Pretentii. Sentința nr. 1728/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1728/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-06-2014 în dosarul nr. 40385/3/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1728
Ședința publică din 2.06.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: U. D.
GREFIER: I. C. D.
****************
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta N. M. în contradictoriu pârâtul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL, având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea din oficiu invocă excepția de necompetență materială în raport de dispozițiile Legii nr. 2/2013 și, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA,
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului București in 12.04.2011, sub nr._/3/2011 reclamanta N. M., a chemat în judecată pe: M. BUCUREȘTI, STATUL R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, si COMISIA CENTRALA PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, pentru ca în contradictoriu cu acestea și pe baza probelor administrate la dosar, să se dispuna:
1.constatarea calitatii de persoană îndreptățită, la acordarea de măsuri reparatorii în natură sau în echivalent, pentru imobilul situat în București, .. 28, sector 5, în suprafață de 300 mp și construcție în suprafață de 176 mp. în conformitate cu dispozițiile Legii 10/2001 ( capăt de cerere ce vizează soluționarea notificării nr. 2392/02.10.2001, pe fondul ei, în conformitate cu Decizia XX/2007, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, pronunțată în recursul în interesul legii, prin care s-a statuat că instanțele sunt competente să soluționeze notificările pe fondul lor);
2.stabilirea valorii de piață a imobilului preluat abuziv - teren și construcție, în funcție de standardele internaționale de evaluare în conformitate cu dispozițiile arte 10 alin 8 și 9 din Legea 10/2001;
3.obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, la plata despăgubirilor bănești egale cu valoarea de piață a imobilului, mai sus menționat potrivit standardelor Internaționale de evaluare;
5. obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul proces, în subsidiar, daca se va constata ca trebuie sa parcursa procedura instituita de disp. Legii 247/2005, solicita ca după admiterea primului capăt de cerere, să se dispuna - obligarea Municipiului București la emiterea dispoziției de restituire în natură sau cu propunerea acordării de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în București,, .. 28, sector 5, în suprafață de 300 mp și construcție în suprafață de 176 mp;
-obligarea acestuia să transmită dosarul de notificare direct la Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor, având în vedere efectuarea controlului" de legalitate de către instanța de judecată, prin hotărâre judecătorească;
-obliga rea paratei Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor ca in conformitate cu disp. art 13 alini) titlul VII din Legea 247/2005 la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri.
In motivarea cererii a aratat:
în fapt, prin notificarea nr. 1695/30.10.2001, transmisă prin executor judecătoresc, înregistrată la Primăria Municipiului București, făcând obiectul dosarului nr._, a solicitat măsuri reparatorii pentru terenul situat în București, ., nr. 28, sector 5, teren preluat în mod abuziv.
Imobilul compus din teren în suprafață de 150 mp, situat în București, .. 28, a fost dobândit de către N. D. și N. C., în baza actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/06.06.1937 la Tribunalul Ilfov, Secția notariat. Suprafața de teren de 150 mp, care întregește suprafața de teren anterior amintită, la 300 mp, a fost deținută de autorii sai i, în baza unui înscris sub semnătură privată ca patrimoniu de fapt, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 283/26 aprilie 1971, emis de Notariatul de Stat Local al Sectorului 6 București, Județul Ilfov, în Dosarul nr. 283/1971.
Din istoricul de rol fiscal, prezentat în adeverința nr. Al_/637/02.09.2009, emisă de DITL, Primăria Sector 5 București, suprafața de teren, cu care figurau la rolul fiscal, cei doi, era de 300 de mp, încă din anul 1952, ceea ce înseamnă că la momentul anului 1952, deja aveau în stăpânire întreg imobilul.
În practică, ca de altfel șl practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a constatat că nici una din cele două legi, Legea 10/2001 și Legea 247/2001, nu permit în prezent, într-un mod susceptibil să se ajungă la acordarea efectivă a unei despăgubiri persoanei îndreptățite și că nici una din cele două legi - Legea 10/2001 și dispozițiile Legea 247/2001, nu iau în calcul prejudiciul suferit din cauza lipsei prelungite de despăgubiri.
Astfel, CEDO, a condamnat de nenumărate ori Statul Român, obligându-l să plătească despăgubiri, pentru neîndeplinirea obligației de a lua măsuri eficiente pentru ca legile speciale de reparație să devină eficiente și să nu fie iluzorii
În temeiul art. 1 din Primul Protocol Adițional CEDO, art. 44, art.20 alin 2 din Constituția României, privind garantarea proprietății și având în vedere prevalența tratatelor internaționale, față de legislația internă, vă rog să obligați pârâtul StatuIRomân prin Ministerul Finanțelor Publice, la plata despăgubirilor bănești,echivalente cu valoarea de piață a imobilului ce nu poate fi restituit în natură.
Prin Decizia_, dată în Recurs în interesul legii, înalta Curte de Casație și Justiție, a stabilit:
" Pentru cazul în care nu mai este posibilă restituirea în natură a bunului preluat abuziv de stat, cu sau fără titlu valabil, iar măsurile reparatorii prevăzute de Legea 10/2001 și legea 247/2005 sunt iluzorii. Curtea (Europeană a Drepturilor Omului, n.n,) a stabilit că urmează să se stabilească persoanei îndreptățite despăgubiri bănești actuale și egale cu valoarea de piață imobiliară a bunului".
Mai mult decât atât, fondurile puse la dispoziția Comisiei Centrale a Despăgubirilor prin Fondul Proprietatea, se constituie sub forma unei societăți de investiții deținută în întregime de Statul Român și administrată de Ministerul Finanțelor, până la transmiterea acțiunilor către persoanele fizice îndreptățite, conform dispozițiilor art. 7 din Legea 247/2005 modificată prin OUG 81/2007. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat repetat România, acordând despăgubiri foștilor proprietari, aceste sume fiind achitate de Ministerul Finanțelor ca reprezentant al Statului Român, instituție ce funcționează în baza art. 3 și 81 din HG 34/2009.
Statul Român se face vinovat de faptul că nu a luat măsuri, ca instituțiile sale să îndeplinească în termen rezonabil obligațiile impuse de lege, pentru ca beneficiarii legii speciale de reparație sa ajungă la masurile reparatorii, motiv pentru care, a fost obligat de nenumărate ori de practica CEDO, pentru a plăti despăgubiri. Prin această atitudine, reclamantei i s-a creat un prejudiciu, prin neajungerea în termen ia aceste despăgubiri și la lipsa de folosință a acestor despăgubiri. Prejudiciul ca element primordial al răspunderii civile delictuale reprezintă rezultatul dăunător, de natură primordială sau nepatrimonială, efect al încălcării drepturilor subiective și interesele legitime ale unei persoane.
In primul, pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală a pârâtului, art. 998, 999 și 1003 Cod civil, prevăd întrunirea următoarelor condiții: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu; a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția.
Fapta ilicită în cazul de față, constă în neîndeplinirea obligației de a acorda măsuri reparatorii în termenul prevăzut de lege.
În drept, își întemeiaza cererea pe dispozițiile legii 10/2001, art. 1073-1075, 998-999 Cod civ.. Decizia 33/2008, a ÎCG, Decizia XX a ÎCG, art. 1 din Primul Protocol Adițional CEDO, art. 6 din Legea 213/1998, art. 25, art.6 din CEDO, Hotărârea pilot a CEDO, în cauza Atanaslu Contra României, prin care s-a pus în vedere Statului Român sa ia masuri rapide de aplicare a legilor proprietății, privind acordarea despăgubirilor.
În dovedirea acțiunii, propune proba cu acte și expertiză evaluatoare a despăgubirilor în conformitate cu Standardele Internaționale de Evaluare, precum și orice alt mijloc de probă, necesar justei soluționări a cauzei. A anexat cererii următoarele documente în copie conformă cu originalul:
-contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr,_/05.06.1937 la Tribunalul Ilfov, Secția Notariat;
-autorizația de construcție nr. 5B/31.03.1973 emisă de Consiliul Popular al Sectorului 4;
-declarațiile pe de notorietate privind nulele de familie al autorilor;
-adeverința nr. A/_/637/02.09.2009 emisă de DITL Primăria Sector 2 București, privind rolul fiscal;
-adresa nr. 9351/17.03.2008 și 1533/ 2002 emisă de DJCL PMB, privind situația urbanistică a imobilului;
-Adresa nr._/111 A/30.03.1992, privind DUAT M. București, privind situația urbanistică a imobilului;
-Adresa nr. 2459/12.08.2008 emisă de .>
-fișa tehnică a imobilului ce a fost situat în București, . nr. 28, sector 5, eliberată de Primăria Municipiului București - Direcția Evidență Imobiliară și Cadastrală;
-certificat de moștenitor nr. 283/26.04.1971 întocmit după defunctul N. Dumi ru la Notariatul de Stat Local Sector 6, București,;
-certificat de moștenitor nr. 25/14.08.1979 întocmit după defuncta N. C. la Notariatul de Stat al Sectorului 5, București,;
-testamentul autentificat sub nr. 1025/13.03,1998 întocmit de NICiJLAE C. la Biroul Notarului Public M. P.,;
-certificat de moștenitor nr. 10/26.06.2007 întocmit după defunctul N. C. la Biroul Notarilor Publici P. R. A. și D. C.;
-adeverința de rol fiscal nr. A/_/63 7/02.09.2009 a Direcției de Impozite și Taxe Locale Sector 5;
-notificarea;
-cererea si somația de emitere dispoziție;
-acte de stare civilă;
-planuri cu suprapunere scare 1:500 și 1:2000.
La termenul din 25.04.2012, reclamanta a depus cerere precizatoare cat privește soluționarea notificării - a solicitat soluționarea notificării in fond si obligarea Municipiului București la emiterea dispoziției potrivit dispozitivului hotararii-, cerere modificatoare privind obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la înregistrarea dosarului transmis de M. București- iar nu la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri si cerere modificatoare pentru obligarea Municipiului București - iar nu a Statului R. la plata despăgubirilor pentru repararea prejudiciului creat datorita refuzului de a soluționa notificarea, precizând modul de calcul al acestor despăgubiri.
Pe acest imobil, a fost edificată o construcție, care în anul 1973, a fost reconstruită în parte, conform autorizației de construire nr. 5/31._ și care, împreună cu terenul în suprafață de 300 mp a fost înscrisă în evidențele fiscale și pentru care s-au plătit taxe și impozite.
N. D. a decedat la data de 02 decembrie 1970 și conform certificatului de moștenitor, mai sus amintit întreaga masă succesorală în componența căreia a intrat și imobilul care face obiectul notificării, a fost culeasă de N. C., în calitate de fii, ceilalți moștenitori, fiind străini de succesiune, prin renunțare la aceasta.
La data de 19 ianuarie 1979, a decedat și N. C., care conform certificatului de moștenitor nr. 25/1979 emis de Notariatul de Stat Sector 5, Județul Ilfov, a fost moștenită de același moștenitor N. C..
Soțul sau, N. C. a stăpânit acest imobil până în anul 1982, când, în baza Decretului nr. 33/1982, imobilul de la adresa mai sus menționată compus din teren în suprafață de 298 mp și construcție în suprafață de 176 mp, a trecut în mod abuziv în proprietatea statului. în mod eronat în anexa decretului figurează N. D., acesta fiind decedat încă din anul 1970, astfel că proprietarul de drept de la care imobilul a fost preluat în baza decretului nr. 33/1982 a fost soțul sau, N. C..
Se poate observa că la momentul preluării, suprafața la care se referă Decretul este de 298 mp, ceea ce înseamnă că la acel moment, persoana de la care s-a preluat imobilul a fost considerată proprietară, pe întreaga suprafață, această prezumție operand în baza prescripției achizitive, având în vedere că imobilul a fost stăpânit de peste 30 de ani.
În urma exproprierii s-au acordat despăgubiri în sumă de 80.000 lei, din care suma de 745 lei pentru terenul în suprafață de 298 mp, iar diferența de 79.255 lei pentru construcția în suprafață de 176 mp așa cum rezultă din adresa nr. 2459/12.08.2008 emisă de .>
În anul 1998, soțul sau, N. C., a lăsat testamentul autentificat sub nr. 1025/13.03.1998 la Biroul Notarului Public M. P. conform căruia o instituie legatară universală. Ulterior, la decesul acestuia, în anul 2007, în baza testamentului menționat s-a întocmit certificatul de moștenitor nr. 10/26.06.2007 la Biroul Notarilor Publici P. R. A. și D. C. conform căruia a rămas ca unică moștenitoare reclamanta, N. M..
În conformitate cu dispozițiile Legii 10 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, m depus la dosar, toate documentele pe care le-am anexat în original sau, după caz, în copie legalizată, prin care a făcut dovada: calității de proprietar al imobilului la momentul preluării abuzive, preluarea abuzivă, dovada rolului fiscal a imobilului existent până în momentul preluării, situația juridică a Imobilului, situația juridică a despăgubirilor, calitatea de moștenitor a reclamantei.
În conformitate cu dispozițiile art.25 din Legea nr. 10/2001, reclamanta a solicitat expres prin mandatarul sau, să emită Dispoziția, anexând, în original sau în copie legalizată, toate documentele de care înțelege să se folosească pentru probarea drepturilor conferite de lege.
Pârâta PMB, a refuzat să respecte termenul de 60 de zile prevăzut de art. 25 alin 1 și 26 din Legea 10 /2001 și a pct 25 din H.G. 250/2007, potrivit cu care PMB, avea obligația ca înlăuntrul acestui termen să o fi informat cu privire la situația în care, fundamentarea și emiterea dispoziției cu privire la imobilul în discuție, ar fi fost condiționate de către mine sau în numele sau și a altor probe.
În lipsa unei asemenea solicitări, în urma primirii actelor doveditoare de care a înțeles să se folosească reclamanta și a declarației sale că nu mai are alte acte de depus, reprezintă o confirmare a faptului că dosarul este complet. Prin urmare pârâta PMB, încalcă dreptul la un proces echitabil, privind soluționarea în termen rezonabil a notificării, principiu consacrat prin art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale la care România a devenit parte.
Cum unitatea investită cu soluționarea notificării, nu respectă obligația instituită prin art.25 și 26 din Legea 10/2001, de a se pronunța asupra cererii de restituire în natură ori să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz de la data depunerii actelor doveditoare, se impune ca instanța de judecată să evoce fondul în condițiile prevăzute de art. 297 alin 1 Cod proc.civ. și să constate, pe baza materialului probator administrat, dacă este sau nu întemeiată cererea de restituire în natură sau de acordare de despăgubiri.
Într-un astfel de caz, lipsa răspunsului unității deținătoare, respectiv a entității investite cu soluționarea notificării, echivalează cu refuzul restituirii imobilului, iar un asemenea refuz nu poate rămâne necenzurat, pentru că nici o dispoziție legală nu limitează dreptul celui care se consideră nedreptățit de a se adresa Instanței competente, ci dimpotrivă, însăși Constituția prevede la art, 21 alin(2), că nici o lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea intereselor sale legitime.
Același punct de vedere l-a exprimat înalta Curte de Casație și Justiție- Secțiile Unite, prin Decizia XXI19 martie 2007, prin care a fost admis recursul în interesul legii, privind aplicarea dispozițiilor art.26 alin 3 din Legea 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989.
Pe de altă parte, trebuie avută în vedere relevanța deosebită pentru domeniul de aplicare a Legii 10/2001 respectarea exigențelor art. 1 din primul Protocol adițional la Convenție, potrivit căruia:
" ART.I- Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și principiile generale de drept internațional."
În conformitate cu dispozițiile art. 10, restituirea în natura este o măsură reparatorie prevalentă față de măsurile reparatorii prin echivalent.
Atunci când este imposibil, ca imobilul să fie restituit în natură, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent, astfel cum este stipulat de art. 1 alin 2 din Legea 10/2001, constând fie în compensare cu alte bunuri sau servicii, fie în despăgubiri cu acordul persoanei îndreptățite.
În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin 8 Legii 10/2001, valoarea corespunzătoare a construcțiilor preluate abuziv și demolate se stabilesc potrivit valorii de piață a construcțiilor.
Prin urmare, solicitarea de a se stabili valoarea de piață a imobilelor preluate abuziv în funcție de standardele internaționale de evaluare este justificată și întemeiată pe dispozițiile Legii 10/2001.
La data de 25,04.2012, prin serviciul Registratură, a depus întâmpinare Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor prin care a invocat următoarele excepții: excepția necompetenței materiale a instanței învestite cu soluționarea pricinii; excepția prematurității cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă, cu privire la capatul de cerere prin care se solicită emiterea titlului de despăgubire; excepția inadmisibilității cererii cu privire stabilirea cuantumului despăgubirilor de către Judecată;
1. Cu privire la excepția necompetenței materiale a instanței, a precizat următoarele:
În M.Of.nr.653/22.07.2005 a fost publicată Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente care, în cuprinsul Titlului 1, conține unele modificări și completări aduse Legii nr. 10/2001, republicată, dar și cadrul legal al regimului stabilirii și despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, în cuprinsul Titlului VIL
Prin Titlul I din Legea nr. 247/2005 au fost aduse modificări și completări Legii nr. 10/2001 în privința măsurilor reparatorii ce vor fi acordate pentru imobilele notificate, în situația în care nu este posibilă restituirea acestora în natură.
Odată cu . legii specia le (Legea nr. 247/2005) a fost reglementată o procedură administrativă de acordare a despăgubiri lor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură și, totodată, a fost înființată o entitate competentă, respectiv Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se vor acorda în temeiul acestui act normativ (Titlul VII din Legea nr. 247/2005).
"Deciziile adoptate de către Comisia Centrală pot fi a tacate cu contestație în condițiile Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, în contradictoriu cu statul, reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubiri/or. Contestația suspendă exercițiul dreptului de dispoziție asupra titlului de despăgubire al titularului. Despre contestații se va face mențiune în evidențele cerute de entitatea care îndeplinește funcții de registru și depozitare pentru Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor." Potrivit dispozițiilor art. 19, Jițiul VII, din nr. Legea 247/2005. Orice alte litigii ce vizează această procedură prevăzută de Titlul VII din Legea nr.247/2d05; precum și orice pretenții îndreptate împotriva Comisiei Centrale sunt de competenta Curții de Apel - Secția C. Administrativ și Fiscal.
A invocat prevederile art.3 pct.l Cod proc. Civ. potrivit carora Curțile de apel judecă, în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale.
În concluzie, a solicitat admiterea excepției de necompetență materială a Tribunalului București în soluționarea cauzei deduse judecății, cu privire la capetele de cerere îndreptate împotriva institutiei parate.
Prin sentința civilă nr. 1875/17.10.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a fost admisă excepția necompetenței materiale a instanței și declinată competența de soluționare a cererii formulată de reclamanta N. M. în favoarea Curții de Apel București.
Având în vedere dispozițiile art. 165 C., pentru motivul că excepția de necompetență materială este găsită întemeiată, tribunalul a dispus disjungerea cererii cu nr. 3. cu formarea unui nou dosar cu nr._ .
Asupra competentei materiale a acestei instante, in ce privește cererea de obligarea a Comisiei Centrale pentru Plata Despăgubirilor la înregistrarea dosarului Tribunalul a retinut urmatoarele:
Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este autoritate publica in sensul art. 2 lit. b din Legea 554/2004, iar reclamanta solicita soluționarea unui litigiu născut din pretinsa neindeplinire a unei obligații corespunzatoare a dreptului sau de a-si avea dosarul pentru procedura administrativa înregistrat. De aceea Tribunalul a retinut ca prezentul litigiu este unul de contencios administrativ ( art. 19 alin. 3 din Titlul VII al Legii 247/2005 facand referire expresa la procedura administrativa prin care se emit titlurile de despăgubire - atributie a Comisiei Centrale pentru stabilirea Despăgubirilor, potrivit disp. art. 13 alin. 1 din titlul VII al legii 247/2005.)
Potrivit disp. art. 3 pct. 1 fata de caracterul central al institutiei publice chemate in judecata ( potrivit art. 13 din Legea 247/2005 - titlul VII) tribunalul retine competenta Curții de Apel București pentru judecarea cererii formulate împotriva Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Potrivit disp. art. 158 c.p.civ., tribunalul a declinat competenta de soluționarea cererii in favoarea instantei competente.
Reclamanta a formulat o acțiune cu patru cereri, din care una atrage competenta exclusiva a Curții de Apel, cererea cu nr. 3, nefiind una accesorie in sensul strict al art. 17 C.p.civ. Aceasta cerere poate fi solutionata impreuna cu cererea cu celelalte cereri in temeiul art. 164 C.p.civ. Dar întrunirea pricinilor poate fi facuta numai la instanta competenta in mod exclusiv sa judece una din cereri, potrivit disp. art. 164 alin. 4 C.p.civ.
Prin încheierea de ședință din data de 6.11.2013 Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis cererea formulata de reclamanta N. M. și a dispus îndreptarea erorii materiale cu privire la numărul de dosar: nr._, iar nu nr._/3/2011.
Cauza a fost înregistrată sub numărul de dosar_ pe rolul Curții de Apel București.
În conformitate cu art. 137 alin. 1 C.pr.civ., analizând cu prioritate excepția de necompetență materială invocată din oficiu, Curtea reține următoarele:
Conform art. X din Legea nr. 2/2013, „ Alineatul (1) al articolului 20 din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și va avea următorul cuprins:
"ART. 20
(1) Competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ având ca obiect contestarea deciziei adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul. Dacă reclamantul domiciliază în străinătate, cererea se adresează instanței reședinței sale din țară sau, după caz, instanței domiciliului reprezentantului acestuia din România, iar dacă nu are nici reședință în România și nici reprezentant cu domiciliul în România, cererea se adresează Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București."
În conformitate cu dispozițiile legale menționate, instanța competentă să soluționeze litigiile privind contestarea deciziei adoptate de către CCSD sau refuzul acesteia de a emite decizie este tribunalul specializat în contencios administrativ și fiscal.
Pentru considerentele expuse, Curtea apreciază întemeiată excepția de necompetență materială și în baza dispozițiilor art. XXIII alin. 3 din Legea nr. 2/2013 de degrevare a instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă și față de împrejurarea că obiectul prezentei acțiuni se încadrează in dispozițiile art. X (litigii privind contestarea deciziei adoptate de către CCSD sau refuzul acesteia de a emite decizie), o va admite și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a instanței.
Declină competența soluționării cauzei privind pe reclamanta N. M. în contradictoriu pârâtul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL, la Tribunalul București - Secția a II-a C. administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2.06.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
U. D. I. C. D.
Red. U.D./2 ex.
Tehnodact. C.D.
| ← Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG... | Pretentii. Decizia nr. 206/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
