Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 2085/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2085/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-06-2014 în dosarul nr. 1890/2/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2085
Ședința publică de la 30 Iunie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: S. O.
GREFIER: F. V. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei privind acțiunea formulată de reclamantul P. G. în contradictoriu cu pârâții A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, C. C. PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR și C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, având ca obiect „Obligare emitere act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, răspunde reclamantul, prin avocat C. – D. A. M., cu împuternicire avocațială la dosar lipsind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea acordă cuvântul pe excepția necompetenței materiale a instanței prin raportare la prevederile art 35 din Legea 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
Reclamanta, prin avocat, învederează că în opinia sa Curtea de Apel București este competentă pentru soluționarea cauzei, raportat la prevederile art. 96 alin 1 Cod de procedură civilă, art. 1, 2 și 8 din Legea nr. 554/2004, obiectul cererii de chemare în judecată fiind refuzul nejustificat al pârâtelor și obligarea acestora la emiterea unui act administrativ.
La interpelarea instanței arată că deși Legea nr. 2/2013 instituie o competență specială pentru soluționarea acestor litigii, în opinia sa Curtea de Apel București este competentă. Solicită respingerea excepției.
Curtea declară dezbaterile închis și reține cauza în pronunțare pe excepția de necompetență materială a instanței.
CURTEA,
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal la data de 21.03.2014 reclamantul P. G. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, C. C. PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR și C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, ca prin sentința ce o va pronunța să dispună:
1.obligarea paratelor la soluționarea Dosarului nr. 45.525/CC, in sensul
emiterii deciziei de compensare a imobilului cu bunuri oferite in echivalent sau
compensare prin puncte, pentru imobilul teren in suprafața de 304,50 m.p., situat in
București, sector 6, ..35;
2.obligarea paratelor la plata daunelor cominatorii in suma de 100 lei pe
fiecare zi de întârziere pana la soluționarea dosarului si emiterea deciziei de
compensare;
3.obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata ocazionate.
În motivarea cererii a arătat că este unicul moștenitor al tatălui său, P. G., decedat la data de 17.07.2005, conform certificatului de moștenitor nr.106/07.12.2005 eliberat in dosarul nr. 113/2005 de BNP M. P. si Asociații.
Prin Notificarea nr.6752/26.11.2001 inregistrata la Primăria Municipiului București, in baza Legii nr.10/2001, tatal său a solicitat restituirea in natura sau masuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul teren in suprafața de 304,50 m.p., situat in București, sector 6, ..35.
Autorul său a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilul descris mai sus prin Actul de vanzare-cumparare transcris sub nr.317/21.07.1954, autentificat prin procesul-verbal nr.2593/15.07.1954 la notariatul de Stat al Capitalei R.P.R. -Raionul Gh.G. -D., București.
In mod abuziv, imobilul a fost naționalizat, trecând in proprietatea statului făra titlu.
Prin adresa nr._/24.09.2001, Primăria Sector 6 București - Serviciul Public pentru Finanțe Publice Locale a certificat, in baza verificării actelor depuse si a dosarului de impunere, ca autorul meu a figurat in evidenta cu teren in suprafața de 304,50 m.p., situat in București, sector 6, ..35, in baza Actului de vanzare-cumparare nr.317/21.07.1954.
Prin Dispoziția nr._/29.05.2008 emisa de Primăria Municipiului Bucuresti-prin Primarul General, in Dosarul nr._ intocmit in baza Notificării nr.6752/26.11.2001, a fost soluționata cererea persoanei indreptatite, P. G., decedat ulterior depunerii notificării, in favoarea sa moștenitor, P. G..
Astfel, prin Dispoziția nr._/29.05.2008 emisa de Primăria Municipiului Bucuresti-prin Primarul General s-au acordat masuri reparatorii prin echivalent pentru terenul in suprafața de 304,50 m.p., situat in București, sector 6, ..35, teren afectat in totalitate de elemente de sistematizare care au făcut imposibila restituirea in natura.
Având in vedere ca cererea de restituire a imobilului in natura sau prin masuri reparatorii prin echivalent a fost soluționata după 7 ani de la înregistrarea notificării si, in continuare, emitentul Dispoziției nr._/29.05.2008 nu inainta documentația necesara in vederea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, am adresat un memoriu către Instituția Prefectului Municipiului București, înregistrat sub nr._/27.08.2009.
Prin adresa nr. DG/_/SP1/17.09.2009, Instituția Prefectului Municipiului București a comunicat ca dupa verificarea dosarului primit de la Primăria Municipiului București nu au fost reținute elemente de nelegalitate si, ca atare. Dispoziția nr._/29.05.2008 emisa de Primăria Municipiului Bucuresti-prin Primarul General, insotita de întreaga documentație depusa, in original, au fost inaintate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit dispozițiilor legale.
Au mai trecut alti 4 ani, in care paratele nu si-au îndeplinit obligațiile in vederea emiterii deciziei reprezantand titlul de despăgubire.
La data de 17.02.2014 a reluat demersurile cu parata A. Naționala Pentru Restituirea Proprietăților, solicitând prin notificarea înregistrata sub nr.9492/17.02.2014 sa-mi comunice stadiul dosarului si demersurile efectuate in dosar pana la data notificării.
Aceeași solicitare a transmis-o prin e-mail la adresa_, având in vedere ca primeam, de fiecare data, răspunsul „dosarul este in lucru".
P. la data formulării cererii de chemare in judecata nu a primit niciun răspuns la notificarea înregistrata sub nr. 9492/17.02.2014 si nici la solicitarea in format electronic.
In drept, la data formulării prezentei acțiuni, dosarul nr. 45.525/CC se afla in evidentele A.N.R.P., nesolutionat, in vederea emiterii deciziei de compensare a imobilului cu bunuri oferite in echivalent sau compensare prin puncte.
A întreprins demersuri in vederea urgentării emiterii dispoziției de restituire in echivalent a imobilului prin emiterea titlului de despăgubire, atat potrivit Legii nr. 247/2005, modificata si completata, cat si dupa . Legii nr.165/2013 modificata si completata, insa nu a primit niciun răspuns, fiind astfel in prezenta unui refuz de soluționare a cererii, in sensul art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare.
In conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 554/2004, modificata si completata, prin refuzul nejustificat de a soluționa o cerere se intelege exprimarea explicita, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Definiția excesului de putere este data de art. 2 al.l lit. n din Legea nr. 554/2004, modificata si completata, si consta in exercitarea dreptului de apreciere, aparținând autorităților publice, prin incalcarea limitelor competentei prevăzute de lege sau prin incalcarea drepturilor si libertăților fundamentale ale cetățenilor, prevăzute de Constituție sau de lege.
Interesul legitim privat este definit ca posibilitatea de a pretinde o anumita conduita, in considerarea realizării unui drept subiectiv viitor si previzibil, prefigurat, potrivit dispozițiilor art. 2 al.l lit. p din Legea nr. 554/2004, modificata si completata.
Desi legea nu impunea un termen de soluționare a cererilor si de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire si s-a stabilit o modalitate aleatorie de selectare a dosarelor aferente dispozițiilor de restituire, cu toate acestea soluționarea lor trebuia realizata . timp rezonabil, calculat de la data sesizării autorității publice competente, in cadrul procedurii administrative preliminare.
Neefectuarea operațiunilor juridice necesare emiterii titlului de despăgubire . 4 ani de la data inresistrarii dosarului poate fi apreciata ca reprezentând o incalcare a dreptului la soluționarea cererii ., astfel cum acesta este prevăzut de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului
Prin urmare, prin nesolutionarea . a cererii mele privind emiterea titlului de despăgubire, autoritatea administrativa i-au fost incalcate drepturile ocrotite prin art. 6 din C.E.D.O., precum si dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenție.
In afara argumentului decurgând din art 6 al Convenției, prin neindeplinirea obligației de a emite titlul de despăgubire, autoritățile parate au adus o evidenta atingere a noțiunii de bun si a obligației statului de a proteja bunurile, valorile patrimoniale ale persoanelor, obligație asumata de România prin Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
In jurisprudenta constanta a Curții Europene a Drepturilor Omului se constata ca prin Convenție se apară drepturi concrete si efective, iar orice ingerința in drepturile consacrate de aceasta trebuie sa corespunda menținerii unui just echilibru intre cerințele interesului general al comunității si imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului Acest echilibru ce trebuie protejat ar fi distrus daca individul ar suporta o sarcina speciala si exorbitanta.
Întotdeauna, durata rezonabila a unei proceduri se apreciază in funcție de circumstanțele cauzei, asa cum a reținut in jurisprudenta sa Curtea Europeana a Drepturilor Omului, luând in considerare criteriile consacrate de jurisprudenta, in special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului si cel al autorităților competente, precum si miza litigiului pentru persoana interesata»
Apreciază că litigiul dintre reclamant si autoritățile parate nu prezintă o complexitate deosebita, iar nesolutionarea cererii sale este de natura a-i crea o vătămare . de lege. Apreciază că împrejurarea ca legea speciala nu prevedea un termen pentru rezolvarea cererilor nu putea sa încurajeze autoritatea competenta, in tergiversarea cererilor formulate in temeiul Legii nr. 247/2005.
Aceste considerente sunt in acord si cu cele reținute de Curtea Constituționala prin Decizia nr. 724 din 1 iunie 2010, conform cărora „prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor si a libertăților fundamentale fac parte din ordinea juridica interna a statelor semnatare, acest aspect implicând obligația pentru judecătorul național de a asigura efectul deplin al normelor acesteia, asigurandu-le preeminenta fata de orice alta prevedere contrara din legislația naționala."
Soluționarea cauzelor in mod imparțial, echitabil si . constituie si element al dreptului la o buna administrație, drept fundamental al cetățeanului Uniunii Europene consacrat in art 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene si care reprezintă un reper in orientarea conduitei administrative a autorităților publice ale statelor membre.
Complexitatea etapelor procedurale reglementate de lege poate constitui un criteriu de apreciere a respectării termenului rezonabil, dar nu poate fi invocata pentru justificarea unei conduite arbitrare ori a pasivității autorității publice.
Dupa declanșarea procedurii administrative, numai autorității competente potrivit Legii nr. 247/2005 ii revenea obligația de a depune toate diligentele necesare in vederea soluționării cererii de despăgubire ..
Parcurgerea procedurii administrative instituite prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005 poate echivala cu o modalitate de punere in executare a drepturilor de proprietate recunoscute.
Raportat la jurisprudenta Curții Europene a Drepturilor Omului, intemeiata pe dispozițiile art. 6 din C.E.D.O., având in vedere faptul ca am parcurs procedura administrativa in vederea obținerii masurilor reparatorii prin echivalent, autorităților administrative parate le revenea obligația de a emite . decizia reprezentând titlul de despăgubire in favoarea reclamantului.
Or, intrucat dosarul de despăgubire a fost transmis Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor inca din cursul anului 2008, paratele nu si-au îndeplinit obligațiile ce le reveneau potrivit legii, astfel ca doar din cauza culpei lor reclamantul nu se poate bucura de bunul a cărui ocrotire ar trebui sa existe, iar nerespectarea termenelor de soluționare a cererilor nu trebuie sa producă prejudicii in patrimoniul subsemnatului, pentru care despăgubirea integrala semnifica doar acordarea unei sume reale echivalente.
De asemenea, prin nesolutionarea . a cererii privind titlul de despăgubire, autoritatea administrativa in cauza, C. Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor, a incalcat flagrant dreptul la respectarea bunurilor mele, iar in considerarea art. 6 din C.E.D.O., precum si a dispozițiilor art 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale, autoritatea administrativa abilitata sa statueze si sa concretizeze dreptul meu subiectiv avea obligația legala de a gasi toate mijloacele necesare soluționării cererilor.
In virtutea principiului subsidiaritatii in materia protecției internaționale a drepturilor omului, instanța de judecata are prerogativa sa prevină incalcarea drepturilor de care subsemnatul ma prevalez si sa nu expuna România la o noua condamnare previzibila in fata jurisdicției internaționale in materia Drepturilor Omului.
Justificarea constanta a autorităților prin invocarea caracterului aleatoriu al soluționării dosarelor nu poate fi privita ca întemeiata, necesara, legala si proporționala cu scopul urmărit.
Desi decizia autorității administrative de opțiune pentru caracterul aleatoriu al selectării dosarelor in vederea soluționării acestora ar fi putut sa fíe justificata de un scop legitim, metodele si mijloacele de soluționare prin introducerea doar a acestui element aleatoriu nu sunt adecvate si necesare.
Odată ce titularul notificării a fost înștiințat cu privire la transmiterea dosarului entității prevăzute de lege in vederea demarării procedurilor administrative de stabilire a despăgubirilor, i s-a creat acestuia convingerea si speranța legitima ca cererea sa va fi soluționata . si previzibil.
A condiționa soluționarea dosarelor exclusiv de elementul aleatoriu introdus de comisie, care implica imposibilitatea definirii cel puțin a unui criteriu obiectiv de previzibilitate a soluționării cererii, nu putea constitui o justificare pertinenta care sa poată fi opusa astfel cu succes subsemnatului ca temei pentru nesolutionarea cererii având ca obiect stabilirea si concretizarea in final a dreptului la despăgubire, la care ma consider îndreptățit potrivit legii.
Reclamantul apreciază că a fost vătămat . său prin nesolutionarea in termen a cererii si i-a fost incalcat un interes legitim privat, posibilitatea de a pretinde o anumita conduita, in considerarea realizării unui drept subiectiv viitor si previzibil, prefigurat si in condițiile art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 modificata si completata.
Soluționarea cererilor de acordare a despăgubirilor rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001, in condițiile in care Legea nr. 247/2005 nu prevedea nici un termen, era necesar a se efectua ..
O asemenea concluzie se impune prin raportare la practica constanta a Curții Europene a Drepturilor Omului privitoare la acordarea despăgubirilor in ipoteza unei privări de proprietate, aceasta trebuind a fi realizata in asa maniera incat sa nu conducă la crearea unui alt prejudiciu sau, mai precis, la mărirea celui inițial.
Asa fiind, dispoziția legala naționala prin care s-a instituit un sistem aleatoriu de selectare a dosarelor era de natura a atrage consecința creării unui nou prejudiciu provenit din neemiterea prompta a deciziei administrative prin care se recunoaște existenta încălcării dreptului de proprietate al persoanei îndreptățite, iar aceasta situație reprezintă in mod evident o încălcare a dispozițiilor art 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene Pentru Apărarea Drepturilor Omului si Libertăților Fundamentale.
România a fost condamnata frecvent la Curtea Europeana a Drepturilor Omului pentru incalcarea dreptului la proprietate privata, aiungandu-se la pronunțarea unei hotărâri pilot in materie impotriva statului roman, respectiv cauza A. contra României, care condamna ineficienta legislației naționale, generata de lipsa de celeritate si de predictibilitate a procedurii in materia restituirii imobilelor preluate abuziv, mai ales cu privire la acordarea masurilor reparatorii in situația in care bunurile amintite nu mai pot fi restituite in natura.
Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in România modifica radical legislația in domeniul restituirii imobilelor preluate abuziv.
Daca pana la . Legii nr. 165/2013 modalitatea de acordare a despăgubirilor bănești persoanelor indreptatite, in situația in care nu se putea realiza o restitutio in integrum, era reglementata de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, in prezent Legea nr. 165/2013 introduce o noua modalitate de acordare a masurilor compensatorii persoanelor indreptatite, sub forma echivalării valorii imobilului preluat abuziv, cu un număr de puncte (art. 16 ).
In scopul desfășurării acestei proceduri, atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sunt preluate de nou înființata „C. Naționala pentru Compensarea Imobilelor".
C. Naționala pentru Compensarea Imobilelor, potrivit dispozițiilor art 17 al.l Ut a si Ut b din Legea nr. 165/2013, are ca principala atribuție emiterea de decizii in sensul validării sau invalidării dispozițiilor emise de entitățile notificate prin care s-a propus acordarea de masuri reparatorii si respectiv, in sensul compensării valorii imobilelor (prin puncte).
Totodată, dispozițiile art. 34 din Legea nr. 165/2013 stabilesc si anumite termene de soluționare a dosarelor de despăgubire, atat pentru dosarele deja înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, cat si pentru transmiterea dosarelor de despăgubire către Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor
Legea nr. 165/2013 acoperă lipsa unor termene in legislația anterioara, insa in ceea ce privește durata acestora, noua reglementare duce la tergiversarea pe cat de mult este posibil a finalizării procedurii de acordare a masurilor reparatorii si, astfel, nu răspunde cerințelor enunțate in cauza A. contra României.
Durata procedurii instituite de Legea nr. 165/2013 este, in continuare, caracterizata de o vădita lipsa a celerității, lipsind practic persoanele interesate de posibilitatea soluționării dosarelor de despăgubire ..
Astfel, din aceasta perspectiva, noua reglementare contravine celor dispuse in hotărârea pilot pronunțata in cauza A. contra României, hotărâre in care CEDO atrăgea atenția asupra lipsei de celeritate a masurilor in vigoare la acea vreme.
Prin termenele instituite, care sunt reglementate in favoarea organismelor abilitate si in defavoarea justițiabililor, persoanele îndreptățite sunt lipsite de posibilitatea de a-si soluționa dosarele de despăgubire prin intervenția instanței de judecata.
Este de notorietate faptul ca, in lumina reglementarii oferite de Legea nr. 247/2005, in situația refuzului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sau al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților de a întocmi rapoartele de evaluare, de a emite titlul de despăgubire, titlul de plata sau titlul de conversie după caz, un număr covârșitor de justițiabili au sesizat instanțele de contencios administrativ in vederea obligării instituțiilor la emiterea actelor respective sau la efectuarea operațiunilor administrative prevăzute de lege.
Reglementarea prezenta prin Legea nr. 165/2013 nu contravine doar raționamentului Curții, ci eludează si conținutul articolului 6 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale, care garantează liberul acces la justiție.
Amânarea acordării masurilor reparatorii echivalează, de fapt, cu o precipitare a lipsei unei juste reparații pentru pierderea dreptului de proprietate, ceea ce conduce la crearea unui prejudiciu incomparabil mai mare decât cel inițial, născut din intervalul îndelungat de timp in care persoana îndreptățită a fost lipsita de exercițiul dreptului garantat (sau de o compensare echitabila).
In aceste condiții, noua reglementare încalcă dreptul la proprietate privata, drept garantat de prevederile articolului 1 din Protocolul nr.l la Convenție, precum si prevederile art. 14 din Convenție, text legal care interzice discriminarea.
Pentru toate aceste considerente, apreciază ca si sub noua reglementare data de Legea nr. 165/2013 este nu numai admisibila, ci si întemeiată cererea de chemare in judecata pentru obligarea paratelor la soluționarea Dosarului nr. 45.525/CC, in sensul emiterii deciziei de compensare a imobilului cu bunuri oferite in echivalent sau compensare prin puncte, fiind in prezenta unui refuz nejustificat de soluționare a cererii, in sensul art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 554/2004. cu modificările si completările ulterioare.
Potrivit dispozițiilor art.l al.l din Legea nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare, orice persoana care se considera vătămata . sau ori ., de către o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata. Interesul legitim poate fi atat privat, cat si public.
Persoana vătămata . de lege sau . printr-un act administrativ unilateral, nemulțumita de răspunsul primit la plângerea prealabila sau care nu a primit niciun răspuns in termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competenta, pentru a solicita anularea in tot sau in parte a actului, repararea pagubei cauzate si, eventual, reparații pentru daune morale.
De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ si cel care se considera vătămat . interes legitim al sau prin nesoluționarea in termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum si prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim ( art8 al.1 din Legea nr. 554/2004 modificata si completata ).
F. de cele de mai sus, a solicitat instanței sa admită cererea de chemare in judecata astfel cum a fost formulata si sa dispună obligarea paratelor la soluționarea Dosarului nr. 45.525/CC, in sensul emiterii deciziei de compensare a imobilului cu bunuri oferite in echivalent sau compensare prin puncte, precum si obligarea paratelor la plata daunelor cominatorii in suma de 100 lei pe fiecare zi de întârziere pana la soluționarea dosarului si emiterea deciziei de compensare.
In drept, și-a întemeiat cererea pe disp. art.30 al.l C.pr.civ., art. 2 alin. 1 lit. i, lit. n si lit. p din Legea nr. 554/2004 modificata si completata, art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 modificata si completata, art. 17 al.l lit. a si lit.b din Legea nr. 165/2013, art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale.
Pârâtele C. Națională pentru Compensarea Imobilelor și A. Națională pentru Restituirea au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția prematurității cererii și excepția lipsei calității procesuale pasive, iar in subsidiar au solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
La termenul de judecată din data de 30.06.2014 instanța a invocat din oficiu excepția de necompetență materială a instanței.
Analizând cu prioritate excepția de necompetență materială a instanței curtea reține că aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă ca atare cu consecința declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Reclamantul a învestit instanța cu o cerere de chemare în judecată prin care a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâții să se dispună obligarea paratelor la soluționarea Dosarului nr. 45.525/CC, in sensul emiterii deciziei de compensare a imobilului cu bunuri oferite in echivalent sau compensare prin puncte, pentru imobilul teren in suprafața de 304,50 m.p., situat în București, sector 6, ..35, obligarea paratelor la plata daunelor cominatorii in suma de 100 lei pe fiecare zi de întârziere pana la soluționarea dosarului si emiterea deciziei de compensare ,precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Potrivit 34 din Legea 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România:
(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.
(2) Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.
(3) Numărul dosarelor prevăzute la alin. (1) și data înregistrării dosarelor prevăzute la alin. (2) se publică pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și se comunică, la cerere, persoanelor îndreptățite.
Potrivit 35 din Legea 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România:
(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.
(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi.
(4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului.
(5) Cererile sau acțiunile în justiție formulate în temeiul alin. (1) și (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru.
În esență ,prin cererea de chemare în judecată reclamantul a învederat faptul că pârâtele nu și-au îndeplinit obligația legală de a emite decizia de compensare a imobilelor cu bunuri oferite în echivalent sau compensare prin puncte în condițiile art 33 și 34 din Legea 165/2013.
Raportând prevederile legale menționate anterior la situația de fapt din prezenta cauză curtea reține că cererea de chemare în judecată a reclamantului intră sub incidența prevederilor art 35 alin 2 din Legea 165/2013 potrivit cărora în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.
Susținerea reclamantului potrivit căreia competența materială de soluționare a cauzei revine Curții de Apel București întrucât a înțeles să conteste un act administrativ asimilat în accepțiunea art 2 alin 2 din Legea 554/2004 care emană de la o autoritate publică centrală este lipsită de relevanță juridică întrucât potrivit art 5 alin 2 din nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.
Or, potrivit art 35 alin 2 din Legea 165/2013 în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.
Pentru aceste motive curtea va admite excepția de necompetență materială a instanței și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, Secția Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de necompetență materială a instanței.
Declină competența de soluționare a cauzei privind acțiunea formulată de reclamantul P. G., cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat "Chineata-Dinita A.-M.":București, .-110, .,., sector 6 în contradictoriu cu pârâții A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, C. C. PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR și C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, cu sediul în sector 1, București, Calea Floreasca, nr. 202, în favoarea Tribunalului București, secția civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.06.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
S. O. F. V. M.
| ← Litigiu privind regimul străinilor. Sentința nr. 2010/2014.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
