Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 2357/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2357/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-10-2014 în dosarul nr. 2266/3/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2357
Ședința publică de la 30 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. R.
Judecător D. C. V.
Judecător D. G. S.
Grefier M. D.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SLOBOZIA, împotriva sentinței civile nr. 2809F/22.10.2012, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant . M. B..
La apelul nominal făcut în ședința publică, sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită, iar prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reținând că în cauză s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea constată îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și reține cererea de recurs spre soluționare.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița la data de 13 iunie 2012, sub nr._, reclamanta S.C. „ANDISOL” S.R.L. MUNTENI B., în contradictoriu cu parata D.G.F.P. Ialomița - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SLOBOZIA, a solicitat obligarea acesteia la restituirea sumei de 13.683 lei, achitată cu titlu de taxă auto de poluare, actualizată cu rata inflației și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că pentru a înmatricula în circulație un autoutilitara marca DAF, tip FT95.430X380//95XF430, categoria autoutilitară N3, norma de poluare R3, nr. de identificare XLRTE47XSOE581565, an fabricație 2002, înmatriculată anterior în Slovacia la data de 1 mai 2005, a fost obligată de autoritățile române să achite suma de 13.683 lei, conform O.P. nr. 35/28 iunie 2011.
Reclamanta consideră că perceperea acestei taxe este contrară normelor Comunității Europene, întrucât are un caracter discriminatoriu, aplicându-se numai pentru autoturismele second –hand achiziționate de pe piața europeană, nu și autoturismelor similare achiziționate de pe piața națională .
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea sa pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d Cod procedură fiscală, art.110 din T.F.U.E., art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, Decizia Î.C.C.J. a României nr.24/14.11.2011 . La termenul de judecată din data de 8 octombrie 2012, reclamanta face precizări cu privire la cadrul procesual, menționând că înțelege să se judece numai cu A.F.P. Slobozia, nu și cu D.G.F.P. Ialomița.
Deși legal citată, pârâta A.F.P. Slobozia nu a formulat întâmpinare sau alte probe în apărare .
Prin sentința civilă nr. 2809/22.10.2012, Tribunalul Ialomița a admis cererea reclamantei, a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 13.683 lei, contravaloare taxă poluare achitată necuvenit și dobânda legală calculată potrivit art.124 Cod procedură fiscală, începând cu data de 13 iunie 2012, a obligat pârâta către reclamantă și la plata sumei de 1.040 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei rezultă că la data de 3 iunie 2011 reclamanta a achiziționat o autoutilitară marca DAF, tip FT95.430X380/95XF430, categoria autoutilitară N3, norma de poluare R3, nr. de identificare XLRTE47XSOE581565, an fabricație 2002, înmatriculată anterior în Slovacia la data de 1 mai 2005, a fost obligată de autoritățile române să achite suma de 13.683 lei, conform O.P. nr. 35/28 iunie 2011, cu titlu de taxă poluare.
Potrivit O.U.G. nr. 50/2008, pentru instituirea taxei de poluare pentru vehicule, se datorează această taxă pentru cele din categoriile M(1) – M3 și N(1)-N (3), cel deținut de reclamantă fiind de categoria N3 și neîncadrându-se în excepțiile prevăzute de art. 3 alin. 2 și art. 9 alin. 1.
Art. 4 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008 prevede că obligația de plată intervine cu ocazia primei înmatriculări, fără ca textul să facă distincția între cele produse în România și cele în afara acesteia și nici între autoturismele noi și cele second – hand.
Pentru că O.U.G. nr. 50/2008 a intrat în vigoare la 1 iulie 2008 rezultă că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România nu și pentru cele aflate deja în circulație, înmatriculate în țară.
Potrivit art. 110 din Tratatul de Funcționare a Comunității Europene, niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Coroborând textele de lege cuprinse în dreptul intern și cele din dreptul comunitar în raport de Constituția României și Jurisprudența Curții Europene de Justiție, instanța constată că în cauza dedusă judecății sunt aplicabile dispozițiile dreptului comunitar, care are prioritate față de dreptul național.
Astfel, Constituția României, în art. 148, prevede urmare a aderării la Uniunea Europeană prevederile tratatelor constitutive precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare ( alin. 2) iar Parlamentul, Președintele, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinirea obligațiilor, din actul de aderare asumate prin Legea 157/2005 de ratificare a tratatului.
Prin decizia în cauza C./ENEL (1964), Curtea de Justiție Europeană a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior .
De asemenea, în cauza SIMMENTHAL (1976) Curtea de Justiție Europeană a statuat că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte procedură constituționale.
Din analiza dispozițiilor legale care au stabilit condițiile și modalitățile de percepere a taxei de poluare, tribunalul ajunge la concluzia că între norma de drept intern și cea comunitară, aplicabile în speță, există o stare de incompatibilitate .
Astfel, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr.50/2008, cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre U.E. nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru U.E., dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru ; cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România .
Ca urmare a adoptării O.U.G. nr.218/2008, intenția legiuitorului de a influența alegerea cumpărătorului a devenit și mai evidentă prin aceea că a fost înlăturată taxa de poluare pentru autoturismele noi, EURO 4, capacitate cilindrică mai mică de 2.000 cm3 care se înmatriculează pentru prima dată în România în perioada 15.12._09, astfel încât cumpărătorii sunt direcționați fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism second – hand deja înmatriculat în România .
Se protejează astfel producția internă, aspect care rezultă și din preambulul actelor normative emise în acest domeniu, din care reiese că Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt patru locuri de muncă în industria furnizoare .
Pe de altă parte, potrivit art.110 din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede că „Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.”.
Scopul general al art.110 din T.F.U.E. este acela de a asigura respectarea unuia dintre principiile de bază ale funcționării Comunității, respectiv principiul liberei circulații a mărfurilor, iar acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai mare produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Prin reglementările sale, O.U.G. nr.50/2008 este contrară art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un stat membru U.E., precum cel pentru care s-a calculat taxa de poluare în litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Ori, după aderarea României la U.E., acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale U.E., atât timp cât norma fiscală națională sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotărâre din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co – Frutta SRL c. Amministrazione delle finanze dello stato – în speță, taxa menită să descurajeze importul de banane în Italia) .
Asupra încălcării art.110 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferență de tratament s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C – 377/93, F.G. Roders BV ș.a. x. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen ( discriminare între vinurile din Luxembourg și vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia C. Italia ( bananele importate în Italia și fructele cultivate în Italia ).
De altfel, în mod concret, cu privire la faptul dacă prevederile O.U.G. nr.50/2008 încalca sau nu normele comunitare a avut a se pronunța Curtea de la Luxembourg în cauza C-402/09, cauza T. contra Statului R., cand pronunțand o hotarare preliminară a statuat prin hotararea din 7 aprilie 2011, pct.61, că instituirea taxei de poluare cu ocazia înmatriculării numai asupra autovehiculelor second – hand achiziționate dintr-un stat membru U.E. nu și a autovehiculelor similare achiziționate de pe piața națională se opune prevederilor art.110 TFUE, întrucat regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încat descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor autovehicule de ocazie avand aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
De altfel, prin decizia nr.24/17 decembrie 2011, Plenul Î.C.C.J. a hotărât că astfel de acțiuni sunt admisibile, iar această decizie, chiar dacă nu are caracter obligatoriu pentru că încă nu a fost publicată în Monitorul Oficial, constituie totuși un precedent judiciar de care trebuie să se țină seama .
Fiind vorba de restituirea unor sume de la buget, sancțiunea încasării necuvenite a acestor sume și repartizarea integrală a prejudiciului astfel suferit de reclamant o reprezintă acordarea dobânzii legale, calculată potrivit art.124 și următoarele Cod procedură fiscală, motiv pentru care suma totală va fi actualizată cu această dobândă legală la data plății efective .
Față de toate aceste considerente, tribunalul va admite ca întemeiată cererea formulată de reclamanta S.C. „ANDISOL” S.R.L. MUNTENI B., în contradictoriu cu parata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SLOBOZIA, urmând a obliga pârâta să restituie reclamantei suma de 13.683 lei, contravaloare taxă poluare achitată necuvenit și dobânda legală calculată potrivit art.124 Cod procedură fiscală, începând cu data de 13 iunie 2012 .
La cerere, potrivit art.274 Cod procedură civilă, va dispune obligarea pârâtei către reclamantă și la plata sumei de 1.040 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea căii de atac s-au arătat următoarele:
„„In cuprinsul actiunii, reclamanta face referire la obligativitatea respectarii tratatelor europene, insa dispozitiile O.U.G. nr.50/2008 sunt recunoscute de Uniunea Europeana, concludenta in acest sens fiind Comunicarea catre membrii transmisa de Comisia pentru Petitii din C. Parlamentului European, potrivit careia dispozitiile O.U.G. nr.117/2009 pentru aplicarea unor masuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, si care completeaza dispozitiile O.U.G.nr.50/2008, sunt conforme cu dreptul comunitar, iar motivele care au stat la baza procedurii de incalcare au incetat sa existe si cazul a fost inchis.
Mai mult decat atat, taxa de poluare este stabilita prin emiterea unei decizii, care reprezinta un act administrativ al organului fiscala unde isi are sediul fiscal contribuabilul, in speta reclamanta. In aceste conditii, incasarea taxei de poluare are la baza un act administrativ fiscal si nu un act normativ, ca in cazul taxei de prima inmatriculare, situatie in care este inutila referirea la Tratatele Europene, facuta atat de reclamant cat si de instanta de fond.
Daca s-ar pastra aceeasi doctrina cu privire la obligativitatea respectarii tratatelor Uniunii Europene si la celelalte acte administrative emise de organul fiscal, orice taxa sau impozit ar putea fi contestata in instanta si castigata, motivat fiind de faptul ca in tarile Uniunii Europene, nu sunt obligatorii.
Din Jurisprudenta Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene a rezultat ca tratatul nu este incalcat prin instituirea unei taxe de poluare in momentul primei inmatriculari a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal, taxa intra in regimul intern de impozitare, domeniul exercitat prerogativelor suverane ale statelor membre.
De asemenea, din H.G. Nr.686/2008 rezulta ca nivelul taxei este determinat de norma de poluare corelat cu vechimea, rulajul mediul anual si starea generala standard si reprezinta reflectia in plan fiscal a principiului poluatorul plateste, principiu unanim acceptat la nivelul Uniunii Europene.
Mai mult decat atat, instituirea taxei de poluare reprezinta optiunea legiuitorului national, iar organele fiscale sunt obligate sa respecte prevederile art.13 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala conform caruia: „interpretarea reglementarilor fiscale trebuie sa respecte vointa legiuitorului asa cum este exprimata in lege”.
In drept, dispozitiile art.299 si 304 pct.9 Cod Procedura Civila, si dispozitiile art.7 alin( 1) din Legea nr.554/2004.”
Recursul este nefondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel, Curtea apreciază că sentința recurată este legală și temeinică și își însușește considerentele acesteia.
Curtea reține că, așa cum a constatat și instanța de fond, art. 110 (fost art. 90) TFUE se opune instituirii unei taxe de poluare precum cea reglementată de OUG nr. 50/2008 cu modificările ulterioare, opinie ce a fost confirmată de jurisprudența CJUE, prin hotărârile pronunțate în cauzele T. (hotărârea din 07.04.2011 în cauza C-402/09) și N. (hotărârea din 07.07.2011 în cauza C-263/10). Prin urmare, conform unei jurisprudențe constante a CJUE, contribuabilii au dreptul la restituirea taxei prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului comunitar și, corelativ, statul are obligația de a o restitui.
Totodată, Curtea reține că ICCJ, soluționând recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiul de conducere al Curții de Apel Iași și Colegiul de conducere al Curții de Apel Cluj, prin decizia nr. 24/14.11.2011 (obligatorie potrivit art. 330/7 alin. 4 c.p.c.) a stabilit că procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205 - 218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod.
Față de considerentele mai sus expuse și văzând dispozițiile art. 312 alin. 1 c.p.c. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SLOBOZIA, împotriva sentinței civile nr. 2809F/22.10.2012, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant . M. B., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 30 Mai 2013.
Președinte, I. R. | Judecător, D. C. V. | Judecător, D. G. S. |
Grefier, M. D. |
Red. DV/Tehnored MD/2 ex.
Tribunalul Ialomița/Jud. B. A.
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Pretentii. Decizia nr. 8280/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
