Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2554/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2554/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-09-2014 în dosarul nr. 4154/2/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Sentința Civilă nr. 2554
Ședința publică din 30.09.2014
Curtea constituită din:
Președinte: S. D. G.
Grefier: T. M.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta A. C. S.R.L., societate în insolvență, in insolvency, en procedure collective prin administrator special și administrator judiciar Prime Insolv Practice SPRL în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ având ca obiect „suspendare executare act administrativ – dec. F-MC 1052/16.05.2014”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23.09.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când Curtea, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 30.09.2014 când a pronunțat următoarea sentință:
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la 24.06.2014, reclamanta A. C. S.R.L., societate în insolvență, in insolvency, en procedure collective a solicitat în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ suspendarea executării Deciziei de impunere nr. F-MC 1052/16.05.2014 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili în baza Raportului de inspecție fiscala nr. F-MC 109/16.05.2014, până la soluționarea pe fond a acțiunii în contencios administrativ formulată împotriva actelor administrative a căror suspendare o solicită.
În prezentarea situației de fapt, reclamanta a arătat următoarele:
„În fapt, aferent perioadei de raportare 01.05._12 subscrisa am depus mai multe deconturi de TVA cu opțiune de rambursare, prin care am solicitat rambursarea soldului sumei negative de TVA în sumă totală de 15.304.153 lei. Organele fiscale au aprobat la rambursare, cu control ulterior, suma de 14.540.200 lei din care suma de 11.854.446 lei a fost restituita, iar suma de 2.685.754 lei a fost compensata. În ceea ce privește diferența în sumă de 764.037 lei, prin actele administrativ-fiscale ce fac obiectul prezentei contestații, organele de inspecție fiscală nu au recunoscut dreptul subscrisei la restituirea acestei sume.
În data de 22.02.2013 subscrisa am depus decontul de TVA cu opțiune de rambursare nr._, prin care am solicitat rambursarea soldului sumei negative de TVA in cuantum de 1.618.028 lei, pentru perioada de raportare 01.01._13.
De asemenea, în data de 22.03.2013 subscrisa am depus decontul de TVA cu opțiune de rambursare nr._, prin care am solicitat rambursarea soldului sumei negative de TVA in cuantum de 3.145.770 lei, pentru perioada de raportare 01.02._13.
În vederea soluționării solicitărilor de rambursare a TVA, în perioada 19.11._13 subscrisa a fost supusa unei inspecții fiscale efectuata de organele de control din cadrul Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili.
Inspecția fiscala a fost finalizata prin întocmirea de către organele de control din cadrul Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili a Raportului de inspecție fiscala nr. F-MC 109/16.05.2014.
În baza constatărilor din Raportul de inspecție fiscală mai sus amintit a fost emisa Decizia de impunere nr. F-MC 1052/16.05.2014 prin care subscrisa a fost obligata la plata unui TVA suplimentar, respectiv:
- suma de 15.304.153 lei reprezentând TVA suplimentar de plata pentru perioada 01.05._12, calculat la achizițiile destinate livrărilor intracomunitare;
- suma de 216.928 lei reprezentând TVA suplimentar de plata pentru perioada 01.01.2012 - 31.01.2013, calculat la achizițiile destinate livrărilor intracomunitare;
A fost considerată nedeductibilă și a fost respinsă la rambursare TVA în cuantum de 4.709.886 lei, pentru perioada 01.01._13, aferent achizițiilor destinate livrărilor intracomunitare.
S-au stabilit în sarcina subscrisei obligații accesorii de plata constând în dobânzi și penalități în sumă totala de 4.939.509 lei.
Întrucât apreciem că actele administrative sus menționate au fost emise cu încălcarea flagrantă a prevederilor legale aplicabile, subscrisa, în calitate de persoană vătămată, am solicitat, în conformitate cu dispozițiile art. 205 și urm. din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala și ale art. 7 alin.1 din Legea nr. 554/2004, anularea acestora.”
Reclamanta arată că în temeiul art.7 din Legea nr.554/2004 privind Contenciosul administrativ, a formulat în termen legal contestație împotriva Deciziei de impunere nr. F-MC 1052/16.05.2014 emisă de Agenția Naționala de Administrare Fiscala - Direcția Generala de Administrare a Marilor Contribuabili în baza Raportului de inspecție fiscală nr. F-MC 109/16.05.2014, înregistrată la Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili sub nr._/19.06.2014.
În ceea ce privește existenta cazului bine justificat, reclamanta a arătat că:
Actele administrative contestate, respectiv Decizia de impunere nr. F-MC 1052/16.05.2014 și Raportul de inspecție fiscală nr. F-MC 109/16.05.2014 emise de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, au fost emise cu încălcarea dispozițiilor legale imperative, împrejurare care este de natură să creeze o îndoială în ceea ce privește legalitatea acestor acte.
Un prim motiv de nelegalitate îl constituie faptul ca organele fiscale nu au respectat dispozițiile imperative privind emiterea si comunicarea avizului de inspecție fiscala.
Concret, astfel cum se poate constata din cuprinsul Raportului de inspecție fiscala nr. F-MC 109/16.05.2014 (fila 1 pct. 5.2.), inspecția fiscală a avut ca obiectiv soluționarea deconturilor de TVA cu opțiune de rambursare pe care reclamanta le-a depus sub nr._/22.01.2013, nr._/22.02.2013 și nr._/22.03.2013.
Deși cele trei deconturi menționate în cuprinsul raportului vizează TVA aferent perioadei 01.12._13, organele de inspecție fiscală au indicat perioada verificată ca fiind 01.05._13. Astfel, organele de inspecție fiscala au extins perioada supusă analizei și au solicitat și prezentarea documentelor în baza cărora s-a restituit sau compensat TVA aferent perioadei 01.05._12.
Aceasta extindere a inspecției fiscale nu putea fi realizată emiterea și comunicarea unui aviz de inspecție fiscala, în conformitate cu dispozițiile art. 101 și ale art. 102 Cod procedură fiscală.
Cu toate acestea, organele de inspecție fiscala nu au emis si comunicat subscrisei avizul de inspecție fiscala pentru perioada 01.05._12, perioada care nu făcea obiectul celor trei solicitări/deconturi privind rambursarea soldului sumei negative de TVA.
Astfel, pentru TVA aferentă perioadei 01.05._12 nu a existat o extindere legală a inspecției fiscale, subsecventa demarării acesteia conform legii, perioada legal verificata fiind cea indicata în cele trei solicitări privind rambursarea soldului sumei negative de TVA, respectiv 01.12._13.
Prejudicierea reclamantei constă în faptul că, prin verificarea TVA aferenta perioadei 01.05._12, cu nerespectarea prevederilor legale, organele de inspecție fiscala au stabilit in sarcina societății noastre obligații suplimentare.
Un alt motiv de nelegalitate constă în faptul ca actele administrative contestate au fost emise cu încălcarea dispozițiilor art.145 alin. 2 lit. a) si ale art.11 alin.1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd condițiile obligatorii ce trebuie îndeplinite de către persoanele impozabile în vederea exercitării dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugata.
Astfel, pentru întreaga perioada verificata, la stabilirea obligațiilor fiscale suplimentare in sarcina subscrisei, organele de inspecție fiscala au reconsiderat tranzacțiile efectuate de reclamantă.
Aprecierea organelor de inspecție fiscala potrivit cărora TVA aferentă aprovizionărilor efectuate, destinate pentru livrări intracomunitare, nu ar fi deductibilă întrucât tranzacțiile reprezentând livrări intracomunitare nu ar fi avut un scop economic este rezultatul unor constatări eronate cu privire la starea de fapt si a interpretării eronate a prevederilor legale.
În ceea ce privește transportul mărfurilor achiziționate în scop de livrare intracomunitara, organele de inspecție fiscala nu au ținut cont de obligațiile subscrisei stabilite prin contractele încheiate și anume faptul că transportul mărfurilor de la A. C. SRL către Racora ODT si Miskina LTD, era în sarcina celor doi beneficiari, condiția de livrare fiind "Exw - marfa este pusa la dispoziția cumpărătorului în Depozitele vânzătorului "
Deși aceste aspecte sunt menționate la filele 7 si 8 din Raportul de inspecție fiscala nr. F-MC 109/16.05.2014, organele de inspecție fiscala reținând faptul ca transportul mărfurilor nu cădea în sarcina societății reclamante, acestea nu au recunoscut dreptul la rambursarea TVA, motivând, că transporturile nu ar fi fost confirmate.
De asemenea, organele de inspecție fiscala rezuma efectuarea transportului doar prin prisma activității unei singure societăți, respectiv Safe Trade Construct SRL, deși pentru livrarea mărfurilor către cei doi parteneri externi, dintr-un total de 1763 transporturi către Racora ODT, sub 30% au fost efectuate cu mijloacele de transport puse la dispoziție de Safe Trade Construct SRL, iar din 125 de transporturi efectuate către Miskina LTD, mai puțin de 25% au fost efectuate cu mijloacele de transport puse la dispoziție de Safe Trade Construct SRL.
Astfel, deși organele de control au analizat în mod exclusiv transportul asigurat de Safe Trade Construct SRL, fără a mai analiza și celelalte transporturi, au reținut, în mod eronat, în baza unei declarații trunchiate și imprecise a reprezentantului acestei societăți, în persoana d-lui I. F., că toate transporturile nu se confirmă.
Mai mult, în ceea ce privește transportul efectuat de Safe Trade Construct SRL în beneficiul societății Racora ODT există o contradicție evidentă între constatările organelor de inspecție fiscală, potrivit cărora nu s-ar confirma transporturile, si informațiile primite de la CNADNR - Serviciul comercial în care se regăsesc autovehiculele puse la dispoziție de dl. F.-I. I., confirmându-se așadar transporturile către Racora ODT (a se vedea Adresa emisa la solicitarea ANAF care confirma transporturi efectuate in perioada 2012- 2013).
Totodată, în ceea ce privește transportul efectuat de Safe Trade Construct SRL iî beneficiul societății Miskina LTD, exista o contradicție evidenta intre constatările organelor de control si declarația data de dl. F.-I. I. care a stat la baza acestor constatări, declarație din care rezulta fără dubiu recunoașterea efectuării transportului: "Referitor la Miskina LTD menționez ca am efectuat transport pentru aceasta in baza unui contract de comodat, am facturat și încasat contravaloarea transportului. "
De asemenea, deși organele de control afirma în Raportul de inspecție fiscală nr. F-MC 109/16.05.2014 faptul că ar exista documente justificative din care ar rezulta că, în perioada 01.05._13, mijloacele de transport pe care le deținea societatea Safe Trade Construct SRL ar fi efectuat prestări de servicii pentru Carpatcement SRL aceste pretinse documente nu se afla printre documentele care au stat la baza emiterii actelor administrativ-fiscale a căror suspendare o solicitam si nici nu au fost prezentate subscrisei.
În ceea ce privește achiziția de la furnizori a bunurilor destinate livrărilor intracomunitare, și în acest caz exista contradicții evidente intre constatările organelor de inspecție fiscala si starea de fapt.
Deși inspectorii rețin proveniența mărfurilor de la diverși furnizori, întocmind situații separate, în sensul distincției între categoria materialelor de construcții și categoria produselor metalurgice, în analiza achizițiilor de marfă, inspectorii fiscali se rezumă doar la furnizorul de produse metalurgice - societatea Sira Agregate Minerale SRL.
Astfel, în ceea ce privește societatea Miskina LTD aceasta a fost beneficiara următoarelor categorii de materiale de construcții: cărămida, ciment, multibat, mărfuri care au fost achiziționate de societatea noastră de la doi furnizori, Lafarge Ciment România SA si Ceramica SA si nu de la societatea Sira Agregate Minerale SRL.
Deși în actele emise de organele de inspecție fiscala nu exista nicio referire la ""comportamentul fiscal" al acestor furnizori ai societății noastre, Lafarge Ciment România SA si Ceramica SA, reclamantei nu i-a fost recunoscut dreptul de deducere pentru achizițiile efectuate de la acești furnizori.
În ceea ce privește societatea Racora ODT, reclamanta arată că a livrat pentru aceasta, diverse categorii de produse:
-materiale de construcții (cărămida, BCA, ciment, multibat, ipsos, țeava rectangulara, precum si o . alte produse reținute generic materiale de construcții), pentru care societatea A. C. SRL, s-a aprovizionat de la diverși furnizori, cum ar fi Lafarge Ciment România SA, Henkel România SRL, Austrotherm, Saint Gobain, Wiennerberger, Siniat SA, etc, fara insa a exista si aprovizionări de astfel de produse de la Sira Agregate Minerale SRL.
-produse metalurgice, pentru care societatea A. C. SRL s-a aprovizionat de la diverși furzinori precum: Arcelor Mittal, Mechel Service, Algricom Prodexim SRL, Eurodisc - Impex SRL si Sira Agregate Minerale SRL cu mențiunea ca otelul beton livrat către Racora ODT provine de la alți furnizori si nu de la Sira Agregate Minerale SRL, aceasta societate furnizând subscrisei numai produse metalurgice in vederea prelucrării.
Astfel, deși aprovizionările de produse s-au efectuat de la diverși furnizori, exista o contradicție evidentă între starea de fapt și constatările organelor de inspecție fiscala care, cu rea credința, au extins raționamentul cu privire la "comportamentul fiscal inadecvat" al furnizorului Sira Agregate Minerale SRL și față de ceilalți furnizori și, in consecința, nu au admis la rambursare TVA aferent tuturor achizițiilor efectuate de subscrisa in perioada supusa analizei.
Mai mult, aprecierea organelor fiscale că furnizorul Sira Agregate Minerale SRL ar avea un "comportament fiscal inadecvat", este contrazisă de faptul ca, la data desfășurării operațiunilor in discuție, acest furnizor al subscrisei figura la autoritățile fiscale ca societate activa, înregistrata in scop de TVA, si-a îndeplinit obligația de declarare a operațiunilor desfășurate cu subscrisa (declarația 394) iar administratorul acestei societăți fiind contactat de organele fiscale a confirmat livrările efectuate către A. C. SRL, astfel cum rezulta din documentele anexate la Raportul de inspecție fiscala.
De asemenea, acest furnizor figurează și în prezent ca societate activă, înregistrată în scop de TVA până la data de 01.02.2014, respectiv pe întreaga perioadă de derulare a raporturilor contractuale.
În ceea ce privește livrările reclamantei, organele de inspecție fiscala contesta realitatea acestora, întemeindu-si aceasta opinie în special pe informațiile furnizate de "Administrația Fiscala din Bulgaria prin aplicația informatica "Formular SCAC 2004", informații care sunt însă preluate trunchiat întrucât, constatările organelor fiscale sunt contrazise chiar de informațiile furnizate de Administrația Fiscala din Bulgaria din care rezulta ca atât societatea Racora ODT cât si societatea Mishkina LTD au declarat achizițiile intracomunitare de la reclamanta A. C. SRL.
În ceea ce privește accesoriile stabilite in sarcina reclamantei, din documentele aflate la dosar rezulta cu evidenta faptul ca acestea au fost calculate în mod eronat.
Concret, în ceea ce privește accesoriile calculate de organele de inspecție pentru TVA aferent perioadei 01.05._12, se poate observa ca acestea au fost calculate în raport cu TVA în cuantum de 15.304.153 lei deși, din suma totala de 15.304.153 lei numai suma de 14.540.116 lei este suma care a fost restituita reclamantei sau compensată, rezultând o diferență de 764.037 lei pentru care în mod normal nu trebuiau calculate accesorii având în vedere faptul ca aceasta suma nu reprezintă o obligație de plata a reclamantei în sensul prevederilor art.119 - 120 Cod procedură fiscală.
De asemenea, organele de inspecție fiscala au stabilit în sarcina sa obligații de plată accesorii prin raportare la data înregistrării deconturilor de TVA cu opțiune de rambursare și nu prin raportare la data la care sumele solicitate au fost compensate sau au fost efectiv restituite subscrisei.
În ceea ce privește accesoriile calculate de organele de inspecție pentru TVA aferent perioadei 01.01._13, acestea au fost calculate pentru TVA în sumă totală de 4.926.814 lei, suma compusa din 4.709.886 lei reprezentând TVA respinsa la rambursare si 216.928 lei reprezentând TVA stabilita suplimentar în sarcina reclamantei.
Or, în speță, din suma totala de 4.926.814 lei numai suma de 216.928 lei este suma în raport cu care ar fi putut fi stabilite obligații accesorii.
Mai mult, la stabilirea bazei de calcul a obligațiilor de plata accesorii, organele fiscale nu au luat în considerare faptul ca au admis la rambursare TVA în suma de 53.912 lei astfel încât obligațiile rămase de plată și pentru care reclamanta ar fi datorat accesorii ar fi trebuit diminuate cu această sumă.
În aceea ca aprecierea organelor de inspecție fiscala potrivit cărora TVA aferenta aprovizionărilor efectuate, destinate pentru livrări intracomunitare, nu ar fi deductibila întrucât tranzacțiile reprezentând livrări intracomunitare nu ar fi avut un scop economic este contrazisă chiar de documente emise de către aceeași autoritate, în speță Direcția Generala de Administrare a Marilor Contribuabili.
Concret, în vederea soluționării deconturilor de TVA cu opțiune de rambursare aferente perioadei anterioare (01.07._12), reclamanta arată că a fost supusa unui control efectuat de inspectori din cadrul aceleași instituții, control cuprinzând și perioada în care reclamanta a derulat operațiuni cu societatea Racora ODT similare cu cele care au făcut obiectul controlului finalizat prin actele administrative a căror suspendare o solicită în prezenta cauză.
Practic, este vorba de operațiuni care au avut la baza aceleași raporturi contractuale încheiate între reclamantă și societatea Racora ODT (contractele nr. 452/30.11.2011 si nr. 120/17.01.2013) singura diferența fiind numai din punct de vedere temporal.
Cu toate ca modalitatea de executare a contractelor este aceeași, atât în ceea ce privește documentele justificative cât și situația de fapt, pentru perioada cuprinsă până la data de 30.04.2012 organele de inspecție fiscală, prin Raportul nr. F-MC 204/25.07.2012 au admis la rambursare întreaga TVA solicitată de reclamantă.
Astfel este evident caracterul netemeinic al raționamentelor din cuprinsul Raportului de inspecție fiscala nr. F-MC 109/16.05.2014 ale cărui concluzii se reflecta in Decizia de impunere nr.F-MC 1052/16.05.2014.
În speța, împrejurările de natură a crea o îndoiala serioasa asupra legalității actelor administrativ-fiscale supuse analizei rezulta din motivele de nelegalitate pe care reclamanta arată că le-a invocat, motive care nu se limitează la aprecieri cu caracter general cu privire la nelegalitatea actelor administrative, ci prezintă, în mod concret, și argumente care pun în discuție nelegalitatea actelor contestate, argumente care apreciază că sunt de natura a proba îndeplinirea condiției cazului bine justificat.
Referitor la iminenta prejudiciului, reclamanta învederează că în speță se pune problema dacă interesul său de a fi amânată executarea actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond este sau nu mai puternic decât interesul emitentului de a se pune în executare actul administrativ înainte ca instanțele să se pronunțe asupra legalității acestuia.
Or, având în vedere cuantumul extrem de ridicat al presupusei creanțe fiscale înscrisa in conținutul actului atacat, este evident ca prejudiciul creat reclamantei prin punerea în executare a actului administrativ va fi greu sau chiar imposibil de recuperat.
A solicitat reclamanta să se aibă în vedere și circumstanțele speciale în care se află, respectiv că se află în procedura prevăzuta de Legea nr. 85/2006 astfel încât, punerea în executare a actelor administrativ-fiscale a căror suspendare o solicită ar avea ca efect creșterea masei credale ceea ce ar putea determina imposibilitatea aducerii la îndeplinire a obiectivelor stabilite cu acordul creditorilor si avizate de judecătorul sindic in vederea redresării societății.
Mai mult, majorarea obligațiilor reclamantei ar putea determina creditorii sa solicite lichidarea societății în condițiile in care aceștia ar aprecia ca șansele de redresare ar fi diminuate.
În drept, art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările si completările ulterioare, art. 194 si urmat. NCPC.
În susținere, reclamanta a depus înscrisuri.
Pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ a depus întâmpinare la 22.07.2014 prin care, pe cale de excepție, a invocat și solicitat admiterea excepției lipsei de interes privind cererea de suspendare formulată de reclamantă învederând că atâta timp cât aceasta este supusă prevederilor Legii nr.85/2006, nu se justifică un interes pentru a solicita suspendarea executării actelor administrative indicate întrucât organele fiscale nu mai pot uza de caracteristica executorie a deciziei de impunere, valorificarea acesteia într-o modalitate de executare silită fiind suspendată de drept. Pe fondul cererii de suspendare, a solicitat respingerea ca nefondată având în vedere că în speță nu sunt îndeplinite cele două condiții cumulative, și anume existența cazului bine justificat și respectiv, dovedirea producerii unei pagube iminente.
Analizând probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că cererea de suspendare este întemeiată.
În ceea ce privește lipsa de interes se constată că, în fapt se antamează fondul cererii de suspendare, aducându-se argumente în sensul lipsei unei pagube iminente. În aceste condiții argumentele pârâtei vor fi analizate pe fondul cererii de suspendare.
Potrivit art. 14 alin. 1 din legea 554/2004 „În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.”
Din acest text de lege rezultă că pentru suspendarea executării unui act administrativ trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, două condiții, respectiv existența unor cazuri bine justificate și a unei pagube iminente.
Cazurile bine justificate sunt definite de art. 2 lit. t) din același act normativ ca fiind „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ;”
Paguba iminentă este definită de art. 2 lit.) din lege ca fiind „prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public;”
Aceleași condiții sunt reglementate și de art. 15 din legea 554/2004 pentru situația în care cererea de suspendare a executării actului se formulează după sesizarea instanței de judecată cu cererea de anulare.
În ceea ce privește cazul bine justificat Curtea constată că organele fiscale au decis că o . tranzacții pentru care s-a solicitat rambursarea TVA sunt fictive în temeiul unor verificări sumare, ale căror concluzii sunt îndoielnice. Organele fiscale au solicitat informații de la organele vamale cu privire la transporturile realizate de anumiți transportatori pentru reclamantă, în condițiile în care livrările intracomunitare s-au realizat în condițiile ex-work. În aceste condiții răspunsul negativ al organelor solicitate ar fi putut fi determinat de modalitatea improprie de formulare a solicitării, transporturile nefiind efectuate pentru reclamantă ci pentru beneficiarii externi, întrucât în cazul livrării ex work transportul este în sarcina cumpărătorului.
De asemenea, solicitarea privea doar o parte dintre tranzacții, nefiind clar motivul pentru care organele fiscale au extins concluziile și la situații în care transporturile nu au fost efectuate de transportatorii pentru care s-au solicitat informații.
În aceste condiții există o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului fapt care impune suspendarea executării lui până la o analiză exhaustivă a pricinii cu ocazia judecării fondului.
În ceea ce privește paguba iminentă, este adevărat că în condițiile în care reclamanta se află în procedura de reorganizare nu mai este posibilă executarea silită individuală dar această interdicție nu se confundă cu lipsirea unui act administrativ fiscal de caracter executoriu. Din această perspectivă se observă că efectele suspendării executării unui act administrativ în conformitate cu prevederile art. 14 din legea 554/2004 sunt mai largi decât efectele produse de prevederile art. 36 din legea nr. 85/2006.
În speță reclamanta se află în procedura de reorganizare reglementată de legea 85/2006, iar în raport de cuantumul ridicat al debitului cuprins în actul atacat se observă că menținerea caractarului executoriu al actului ar putea avea o influență hotărâtoare cu privire la soarta societății, consecințele fiind ireversibile. Nerespectarea planului de redresare al societății convenit în cadrul procedurii ar putea conduce în mod iminent la falimentul societății iar anularea ulterioară a actelor administrativ fiscale nu ar mai putea înlătura aceste efecte.
Față de aceste considerente Curtea va admite cererea și va dispune suspendarea deciziei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta A. C. S.R.L., societate în insolvență, in insolvency, en procedure collective prin administrator special și administrator judiciar Prime Insolv Practice SPRL în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ cu sediul în București, sector 5, ..
Dispune suspendarea deciziei nr. F-MC 1052/16.05.2014 emisă de DGAMC, până la soluționarea pe fond a litigiului.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.09.2014.
Președinte, Grefier,
S. D. GheorgheTrotea M.
Red Jud. SDG/.ex./2014
.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 4407/2014. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 2390/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
