Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 2193/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2193/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-03-2014 în dosarul nr. 28398/3/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2193
Ședința Publică din data de 21.03.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: U. D.
JUDECĂTOR: B. V.
JUDECĂTOR: V. D.
GREFIER: I. C. D.
****************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul reclamant C. G. împotriva sentinței civile nr.2383/30.04.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE și U. S. HARET BUCUREȘTI și cu intimatul chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, la data de 14.06.2013 intimatul pârât MEC a depus la dosar întâmpinare în 3 exemplare, solicitând și judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, iar la 19.06.2013 intimata pârâtă U. S. Haret a depus întâmpinare, în 3 exemplare și înscrisuri într-un exemplar, anexând împuternicire avocațială și dovada cheltuielilor de judecată, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea în temeiul art. 150 Cod procedură civilă declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 2383/30.04.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție a MINISTERULUI EDUCAȚIEI NAȚIONALE.
A fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul C. G., în contradictoriu cu pârâții U. S. HARET BUCUREȘTI și M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul s-a înscris în anul 2006 la Facultatea de D. și Administrație Publică din cadrul USH, specializarea D., forma de învățămînt – învățămînt la distanță (ID), conform înscrisurilor depuse la dosarul C..
Potrivit adeverinței nr.3886/9.07.2009 – fila 7 dosar C., reclamantul a obținut titlul de licențiat în drept, promovînd examenul de licență din luna iulie 2009. În adeverință, se menționează că USH, avînd învățămînt de zi autorizat sau acreditat, poate organiza învățămînt la distanță și cu frecvență redusă, potrivit art.60 alin.1 din legea nr.84/1995.
Tribunalul constată că, nici la momentul înscrierii reclamantului în anul I de studii și nici la momentul finalizării acestora, pîrîta USH nu era acreditată sau autorizată provizoriu pentru cursuri la specializarea drept, forma de învățămînt ID.
Astfel, nu se regăsește ca fiind autorizată provizoriu sau acreditată forma de învățămînt ID pentru specializarea drept în nici una dintre hotărîrile în care se prevăd expres și limitativ structurile instituțiilor de învățământ superior acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu și specializările din domeniile studiilor universitare de licență – HG nr.1609/2004, anexa 2, pct.6, poz.2, HG nr.916/2005, anexa 1 lit.B pct.6, HG nr.676/2007, anexa 3 pct.6, HG nr.635/2008, anexa 3 pct.6, HG nr.749/2009, anexa 3, pct.30, poz.2, HG nr.966/2011, anexa 3 pct.6, poz.2.
Conform actelor normative enunțate, pentru Facultatea de D. și Administrație Publică din cadrul USH, specializarea D., erau acreditate, respectiv autorizate provizoriu formele de învățămînt ZI, respectiv FR - frecvență redusă, fără a fi prevăzută forma de învățămînt ID.
Nu pot fi primite susținerile pîrîtei în sensul că formele de învățămînt ID și FR puteau fi organizate întrucît universitatea avea învățămînt de zi autorizat sau acreditat. Este adevărat că art.60 alin.1 din legea nr.84/1995 prevedea că formele de învățămînt FR și ID se pot organiza de instituțiile de învățămînt superior care au cursuri de zi.
Legea impunea condiția premisă ca instituția să poată organiza cursuri la formele ID și FR numai dacă la specializarea respectivă există și cursuri de zi.
Însă nu era suficient pentru legala funcționare a acestor forme de învățămînt ca instituția respectivă să aibă cursuri de zi, ci era necesar ca pentru ID sau FR să se parcurgă și procedura de acreditare provizorie, după cum a statuat și ÎCCJ prin decizia nr.3306/8.06.2011. De altfel, pîrîta USH a depus dosar de evaluare pentru acreditarea formei de învățămînt ID pentru specializarea D. din cadrul Facultății de D. și Administrație Publică, dar a primit aviz de neacreditare în anul 2003.
Potrivit art.103 alin.2 din legea nr.84/1995, instituțiile și unitățile de învățământ particular acreditate fac parte din sistemul național de învățământ și educație și se supun dispozițiilor legii învățămîntului.
De asemenea, prin legea nr.443/2002 s-a înființat U. S. Haret, iar la art.3 din acest act normativ se prevede că, după . legii, în structura Universității S. Haret din București vor intra și facultățile, colegiile și specializările, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii. La art.2 din legea de înființare a USH se prevede printre facultățile și specializările acreditate de la înființare Facultatea de D., specializarea drept, cu predare în limba română. Însă forma de învățămînt acreditată pentru această facultate și specializare era ZI, conform HG nr.410/2002, anexa 3, poziția 14.
Reclamantul a urmat studiile la forma de învățământ la distanță - ID, care nu a fost autorizată provizoriu sau acreditată să funcționeze pentru specializarea D. din cadrul Facultății de D. și Administrație Publică a USH.
Tribunalul consideră că sînt neîntemeiate și susținerile conform cărora absolvenții sînt îndreptățiți să le fie eliberate diplomele de licență întrucît după susținerea examenului de licență au primit adeverințe în acest sens, adeverințe care nu au fost anulate.
Completarea adeverințelor de către universitate imediat după susținerea examenului de licență nu reprezintă un motiv pentru a legitima organizarea nelegală a unor cursuri de către USH, prin emiterea ulterioară a diplomelor de licență. Valabilitatea acestor adeverințe este limitată, tocmai pentru a se putea emite diplomele de licență după ce se verifică îndeplinirea tuturor condițiilor pentru atestarea studiilor.
Potrivit art.5 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de învățămînt superior aprobat prin OMECT nr.2284/2007, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii. Ținînd cont că forma de învățămînt urmată de către reclamant nu era legal organizată, nici nu se puteau elibera absolvenților acte de studii care să fie recunoscute în plan național și internațional.
De asemenea, potrivit art.38 din același regulament, după finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează adeverință de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maximum 12 luni. Adeverințele invocate de absolvenți au termen redus de valabilitate și, prin atingerea termenului, își încetează oricum efectele, astfel că nu mai era necesară anularea adeverințelor.
Cu privire la cererea de restituire a diplomei de bacalaureat, reclamantul nu a dovedit că ar fi adresat pîrîtei USH o cerere în acest sens și că aceasta ar fi refuzat înmînarea înscrisului respectiv, astfel că nu poate fi primită nici această solicitare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal și motivat reclamantul C. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență următoarele:
In fapt, prin acțiunea formulata a solicitat instanței de fond obligarea UHS la a elibera diploma de licență conform adeverințelor anexate cererii plus suplimentul la diplomă ( foaia matricolă ), la restituirea originalului diplomei de bacalaureat, obligarea MEN la a pune la dispoziția Universității S. HARET tipizatele de diplomă în vederea eliberării, actelor de studii, conform adeverințelor anexate cererii si la a emite un act prin care sa recunoască titlul de „licențiat în D.", la a viza recunoașterea și echivalarea actului de studii în vederea utilizării acestuia, sub sancțiunea unor penalități de 500 lei/ zi de întârziere.
A apreciat ca este indreptatit in acest sens întrucât a susținut si promovat examenul de licența in sesiunea iulie 2009, asa cum rezulta din adeverințele anexate, valabile pana la eliberarea diplomei, obținând titlul de licențiat în D..
In argumentația sa a arătat ca art. 9 din Ordinul ministrului educației nr. 3545/2005 prevede ca « formele de invatamant FR (frecventa redusa) sau ID (invatamant la distanta) se organizează numai de către universitățile care organizează cursuri de zi in domeniile respective« .
Facultatea de D. a fost acreditata/ autorizata de funcționare si avea cursuri de zi, asa incat in mod legal a organizat si cursuri ID.
In art. 4 din ordinul ministrului educației nr. 3545/2005 se arata ca « admiterea se organizează numai in instituțiile de invatamant superior care au in structura domeniilor de studiu prev. de HG 88/2005 specializări acreditate si specializări care au obținut autorizația de funcționare provizorie« .
Susține instanța ca disp. din legea nr. 84/1995, art. 60 alin. 1, unde se prevede ca «activitatea didactica se poate organiza in următoarele forme: de zi, seral, cu frecventa redusa si la distanta ; formele de invatamant seral, cu frecventa redusa si la distanta pot fi organizate de instituțiile de invatamant superior care au cursuri de zi« nu creaza decât o condiție premisa, insa acest lucru nu este suficient pentru legala funcționare a acestei forme de invatamant.
Contrar susținerilor instanței de fond, legea nu impunea la data înscrierii la cursuri decât 2 condiții - îndeplinite - ca desfășurarea formei de invatamant ID sa fie una legala, anume:
1-specializarea respectiva sa fie acreditata/ autorizata provizoriu de funcționare;
2-sa deruleze forma de invatamant ZI.
Art. 40 din OUG 75/2005 (Mon. Of. 642/20.07.2005) prevede ca «toate instituțiile si unitățile de invatamant public care funcționează la data intrării in vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta sunt considerate acreditate si se supun procedurilor de evaluare periodica din 5 in 5 ani« .
Nici susținerile primei instante privind autorizarea/acreditarea formei de invatamant nu pot fi primite in raport de disp. incidente din legislația de la acea data ; astfel, in legea 87/2006 de aprobare a OUG 75/2005 se arata la art. 29 alin. 3 ca « in învățământul superior evaluarea si acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program de studii din ciclul de licența care conduce la o calificare universitara distincta« ; per a contrario, nu se fac la nivelul formelor de invatamant.
Așadar, legiuitorul a avut in vedere ca evaluarea si acreditarea se fac doar la nivelul programelor de studii care duc la o calificare universitara distincta, nicidecum la nivelul formelor de invatamant.
Legea prevede ca se acreditează si se evaluează programe de studii si nu forme de invatamant, acestea nefiind decât modalități de desfășurare a programelor de studii care evident sunt supuse evaluării si acreditării; in legislația romaneasca oricare ar fi forma de invatamant absolvita calificarea universitara este aceeași.
Apoi, legat de eliberarea actelor de studii, in conf. cu disp. art. 15 din Ordinul ministrului educației nr. 295/2007 privind cadrul general de organizare a examenelor de finalizare a programelor de finalizare a studiilor în învățământul superior - examene de absolvire (în vigoare în anul 2009) „diplomele pentru absolvenții care au promovat examenul de licență se eliberează de către instituția organizatoare", asa incat, doar si pe acest unic temei, cererea trebuia admisa in raport cu acest parat.
Mai mult, potrivit art. 1161(1) din Legea nr. 480/2006 pentru modificarea si completarea Legii învățământului nr. 84/1995, republicată, „Universitățile particulare sunt instituții de învățământ superior libere, deschise, autonome atât din punct de vedere academic, cât si economico-financiar, având drept fundament proprietatea privată, garantată de Constituție", asa incat, in baza acestor prevederi de lege, U. S. Haret se bucură de autonomie academică și economico-financiară totală, nefiind în subordinea sau în coordonarea Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului, conform Anexei nr. 3 la Hotărârea de Guvern nr. 366/18.04.2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului.
Referitor la organizarea și desfășurarea formelor de învățământ la distanță și cu frecvență redusă, asa cum a arătat si mai sus baza legală este reprezentată de art. 60(1) din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, care prevede: „Activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi".
Conform prevederilor art. 2 din Legea 288/2004 privind organizarea studiilor universitare - „Organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea Ministerului Educației Cercetării Tineretului și Sportului" iar conf. prev. art. 3 din Legea 443 / 2002 privind înființarea Universității S. Haret din București: „După . prezentei legi în structura Universității S. Haret din București vor intra și facultățiile, colegiile și specializările, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii"; aceste aspecte nu fac decât să confirme funcționarea Universității S. Haret în condiții de legalitate si îndreptățirea noastră la eliberarea actelor de studii solicitate.
Interpretarea legată de acreditare data de instanța disp. art. 60 din Legea 84/1995 este de neacceptat intrucat instanța nu poate sa adauge la lege iar unde legea nu distinge nici intrepretul nu trebuie sa distinga; mai mult, asemenea interpretări sunt ulterioare si adaugă la lege, fapt inadmisibil întrucât legea in vigoare la momentul înscrierii noastre la cursuri nu condiționa U. S. Haret să se acrediteze / autorizeze pe forme de învățământ, fiind suficient ca specializarea să fie acreditată pentru forma zi pentru a organiza ID și FR așa cum prevede art 60 din Legea 84 / 1995 „aceste forme de învățământ se pot organiza doar de acele facultăți care au prevăzută și forma de învățământ zi" ori pe principiul teoriei validității aparentei dreptului sunt îndreptățit la admiterea cererii asa cum am formulat-o.
Legal citat, intimatul M. Educației Naționale (fost M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului), a depus întâmpinare la dosar, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând în esență următoarele:
Organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior sunt atribuții exclusive ale Ministerului Educației Naționale.
Având în vedere acest aspect, atribuțiile și competențele M.E.N.- fost M.E.C.T.S. - sunt reglementate în H.G. nr.536/2011 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației Cercetării, Tineretului și Sportului, cu modificările și completările ulterioare, în art.216 alin.2 din Legea educației naționale nr. 1/2011 cu modificările și completările ulterioare precum și în alte acte normative cu incidență asupra sistemului național de învățământ superior.
Așadar, referitor la speța dedusa judecații, in conformitate cu prevederile art. 2 din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare urmează a se retine ca „organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării."
Organizarea mecanismelor de asigurare a calității in invatamant sunt atribuții ale ARACIS, care este un organism autonom, cu atribuții distincte, conform OUG nr.75/12 iulie 2005 privind asigurarea calității educației.
In acest act normativ - OG nr.75/ 2005 privind asigurarea calității educației - in art. 2 se precizează ca "educația se referă la programele și activitățile de formare academică sau profesională inițială și continua" fiind definite si următoarele noțiuni: în art. 3 alin. (1) este definita "calitatea educației" ca fiind " ansamblul de caracteristici ale unui program de studiu și ale furnizorului acestuia, prin care sunt îndeplinite așteptările beneficiarilor, precum și standardele de calitate".
În continuare, in art. 4 alin. (1), se face referire la necesitatea acreditării organizațiilor furnizoare de educație - "acreditarea organizațiilor furnizoare de educație și a programelor lor de studiu este parte a asigurării calității " - iar la alin. (2) este definita "acreditarea": " "acreditarea este acea modalitate de asigurare a calității prin care se certifică respectarea standardelor pentru funcționarea organizațiilor furnizoare de educație și a programelor lor de studii"
Instanța urmează a retine si faptul ca programele de studii sunt propuse Ministerului Educației Naționale de către ARACIS iar aceste propuneri sunt înaintate Guvernului spre adoptare de către subscrisul Minister.
Prin O.U.G. nr. 10/2009 privind dreptul studenților înmatriculați la formele de învățământ la distanță sau frecvență redusă de a continua studiile la programe de studii de licență autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate, studenților ciclului universitar de licență înmatriculați în anul I în perioada 2005 - 2008 la specializări/programe de studii organizate la forma de învățământ la distanță Ii s-a recunoscut dreptul de a-și continua studiile la specializări/programe de studii autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate.
Astfel, actul normativ mai sus invocat a oferit posibilitatea tuturor studenților -indiferent de forma de invatamant frecventata - de a-și finaliza a studiile într-un cadru legal și de a se bucura de toate drepturile ce decurg din deținerea unui act de studiu legal.
Pentru studenții care erau la forme neacreditate sau neautorizate de invatamant, in respectiva norma s-a reglementat posibilitatea ca aceștia sa treacă la formele autorizate sau acreditate, in urma susținerii unor examene diferențiale care sa le asigure echivalarea studiilor.
Desi a fost creata aceasta oportunitate legislativa, nici U. S. Haret si nici petentii, in nici un moment nu au făcut dovada ca ar fi susținut si promovat asemenea examene pentru a beneficia de asimilarea cu studenții care au absolvit cursuri acreditate/autorizate. Așadar, nu există niciun temei legal pentru demersul reclamantului de a solicita eliberarea diplomei de licență în urma parcurgerii unor cursuri neacreditate/neautorizate provizoriu.
În drept: art. 115-118 Cod Procedură Civilă, Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 288/2004, O.U.G. nr.75/2005
Legal citată, intimata U. "S. Haret" a depus întâmpinare la dosar, prin care a solicitat ca, în cazul în care va fi admis recursul promovat de C. G. împotriva Sentinței civile nr. 2383/2013 pronunțata in ședința publica la data de 30.04.2013 in Dosarul nr._ de către Tribunalul București, Secția a IX-a C. Administrativ si Fiscal, să fie admisă si cererea sa de chemare in garanție a Ministerului Educației Naționale (MECTS) pentru următoarele considerente:
Ca o prima precizare, nu poate fi admis recursul si acțiunea recurentului-reclamant fara a fi admisa si cererea de chemare in garanție, formulata in conformitate cu dispozițiile art.60-63 Cproc.civ.de U. S. Haret, întrucât intre cele doua cauze exista o interdependență, dupa cum urmează:
U. S. Haret, a fost înființata prin Legea nr.443/5 iulie 2002, ca persoana juridica de drept privat si de utilitate publica, parte a sistemului național de invatamant, care a funcționat ., fiind un furnizor de programe educaționale de studii recunoscut pe plan național.
Prevederile legale la momentul inscrierii reclamantului la cursurile USH, îi obliga sa obținem acreditare numai pe specializările (facultățile) existente in cadrul Universității S. Haret si nicidecum pe formele de invatamant.
În baza art.60 alin. 1 din Legea nr.84/1995 (in vigoare pe intreaga perioada de școlarizare a reclamantului) activitatea didactica se poate organiza in următoarele forme:de zi,seral,cu frecventa redusa si la distanta.Formele de invatamant seral.cu frecventa redusa si la distanta pot fi organizate de instituțiile de invatamant superior.care au cursuri la zi.
Ca atare, singura condiție pentru desfășurarea formei de invatamant la distanta era ca specializarea sa fie acreditata sau autorizata sa funcționeze provizoriu si sa aiba forma de invatamant la zi.
In acest sens, legiuitorul a avut in vedere faptul ca evaluarea si acreditarea se fac doar la nivelul programelor de studii, care duc la o calificare universitara distincta, si nu la nivelul formelor de invatamant.
Programa de studii este cea care susține calificarea distincta indiferent de forma de invatamant absolvita (zi,seral,frecventa redusa sau invatamant la distanta).
Actul normativ care reglementa procedura de acreditare si autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație si a programelor de studiu la momentul inceperii studiilor de către recurenții- reclamanți era OUG nr.75/2005 privind asigurarea calității educației.
Dispozițiile art.29 din OUG nr.75/2005 nu conduc la concluzia necesitații unei acreditări distincte pentru fiecare forma de invatamanț, ci doar pentru fiecare program din ciclul de licența care conduce la o calificare universitara distincta.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 304 indice 1 Cod pr. civ., Curtea a reținut următoarele:
Recurentul reclamant s-a înscris în anul 2006 la Facultatea de D. și Administrație Publică din cadrul USH, specializarea D., forma de învățămînt – învățămînt la distanță (ID), conform înscrisurilor depuse la dosarul C..
Potrivit adeverinței nr.3886/9.07.2009 – fila 7 dosar C., reclamantul a obținut titlul de licențiat în drept, promovînd examenul de licență din luna iulie 2009. În adeverință, se menționează că USH, avînd învățămînt de zi autorizat sau acreditat, poate organiza învățămînt la distanță și cu frecvență redusă, potrivit art.60 alin.1 din legea nr.84/1995.
Parata U. S. Haret a fost infiintata prin Legea 443/5.07.2002 ca persoana juridica de drept privat si de utilitate publica, parte a sistemului național de invatamant, iar prin HG nr 693/2003 si HG nr 676/2007 au fost acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu, pentru forma de invatamant la zi, domeniile de licența drept, sociologie, psihologie, management, științe ale educației, informatica si altele.
OUG nr 75/2005 obliga pe furnizorii de educație ca, dupa obținerea acreditării sa transmită anual ARACIS rapoarte anuale de evaluare interna. M. Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului, actual MEN, trebuia sa avertizeze pe furnizorul de educație, daca ar fi constatat ca nu sunt indeplinite standardele de calitate, sa procedeze la aducerea activității educaționale la nivelul standardelor de calitate, urmând ca in cazul in care si al treilea raport de evaluare ar fi fost nefavorabil, M. Educației sa elaboreze si sa promoveze, dupa caz, hotărâre de guvern sau lege, decizia prin care inceteaza definitiv școlarizarea in cadrul respectivului program.
Este important de subliniat aspectul ca nici dupa incheierea perioadei de monitorizare, prevăzuta de art 8 din Legea nr 443/2002, si nici dupa emiterea HG nr 676/2007 si a HG nr 635/2008, precum si nici dupa . OUG nr 75/2005 privind asigurarea calității educației, factorii de decizie din sistemul de invatamant nu au sesizat nereguli semnificative in procesul de organizare si desfășurare a procesului educațional la nivelul paratei, nu a fost demarata si finalizata vreo procedura administrativa care sa conducă la concluzia ca universitatea a acționat in afara cadrului legal, cu precizarea ca, in conformitate cu prevederile art 6 din Legea 443/2002, ministerul de resort avea inclusiv dreptul de a propune incetarea activității de invatamant si desființarea prin lege a acestei instituții de invatamant superior.
Înalta Curte de Casație si Justiție în considerentele Deciziei nr.2874/1 iunie 2010, a reținut ca finalizarea cursurilor universitare organizate de U. S. Haret, in cadrul formei de invatamant la distanta, prin susținerea examenului de licența si obținerea in urma acestuia a unei diplome ,,presupune in fapt recunoașterea formei de invatamant urmata de către M. Educației Cercetării si Inovării", menționatul refuz neputand acoperi lipsa de acțiune a instituției publice cu atributiuni in domeniul asigurării calității educației, in condițiile in care OUG nr.75/2005 obliga pe furnizorii de educație ca dupa obținerea acreditării, sa transmită anual A.R.A.C.I.S rapoarte anuale de evaluare interna iar pe instituția de interes public național menționata sa avertizeze pe furnizorul de educație, atunci cand ar fi constatat ca nu sunt indeplinite standardele de calitate, sa procedeze la aducerea activității educaționale la nivelul standardelor de calitate, urmând ca in cazul in care si al treilea raport de evaluare ar fi nefavorabil, M. Educației sa elaboreze si sa promoveze, dupa caz, hotărâre de guvern sau lege, decizia prin care inceteaza definitiv școlarizarea in cadrul respectivului program .
Acest refuz este nejustificat, in sensul art 2 alin (1) lit i) din Legea nr 554/2004, cu modificările si completările ulterioare, intrucat Ordinul nr 3404/2006 recunoaște posibilitatea organizării de către universitățile acreditate la formei de invatamant „la distanta", pentru domeniile in care acestea erau autorizate sa organizeze cursuri de zi, deci si pentru domeniile urmate de reclamant.
Acest refuz constituie un exces de putere, in condițiile in care in perioada 2005-2009 M. Educației sau Agenția R. de Asigurare a Calității in învățământul Superior (ARACIS) nu au derulat nicio procedura administrativa in urma căreia sa se constate funcționarea in afara cadrului legal a Universității S. Haret, pasivitatea factorilor de decizie din sistemul național de educație neputand fi imputata reclamanților care au acționat cu buna-credinta.
Pe de alta parte, potrivit art 20 din Ordinul ministrului educației si cercetării nr 2284/2007, „Titularii sau imputemicitii acestora au dreptul sa solicite eliberarea actelor de studii completate, dupa termenul aprobat de senatul instituției, care poate fi de cel mult 12 luni de la finalizarea studiilor, respectiv de doua luni de la confirmarea titlului științific de doctor".
Cata vreme au fost respectate dispozițiile legale aplicabile, dreptul reclamantei la obținerea actului de recunoaștere al studiilor este un drept câștigat, opozabil oricărui subiect de drept. Pe de alta parte, nu se pot face discriminări intre reclamant si alti absolvenți, cata vreme in cazul tuturor au fost respectate dispozițiile aplicabile formei de invatamant urmate. Nu este posibila crearea unei situații discriminatorii, atata vreme cat pentru alti absolvenți MECTS a aprobat formularele tipizate de diploma. Finalizarea cursurilor universitare organizate de U. S. Haret București, in cadrul formei de invatamant la distanta, prin susținerea examenului de licența si obținerea in urma acestuia a unei diplome, este o consecința a recunoașterii formei de invatamant urmata, de catre M. Educație, Cercetării, Tineretului si Sportului.
De altfel, MECTS invocându-si in aparare propria culpa, in sensul ca in anul 2009 a refuzat eliberarea de formulare tipizate, a adoptat OG nr.10/2009, pe care insa prin legea nr.1/2011-Legea Educației Naționale a abrogat-o, si oricum nu putea sa retroactiveze conform art.15 alin 2 din Constituția României. Prin urmare, apare evident ca MECTS nu are argumente de natura legala sa împiedice USH sa-si valorifice dreptul derivat din „Regulamentul privind regimul actelor de studii in sistemul de invatamant "aprobat prin Ordinul nr.2284/2007 M.Of._, art 7, si ca atare, trebuie sa aprobe formularele, sens in care MECTS trebuie sa respecte dreptul absolvenților din anul 2009.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, Curtea reține că este întemeiată, cu următoarea motivare: intimata U. S. Haret, a fost înființata prin Legea nr.443/5 iulie 2002, ca persoana ca persoana juridica de drept privat si de utilitate publica, parte a sistemului național de invatamant, care a funcționat ., fiind un furnizor de programe educaționale de studii recunoscut pe plan național.
Prevederile legale la momentul înscrierii reclamanților la cursurile USH, îi obliga sa obțină acreditare numai pe specializările (facultățile) existente in cadrul Universității S. Haret si nicidecum pe formele de invatamant.
În baza art.60 alin. 1 din Legea nr.84/1995 (in vigoare pe intreaga perioada de școlarizare a reclamanților) activitatea didactica se poate organiza in următoarele forme:de zi, seral, cu frecventa redusa si la distanta.
Formele de invatamant seral, cu frecventa redusa si la distanta pot fi organizate de instituțiile de invatamant superior.care au cursuri la zi.
Ca atare, singura condiție pentru desfășurarea formei de invatamant la distanta era ca specializarea sa fie acreditata sau autorizata sa funcționeze provizoriu si sa aiba forma de invatamant la zi.
In acest sens legiuitorul a avut in vedere faptul ca evaluarea si acreditarea se fac doar la nivelul programelor de studii, care duc la o calificare universitara distincta si nu la nivelul formelor de invatamant.
Programa de studii este cea care susține calificarea distincta indiferent de forma de invatamant absolvita (zi,seral,frecventa redusa sau invatamant la distanta).
Actul normativ care reglementa procedura de acreditare si autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație si a programelor de studiu la momentul începerii studiilor de către recurenții- reclamanți era OUG nr.75/2005 privind asigurarea calității educației.
Potrivit prevederilor art.29 alin.3 si 4 din acest act normativ „in invatamantul superior evaluarea si acreditarea se face la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licenta, care duce la o calificare universitara distincta. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive:
a)autorizarea de funcționare provizorie, care acorda dreptul de a desfășura procesul de invatamant si de a organiza, dupa caz, admiterea la studii
b)dreptul de a emite diplome, certificate studii recunoscute de M. Educației si organiza, dupa caz, examen de absolvire, doctorat."
Dispozițiile art.29 din OUG nr.75/2005 nu conduc la concluzia necesitații unei acreditări distincte pentru fiecare forma de invatamant doar pentru fiecare program din ciclul de licența care conduce la o calificare universitara distincta.
Noțiunea de "program de studii" a fost definita in cuprinsul Metodologiei aprobate prin HG nr. 1418/2006 ca fiind totalitatea activităților de proiectare, organizare, conducere si realizare efectiva a predării, invatarii si cercetării dintr-un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.
Din coroborarea disp. art.29 din OUG nr.75/2005 cu dispozițiile art.60 alin.3 din Legea nr.84/1995 (in vigoare la data promovării examenului de licența), diplomele si certificatele de studii eliberate de instituțiile de invatamant superior în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de invatamant absolvita, se poate desprinde concluzia ca nu forma de invatamant absolvita, zi, frecventa redusa, invatamant la distanta) este cea care duce la o calificare universitara ci specializarea aleasa si urmata.
Mai mult art.4 din HG nr.535/2009 arata ca autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acorda pentru formele de invatamant de zi. Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de invatamant de zi, pot funcționa si la forma de invatamant seral sau fara frecventa, fara a fi necesara îndeplinirea procedurii de autorizare distincta, de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul N. de Evaluare Academica si Acreditare a institutiilor de invatamant superior.
Învățământul deschis la distanta beneficiază de o reglementare distincta la art.5 din același act normativ "învățământul deschis la distanta, similar cu învățământul fara frecventare poate organiza numai In cadrul instituțiilor de invatamant superior care au urmat procedura de autorizare prevăzuta de lege". Prin art. 5 din HG 916/2005 se arata ca:
"(1) Structurile si specializările prevăzute in anexele nr.1 si 2 funcționează începând cu anul universitar 2005/2006, pentru anul întâi de studii.
(2) Specializările prevăzute in anexele nr.1-3 la Hotărârea Guvernului nr.410/2002 privind structurile si specializările acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu din Instituțiile de invatamant superior, cu modificările si completările ulterioare,care nu se regăsesc in anexa nr.3 la prezenta hotararejntra in lichidare incepand cu anul universitar 2005/2006."
U. S. Haret este cuprinsa in anexa acestui act normativ.
Potrivit prevederilor art.6 din HG 676/2007"specializarile (nu formele) ale căror denumiri au fost adaptate la nomenclatorul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.916/2005 privind structurile instituțiilor de invatamant superior acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu si a specializărilor din domeniile studiilor universitare de licența si prin Hotărârea Guvernului nr.1.175/2006 privind organizarea studiilor universitare de licența si aprobarea listei domeniilor si specializărilor (nu formelor) din cadrul acestora cu modificările ulterioare, care funcționează începând cu anul 2005-2006 si care se regăsesc in prezenta hotărâre isi continua activitatea".
Prin art.1 din HG nr.1175/2006 a fost aprobat nomenclatorul domeniilor de studii universitare de licența si a specializărilor din cadrul acestora al specializărilor reglementate sectorial si/sau general. Din lecturarea textelor legale, evocate mai sus, se poate observa ca a funcționat ..
In aceste condiții de reglementare si in raport de conduita adoptata de organul de specialitate al administrației publice centrale, chemat sa organizeze si sa conducă sistemul național de educație, aprobarea de către U. "S. Haret" din București a admiterii la forma de invatamant la distanta, pentru specializările acreditate/autorizate, corespunzătoare formei de pregătire prin cursuri de zi, tine de exercițiul autonomiei universitare, garantate prin art.32 alin.6 din Constituția României si Legea nr.84/1995 in vigoare la momentul înscrierii reclamanților la Facultate.
Recunoașterea, prin chiar art.8 din Ordinul nr.3404/2006, emis de către ministrul educatiei a posibilității organizării de către universitățile acreditate a formei de invatamant la distanta pentru domeniile in care acestea erau autorizate sa organizeze cursuri de zi confera reclamanților dreptul de a cere sa li se elibereze Diploma de licenta însotita de Suplimentul la Diploma,drept recunoscut de pct.VII din Metodologia organizării si desfășurării examenelor de finalizare a studiilor, aprobata de Senatul Universității "S. Haret" la data de 13 mai 2009, act de reglementare ce a fost inregistrat sub nr.1405 din 21.05.2009.
În vederea eliberării diplomei de licența, U. S. Haret a făcut demersurile legale către M. Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului, in sensul in care au comunicat necesarul de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților anului 2009, in vederea aprobării acestora si spre a emite mai departe comanda de tipărire la ..
Față de considerentele de fapt și de drept reținute mai sus, instanța reține că recursul este fondat, astfel că în baza art. 312 Cod pr. civ., îl va admite și va modifica în tot sentința civilă recurată, în sensul că va admite în parte cererea de chemare în judecată față de pârâta U. S. Haret București.
Va obliga pe pârâta U. S. Haret București să elibereze reclamantului diploma de licență și suplimentul la diplomă în termen de 60 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Va respinge în rest acțiunea ca nefondată.
Va admite cererea de chemare în garanție.
Va obliga pe chemata în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului (actualul MINISTERULUI EDUCAȚIEI NAȚIONALE) să aprobe tipizarea formularelor tipizate de diplomă de licență și suplimentului de diplomă pentru reclamant în 30 de zile de la pronunțarea hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul reclamant C. G. împotriva sentinței civile nr.2383/30.04.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE și U. S. HARET BUCUREȘTI și cu intimatul chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE.
Modifică în tot sentința civilă recurată, în sensul că admite în parte cererea de chemare în judecată față de pârâta U. S. Haret București.
Obligă pe pârâta U. S. Haret București să elibereze reclamantului diploma de licență și suplimentul la diplomă în termen de 60 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Respinge în rest acțiunea ca nefondată.
Admite cererea de chemare în garanție.
Obligă pe chemata în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului (actualul MINISTERULUI EDUCAȚIEI NAȚIONALE) să aprobe tipizarea formularelor tipizate de diplomă de licență și suplimentului de diplomă pentru reclamant în 30 de zile de la pronunțarea hotărârii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
U. D. B. V. V. D.
GREFIER,
I. C. D.
Red. jud. V.D.
Tehnodact. B.C.
2 ex.08.05.2014
Tr. București – Secția a IX-a C. – C. I.
| ← Despăgubire. Decizia nr. 8567/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Încheierea... → |
|---|
