Obligaţia de a face. Decizia nr. 2408/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2408/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-03-2014 în dosarul nr. 3169/122/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 2408
Ședința publică din 27.03.2014
Curtea constituită din:
Președinte: V. D. C.
Judecător: S. D. G.
Judecător: R. I.
Grefier: T. M.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI G. – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE împotriva sentinței civile nr.199/07.03.2013 pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. V., având ca obiect „obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recurenta-pârâtă nu a timbrat dar a depus la 13.01.2014, cerere prin care solicită să se constate că este scutită de plata taxei de timbru potrivit art.17 din Legea nr.146/1976, că intimatul-reclamant P. V. a depus la 26.02.2014, întâmpinare în 2 exemplare și că s-a solicitat judecarea în lipsă, după care:
Constatând că recurenta-pârâtă a fost citată din eroare cu mențiunea de a depune taxă de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, Curtea revine asupra dispoziției privind timbrajul reținând că este scutită de la plata taxei de timbru potrivit dispozițiilor art.17 din Legea nr.146/1997.
Curtea constată cauza în stare de judecată și reținând că s-a solicitat judecarea în lipsa părților, rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. la data de 11 decembrie 2012 sub nr._ reclamantul P. V. a chemat în judecată pe pârâta INSTITUȚIA P.-SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea acesteia la înmatricularea autoturismul marca Mitsubishi, culoare verde, an de fabricație 1997, . JMBONV240VJ001948, fără plata taxei de poluare prevăzută de Legea nr. 9/2012.
În fapt, reclamantul a arătat că a achiziționat autoturismul Mitsubishi an de fabricație 1997, la data de 21.11.2012, dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, respectiv Germania, însă pentru a-l înmatricula în România i se impune achitarea taxei de poluare prevăzută in Legea nr.9/2012.
Autoturismul în cauză are capacitatea cilindrica 2477 cmc si norma de poluare euro 2, a fost fabricat în anul 1997 și înmatriculat pentru prima data în 1997, la data de 15.05.1997.
A motivat reclamantul că, potrivit Legii nr. 9/2012, obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România conform art.4 lit. a fără ca textul să facă distincție nici între autoturismele produse în România și cele din afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Prin modul în care a fost reglementată, taxa de poluare diminuează sau încearcă să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.
Conform articolul 90 TCE "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale interne.
Normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr.157/2005 .
Astfel, potrivit art.11 alin.1 și 2 din Constituție "Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern".
Art.148 alin.2 și 4 din Constituție statuează: "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare... Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2".
Având în vedere prevederile constituționale și față de Legea nr.157/2005 de ratificare a tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român. Dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar .
Consideră că, dispozițiile privitoare la taxa în speță, contravin dispozițiilor comunitare, în măsura în care România este un stat comunitar, situație care creează o diferență de tratament între autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în România și cele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal.
În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare contravin dispozițiilor Tratatului de instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
În plus, s-a stabilit în jurisprudența Curții de Justiție Europene că, judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 581 și urm. C.pr.civ. și dispozițiile art. 25, art. 28 si art. 90 din Tratatul UE, art. 148 din Constituția României, Jurisprudența Curții de Justiție Europene: Cauza C./Enel, Cauza Simmenthal, cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, F. G. Roders BV s.a. c. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen, cauza 193/85, Cooperativa Co-Frutta Srl c. Amministrazione delle finanze dello Stato, cauza Michel Humblot.
Pârâta nu a depus la dosar întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 199/07.03.2013, Tribunalul G. a admis cererea reclamantului și a obligat pârâtul să înmatriculeze autoturismul marca Mitsubitshi an de fabricație 1997, . JMBONV240VJ001948, culoare verde, fără plata taxei de poluare.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a achiziționat autoturismul marca Mitsubitshi an de fabricație 1997, . JMBONV240VJ001948, la data de 21.11.2012, însă pentru a-l înmatricula în România i se impune achitarea taxei de poluare prevăzută de Legea nr. 9/2012.
Autoturismul în cauză are capacitatea cilindrica 2477 cmc si norma de poluare euro 2, a fost fabricat în anul 1997 și înmatriculat pentru prima data la data de 15.05.1997.
Reclamantul s-a adresat pârâtei prin cererea nr._/21.11.2012 cu solicitarea de a-i înmatricula autoturismul, fără a plăti această taxă, solicitarea sa nefiind primită, motiv pentru care reclamanta s-a adresat instanței de judecată cu prezenta acțiune.
Problema care se pune în speța de față, este de a se stabili dacă norma internă în baza căreia s-a pretins de poluare, respectiv OUG nr.50/2008 este contrară normei comunitare reprezentată de art.90 din Tratat.
Tribunalul reține că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr.343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr.343/2006 prin OUG nr.110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate.
Ulterior, prin adoptarea OUG nr.50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, actul normativ conținând reguli cu privire la autovehiculele ce intră sub incidența acestei taxe cât și a condițiilor de percepere a acesteia.
Potrivit reglementării în vigoare la data importului autoturismului de către reclamant și a plății taxei de poluare, respectiv art.4 lit. a din OUG nr.50/2008 „Obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România…”
Prin urmare, taxa de poluare pentru autovehicule se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autovehicul. Tribunalul observă că această taxă nu este percepută pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară.
Potrivit dispozițiilor art.148 alin.2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Conform dispozițiilor art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste.
Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a Comunităților Europene, care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie, aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta.
Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa de poluare impusă autovehiculului reclamantului, autovehicul cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în România, astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art.90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art.90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Astfel, pentru a aprecia asupra incidenței acestui text în privința taxei de poluare, astfel cum a fost aceasta reglementată în legislația națională, se impune mai întâi analiza jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene în cauze privind reglementări similare ale altor state membre (Cauza C-345/93 Nunes Tadeu, Cauza C-393/98 Gomez Valente).
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie și, prin urmare interzisă la impunere în statele membre, în sensul art.90 paragraful 1 din Tratat, s-a decis, între altele, în cauzele C-290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Németh I. unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât această taxă este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru.
Pentru a verifica compatibilitatea reglementării naționale în materie cu prevederile art.90 alin.1 din Tratat, prin prisma jurisprudenței CJCE, trebuie, în concret, să se compare valoarea întreagă a taxei cu valoarea reziduală a aceleiași taxe după trecerea unei perioade de depreciere a autovehiculului.
Or, la o simplă comparație se poate observa că taxa de poluare, astfel cum este stabilită potrivit legislației române, nu doar că nu descrește odată cu deprecierea ei în timp, ci ea crește direct proporțional cu aceasta, ceea ce o face nevalabilă.
Această taxă de poluare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, stat comunitar de la 01.01.2007, fiind percepută exclusiv, pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare, ceea ce demonstrează că această taxă se aplică doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare și este o taxă cu echivalent taxelor vamale la import.
Din această perspectivă, reclamantul are dreptul de a i se înmatricula autovehiculul cumpărat din spațiul comunitar, fără achitarea taxei de poluare instituită în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare, în astfel de situații, Curtea de Justiție decizând că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art.90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea căii de atac s-au arătat următoarele:
„ În mod nelegal instanța de fond a reținut caracterul nejustificat al refuzului înmatriculării autoturismului fără plata taxei pentru emisiile poluante deoarece Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor este o instituție publică căreia îi incumbă obligația legală de a efectua operațiunea de înmatriculare decât și sub condiția impusă de legiuitor, respectiv aceea de a face dovada plății taxei pentru emisiile poluante, în condițiile în care reclamantul nu se încadrează în excepțiile expres stabilite de art. 3, al. 1, lit. a) - d) din Legea nr. 9/2012.
Serviciul Public Comunitar Regim permise de Conducere și înmatricularea Vehiculelor din cadrul Instituției P. - județul G. nu poate, contrar prevederilor legale, să procedeze la înmatricularea și eliberarea certificatului de înmatriculare fără plata taxei pentru emisiile poluante întrucât plata acestei taxe este o operațiune obligatorie și prealabilă înmatriculării, care ține de aspectul fiscal, Direcția Generală a Finanțelor Publice G. fiind emitentul deciziei de calcul a taxei rezultată din aplicarea elementelor de calcul prevăzute de art. 6 din Legea nr. 9/2012 și de H.G. nr. 9/2012.
Mai mult decât atât, reclamantul nu se regăsește în niciuna din situațiile de scutire de la achitarea acestei taxe, exhaustiv prevăzute în cuprinsul art. 3, al. 1, lit. a)-d) din Legea nr. 9/2012.
Referitor la criticile numeroase pe care reclamantul le aduce Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, reținute ca atare de către instanța de fond, deși reclamantul și justifică demersul său judiciar pe refuzul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor de a proceda la înmatricularea autovehiculului său fără plata taxei pentru emisiile poluante, neconformitatea Legii nr. 9/2012 cu art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene nu poate fi invocată în contradictoriu cu o autoritate publică care, în exercitarea propriilor atribuții, este ținută doar la constatarea achitării ori a neachitării taxei de poluare, aspect în raport cu care își realizează competențele după cum impune legea.
Referitor la compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, în speță nu sunt încălcate dispozițiile art. 110 din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene.
Astfel, potrivit prevederilor legale enunțate anterior, niciun stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele altor țări membre ale Comunității unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Or, taxa de poluare instituită de dispozițiile Legii nr. 9/2012 nu poate fi asimilată impozitelor interne, aceasta taxă fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, înțeleg să le utilizeze pe teritoriul României, contribuind, astfel, la poluarea mediului. Aceasta taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism second hand, importat din Uniunea Europeană, ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei.
În drept, art. 304, al. 9, Cod procedură civilă, Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, modificată și completată, Ordinul M.A.I. nr. 1501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor, modificat.”
Recursul este nefondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel, Curtea apreciază că sentința recurată este legală și temeinică în privința soluției pronunțate, însă considerentele acesteia vor fi parțial substituite în sensul celor ce urmează.
Curtea constată că obligația de plată a taxei pentru emisii poluante a fost impusă acestuia în temeiul Legii nr. 9/2012 care, după cum în mod corect a arătat instanța de fond, este contrară dreptului comunitar. Aceasta întrucât, potrivit jurisprudenței CJUE (Ordonanța în cauzele conexate C‑97/13 și C‑214/13 – C. și C.), art. 110 (fost art. 90) TFUE se opune instituirii unei taxe de poluare precum cea reglementată de Legea nr. 9/2012. În raport de această împrejurare, este vădit neîntemeiat motivul de recurs referitor la concordanța legislației naționale cu dispozițiile art. 110 TFUE.
În raport de dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituție, Curtea nu poate reține argumentul recurentului conform căruia neconformitatea Legii nr. 9/2012 cu dreptul comunitar nu poate fi invocată în contradictoriu cu o autoritate publică.
Față de considerentele mai sus expuse și văzând dispozițiile art. 312 alin. 1 c.p.c. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI G. – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE împotriva sentinței civile nr.199/07.03.2013 pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. V., ca nefondat
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
V. D. C. S. D. GheorgheRadu I.
GREFIER,
T. M.
Red. Jud. VDC/Tehnored. CE/2ex.
Tribunalul G., Secția Civilă
Jud. fond, C. M.
| ← Pretentii. Sentința nr. 3026/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 2526/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
