Refuz acordare drepturi. Decizia nr. 2441/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2441/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-03-2014 în dosarul nr. 2695/2/2009*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.2441
Ședința publică de la 27 martie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – A. J.
JUDECĂTOR – A. P.
JUDECĂTOR – R. I. C.
GREFIER - G. P.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de recurentul-pârât C. R. PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA SUD-MUNTENIA PLOIEȘTI, împotriva sentinței civile nr.1781 din 21.05.2013, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G. N. și intimatul-pârât C. JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR IALOMIȚA, având ca obiect „refuz acordare drepturi”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții, faptul că, la data de 20.03.2014, prin serviciul registratură intimatul-reclamant a depus concluzii scrise, precum și faptul că părțile au solicitat judecarea în lipsă conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Curtea, având în vedere că părțile au solicitat judecarea în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 alin.2. Cod procedură civilă, în conformitate cu prevederile art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița, sub nr._, reclamantul G. N. a chemat în judecată pârâtul INSPECTORATUL GENERAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR PRAHOVA, pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale pentru perioada 2000-2006, potrivit indemnizațiilor cuvenite funcției publice de consilier AI 1, a gradelor și gradațiilor profesionale aferente.
Cerere a fost înregistrată pe rolul tribunalului ca urmare a disjungerii dispuse în dosarul nr._ al Judecătoriei Slobozia și declinării competentei de soluționare a acestei cereri, prin sentința civilă nr.60/15.01.2008, pronunțată de Judecătoria Slobozia .
Ulterior, la termenul din 26 februarie 2008, reclamantul a depus o cerere precizatoare prin care a solicitat obligarea pârâtului la recalcularea și plata tuturor drepturilor salariale de care a fost privat prin erorile și omisiunile referitoare la funcția sa și la gradele profesionale și gradațiile aferente înregistrate în cartea de muncă, sumă pe care a evaluat-o la aproximativ_,81 lei, în privința anilor 2003 - 2006, precum și la plata sumei de 4.000 lei, ca diferență rezultată dintre cuantumul încasat și cel cuvenit în privința primelor de vacanță și a celui de-al treisprezecelea salariu pentru aceeași perioadă, cu cheltuieli de judecată .
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că în baza sentinței civile nr.178/23.01.2008, Judecătoria Slobozia a dispus rectificarea cărții sale de muncă și a obligat pârâta să opereze o . înscrieri și rectificări. Raportat la aceste erori săvârșite de pârât cât privește funcțiile, categoriile și gradațiile reclamantului, s-a susținut că s-a produs o diminuare constantă a drepturilor sale salariale prin înregistrarea unor funcții inferioare celor ocupate, motiv pentru care prejudiciul astfel suferit este solicitat prin prezenta acțiune.
În dovedirea cererii sale, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri și expertiză tehnică .
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea sa pe dispozițiile art.112-114 Cod procedură civilă, Legea nr.188/1999 și Legea nr.232/2007.
Prin sentința civilă nr.832/F din data de 13 octombrie 2008, Tribunalul Ialomița a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul G. N., împotriva pârâtului INSPECTORATUL GENERAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORULUI PRAHOVA.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul.
Prin încheierea din data de 13 martie 2009 pronunțată în dosarul nr._, Curtea de Apel București – Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale a dispus trimiterea cererii de recurs formulată de reclamant, spre competentă soluționare Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
La Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal dosarul a fost înregistrat sub nr._, iar prin decizia civilă nr.2756/27.06.2012, Curtea a admis recursul formulat de recurentul-reclamant G. N. împotriva sentinței civile nr.832/13.10.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția civilă în dosarul nr._, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
La Tribunalul Ialomița dosarul a fost reînregistrat sub nr._, având ca părți pe reclamantul G. N. în contradictoriu cu pârâtul Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorului Ialomița.
Prin încheierea de ședință din data de 5 februarie 2013, la cererea reclamantului, tribunalul a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârât a Comisariatului R. pentru Protecția Consumatorilor – Regiunea Sud – Muntenia Ploiești.
La data de 10 mai 2013, reclamantul a depus la dosar o cerere precizatoare cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată, ca fiind obligarea pârâtei la plata diferențelor dintre remunerațiile primite pentru perioada 05.07.2000 – 01.10.2008 și cele care i s-ar fi cuvenit deținând funcția de consider categoria A, clasa I, gradul I.
Prin sentința civilă nr. 1781/21.05.2013, Tribunalul Ialomița a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune al reclamantului G. N. pentru perioada cuprinsă între 05.07._03.
A omologat raportul de expertiză efectuat în cauză pentru perioada cuprinsă de la data de 05.07.2003 la zi.
A admis în parte cererea reclamantului G. N. în contradictoriu cu pârâții COMISARIATULUI JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR IALOMIȚA și C. R. PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR - REGIUNEA SUD - MUNTENIA PLOIEȘTI.
A obligat pârâții la plata diferențelor dintre remunerațiile primite pentru perioada 05.07.2003 – 01.10.2008 și cele care i s-ar fi cuvenit reclamantului pentru funcția de consilier, categoria A, clasa I, gradul I.
A obligat pârâții către reclamant la plata sumei de 1500 lei onorariu expert și 3942,7 lei onorariu avocat în toate ciclurile procesuale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Din concluziile expuse în susținerea cererii de chemare în judecată de către reclamant prin apărătorul său, cât și din mențiunile din cererea precizatoare prin care acesta a reiterat obiectul cererii de chemare în judecată, instanța, cu respectarea dispozițiilor art.315 (1)1 Cod procedură civilă, a constatat prescris dreptul la acțiune al reclamantului pentru perioada cuprinsă între 05.07._03.
Totodată, a omologat raportul de expertiză efectuat în cauză pentru perioada cuprinsă de la data de 05.07.2003 la zi, a admis ca fiind întemeiată în parte cererea reclamantului G. N., în contradictoriu cu pârâții COMISARIATULUI JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORULUI IALOMIȚA și C. R. PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR - REGIUNEA SUD - MUNTENIA PLOIEȘTI și în consecință, a obligat pârâții la plata diferențelor dintre remunerațiile primite pentru perioada 05.07.2003 – 01.10.2008 și cele care i s-ar fi cuvenit reclamantului pentru funcția de consilier, categoria A, clasa I, gradul I.
În baza dispozițiilor. art. 274 Cod procedură civilă a obligat pârâții către reclamant la plata sumei de 1500 lei onorariu expert și 3942,7 lei onorariu avocat în toate ciclurile procesuale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C. R. pentru Protecția Consumatorilor - Regiunea Sud Muntenia (Ploiești), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A solicitat casarea sentinței și respingerea acțiunii introdusă de intimatul reclamant G. N..
În recurs, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, sub nr._ .
În motivarea recursului, a arătat că, în cadrul dosarului nr._ se solicită drepturi salariale pentru perioada 2000-2006. Acest dosar a devenit ulterior dosarul nr._, reajuns la Curtea de Apel București, după rejudecare.
Prin cererea inițială reclamantul a solicitat plata drepturilor salariale pentru perioada 2000 - 2006 potrivit indemnizațiilor cuvenite funcției publice de consilier, categoria A,clasa I,gradul 1...".
Având in vedere înscrisurile noi depuse de către reclamant, consideră că acestea nu pot fi primite, întrucât în recurs nu se poate schimba cadrul procesual stabilit la instanța de fond. Potrivit art. 316 C.proc.civ., dispozițiile de procedură privind judecata in apel se aplică si in instanța de recurs. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 294 alin (1) C.proc.civ., nu se pot schimba calitatea părților, cauza și obiectul cererii de chemare in judecată. In urma rămânerii definitive și irevocabile a Sentinței Civile 694/F pronunțată de Tribunalul Ialomița in data de 17.03.2011 și in urma Deciziei Civile nr. 355/27.01.2012 a C.A.B. reiese că reclamantul a obținut „rectificarea carnetului de muncă in sensul încadrării in funcția de comisar AII din anul 2001 până in prezent. Solicitarea unor drepturi salariale altele decât cele solicitate inițial și care exced perioada 2000-2006 nu poate fi primită.
La data introducerii acțiunii, perioada consfințită prin hotărâri judecătoresc definitive si irevocabile, pentru care reclamantul putea solicita drepturi bănești reprezentând diferențe salariale este 31.07.2000-1.06.2011, însă și această perioadă comportă diferențieri, căci funcția publică rectificată in carnetul de muncă este inițial de consilier AI2 ( pozițiile 55 1 bis și 56 bis - indicate de instanță dar inexistente in carnetul de muncă ). Instanța de fond nu poate fi criticată pentru că reclamantul nu a știut să-si formuleze acțiunea si să solicite ceea ce i se cuvine. Astfel a apărut ca fiind inutilă și expertiza dispusă in cauză.
Administrarea probei cu expertiza a fost dispusă la termenul din 12.05. 2008 și a avut ca obiectiv plata diferențelor salariale pentru perioada 05.07.2003 până in prezent. Prin sentința recurată, instanța a omologat o expertiză care nu sa întemeiat in totalitate pe hotărâri definitive,irevocabile și care să fie anterioare datei de 12.05.2008. Ambiguitatea situației este alimentată de reclamant in continuare și prin introducerea in data de 21.02.2012 a unei alte acțiuni in instanță și care vizează „plata unor diferențe salariale pe perioada anilor 2007 și până in prezent, acțiune care face obiectul dosarului_ aflat de asemenea pe rolul C.A.B. in stadiul de recurs.
Față de aceste considerente, a solicitat admiterea recursului și menținerea sentinței 832/F din 13.10.2008 a Tribunalului Ialomița.
In drept, a invocat dispozițiile art. 3041 C.proc.civ.
Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare, depunând la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului.
Curtea, examinând sentința recurată, în raport de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 304 și art. 3041 C.proc.civ., constată ca recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Susținerile recurentului-pârât privind depunerea unor înscrisuri noi, în recurs, de către reclamant sunt neîntemeiate.
Intimatul-reclamant nu a depus înscrisul noi în cadrul judecării prezentului recurs.
Dispozițiile art. 316 raportate la prevederile art. 294 alin. (1) C.proc.civ., potrivit cărora în calea de atac (apel sau recurs) nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată, invocate de către recurentul-pârât sunt irelevante în cauză.
La judecata în fond, în dosarul nr._, în care s-a pronunțat hotărârea recurată, au avut calitatea de părți G. N., reclamant și pârâții Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Ialomița și C. R. pentru Protecția Consumatorilor – Regiunea Sud Muntenia Ploiești.
Sentința civilă recurată s-a pronunțat în contradictoriu cu pârâții Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Ialomița și C. R. pentru Protecția Consumatorilor – Regiunea Sud Muntenia Ploiești.
În prezentul recurs, sunt părți recurentul-pârât C. R. pentru Protecția Consumatorilor – Regiunea Sud Muntenia Ploiești, intimatul-reclamant G. N. și intimatul-pârât Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Ialomița.
De asemenea, în prezentul recurs reclamantul nu a modificat cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată.
Prin urmare, referirile recurentului-reclamant privitoare la schimbarea cadrului procesual în recurs sunt neîntemeiate.
Prin sentința civilă nr. 694/F/2011, pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._, s-a constatat nulitatea absolută a deciziilor de sancționare emise de Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Ialomița, prin care reclamantul G. N. fusese retrogradat și s-a dispus rectificarea carnetului de muncă al reclamantului în sensul că, în perioada 15.03._03, acesta a fost încadrat în funcția de consilier A I 1, iar din data de 14.07.2003 și până la data formulării cererii de chemare în judecată, a deținut funcția de consilier I superior treapta I.
Această sentință a devenit irevocabilă prin respingerea recursului.
Este adevărat că, în prezenta cauză, cererea de chemare în judecată inițială privea perioada 2000-2006.
La termenul de judecată din 13.10.2008, însă, reclamantul și-a precizat cererea, solicitând diferența dintre drepturile salariale încasate ca urmare a înregistrărilor greșite în carnetul de muncă și drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate la zi, în principal și în subsidiar până la 1.02.2008.
Ulterior, în cadrul rejudecării în fond după casare, reclamantul a depus, la data de 10.05.2013, o nouă cerere precizatoare, solicitând plata diferențelor dintre remunerațiile primite pentru perioada 5.07.2000-1.10.2008 și cele care i s-ar fi cuvenit deținând funcția de consilier, categoria A, clasa I, gradul I.
Atât timp cât reclamantul și-a modificat cererea introductivă, iar pârâtul nu s-a opus acestei modificări, susținerea recurentului-pârât în sensul imposibilității de a solicita alte drepturi salariale decât cele solicitate inițial și care exced perioadei 2000-2006, nu poate fi reținută.
Modificarea cererii de chemare în judecată a avut loc în fața instanței de fond, iar nu în recurs.
Împrejurarea că, anterior, funcția publică menționată în carnetul de muncă a fost cea de consilier A 1 2, nu prezintă relevanță, cât timp, la data pronunțării hotărârii recurate, reclamantului îi fusese rectificat carnetul de muncă, constatându-se prin hotărâre judecătorească irevocabilă, că, în perioada 15.03._03, acesta a fost încadrat în funcția de consilier A I 1, iar din data de 14.07.2003 și până la data formulării cererii de chemare în judecată, în dosarul nr._, a deținut funcția de consilier I superior treapta I.
De asemenea, este irelevantă împrejurarea că, la data întocmirii raportului de expertiză în prezenta cauză, nu se dispusese încă rectificarea sus-menționată.
Hotărârea irevocabilă sus-menționată, anterioară pronunțării sentinței recurate, are caracter declarativ, constatând o situație juridică preexistentă, pentru perioadele 15.03._03 și 14.07.2003 și până la data formulării cererii de chemare în judecată, în dosarul nr._ .
Împrejurarea că reclamantul a mai introdus acțiuni pe rolul instanțelor privind plata unor drepturi bănești nu atrage nelegalitatea sentinței recurate în prezenta cauză, recursul declarat în dosarul nr._, la care face referire recurentul-reclamant nefiind soluționat până la data pronunțării prezentei hotărâri, 27.03.2014.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 312 alin. (1) C.proc.civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât C. R. PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA SUD-MUNTENIA PLOIEȘTI, împotriva sentinței civile nr. 1781 din 21.05.2013, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G. N. și intimatul-pârât C. JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR IALOMIȚA, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. J. A. P. R. I. C.
GREFIER,
G. P.
Red C.R.I. – 2 ex.
Tribunalul Ialomița - Secția Civilă - – Jud. D. I.
Dosar nr._
| ← Anulare act administrativ. Încheierea nr. 17/2014. Curtea de... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 3375/2014. Curtea de... → |
|---|
