Litigiu privind domeniul public. Decizia nr. 8407/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8407/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-11-2014 în dosarul nr. 5680/87/2012*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 8407 R
Ședința publică din data de 13.11. 2014
Completul constituit din:
Președinte - O. D. P.
Judecător - C.-M. C.
Judecător - G. G.
Grefier - C. I. Ș.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă UAT S. – P. PRIMAR împotriva sentinței civile cu nr. 380/27.05.2014 pronunțată de Tribunalul T., în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. JUDEȚULUI T. și cu intimata-pârâtă UAT ROȘIORII DE V. – P. PRIMAR, având ca obiect litigiu privind domeniul public.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă prin primar și prin avocat T. G. cu împuternicire avocațială pe care o depune la dosar și intimata-pârâtă UAT ROȘIORII DE V. – P. PRIMAR prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimata-pârâtă, prin avocat, arată că are de invocat excepția inadmisibilității recursului, întrucât motivele invocate nu se încadrează în cele prevăzute de dispozițiile art. 304 punctele 4-9. Mai mult, în cererea de recurs nu este indicat textul de lege pe care se întemeiază cererea de recurs.
Recurenta-pârâtă, prin avocat, arată că textul de lege pe care își întemeiază cererea de recurs, este art. 304 pct. 9 Codul de Procedură Civilă. Această excepție nu este fondată și solicită respingerea acesteia. Depune la dosar punctul de vedere al expertului parte I. M. și note de ședință.
Intimata-pârâtă, prin avocat, având cuvântul cu privire la raportul de expertiză depus la dosar, arată că instanța nu poate să îl ia în considerare, întrucât nu există un temei legal în baza căruia expertul parte să poată efectua un alt raport de expertiză, ci acesta doar participă la efectuarea expertizei și poate formula doar punct de vedere. De asemenea, acest raport nu este în concordanță cu limita propusă de recurentă, la momentul efectuării expertizei de către expertul desemnat de instanță.
Recurenta-pârâtă, prin avocat, arată că acest expert parte a fost numit de către instanță, la solicitarea sa, iar la fond nu a putut depune punctul său de vedere, întrucât raportul de expertiză nu i-a fost comunicat și nu a putut lua cunoștință de el.
Curtea, după deliberare, încuviințează proba cu înscrisuri, urmând ca relevanța acestui raport de expertiză, să fie analizat în momentul deliberării asupra cererii de recurs.
Curtea, va rămâne în pronunțarea asupra excepției inadmisibilității recursului și acordă cuvântul părților asupra cererii de recurs.
Recurenta-pârâtă, prin avocat, solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile și rejudecând cauza, să se stabilească limita de hotar între punctele 1,2,4,3,6,5 din planul de situații anexat la raportul de expertiză întocmit de expertul C. L., plan și puncte care corespund cu hotarul stabilit de cale legală prin procesul verbal din anul 1973. Decizia de casare a Curtea de Apel București, a fost foarte clară și anume, acea expertiză nu trebuie să stabilească o nouă linie de hotar, ci să stabilească dacă s-au făcut modificări, dar instanța de fond a stabilit o nouă linie de hotar, care contravine art. 22 din Legea nr. 215/2001. Tribunalul T. și-a depășit competența. La fila 2 din sentința atacată reclamantul a arătat că au chemat la concilieri cele două unități administrativ teritoriale, care nu au dus la nici un rezultat. Procesul-verbal din anul 1993 este singurul act prin care s-a stabilit linia de hotar cu putere de lege, pentru că ambele părți au semnat acest proces-verbal.
Intimata-reclamantă, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată. La efectuarea expertizei a participat, din partea recurentei, atât expertul parte cât și primarul, iar raportul de expertiză a fost comunicat recurentei. Faptul că la ultimul termen de judecată nu a fost prezent nici un reprezentant din partea recurentei, nu este vina instanței de judecată. La dosar nu s-a depus cerere de amânare. Cu privire la limita de hotar, conform raportului de expertiză, limita propusă de recurentă nu corespunde cu limita din procesul-verbal, nefiind consecventă. Limita propusă de expertul desemnat de instanță există și în registrul electronic al limitelor administrativ teritoriale.
Recurenta-pârâtă, prin avocat, arată că expertul trebuia să mențină hotarul stabilit prin lege.
Curtea, declară dezbaterile închise și constatând cauza în stare de judecată, reține dosarul în pronunțare.
CU R T E A,
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 380/27.05.2014 Tribunalul T. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară T., invocată din oficiu de instanță, a respins acțiunea formulată împotriva pârâtului Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară T., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în cauză.
De asemenea, a admis acțiunea formulată de reclamantul P. Județului T., și a stabilit hotarul administrativ între UAT Roșiorii de V. și UAT între punctele 1,10,20,30,40,50,60,70,80,90,100,110,120,130 și 140 hotar trasat cu verde în schița întocmită de expertul judiciar C. L. precum și în planul existent în Registrul Electronic al Limitelor Unităților Administrativ Teritoriale „Reluat”.
În considerentele hotărârii pronunțate, tribunalul a reținut, în esență că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară T. invocată, din oficiu, de instanță este întemeiată, întrucât reclamantul prin prezenta acțiune solicită stabilirea liniei de hotar dintre cele două unități administrativ teritoriale.
Calitatea procesuala pasiva presupune existenta unei identități între pârât și cel obligat în raportul juridic, respectiv între pârâtul O. T. și unitățile administrativ teritoriale îndreptățite să participe la delimitarea liniei de hotar, ceea ce, evident, nu există raportat la cererea privind stabilirea hotarului .
Așa cum s-a reținut și prin decizia de casare, în cadrul acțiunii in contencios administrativ, calitatea procesuala pasiva aparține, potrivit legii (art. 1 alin. 1 rap. la art. 2 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 554/2004), autorității publice care a emis (adoptat) actul atacat (organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale), indiferent de faptul ca aceasta are sau nu personalitate juridica civilă, fiind suficientă capacitatea juridica administrativă.
Capacitatea juridică administrativă a autorității publice desemnează aptitudinea acesteia, prevăzută de lege, de a realiza prerogative de putere publica, asigurând organizarea executării și executarea în concret a legii, altfel spus, aptitudinea de a participa ca subiect independent în raporturi de drept administrativ, inclusiv în litigiile generate de aceste raporturi juridice.
Participarea sa în proces nu se justifică nici pentru „opozabilitate” după cum se susține de către recurenți, ci, în urma soluționării litigiului, O., pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile, procedează la efectuarea operațiunii corespunzătoare în cartea funciară. Conform art. 1 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 „Cadastrul realizează identificarea, măsurarea, descrierea și înregistrarea imobilelor în documentele cadastrale și reprezentarea acestora pe hărți și planuri cadastrale”.
În ce privește fondul cauzei, Tribunalul a reținut că potrivit Legii nr. 133/2012 pentru aprobarea OUG nr. 64/2010 privind modificarea și completarea Legii nr. 7/1996, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară T. a înaintat Prefectului județului T. documentațiile de delimitare aferente hotarelor unităților administrativ-teritoriale aflate în litigiu.
Art. II din același act normativ dispune în sensul că „În termen de 15 zile de la . prezentei legi, documentațiile comisiilor de delimitare, în care procesele-verbale de delimitare a hotarelor nu au fost semnate sau au fost semnate cu obiecțiuni de membrii comisiei de delimitare, vor fi înaintate prefectului județului, de către Agenția Națională, prin instituțiile sale subordonate. P., în termen 30 de zile de la primirea documentației de delimitare, inițiază concilieri sau, în caz contrar, sesizează instanțele de contencios administrativ cu privire la acțiunea privind stabilirea hotarelor unităților administrativ-teritoriale”.
În cauză, la concilierea organizată de către reclamant în data de 06.09.2012 nu s-a stabilit o variantă comună a hotarului ce separă cele două unități administrativ-teritoriale, după cum nu s-a ajuns la un consens nici în data de 04.10.2010, astfel încât, cererea de chemare în judecată este admisibilă tocmai prin raportare la prevederile legale amintite anterior, nefiind vorba despre o modificare a hotarelor unităților administrativ-teritoriale, care, într-adevăr nu se poate realiza decât cu respectarea Legii nr. 351/2001.
Potrivit raportului de expertiză întocmit de expert C. L., hotarul administrativ între UAT Roșiorii de V. și UAT Srioaștea este între punctele 1,10,20,30,40,50,60,70,80,90,100,110,120,130 și 140, hotar trasat cu verde conform schiței și în planul existent în Registrul Electronic al Limitelor Unităților Administrativ Teritoriale „Reluat”.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs UAT S. – P. PRIMAR înregistrat pe rolul Curții la data de_ solicitând admiterea recursului și – casarea sentinței recurate.
În motivare, recurentul a arătat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică. In primul rând este vorba de o hotărâre motivată superficial, în mare parte vorbindu-se despre motivele deciziei de casare pronunțată de Curtea de Apel București, însă nu se menționează că recurenta a avut încuviințat de către instanță expert asistent, iar expertul nominalizat de către instanță trebuia să comunice acestuia raportul de expertiză pentru a efectua un punct de vedere.
La data de 27.05.2014, apărătorul recurentei a ajuns la proces după strigarea cauzei, datorită condițiilor de trafic pe ruta C. - A., urmând să depună punctul de vedere al expertului asistent și obiecțiunile la raportul de expertiză.
Cauza fiind luată în pronunțare, acestuia nu i s-a permis să depună înscrisurile menționate, înscrisuri obligatorii pentru instanță, având în vedere că expertul asistent era încuviințat.
Având în vedere că acesta a participat la desfășurarea expertizei, deplasându-se de la C., era obligatoriu ca expertul desemnat de către instanță să depună un exemplar al raportului de expertiza pentru ca acesta să-și expună punctul de vedere. In fapt, acest lucru nu s-a întâmplat iar expertul asistent a intrat târziu în posesia raportului de expertiză, prin demersurile întreprinse de dl. primar.
Nu este adevărat că nu a avut obiecțiuni la raportul de expertiză ci faptul că nu i s-a mai permis să se prezinte, nici măcar prin posibilitatea de a depune concluzii scrise, ceea ce denotă faptul că i s-a încălcat dreptul la apărare.
La data de 30.07.2014, prin Serviciul Registratură, O. T., a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acestuia ca inadmisibil.
În motivare, s-a arătat că motivele de recurs sunt prevăzute in art. 304 din vechiul Cod de procedură civilă, casarea putând fi cerută pentru motivele prevăzute de art. 304, pct. 1-5, iar modificarea pentru motivele prevăzute de art. 304, pct. 6-9.
Niciunul din motivele invocate nu se încadrează in art. 304, pct. 1-9.
Pe fond, intimata a arătat că sentința recurată ca legală și temeinică, din următoarele considerente:
Tronsonul de hotar dintre unitățile administrativ-teritoriale UAT Roșiorii de V. si UAT Scrioaștea, învecinate pe limita de hotar, nu s-a validat, cu consemnarea motivului dezacordului.
Procesul-verbal încheiat la întâlnirea de mediere precizează dezacordul în ceea ce privește limita studiată, evidențiază versiunea susținută de fiecare unitate administrativ-teritorială în parte, prin comisia de delimitare cadastrală, atât în anexa grafică (prin figurarea tronsonului propus de fiecare UAT), cât și în textul procesului-verbal prin exprimarea proprunerii/concluziei părților.
Pentru limita de hotar dintre cele două unități adminsitrativ-teritoriale declarată în litigiu și după întâlnirea de mediere, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a litigiilor care sunt deduse judecății, în aplicația RELUAT se materializează/trasează limita utilizată de oficiul teritorial la recepția documentațiilor cadastrale și de înscriere în cartea funciară, potrivit art.11 alin. (5) din Legea nr.7/1996 republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Totodată, intimata a menționat următoarele:
- actul administrativ ce face obiectul litigiului il constituie procesul-verbal de delimitare, acesta fiind emis in regim de drept public, pentru considerentul că operațiunea de delimitare si marcare a hotarelor administrative ale unităților administrativ-teritoriale nu se poate efectua prin acte de drept privat; totodată, acordul de voință al părților implicate la emiterea procesului verbal care face obiectul acțiunii de contencios nu a fost dat cu scopul de a da naștere, a modifica sau stinge drepturi si obligații reciproce, in speță fiind vorba despre o voință concordantă exprimată in regim de putere publică in vederea executării legii. De aceea, actul contestat este unilateral, cu particularitatea că acesta provine de la un organ pluripersonal, respectiv comisia de delimitare;
- obiectul acțiunii este definit in art.ll din Legea nr. 133/2012 ca: ...acțiunea privind stabilirea hotarelor unităților administrativ-teritoriale. In realitate, insă, nu este vorba de o stabilire propriu-zisă a respectivelor limite de către instanță, ci de o recunoaștere a acestor limite, in baza evidențelor Oficiului de Cadastru si Publicitate Imobiliară, conform ultimei reorganizări administrativ teritoriale a României din 1968, modificările ulterioare si a delimitărilor cadastrale existente. Acest lucru reiese din interpretarea dispozițiilor art.11 alin.(3)-(6) ale Legii cadastrului si publicității imobiliare, nr. 7/1996, republicată, cu modificările si completările ulterioare.
In drept, au fost invocate dispozițiile art.115-119 C.proc.civ., coroborat cu Legea nr.7/1996/Republicată, cu modificările și completările ulterioare, Norma tehnică pentru introducerea cadastrului general aprobată prin Ordinul Ministrului Administrației Publice nr.534/2001.
La data de 29.09.2014, a depus întâmpinare și intimata intimata-pârâtă UAT ROȘIORII DE V. – P. PRIMAR, solicitând respingerea recursului.
În motivare a arătat că sentința pronunțata de Tribunul T., este temenica si legala.
Recurenta-parata UĂT S. a solicitat încuviințarea unui expert parte, solicitare încuviințat de către instnata de judecata. Astfel, asa cum rezulta si din raportul de expertiza efectuat în cauza, la desfășurarea expertizei din parte recurentei a participat atat primarul localității cat si expertul parte care a supravegheat si a obiectat efectuarea lucrării dispuse n cauza. |
Nu exista nici un text de lege in care sa se indice faptul ca expertul desemnat de către instanța trebuia sa comunice raportul de expertiză a expertului parte pentru a efectua un punct de vedere. Raportul de expertiza a fost depus la dosarul cauzei de către expertul desemnat de instanța, iar acesta a fost comunicat prin intermediul instanței pârtilor din proces, pentru a-l studia si a efectua eventualele obiecțiuni.
De asemenea in raportul de expertiza tehnică judiciara întocmit de expert judiciar C. L. s-a menționat si limita propusa de către UAT Scrioaștea, regăsindu-se in planul de situație.
Limita propusa la efectuarea expertizei de care UAT Scrioaștea nu corespunde cu limita propusa de aceștia în Procesul verbal de delimitare nr._/06.09.2012, UAT Scrioaștea nefiind consecventa intre variantele propuse. Opinia experților par e nu are valoare probatorie pentru instanța, dar poate constitui un reper in evaluarea ulterioara a necesitații sau oportunității lămuririlor raportului oficial, al refacerii acestuia sau evaluarea greutății probei in ansamblul probelor administrate.
Insa din ansamblul probator administrate in cauza, soluția instanței de judecata este justa, limita regăsindu-se si identificându-se si in briza de date a O. T..
Faptul ca la ultimul termen de judecata nu s-a prezentat nici un reprezentat al paratului UAT Scrioaștea, nu i se poate imputa instanței de judecata.
De asemenea, recurenta-parata UAT Scrioaștea putea sa depună note scrise prin fax.
De asemenea, expertul parte nu poate întocmi un alt raport de expertiză, acest lucru nefiind reglementat in nici un text de lege, cel mult avea posibilitatea sa-si expună punctul de vedere la raportul întocmit de expertul desemnat de instanța.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 115 si urm. Cod. proc. civ.
Asupra recursului formulat în cauză, Curtea analizând sentința civilă recurată, prin prisma criticilor formulate, reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Recurenta a criticat soluția primei instanțe, arătând că aceasta a soluționat cauza fără ca recurenta să poată depune raportul expertului-parte încuviințat în cauză.
Preliminar, Curtea reține că motivul de recurs poate fi încadrat la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă (1865), având în vedere că se susține de către recurentă încălcarea prevederilor legale referitoare la expertiza judiciară, neputând fi astfel reținută critica intimatei în sensul că recursul este inadmisibil.
Susținerile recurentei in sensul că nu i s-a permis depunerea raportului întocmit de către expertul parte nu pot fi însă reținute.
Astfel cum rezultă din cuprinsul încheierii de ședință din 13.05.2014 din dosarul de fond, instanța a comunicat părților câte un exemplar al raportului de expertiză, reprezentantul recurentei-pârâte UAT S. – P. PRIMAR a solicitat amânarea cauzei pentru a se depune raportul de expertiză încheiat de expertul parte, iar instanța a încuviințat această cerere și a amânat cauza la data de 27.05.2014.
P. urmare, contrar susținerilor recurentei, prima instanță i-a respectat dreptul la apărare și i-a dat posibilitatea depunerii raportului încheiat de expertul parte, însă pârâta nu s-a conformat dispozițiilor instanței și nu a depus acest raport la termenul acordat în acest sens. Mai mult, pentru termenul la care s-a amânat cauza, recurenta-pârâtă nu a formulat nicio cerere de amânare pentru acest motiv.
Față de cele arătate, Curtea reține netemeinicia motivelor de recurs invocate. Cât privește motivele de recurs invocate cu ocazia concluziilor pe fondul cauzei, legate de soluția instanței privind stabilirea hotarului între cele două unități administrativ-teritoriale, Curtea nu le poate avea in vedere, acestea nefiind formulate prin cererea de recurs sau separat, dar în cadrul termenului prevăzut de lege pentru motivarea recursului.
În consecință, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă (1865), va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă UAT S. – P. PRIMAR împotriva sentinței civile cu nr. 380/27.05.2014 pronunțată de Tribunalul T., în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. JUDEȚULUI T. și cu intimata-pârâtă UAT ROȘIORII DE V. – P. PRIMAR, având ca obiect litigiu privind domeniul public.
Obligă recurenta la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă UAT Roșiorii de V..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 13.11.2014
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
O. D. P. C.-M. C. G. G.
GREFIER,
C. I. Ș.
Red./tehnored./ 2 ex./ ODP./15.01.2015
Tehnored. CIȘ
Tribunalul București – Secția a IX- a C. Administrativ și Fiscal
Judecător de fond: T. N.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2509/2014. Curtea de... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 4407/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
