savarsirea unei alte abateri disciplinare; gradul de vinovatie- functionarul public savarsind fapta cu vinovatie, neputand fi retinuta în favoarea sa vreo imprejurare exoneratoare de raspundere.
F. de considerentele ce preced, in urma analizei probelor administrate in cauza, tribunalul a retinut ca fapta imputata exista, a fost de natura sa justifice aplicarea unei sanctiuni, procedura de cercetare s-a desfasurat potrivit prevederilor legale, iar drepturile functionarului au fost respectate, pe cale de consecinta a respins contestatia formulata ca neintemeiata, atat in privinta capatului principal de cerere, cat si a celui subsidiar, vizand inlocuirea sanctiunii dispuse.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul, ce arată că la dezbaterile și cercetarea judecătorească nu a fost invitat și nici probe nu au fost administrate pentru dovedirea vinovăției sale. Sentința civilă își formulează opinia doar pe documentele puse la dispoziție de Secția 4 Poliție și nu pe realitatea momentelor în care s-au derulat aceste evenimente.
Arată că încetarea delegării sale la Direcția de Investigații Criminale nu i-a fost comunicată niciodată, în plus la acel moment era solicitat prin Direcția Management Resurse Umane - I.G.P.R. la Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Național Interpol, fiind un vorbitor fluent al limbii germane, sens în care în ultimii ani a îndeplinit mai multe misiuni internaționale.
Decizia cu privire la sancționare a fost un act arbitrar al șefului Secției 4 Poliție care a acționat din invidie.
Absența nemotivată de la serviciu în perioada 14 - 19.06.2012 nu este reală, în această perioadă fiind cuprinse zilele de weekend iar pentru zilele de vineri, luni și marți a prezentat adrese de la D.I.C. care confirmă faptul că a fost la această direcție pentru a preda lucrările.
Ceea ce contestă este faptul că documentele administrate pe parcursul etapei cercetării prealabile nu au fost avute în vedere.
Consideră că fapta imputată nu există și ca urmare nu trebuia să fie aplicată nicio sancțiune disciplinară.
Arată că întreaga documentație cu privire la cele susținute o va depune instanței de recurs la primul termen de judecată.
Prin întâmpinare, intimata Direcția G. de Poliție a Municipiului București a solicitat respingerea recursului ca nefundat.
Recursul nu este fondat.
Deși recurentul a arătat că întreaga documentație cu privire la cele susținute în recurs o va depune instanței la primul termen de judecată, acesta fapt nu s-a întâmplat, fiind depuse doar înscrisuri privind calitățile profesionale și activitatea meritorie de-a lungul timpului, fără a se depune, însă, dovezi referitoare la inexistența abaterii reținute sau la motive care să fi justificat în mod real absența de la serviciu în perioada imputată.
Într-adevăr, așa cum remarcă și intimata în întâmpinarea sa, susținerea recurentului că încetarea delegării sale la Direcția de Investigații Criminale nu i-a fost comunicată niciodată este contrazisă de propriile susțineri făcute mai jos în recurs, atunci când arată că în perioada imputată se afla la respectiva direcție să își predea lucrările, ceea ce nu putea face decât în cunoștință de cauză.
În orice caz, efectuarea timp de una-două ore pe zi a activității de predare primire a lucrărilor pe care recurentul le-a avut de instrumentat pe perioada delegării, nu-1 exonerează pe acesta de obligația de a aduce la cunoștință șefului său aspectul conform căruia trebuie să efectueze anumite activități la sediul Direcției de Investigații Criminale.
Apoi, nu se poate reține susținerea recurentului că nu a fost citat în cauză (a semnat personal la 13.11.2012 de luare la cunoștință a termenului de judecată) și că nu s-au administrat probe ( a fost atașat întregul dosar disciplinar, ce conține și probe în favoarea sa, nu s-a prezentat în instanță pentru a aduce alte probe iar în recurs nu a adus dovezi care să răstoarne cele reținute).
În fine, actele depuse în recurs privind calitățile profesionale și activitatea meritorie de-a lungul timpului au relevanță doar în alegerea sancțiunii de aplicat, în considerarea calităților și circumstanțelor personale (art. 77 alin. 4 din Legea 188/1999), iar mustrarea scrisă este o sancțiune bine individualizată.
În baza art. 312 C.pr.civ. va fi respins recursul ca nefondat
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant B. M. împotriva sentinței civile nr. 5331 din 20.12.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Direcția G. de Poliție a Municipiului București – Poliția Sectorului 1- Secția 4 Poliție, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.02.2014.
PreședinteJudecător Judecător
G. A. F. L. E. F. H. P.
Grefier
M. H.
Red. LEF
| ← Anulare act administrativ. Hotărâre din 12-11-2014, Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 8729/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
