Obligaţia de a face. Decizia nr. 4407/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4407/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-05-2014 în dosarul nr. 8317/3/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 4407/2014
Ședința publică de la 29 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
Judecător R. I. C.
Judecător A. J.
Grefier M. P.
Pe rol soluționarea recursurilor formulate de recurentele-pârâte A. SECTORULUI 1 A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI P. DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ–DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 2027/15.04.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. M. și intimata-pârâtă I. P. MUNICIPIULUI BUCURESTI - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE SI INMATRICULARE A AUTOVEHICULELOR, având ca obiect „contestație act administrativ fiscal taxa de poluare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-reclamant reprezentat de avocat V. C. cu delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care apărătoarea intimatului-reclamant depune la dosar delegație de reprezentare și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat, probe de administrat și excepții de invocat, Curtea apreciază recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apărătoarea intimatului-reclamant solicită respingerea recursurilor ca nefondate, menținerea hotărârii recurate ca fiind temeinică și legală. Astfel cum se poate observa în motivele de recurs sunt reluate apărările de la fond astfel încât nu este sunt aduse critici noi și se pot aprecia că sunt nemotivate. Taxa pe poluare este discriminatorie astfel cum s-a susținut și prin Hotărârile CEDO T. și N. cât și art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene. Consideră că, așa cum a argumentat și instanța de fond, discriminarea regimului fiscal aplicabil subzistă în continuare iar Legea nr. 9/2012 în forma modificată prin OUG nr. 1/2012 nu a înlăturat această discriminare care izvora din OUG nr. 50/2008. Pentru aceste considerente solicită respingerea recursurilor, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține recursul pentru soluționare.
INSTANȚA
Deliberînd, constată:
P. sentința civilă nr. 2027/15.04.2013 a Tribunalului București, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei AFP Sector 1, a fost admisă acțiunea privind pe reclamantul S. M., în contradictoriu cu pârâtele A. F. PUBLICE SECTOR 1 BUCUREȘTI REPREZENTATĂ P. DIRECIȚA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, I. P. MUNICIPIULUI BUCURESTI - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE SI INMATRICULARE A AUTOVEHICULELOR, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ–DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, fiind anulată Decizia de calcul a taxei pe poluare nr._/29.02.2012 emisă de pârâta AFP Sector 1.
A fost totodată anulată Decizia de soluționare a contestației nr. 211/12.04.2012 emisă de pârâta DGFPMB și obligată pârâta Instituția P.-SPCRPCIA să înmatriculeze autoturismul Ford cu nr. de identificare WF05XXGBB52P05682 fără a solicita plata taxei pe poluare.
Pronunțând această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul a achiziționat în anul 2011 un autoturism dintr-un stat membru UE, an de fabricație 2002, pentru înmatricularea căruia pîrîta i-a solicitat plata din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule
Reclamantul s-a adresat pîrîtei Instituția P.-SPCRPCIA solicitînd înmatricularea fără taxă-fila 12, iar pîrîta a refuzat.
Tribunalul a considerat că refuzul de înmatriculare fără plata taxei este nejustificat, având în vedere c ă taxa a fost percepută în temeiul unui act nromativ care încalcă normele de drept comunitar.
Astfel, Aplicând principiului priorității dreptului comunitar și prin raportare la jurisprudența CJUE, instanța de fond a reținut că din dispozitiile OUG nr.50/2008 cu modificarile ulterioare, ale cărei principii au devenit aplicabile ca efect al suspendării art. 4 alin 2 din legea nr. 9/2012, rezulta ca pentru un autoturism produs in Romania sau in alte state membre UE nu se percepe la o noua inmatriculare taxa de poluare, daca a fost anterior inmatriculat tot in Romania. Dar se percepe aceasta taxa de poluare la autoturismul produs in tara sau in alt stat membru UE, daca este inmatriculat pentru prima data in Romania. Reglementata in acest mod, taxa pe poluare descurajează sau este destinata sa descurajeze introducerea in Romania a unor autoturisme second-hand deja inmatriculate . membru: cumparatorii sunt orientati din punct de vedere fiscal sa achizitioneze autovehicule second-hand deja inmatriculate in Romania.
S-a reținut în consecință că norma internă este contrara art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunitatii Europene, intrucat este destinata sa diminueze introducerea in Romania a unor autoturisme second-hand deja inmatriculate . membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare in acest litigiu (Germania), favorizand astfel vanzarea autoturismelor second-hand deja inmatriculate in Romania si, mai recent, vanzarea autoturismelor noi produse in Romania. Or dupa aderarea Romaniei la UE, acest lucru nu este admisibil cand produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atat timp cat norma fiscala nationala diminueaza sau este susceptibila sa diminueze, chiar si potential, consumul produselor importate, influentand astfel alegerea.
În consecință, Tribunalul a constatat că solicitarea taxei este nelegală, astfel că văzând și prev. art. 18 al. 1 din Legea nr. 554/2004 republicată, a anulat Decizia de calcul a taxei pe poluare nr._/29.02.2012 emisă de pârâta AFP Sector 1 și Decizia de soluționare a contestației nr. 211/12.04.2012 emisă de pârâta DGFPMB.
A constatat totodată că refuzul pârâtei Instituția P.-SPCRPCIA de a înmatricula autovehiculul fără a solicita plata taxei este nejustificat, astfel că sunt îndeplinite cerințele art. 1 al. 1, 2 al. 2 și 8 al. 1 din Legea nr. 554/2004, republicată, pentru ca reclamantul să se adreseze instanței de contencios administrativ, în vederea anulării actului vătămător, recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.
Împotriva sentinței civile nr. 2027/15.04.2013 a Tribunalului București au formulat recurs pârâtele DIRECTIA, GENERALA REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI și AFP SECTOR 1 BUCUREȘTI, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, solicitând modificarea în tot a hotărârii și respingerea acțiunii, ca nefondată.
În recursul formulat de DIRECTIA, GENERALA REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în nume propriu, recurenta a arătat că instanța în mod greșit a admis acțiunea, având în vedere că taxa pentru emisii poluante prevăzută de Legea nr. 9/2012 a înlăturat discriminarea constatată anterior în jurisprudența CJUE. Așadar, se impunea ca reclamantul să plătească această taxă în vederea înmatriculării.
În recursul formulat de recurenta AFP SECTOR 1 BUCUREȘTI, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București se susțin în esență aceleași apărări ale celeilalte recurente, cu privire la conformitatea taxei impusă reclamantului de Legea nr. 9/2012 cu normele de drept comunitar.
Suplimentar, recurenta AFP Sector 1 a mai arătat că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, taxa încasată făcându-se venit la Fondul bugetului pentru mediu.
Analizând cererile de recurs formulate, prin raportare la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. și art. 304/1 C., Curtea urmează a le respinge ca nefondate, pentru următoarele considerente:
1// În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtei AFP Sector 1 (actual Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice):
Astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond, în contencios calitatea procesuala pasiva aparține, potrivit legii (art. 1 alin. 1 rap. la art. 2 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 554/2004), autorității publice care a emis actul atacat.
P. raportare la dispozitiile art. 5 alin. 1 si art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008, respectiv art. 3 alin. 1 din H.G. nr. 686/2008, activitatile privind stabilirea si colectarea taxei sunt in competenta organelor fiscale din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Pe cale de consecință, raportul juridic fiscal si, implicit obligatia de restituire a sumelor nedatorate s-a născut în patrimoniul organului administrativ care a perceput-o nefiind relevant organul administrativ beneficiar final al acestei sume.
In concluzie, în mod corect instanța fondului a decis că are calitate procesuală pasivă în cauza A. Sector 1 a Finanțelor Publice și nu A. Fondului pentru Mediu.
2/ În ceea ce privește soluția pronunțată pe fondul cauzei, criticată de ambele recurente, Curtea va reține că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C., Tribunalul realizând o corectă interpretare și aplicare a legii.
Astfel, se va reține că în ceea ce privește situația de fapt, reținută corect de prima instanță, intimatul reclamant a achiziționat autoturismul marca Ford Mondeo, an de fabricație 2002, data primei înmatriculări 15.01.2003 și a solicitat înmatricularea pentru prima dată în România a acestui autoturism, fiind emisă decizia de calcul pentru suma de 9741 lei reprezentând taxa pentru emisii poluante pentru autovehicule.
Curtea va avea în vedere, în primul rând, că normele interne cu privire la stabilirea și încasarea taxei pentru emisii poluante, mai exact dispozițiile art.4 alin 2 din Legea nr. 9/2012, au fost suspendate începând cu data de 31.01.2012 prin OUG nr. 1/2012, astfel că din acest moment nu s-a mai perceput taxa pentru emisii poluante în cazul înmatriculării autovehiculelor second-hand achiziționate de la un prim proprietar, care nu achitase taxa specială prevăzută de Legea nr. 571/2003, în vigoare în România la momentul primei înmatriculări a autovehiculului în Germania.
Cu toate acestea, dispozițiile art.4 alin 1 din legea nr. 9/2012 au continuat să-și producă efectele, astfel că, pentru un autoturism second-hand dobândit de primul proprietar din România și înscris pentru prima dată în evidențe se percepe taxa pentru emisii poluante.
În acest mod, prin suspendarea aplicării dispozițiilor art. 4 alin 2 din legea nr. 9/2012, se revine la sistemul anterior, consacrat prin OUG nr. 50/2008, cu modificările ulterioare, aplicabile devenind astfel și dispozițiile CEJ din cauzele T. și N. împotriva României.
Astfel, Curtea va avea în vedere că în mod corect prima instanță, prin raportare la cauza C-402/09 T. contra Statului Român, a reținut că există o încălcare a dispozițiilor art. 110 TFUE, prin obligarea intimatei reclamante la plata taxei pentru emisii poluante, în condițiile în care pentru un autoturism nou, pentru care nu se achitase această taxă cu ocazia primei înmatriculări în România, taxa nu se percepe nici la redobândirea dreptului de proprietate ulterior.
Se reține astfel că în mod corect instanța de fond, prin raportare la jurisprudența CEJ, cauza Siemmenthal și cauza C./Enel, a decis că este necesară aplicarea directă a normelor comunitare, cu nesocotirea dispozițiilor intern contrare, dând astfel eficiență principiului preeminenței dreptului comunitar.
Astfel, Curtea își va însuși concluziile instanței de fond, în sensul că în speță devin incidente atât prevederile art. 110 TFUE cât și jurisprudența CJUE, conform căreia contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor și taxelor încasate de un stat membru cu încălcarea dreptului european (cauza 199/82-San Giorgio, cauza 62/93-BP Soupergaz, cauzele reunite 441/98 și 442/98-Michailidis).
De asemenea, potrivit jurisprudenței Curții, se reține că regulile privind rambursarea sumelor prelevate cu încălcarea dreptului unional sunt regulile naționale, care, însă, trebuie să respecte principiul echivalenței (pentru cererile de rambursare bazate pe încălcarea dreptului european nu pot fi instituite condiții mai puțin favorabile decât pentru cererile similare bazate pe încălcarea dreptului național) și principiul efectivității (regulile naționale nu trebuie să facă excesiv de dificilă sau practic imposibil exercițiul drepturilor conferite de dreptul european). Raportat la jurisprudența mai sus indicată, Curtea constată că dreptul fiscal român nu prevede vreun remediu special, care să asigure contribuabilului posibilitatea de a obține rambursarea taxelor și impozitelor încasate de autoritățile fiscale naționale cu încălcarea dreptului unional. În aceste condiții, singura posibilitate pe care o au contribuabilii este aceea ca, în temeiul art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedură fiscală, să solicite restituirea taxei încasate „prin aplicarea eronată a dispozițiilor legale”.
Actualul art. 110 din TFUE interzice discriminarea fiscală, directă sau indirectă, între produsele din comunitate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Esența acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară în Romania.
Față de toate aceste considerente, având în vedere și situația de fapt reținută în mod corect de instanța de fond, Curtea va constata că în speță este vorba despre o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie cumpărate din alte state membre ale Uniunii Europene și cele de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură, de pe piața națională, ceea ce conduce la încălcarea principiului liberei circulații a mărfurilor (una dintre cele patru libertăți fundamentale pe baza cărora s-a construit Comunitatea Europeană, în prezent Uniunea Europeană).
P. urmare, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a constatat că actele administrative contestate, prin care s-a pretins plata taxei de către intimatul-reclamant sunt nelegale și se impune anularea acestora, fiind emise cu încălcarea dreptului european în materie, care se aplică prioritar față de dispozițiile legale interne contrare.
Văzând și dispozițiile art. 316 rap. la art. 274 C., Curtea va obliga în solidar recurentele, care au căzut în pretenții, la plata către intimatul- reclamant a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul recurs, în cuantum de 800 lei, reprezentând onorariu de avocat achitat cu chitanța nr. 10/28.05.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ambele recursuri formulate de recurentele-pârâte A. SECTORULUI 1 A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI P. DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ–DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 2027/15.04.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. M. și intimata-pârâtă I. P. MUNICIPIULUI BUCURESTI - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE SI INMATRICULARE A AUTOVEHICULELOR, ca nefondate.
Obligă recurentele, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 lei, către intimatul S. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 29.05.2014.
Președinte, A. P. | Judecător, R. I. C. | Judecător, A. J. |
Grefier, M. P. |
Red./tehn A.P./ 2 ex – 16.07.2014
Jud. fond: R. E. M. – Tribunalul București – Secția a IX a C.
| ← Litigiu privind domeniul public. Decizia nr. 8407/2014. Curtea... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2554/2014.... → |
|---|
