Litigiu privind ajutorul de stat(Legea nr. 143/1999. Decizia nr. 2564/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2564/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-03-2014 în dosarul nr. 26533/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.2564
Ședința publică din data de 31.03.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – B. C.
JUDECĂTOR – V. H.
JUDECĂTOR – A. Ș.
GREFIER – C. M.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta - pârâtă C. DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 866/15.02.2013 pronunțate de Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ având ca obiect „litigiu privind funcționarii publici”, în contradictoriu cu intimata – reclamantă I. E..
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei, nu se prezintă părțile.
Față de lipsa părților la apelul nominal, date fiind dispozițiile art. 104 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor de judecată aprobat prin Hotărârea CSM nr. 387/2005, Curtea dispune reluarea cauzei la sfârșitul listei de ședință.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Fiind solicitată judecata în lipsă, în baza înscrisurilor depuse la dosar, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
I. Prin sentința civilă nr.866/15.02.2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal admis cererea privind pe reclamata I. E. în contradictoriu cu pârâta C. DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 609 lei reprezentând prima de vacanța, actualizată cu indicele de inflație, plus dobânda legală până la data plății.
În considerentele hotărârii pronunțate, a reținut Tribunalul că prin cererea înregistrată sub nr._, reclamanta I. C. a solicitat obligarea pârâtei C. de Asigurări de Sănătate a Municipiului București la plata drepturilor bănești pentru anul 2010 constând în prima de vacanță, respectiv a sumei de 609 lei, actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală până la data plății efective. A reținut Tribunalul că, în motivarea cererii, reclamanta a aratat că la nivelul anului 2010 trebuia să i se acorde prima de vacanță prevăzută de art. 35 alin. 2 din Legea nr. 188/1999. A arătat că alin. 2 al art. 35 a fost abrogat începând cu data de 01.01.2011, însă a fost în vigoare pe tot parcursul anului 2010. A arătat ca primit prima de vacanță aferentă anului 2010 în procent de 49,50%, iar restul, în procent de 50,5 % nu i s-a plătit până în prezent. În drept, au fost invocate disp. art. 112 Cod proc.civ., Legii nr. 554/2004 și Legii nr. 188/1999.
De asemenea, Tribunalul a reținut că pârâta CASMB a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. În motivare, a arătat că pentru anul 2010, prima de vacanță nu a fost acordată în totalitate din lipsa fondurilor prevăzute în buget cu această destinație. A arătat pârâta că nu dispune de surse proprii de finanțare și nu poate angaja plăți decât în limita prevederilor bugetare aprobate de ordonatorul principal de credite cu această destinație. În drept, au fost invocate disp. art. 115-118 C.pr.civ.
În motivarea efectivă a soluției pronunțate, Tribunalul a reținut următoarele:
Conform art. 35 alin. 2 din Legea nr.188/1999, în forma în vigoare în anul 2010, funcționarii publici au dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
A.. 2 al art. 35 din Legea nr.188/1999 a fost abrogat prin art. 39. lit.d) Legea nr. 284/2010, începând cu data de 01.01.2011.
Prin cererea înregistrata la registratura paratei sub nr._/26.06.2012, reclamanta a solicitat plata primei de vacanță restante aferentă anului 2010, neplătită pana la data depunerii cererii. Potrivit adeverinței nr._/28.06.2012 emisa de pârâtă, reclamanta figura in evidentele sale cu suma de 609 lei reprezentând primă de vacanță neplătită pentru anul 2010.
Parata nu a achitat reclamantei suma de 609 lei reprezentând primă de vacanță neplătită pentru anul 2010, invocând lipsa fondurilor disponibile alocate de la bugetul de stat.
Având în vedere că, astfel cum s-a arătat, în anul 2010 erau în vigoare prevederile legale privitoare la acordarea primei de vacanță, tribunalul reține că cererea reclamantei este întemeiată, parata având obligația de a plăti reclamantei suma de 609 lei reprezentând primă de vacanță neplătită pentru anul 2010, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, actualizarea sumei având menirea de a acoperi prejudiciul cauzat prin devalorizarea monedei naționale.
Totodată, tribunalul reține că este întemeiată și cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, fiind necesară acoperirea prejudiciului cauzat de lipsa de folosință a sumei de bani. Față de disp. art. 117 din Legea nr. 188/1999, conform cărora dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, dobânda legală se va calcula de la data nașterii dreptului și până la plata efectivă, în condițiile prevăzute de O.G. 9/2000 până la momentul abrogării sale - 01.09.2011 și ale art. 1 alin. 3 OG nr. 13/2011, de la data de 01.09.2011- data intrării în vigoare, până la data plății.
Apărarea pârâtei privind lipsa fondurilor disponibile alocate în buget cu această destinație și imposibilitatea de a angaja plăți în afara limitelor prevederilor bugetare aprobate de ordonatorul principal de credite nu poate fi reținuta, atât timp cât reclamanta se află într-un raport de serviciu cu această instituție, acesteia revenindu-i obligația achitării către reclamantă a drepturilor bănești ce i se cuvin în temeiul legii. Modul in care instituțiile statului gestionează resursele bănești nu poate fi opozabil reclamantei, pârâta urmând a face demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația.
Pentru considerentele de fapt și drept expuse, prima instanță admite cererea de chemare în judecată și obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 609 lei reprezentând prima de vacanță, actualizată cu indicele de inflație, plus dobânda legală până la data plății.
II. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, înregistrat la data de 17.04.2013, pârâta C. DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat.
În motivare, a arătat recurenta că în conformitate cu prevederile art.35 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public, funcționarii publici au dreptul, în condițiile legii, la concediu de odihnă, la concedii medicale și alte concedii, respectiv funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Din categoria funcționarilor publici amintiți face parte și I. E..
CASMB, ca orice altă instituție publică, în conformitate cu prevederile legii contabilității, nu poate angaja plăți decât în limita prevederilor bugetare aprobate de ordonatorul principal de credite cu această destinație.
Situația alocării de fonduri de către ordonatorul principal de credite pentru plata primei de vacanță solicitate prin prezenta acțiune se prezintă astfel: inițial, conform filei de buget nr._/29.12.2009, s-a repartizat bugetul pentru capitolul - cheltuieli de personal - cuprinzând numai suma necesară plății trim. 1/2010; la alin. - primă de vacanță - s-a alocat strict suma necesară plății diferențelor de plată restante din anul 2009; filele următoare de buget nr. 9392/2010 și_/11.06.2010 nu cuprind sume destinate plății primei de vacanță decât parțial, fond ce urma să fie utilizat în trim. IV/2010. Prin fila de buget nr._/12.08.2010 s-a diminuat fondul destinat plății primei de vacanță până la nivelul execuției trim. 1/2010, deci la nivelul plătit ca restanțe ale anului 2009. Prin fila de buget nr._/07.12.2010 se alocă fonduri pentru plata parțială a primei de vacanță. Potrivit fondurilor alocate, la nivelul CASMB, pentru anul 2010 s-a efectuat plata parțială a primei de vacanță în procent de 49,5%. Pentru procentul de 50,5% nu au mai fost virate fonduri destinate plății acestui drept prevăzut de legislație.
În concluzie, pentru anul 2010, sume reprezentând drepturi de natura celor solicitate prin cerere de chemare în judecată au fost plătite numai în procent de 49,5% din cauza lipsei fondurilor.
Apreciază recurenta că prima instanță nu a ținut seama de cele de mai sus, fiind criticabilă soluția instanței de fond cel puțin sub doua aspecte majore.
Sub aspectul prevederilor legislative aplicabile instituțiilor bugetare, căci instituția nu dispune de alte surse proprii de finanțare, decât cele care se repartizează din Fondul Național Unic al Asigurărilor de Sănătate, fond special ce face parte din bugetul consolidat al statului, și aprobat de Parlamentul României.
Sub aspectul respectării prevederilor art. 14 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, care prevede în legătură cu cheltuielile bugetare că nicio cheltuială nu poate fi angajată sau efectuată din acest buget, dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială.
Prin urmare, instanța de fond nu a ținut seama de faptul că neîncadrarea în prevederile bugetare reprezintă încălcare flagrantă a legii.
Concluzionează recurentă că respectă legislația muncii în materia drepturilor salariate și nu poate fi acuzată de rea-credință pentru neplata primei de vacanta pentru care nu au existat alocații bugetare.
A solicitat astfel admiterea recursului așa cum a fost formulat.
În drept, s-au invocat disp. art.486 și art. 223 C.pr.civ.
Legal citat, intimata-reclamantă I. E. a formulat la data de 10.02.2014 întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.
Invocând drepturile recunoscute prin disp. art. 35 alin. 2 din Legea nr.188/1999, intimata-reclamantă arată că plata primei de vacanță a fost făcută parțial în anul 2010, iar ulterior CASMB a invocat lipsa fondurilor. Totuși, nu a fost emisă vreo decizie a Președintelui Director General CASMB prin care să se fi sistat plata primei de vacanță pentru anul 2010. Lipsa fondurilor nu poate fi reținută de instanță ca și condiție exoneratoare de răspundere.
În ce privește baza legală cerută de art. 14 din Legea nr. 500/2002, aceasta este dată de art. 35 alin.2 din Legea nr. 188/1999.
În drept, au fost invocate disp. art. 115-118 C.pr.civ., fiind solicitată judecata în lipsă potrivit art. 242 C.pr.civ.
Asupra recursului formulat, constatând că este competentă să procedeze la soluționare în condițiile art. 3 pct. 3 și art. 299 C.pr.civ.(1865) rap. la art. 10 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, Curtea analizând sentința civilă recurată, prin prisma criticilor formulate și observând disp. art. 3041 C.pr.civ.(1865), reține următoarele:
Preliminar, Curtea subliniază că procedura de judecată în dosarul de față în calea de atac a recursului se face în condițiile Codului de procedură civilă de la 1865, față de norma tranzitorie de la art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
În ce privește recursul formulat, acestea este neîntemeiat.
Astfel, în mod legal și temeinic a concluzionat prima instanță că se impune admiterea cererii formulate de reclamanta I. E. în contradictoriu cu pârâta CASMB, față de disp. art. 35 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 și lipsa de temei a apărării formulate de partea pârâtă privind lipsa fondurilor disponibile.
În acest sens, prima instanță a indicat de o manieră corectă, completă și exhaustivă, cu respectarea disp. art. 261 alin. 1 pct. 5 C.pr.civ.(1865), motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea, precum și cele pentru care s-a înlăturat poziția procesuală a pârâtei.
Or, Curtea de apel își însușește argumentele expuse de judecătorul fondului, acesta expunând considerentele pentru care chestiunea litigioasă privind interpretarea dispozițiilor legale incidente se face în sensul indicat de partea reclamantă, iar nu în cel eronat pretins de partea pârâtă.
În plus, Curtea subliniază că obiectul căii de atac nu îl mai constituie pretenția concretă a părții, ca în cazul cererilor de învestire a primei instanțe, ci hotărârea judecătorească despre care se pretinde că nu este legală sau temeinică.
În cauză însă, prin intermediul căii de atac exercitate, partea recurentă nu expune o critică reală a sentinței pronunțate de Tribunal, ci reia motivele pe care și-a întemeiat refuzul de plată a diferenței de primă de vacanță aferentă anului 2010, astfel că nu prezintă argumente noi care să dea naștere la o analiză distinctă și detaliată a instanței de control judiciar, Curtea validând interpretarea Tribunalului pentru considerentele amplu dezvoltate de judecătorul fondului, care și-a întemeiat raționamentul pe metodele de interpretare logică, sistematică și teleologică.
Subliniază Curtea că deși art. 14 alin. 3 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice condiționează cheltuielile din fondurile publice de aprobarea potrivit legii, totuși art. 35 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 rep. (forma în vigoare la nivelul anului 2010) prevedea că „Funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat”, text abrogat abia prin Legea nr. 284/2010 ce a produs efecte juridice începând cu anul 2011.
În plus, după cum corect a arătat prima instanță, modul în care instituțiile statului gestionează resursele bănești nu poate fi opozabil reclamantei, CASMB revenindu-i obligația achitării drepturilor bănești ce se cuvin funcționarului public aflat în raport de serviciu cu aceasta, inclusiv de a efectua demersuri pentru îndeplinirea acestei obligații în mod corespunzător.
Față de cele arătate în precedent, observând disp. art. 312 alin. 1 C.pr.civ.(1865), Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta - pârâtă C. DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 866/15.02.2013 pronunțate de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata – reclamantă I. E., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 31.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
B. C. V. H. A. Ș.
GREFIER,
C. M.
Red./Tehnored. Jud. B.C. /2 ex./29.04.2014
Judecător fond: O. D. P. /Tribunalul București – SCAF
| ← Pretentii. Decizia nr. 2526/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 2849/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
