Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 4118/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4118/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-05-2014 în dosarul nr. 10914/3/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 4118 R
Ședința publică din data de 23.05.2014
Curtea constituită din:
Președinte - R. M. V.
Judecător - I. F.
Judecător – S. P.
Grefier - C. I. Ș.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant BORȚA M. împotriva sentinței civile nr. 3491/17.06.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-reclamant personal și ANAF prin consilier juridic C. Patancius cu delegație pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legală îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin Serviciul Registratură, la data de 22.05.2014 ANAF a depus la dosar concluzii scrise.
Intimata-pârâtă, prin consilier juridic, depune la dosar concluziile scrise în original și adresa nr._/20.05.2014 în legătură cu relațiile solicitate de instanță la termenul anterior.
Nemaifiind cererii prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Recurentul-reclamant, personal, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Intimata-pârâtă, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului conform notelor scrise.
Curtea reține dosarul în pronunțare.
CU R T E A,
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3491/17.06.2013 Tribunalul București – Secția a IX-a C. a admis excepția lipsei calității procesual pasive a ANAF și a respins ca atare acțiunea în contradictoriu cu această pârâtă. Totodată, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtelor G. Financiară – C. General și C. M. București al Gărzii Financiare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii si pe cale de consecința anularea deciziei nr. 141/22.07.2011 prin care a fost eliberat din funcția publica de execuție de comisar, clasa I, grad profesional superior; reîncadrarea în funcția publică respectivă, obligarea intimatei G. F. - C. General la plata drepturilor salariale cuvenite, între data eliberării și data reîncadrării efective.
A arătat că a învederat instanței de fond că decizia contestata a fost emisa fără avizul prealabil si conform al Comisariatului General, așa cum prevede art. 6 alin. (1) din H.G. 1324/2009 privind organizarea si funcționarea Gărzii Financiare, fără respectarea prevederilor Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, aplicarea Ordinului Președintelui ANAF nr. 2253/23.06.2011 in baza căruia s-a procedat la eliberarea din funcția publica a fost suspendata prin Sentința nr. 220/13.07.2011 pronunțata de Curtea de Apel G.; emiterea preavizelor pentru tot personalul ce ocupa funcții de execuție si conducere înainte de organizarea examenului de selectarea a personalului in vederea reducerii posturilor s-a efectuat cu încălcarea prevederilor Legii nr. 188/1999 si a principiilor enunțate prin Ordin; dispozițiile din actele normative incidente au fost încălcate ajungându-se la situația ca in realitate examenul de testare profesionala a fost susținut numai de o parte din persoanele numite in noile funcții aprobate.
De asemenea decizia nr. 141/2011, pe lângă faptul ca nu conține avizul prealabil si conform al Comisariatului General, nu este motivata.
Apreciază că hotărârea pronunțată este nelegala si netemeinica pentru următoarele motive:
I. Instanța de fond face o succinta enumerare a textelor legale invocate de intimata G. F. C. General, în decizia atacata și fără a analiza aceste texte, constata ca decizia de eliberare din funcție a respectat condițiile de legalitate in materie.
1. Decizia atacata nu are avizul Comisariatului General conform art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea si funcționarea Gărzii Financiare in forma in vigoare la data emiterii deciziei de eliberare din funcție. Potrivit textului indicat coroborat cu H.G. 566/2011 care a modificat H.G. nr. 1324/2009 la data emiterii deciziei de eliberare din funcție era obligatorie existenta avizului conform al Comisariatului General.
Referatul nr._ din 22.06.2011, depus de intimata la termenul de judecata nu este de natura a suplini avizul expres prevăzut de art. 6 alin. 1 din H.G. 1324/2009. In aceste condiții, apreciază ca decizia contestata este lovita de nulitate.
F. de susținerile arătate, instanța de fond a apreciat ca referatul nr._ din 22.06.2011 se identifica cu avizul Comisariatului General, fiind superfluă solicitarea din nou a avizului in flecare caz in parte.
In aceste condiții critica pe care o formulează fata de motivarea instanței de fond se încadrează in motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct 7 C., potrivit căruia: "modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cand cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii."
II. Referitor la faptul că decizia prin care a fost eliberat din funcție nu conține motivele de fapt si de drept pentru care s-a emis si nu face nici o trimitere la art. 252 alin. (2) din Codul Muncii, instanța de fond retine ca nu era necesara o motivare, fiind vorba de art. 99 alin. (1) litera d din Legea nr. 188/1999.
F. de aceasta motivare înțelege să invoce dispozițiile art. 304 pct 9 C. potrivit cărora: " modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere cand hotărârea pronunțata e lipsita de temei legal ori a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii."
Este ușor de observat ca instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile legale in materie, netinand cont de dispozițiile art. 117 din Legea nr. 188/1999 "(Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii precum si cu reglementările de drept comun civile, penale sau administrative)."
Astfel, potrivit celor arătate, decizia contestata trebuia sa cuprindă motivele de fapt si de drept care au determinat eliberarea din funcție, motivare clara si precisa care sa confere persoanei aflate ., dreptul la apărare efectiva, iar instanței, posibilitatea de a exercita un control judiciar in cauza.
Simpla înșiruire a unor acte normative in decizia atacata nu poate reprezenta o motivare clara, desi instanța de fond, in mod cu totul neintemeiat a apreciat ca decizia este motivata in sensul ca temeiul juridic al eliberării din funcție ar fi actele administrative indicate in preambulul deciziei si anume Ordinul ANAF nr. 2253/2011 si M.O.566/2011 si nu cele ale art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999.
III. Instanța de fond a aplicat legea greșit atunci cand a apreciat ca decizia contestata indeplineste condițiile de legalitate si prin prisma art. 99 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, in sensul ca i s-ar fi pus la dispoziție in perioada de preaviz, toate funcțiile publice vacante, dar in mod eronat interpretează dispozițiile art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, căruia nu-i da semnificația cuvenita.
Astfel, potrivit articolului indicat, in caz de reorganizare "reducerea unui post este justificata daca atribuțiile aferente acestuia se modifica in proporție de peste 50% sau daca sunt modificate condițiile specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii."
In cazul reorganizării activității prin reducerea posturilor, autoritatea sau instituția publica nu poate înființa posturi similare celor desființate pentru o perioada de 1 (unu) an de la data reorganizării. F. de prevederile legale menționate se poate observa ca decizia nr. 141/2011 nu cuprinde nici un fel de mențiune din care sa rezulte ca reducerea postului a fost determinata de modificarea atribuțiilor specifice în proporție de peste 50% sau de modificarea condițiilor referitoare la studii, fiind evident ca aceasta reducere a posturilor nu s-a făcut in condițiile prevăzute de art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999.
Instanța de fond insa nu a ținut cont de aceasta dispoziție legala folosita in susținerea cererii, înlăturând-o cu multa ușurința și fără nici o motivare clară.
In drept, a invocat art. 299 si urm. C.P.C, art. 304 pct. 7 si pct 9 C.P.C.
Intimatele-pârâte nu au depus întâmpinare.
La termenul din 04.04.2014 Curtea, potrivit dispozițiilor art. 19 alin. 1 și 6 din OUG nr. 74/2013 a constatat că G. Financiară și Comisariatele din subordine s-au desființat, iar atribuțiile acestora au fost preluate de către ANAF, aceasta fiind citată în continuare în calitate de intimată-pârâtă.
Intimata-pârâtă ANAF a depus concluzii scrise la data de 22.05.2014, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea a reținut următoarele:
În fapt prin decizia nr. 141/22.07.2011 emisă de către G. Financiară – Secția M. București s-a dispus ca începând cu data de 25.07.2011, ca urmare a reorganizării Gărzii Financiare, eliberarea reclamantului din funcția publică teritorială de execuție, comisar clasa I, grad profesional superior, la G. Financiară – Secția M. București, conform disp. art. 97 lit. c coroborate cu art. 99 alin. 1 lit. b, alin. 2, 3, 5 și art. 103 și 106 din legea nr. 188/1999, republicată.
La baza emiterii acestei decizii pârâta a avut în vedere structura organizatorică a Gărzii Financiare, prevăzută în Anexa 1 din HG nr. 1324/2009, ordinul Președintelui ANAF nr. 2253/2001, avizul favorabil al ANFP, preavizul de 30 de zile calendaristice acordat cu nr._/23.06.2011 potrivit prevederilor art. 99 alin. 1 lit. b și alin. 3 din legea nr. 188/1999, republicată, lista funcțiilor publice vacante corespunzătoare, pusă la dispoziție odată cu acordarea preavizului, pentru a se opta în vederea numirii în una din funcțiile publice vacante corespunzătoare din cadrul Gărzii Financiare, potrivit noii structuri organizatorice aprobată prin Ordinul nr. 2253/2011, opțiunea reclamantului înregistrată sub nr._/2011, rezultatele finale ale examenului de testare profesională desfășurat în perioada 11.07-19.07.2011 pentru ocuparea funcției publice teritoriale de execuție comisar clasa I, grad profesional superior la G. Financiară - SMB, consemnate în raportul final nr. 2/2011 al Comisiei de Examinare, prin care reclamantul a fost declarat respins.
Decizia atacată a fost emisă în temeiul dispozițiilor art. 6 alin. 1 din H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la lipsa avizului Comisariatului general conform art. 6 alin. 1 din HG nr. 1324/2009, Curtea reține că la data emiterii deciziei, respectiv 22.07.2011, acesta nu mai era necesar. Astfel prin HG nr. 566/01.06.2011 publicată în M.O nr.405/09.06.2011 s-a modificat conținutul art. 6 alin. 1. Forma anterioară a acestei prevederi avea următorul conținut: „Secțiile județene și Secția M. București sunt conduse fiecare de un director coordonator, care numește, angajează, promovează, sancționează și eliberează din funcție personalul de execuție din subordinea sa, cu avizul conform al comisarului general.” Forma modificată prevede: „(1) Secțiile județene și Secția M. București sunt conduse fiecare de câte un comisar șef de secție.” Ca atare necesitatea obținerii avizului conform a fost înlăturată începând cu data de 09.06.2011.
În ceea ce privește critica referitoare la nemotivarea deciziei, Curtea constată că și aceasta este neîntemeiată, în preambulul deciziei s-au menționat toate motivele de fapt și de drept pentru care s-a dispus eliberarea din funcție, respectiv reorganizarea Gărzii financiare, preavizul de 30 de zile acordat reclamantului, opțiunea reclamantului privitoare a funcțiile publice vacante puse la dispoziție odată cu acordarea preavizului, ca și rezultatele finale ale examenului de testare, reclamantul fiind declarat respins.
Asupra încălcării art. 100 alin. 4 din Legea nr. 188/1999 instanța constată că argumentele reclamantului nu pot fi reținute, de vreme ce reducerea postului nu s-a realizat prin modificarea în proporție de peste 50% a condițiilor specifice de ocupare a postului, ci prin reducerea numărului total de posturi din cadrul structurii autorității pârâte. O asemenea reducere s-a produs prin intermediul H.G. nr. 1324/2009 susmenționată, așa cum a fost modificată prin H.G. nr. 566/2011, prin care s-a redus numărul de posturi în cadrul Gărzii Financiare la 1.092, hotărâre care nu a fost atacată și ca atare nu face obiectul controlului jurisdicțional.
Astfel, prin H.G. nr. 566/2011 pentru modificarea și completarea H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare, a fost redus numărul de posturi al acestei instituții de la 1805 la 1092, structura organizatorică a Gărzii Financiare și a entităților din cadrul acestei instituții fiind stabilită în funcție de posturile necesare pentru o bună desfășurare a activității Gărzii Financiare.
Art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, (r2), cu modificările și completările ulterioare, prevede:
„(1) Persoana care are competența legală de numire în funcția publică va dispune eliberarea din funcția publică prin act administrativ, care se comunică funcționarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, în următoarele cazuri:
b) autoritatea sau instituția publică își reduce personalul ca urmare a reorganizării activității, prin reducerea postului ocupat de funcționarul public; [...]".
Dispozițiile art. 99 alin. (5) din același act normativ reglementează că în cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), în perioada de preaviz, dacă în cadrul autorității sau instituției publice există funcții publice vacante corespunzătoare, aceasta are obligația de a le pune la dispoziția funcționarilor publici.
Potrivit dispozițiilor art. 100 alin. (1) și (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în situația reorganizării și în cazul în care există mai mulți funcționari publici care optează pentru aceeași funcție publică, se organizează examen de către autoritatea publică.
În prezenta cauză, prin preaviz i s-a comunicat recurentului-reclamant faptul că funcția publică în care era numit a fost supusă reorganizării, că i se acordă un preaviz de 30 de zile calendaristice, începând cu data comunicării respectivului preaviz, potrivit prevederilor art. 99 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 188/1999, (r2), cu modificările și completările ulterioare, și că putea opta pentru numirea în una din funcțiile publice vacante corespunzătoare din cadrul Gărzii Financiare, potrivit noii structuri organizatorice aprobată prin Ordinul nr. 2253/2011 al președintelui A.N.A.F., conform art. 99 alin. (5) și alin. (7) din Legea nr. 188/1999.
Față de considerentele expuse anterior, Înalta Curte apreciază că prin reorganizarea care a avut loc la nivelul Gărzii Financiare nu s-a procedat la reducerea unui post ca urmare a modificărilor aduse atribuțiilor de serviciu și nici nu ne aflăm în vreuna din celelalte situații prevăzute de art.100 alin.(1) din Legea nr.188/1999 republicată, cu modificările și completările ulterioare, ci a avut loc o reorganizare prin reducerea numărului de posturi, cu obligarea la încadrarea în cheltuielile bugetare alocate. În această situație erau incidente prevederile art. 100 alin. (3) din Legea nr.188/1999, în conformitate cu care trebuia organizat examen, în situația în care existau mai multe persoane care optaseră pentru ocuparea aceleiași funcții publice.
În ceea ce privește efectele sentinței civile nr. 220/13.07.2011, pronunțată de Curtea de Apel G. în dosarul nr._, acestea nu se pot produce în raport cu oricare din funcționarii publici ale căror posturi au fost reduse, pe de o parte, deoarece această suspendare a fost obținută la solicitarea anumitor persoane, fiind dispusă până la soluționarea irevocabilă a contestației formulată de acel subiect de drept, iar pe de altă parte, deoarece actul administrativ în discuție nu are caracter normativ, astfel că, în aplicarea regulii relativității efectelor hotărârii judecătorești, sentința nr. 220/13 iunie 2011 nu produce efecte și în privința recurentului-reclamant.
Față de cele arătate anterior, Curtea constată că susținerile și criticile recurentului-reclamant sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond va fi menținută de instanța de control judiciar ca temeinică și legală.
Pentru aceste motive, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul formulat de recurentul-reclamant BORȚA M. împotriva sentinței civile nr. 3491/17.06.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX- a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.05.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. M. V. I. F. S. P.
GREFIER,
C. I. Ș.
Red./tehnored. S.P. 2 ex.
Tehnored. C.I.Ș
Judecător de fond: A. I. N. - Tribunalul București – Secția a IX- a C.
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 9035/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
