Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 9324/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Decizia nr. 9324/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-12-2014 în dosarul nr. 27962/3/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ NR.9324

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 12.12.2014

CURTEA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: V. D.

JUDECĂTOR: U. D.

JUDECĂTOR: B. V.

GREFIER: B. C.

Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenta reclamantă G. O., împotriva sentinței civile nr. 3959/27.05.2014, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu intimata pârâtă U. S. HARET BUCUREȘTI și intimatul chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE.

La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei, a răspuns recurenta reclamantă, reprezentată de avocat B. Giia, care depune împuternicire avocațială de reprezentare la dosar, lipsind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:

La interpelarea instanței, reprezentata recurentei reclamante, învederează faptul că nu mai are alte cereri prealabile de formulat.

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.

Având cuvântul, reprezentata recurentei reclamante, solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat și pentru motivele detaliate pe larg în cuprinsul cererii și admiterea cererii de chemare în garanție. Fără cheltuieli de judecată.

Curtea, constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare pe fondul cererii de recurs.

CURTEA

Prin cererea înregistrată la data de 13.08.2013 pe rolul Tribunalului București - Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal sub numărul_ reclamanta G. O. a chemat în judecată pârâta U. S. HARET BUCUREȘTI, solicitând obligarea acesteia la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă.

În motivarea cererii, reclamanta arată că a urmat cursurile Facultății de Sociologie - Psihologie din cadrul Universității S. Haret, forma de învățământ ID, durata studii 3 ani - specializarea Psihologie și a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009, fiindu-i eliberată în acest sens adeverința nr.2526/21.08.2012.

Reclamanta a fost admisă să susțină examenul de licență în sesiunea iulie 2009, examen pe care l-a promovat, astfel că U. S. Haret a recunoscut titlul de licențiat, potrivit adeverinței de studiu eliberate, însă ulterior pârâta a refuzat să își îndeplinească obligațiile legale în sensul eliberării diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, invocând proceduri și vicii administrative la nivelul Ministerului Educației Naționale.

În drept, au fost invocate dispozițiile din Legea nr.554/2004.

Pârâta U. S. Haret a depus la data de 13.02.2014 întâmpinare, arătând că și-a îndeplinit obligațiile legale de a emite adeverință de studiu pentru reclamantă și a făcut demersuri către MECTS în vederea comunicării necesarului de materiale tipizate pentru actele de studiu destinate absolvenților pentru anul 2009 spre a putea comanda la societatea de tipărire S.C. Romdidac S.A. aceste formulare, în scopul livrării lor.

În prezent pârâta este în imposibilitatea obiectivă de a obține în totalitate tipărirea formularelor tipizate constând în actele de studiu solicitate de reclamanți, datorită refuzului de îndeplinire a obligațiilor legale de către MECTS.

Odată cu întâmpinarea, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale (fostul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului) solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța acesta să fie obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamantă precum și la plata tuturor sumelor solicitate pârâtei cu orice titlu, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, pârâta a menționat că specializarea urmată de reclamantă la forma de învățământ a fost confirmată de MECTS prin emiterea formularelor cu sigla acestui minister până în anul 2009, dată la care a refuzat eliberarea formularelor pentru acest an.

Pârâta a menționat că nu este în culpă în ce privește emiterea diplomei de licență, culpa aparținând chematului în garanție care refuză să aprobe necesarul de materiale tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților pentru anul universitar 2008/2009. Poziția de refuz din partea MECTS vine în totală contradicție cu conduita abordată până în anul 2009 când absolvenții aflați în aceeași situație cu reclamanta (care au absolvit anterior acestui an) sunt beneficiarii eliberării formularelor de diplome.

Prin întâmpinarea la cererea de chemare în garanție depusă la 09.04.2014, M. Educației Naționale (fost M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului) a solicitat respingerea acesteia.

S-a susținut în esență că reclamanta a absolvit o facultate la forma de învățământ la distanță sau frecvență redusă care nu se regăsește în lista celor acreditate/autorizate provizoriu, listă actualizată anual prin hotărâre de guvern.

S-a mai arătat că U. S. Haret nu a depus vreo dovadă din care să reiasă că a solicitat acreditarea pentru învățământul ID/FR și nici că s-a supus unei evaluări conform OUG nr. 75/2005 și HG nr. 1011/2011.

S-a susținut că, potrivit prevederilor Ordinului 2284/2007, răspunderea pentru modul cum s-au gestionat, completat și eliberat actele de studii revine exclusiv Universității S. Haret, concluzionându-se că reclamanta a urmat studiile unei forme de învățământ ai cărei studenți nu au fost avuți în vedere în cuprinsul cifrei de școlarizare pentru care s-au eliberat amintitele tipizate.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile C.pr.civ., Legea nr. 84/1995, Legea nr.443/2002, Legea nr. 88/1993, HG 1011/2001, HG 536/2011, Legea nr.288/2004, OUG nr.75/2005, HG 1418/2006, OMECT nr. 2284/2007, HG 676/2006, HG 635/2008, HG 1175/2006 și HG 749/2009.

Prin sentinta civila nr. 3959/27.05.2014, Tribunalul Bucuresti a respins cerereaca neintemeiata si a respins cererea de chemare in garantie ca ramasa fara obiect.

In motivare, prima instanta a aratat ca reclamanta a urmat și absolvit cursurile Facultății de Sociologie-Psihologie, număr de credite (ECTS) 180, forma de învățământ FR, durata studii 3 ani - specializarea Psihologie, promoția 2009, după promovarea examenului de licență în sesiunea iulie 2009, fiindu-i eliberată adeverința de la fila 8 dosar.

Deși, conform susținerilor reclamantei, a solicitat eliberarea diplomei de licență, unitatea de învățământ nu a dat curs cererii sale, comunicându-i că nu poate proceda astfel, întrucât nu are la dispoziție suficiente tipizate, în condițiile în care M. Educației Cercetării, Tineretului și Sportului nu și-a dat avizul pentru punerea la dispoziție a acestora, cu justificarea că pentru formele de învățământ fără frecvență și frecvență redusă facultatea nu a avut programe de studii acreditate ori autorizate provizoriu, conform dispozițiilor legale.

Prin cererea cu care reclamanta a învestit instanța de judecată se urmărește, în principal, obținerea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, ca urmare a absolvirii studiilor organizate de Universitate la facultatea menționată.

Prin întâmpinare, pârâta U. S. Haret a justificat refuzul eliberării diplomei de licență prin aceea că nu i-a fost pus la dispoziție de către M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului necesarul de materiale tipizate pentru actele de studiu destinate absolvenților pentru anul 2009, deși organizarea formei de învățământ în specializarea urmată de reclamant este conformă cu dispozițiile legale cuprinse în Legea nr. 84/1995 și în Ordinul nr. 3404/2006 emis de M. Educației.

De asemenea, prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul M. Educației Naționale (fostul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului) a susținut că reclamanta a absolvit o facultate la forma de învățământ la distanță sau frecvență redusă care nu se regăsește în lista celor acreditate/autorizate provizoriu, listă actualizată anual prin hotărâre de guvern.

În analiza îndreptățirii reclamantei la emiterea diplomei sale de licență, tribunalul pleacă de la prevederile art. 5 alin. 1 din Ordinul nr. 2284/2007 care dispune în sensul că „instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, denumite în continuare instituții, pot gestiona, completa sau elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii".

Astfel, U. „S. Haret” nu poate fi obligată decât la eliberarea unui act de studii prin care poate atesta parcurgerea de către persoana titulară a unei forme de învățământ pe care instituția de învățământ avea dreptul de a o organiza, respectiv pentru care avea acreditare sau autorizare provizorie.

În acest sens, Tribunalul reține că această universitate a fost înființată prin Legea nr. 443/2002.

Pentru forma de învățământ frecvență redusă, la data înmatriculării reclamantei, această unitate nu avea o acreditare specială. În esență, U. apreciază că este îndreptățită să elibereze diplome pentru persoane care i-au urmat cursurile în forma frecvență redusă, pentru simplul motiv că instituția deja avea o acreditare pentru această specializare, în forma de învățământ la zi.

Tribunalul nu poate îmbrățișa acest punct de vedere, el fiind într-o flagrantă și vădită discordanță cu legislația în vigoare referitoare la procesul de acreditare a formelor de învățământ, precum și cu spiritul în care trebuie să fie interpretată legislația care reglementează asigurarea calității educației.

Astfel, prin raportare la legislația în vigoare la momentul la care reclamanta a început studiile la această unitate de învățământ, se remarcă faptul că potrivit art. 60 din Legea nr. 84/1995 republicată și modificată: „Activitatea didactică se poate organiza in următoarele forme: de zi, seral, cu frecventa redusa si la distanta. Formele de învățământ seral, cu frecventa redusă si la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi”.

Prin H.G. nr. 1011/2001 s-a reglementat organizarea și funcționarea învățământului frecvență redusă și a învățământului la distanță în instituțiile de învățământ superior. Conform art. 3 din acest act normativ: „Sunt abilitate sa organizeze învățământ frecvență redusă și învățământ la distanță instituțiile de învățământ superior acreditate, în specializările universitare autorizate provizoriu sau acreditate conform Legii nr. 88/1993 privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor, republicată”.

Din cuprinsul capitolului IV al acestei hotărâri de Guvern reiese cu claritate faptul că programele de învățământ frecvență redusă sunt supuse ele însele procedurii de evaluare academică, conform Legii nr. 88/1993 republicată.

Norma prevăzută la art. 60 alin 1 din Legea învățământului în vigoare la data la care reclamanta a început studiile nu poate fi interpretată în sensul dorit de Universitate, respectiv în sensul că, odată dobândită acreditarea pentru forma de învățământ la zi, automat, instituția putea, pentru aceeași specializare, să organizeze și forma de învățământ frecvență redusă.

Nicio prevedere legală anterior menționată nu poate duce la concluzia unei acreditări ope legis a universității în cauză, pentru alte forme de învățământ pentru care nu a urmat procedura de evaluare academică.

În opinia tribunalului, articolul 60 alin. 1 din Legea nr. 84/1995 poate fi interpretat în sensul că oferă o vocație, o posibilitate, pentru universitățile acreditate pentru o specializare, la zi, de a organiza în cadrul facultăților forme de învățământ frecvență redusă, la seral ori cu frecventă redusă. Ceea ce legiuitorul a dorit să exprime în acest text legal este faptul că nu ar putea fi conceput ca o instituție care nu are acreditare sau autorizare provizorie pentru o formă de învățământ la zi să poată organiza, pentru aceeași specializare, învățământ FR sau ID.

Sub nicio formă această dispoziție legală nu ar putea fi interpretată în sensul înlăturării unui întreg proces de evaluare academică, astfel cum este el prevăzut de art. 3 din H.G. nr. 1011/2001 raportat la dispozițiile Legii nr. 88/1993 și de O.U.G. nr. 75/2005.

În argumentarea acestui punct de vedere, tribunalul mai are în vedere și dispozițiile art. 29 alin. 1 din O.U.G. nr. 75/2005 privind asigurarea calității în educație, în conformitate cu care „orice persoană juridică, publică sau privată, interesată în furnizarea de educație se supune procesului de evaluare și acreditare, în condițiile legii” și ale art. 29 alin. 3 din același act potrivit cărora „în învățământul superior evaluarea și acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă”.

Coroborând dispozițiile art. 3, art. 17 din H.G. nr. 1011/2011, prevederile art. 60 alin. 4 din Legea nr. 84/1995 și dispozițiile art. 3, art. 4 din O.U.G. nr. 75/2005, se constată că Guvernul aprobă prin hotărâre structurile și specializările universitare acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ superior de stat și particulare.

Necesitatea unei astfel de aprobări rezultă și din dispozițiile Legii nr. 443/2002 privind înființarea Universității „S. Haret” București, potrivit cărora, după . menționatei legi, în structura Universității vor intra și facultățile, colegiile și specializările, altele decât cele menționate în art. 2, acreditate sau autorizate provizoriu.

La data înscrierii reclamantei în anul I de studiu era în vigoare H.G. nr. 410/2002 privind structurile și specializările universitare acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ superior, hotărâre modificată în anexele 1 – 3 prin HG nr. 1609/2004 și HG nr. 916/2005, potrivit cărora specializarea urmată de reclamantă în cadrul Universității S. Haret nu a fost autorizată să funcționeze pentru forma de învățământ urmată efectiv de aceasta – FR.

Nici analiza dispozițiilor pertinente din H.G. nr. 693/2003, H.G. nr. 1082/2003, H.G. nr. 940/2004, H.G. nr. 1175/2006, H.G. nr. 676/2007, H.G. nr. 635/2008 nu conduce la o altă concluzie.

Atât legea învățământului în vigoare la data faptelor, cât și legea de înființare a Universității „S. Haret” anterior menționată, arată că nomenclatorul specializărilor și al grupelor de specializări se stabilește de MECTS, în temeiul cererii și al dosarului de evaluare întocmite de fiecare instituție de învățământ superior, elaborându-se un act normativ prin care se stabilesc specializările care pot funcționa în fiecare instituție. Prin urmare, în lipsa mențiunii privind respectivul program de studii în cadrul unei specializări, în raport de forma de organizare, nu se poate recunoaște dreptul instituției respective să organizeze și să desfășoare activitate la acea specializare, în respectiva formă de învățământ.

Procedura autorizării de funcționare provizorie și ulterior a acreditării presupune parcurgerea mai multor etape, autorizarea unor forme de învățământ fiind determinată de îndeplinirea condițiilor din O.U.G. nr. 75/2005.

La autorizarea provizorie se analizează îndeplinirea criteriilor prevăzute în actul normativ sus menționat pentru fiecare formă de învățământ (personal didactic, conținutul învățământului, bază materială, activitate de cercetare și activitate financiară, structuri instituționale, administrative și manageriale).

Este cert faptul că autorizarea specializării, forma de învățământ la zi nu este suficientă pentru exercitarea acesteia prin forma ID sau FR, cerințele legale fiind necesare a fi îndeplinite pentru fiecare formă de învățământ (a se vedea art. 29 din O.U.G. nr. 75/2005).

U. „S. Haret” nu a depus vreo dovadă că a formulat o cerere de acreditare pentru învățământul FR și nici că s-a supus unei evaluări conform O.U.G. nr. 75/2005 și H.G. nr. 1011/2001, în specializarea Psihologie, forma ID.

În consecință, reclamanta nu a parcurs o formă de învățământ superior într-o specializare care să fi fost acreditată ori autorizată provizoriu conform legii.

Prin urmare, aceasta nu este îndreptățită a obține diploma de licență și suplimentul la diplomă, la fel cum nici U., potrivit art. 32 alin 2 din O.U.G. nr. 75/2005, nu este îndreptățită să emită astfel de acte.

Conform Regulamentului, actele de studii sunt documente oficiale de stat, cu regim special, care confirmă studii de învățământ superior efectuate și titluri sau calități dobândite.

Fără îndoială, aceste acte sunt acte administrative ce nu pot fi emise decât spre executarea ori organizarea executării legii, respectarea principiului legalității impunându-se în cazul lor, ca în situația oricărui alt act administrativ.

Or, învestită cu o cerere având ca obiect tocmai obligarea unei instituții la emiterea sa, instanța nu se poate limita doar la aprecieri pur formale, ci trebuie să cerceteze dacă într-adevăr reclamanta este îndreptățit la eliberarea acelui act și dacă pârâta este „competentă” să îl elibereze. Instanța nu ar putea obliga U. la emiterea actului decât dacă ar constata îndeplinite toate cerințele prealabile eliberării sale, respectiv parcurgerea de către reclamant a unei forme de învățământ acreditate, recunoscute de către autoritățile statului ca făcând parte din sistemul național de învățământ.

Simplul fapt că U. a emis reclamantei o adeverință provizorie care atestă parcurgerea de către aceasta a unei forme de învățământ, nu naște pentru beneficiarul acesteia, automat, un drept la emiterea diplomei de studii. Conform art. 2 din Ordinului nr. 2284/2007 actele de studii sunt de tip diplomă, certificat, atestat. D. acestea sunt documente oficiale de stat, cu regim special, care confirmă studii de învățământ superior efectuate și titluri și calități dobândite.

Conform art. 2 alin 2 din Ordinul 2284/2007 doar actele de studii conferă titularilor acestora drepturile și obligațiile care decurg din Legea învățământului.

Adeverința care se află în posesia reclamantei nu este un act de studii, este un act eliberat prin voința unilaterală a Universității, care nu a fost recunoscut de MECTS, putând naște un raport juridic doar între acest emitent și beneficiarul său. Această adeverință nu poate naște drepturi pe care actul principal, la baza căruia teoretic ar trebui să stea, nu le poate naște, așa cum s-a menționat anterior. Adeverința a fost eliberată pe baza raporturilor contractuale între studenți și universitatea pârâtă, în sensul executării obligațiilor contractuale din partea instituției.

Pretinsa inducere în eroare a absolvenților cu privire la acreditarea instituției de învățământ absolvite reprezintă un aspect ce poate fi valorificat pe temeiul răspunderii contractuale, în cazul în care s-ar invoca o nulitate în baza acestor pretinse manopere dolosive, și nu poate naște în sarcina unui terț, respectiv a MECTS, obligația de emitere a unui act de studii.

Din simplul fapt că legea stabilește un termen de valabilitate redus al acestei adeverințe, respectiv maxim 12 luni (art. 38 din Ordinul nr. 2284/2007) se poate deduce că operațiunea ulterioară de emitere a diplomei, nu a fost concepută de legiuitor drept o operațiune automată și care să aibă sensul unei simple confirmări a conținutului și efectelor juridice ale adeverinței. Prin urmare, între perioada emiterii adeverinței și cea a emiterii diplomei, însușite de MECTS, autoritățile statului sunt obligate să efectueze verificări, inclusiv referitoare la forma de învățământ parcursă de titular.

Nici necontestarea pe cale principală a acestei adeverințe nu poate duce la concluzia că reclamanta ar fi îndreptățit la emiterea unei diplome, având în vedere că instanța poate face aprecieri referitoare la legalitatea acestui act, pe cale incidentală, neputând ignora efectele reale pe care un astfel de act poate în mod obiectiv să le producă.

Deși instanța nu a fost investită cu o cerere expresă privind legalitatea acreditării formelor de învățământ derulate de U. „S. Haret”, acest fapt nu poate să nu facă obiectul unei cercetări incidentale, în cadrul prezentului litigiu, având în vedere că îndreptățirea sau nu a reclamantei la eliberarea unei diplome universitare presupune cu necesitate verificarea formei de învățământ parcurse de acesta. Eliberarea diplomei nu reprezintă un act autonom, separat de procesul de învățământ derulat anterior, ci o încununare a acestuia, o confirmare oficială a studiilor parcurse.

S-a mai susținut că lipsa de reacție a MECTS, în sensul efectuării de verificări din oficiu cu privire la activitatea desfășurată de U. „S. Haret”, ar reprezenta un fel de aprobare tacită a modalității în care această instituție a înțeles să aplice dispozițiile art. 60 de Legea învățământului. Din punctul de vedere al instanței, neexercitarea corespunzătoare a atribuțiilor legale din partea MECTS, care ar fi dus în final la înmatricularea unui număr important de studenți în aceste forme de învățământ, nu este de natură a înlătura concluzia potrivit căreia reclamanta a urmat o formă neacreditată de învățământ.

Nu au fost administrate probe în prezenta cauză din care să reiasă faptul că omisiunea acestui Minister de a controla U. ar putea fi interpretată în sensul unei aprobări tacite a legalității actelor întreprinse de Universitate sau, mai mult, drept o complicitate la inducerea în eroare a studenților.

Existența unor precedente judiciare (ce ar putea fi considerate izolate, față de numărul mare al absolvenților Universității aflați într-o situație similară cu a reclamantei) nu poate determina instanța să adopte aceeași soluție, deoarece acestea nu au caracter obligatoriu și argumentele cuprinse în deciziile de speță sunt contrazise de considerentele expuse anterior. Totodată, în dreptul intern există un remediu pentru jurisprudența neunitară, reprezentat de recursul în interesul legii, în conformitate cu dispozițiile art. 329 și urm. C.pr.civ.

Analizând prezenta acțiune din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, instanța reține că în temeiul art. 2 din Primul Protocol adițional la Convenție (la semnarea căruia România a formulat o rezervă cu privire la finanțarea învățământului privat), statele membre nu sunt obligate la organizarea unui anumit tip de învățământ, cu atât mai puțin la recunoașterea unor forme private de învățământ. Formularea negativă a articolului indicat anterior se interpretează în sensul că statele au mai degrabă o obligație negativă, și nu una pozitivă, aceea de a pune la dispoziția persoanelor un anumit tip de învățământ.

În esență, sub articolul anterior menționat, statele au obligația de a nu îngrădi accesul persoanelor la formele de învățământ deja existente, in condițiile deja prescrise de lege. Prin însăși natura sa, acest drept este supus unei reglementări naționale, în această materie, statelor recunoscându-li-se o mare marjă de apreciere (a se vedea cauzele Affaire «relative à certains aspects du régime linguistique de l’enseignement en Belgique» c. Belgiei și Adnan Karaismailoğlu c. Turciei).

Or, in speța, statul nu a recunoscut niciodată forma de învățământ aleasă de reclamant, hotărârile de guvern emise fiind clare sub aspectul formei de învățământ acreditate. Prin urmare, pe calea prezentei acțiuni, instanța nu poate obliga statul să recunoască efectul util al unor studii, respectiv recunoașterea unei diplome, atât timp cât forma de învățământ parcursă nu este ea însăși recunoscută.

Nimic nu o împiedica pe reclamantă să urmeze aceeași specializare, în aceeași formă de învățământ, respectiv FR, la o unitate care beneficia de acreditare.

Pentru toate considerente, în temeiul dispozițiilor art. 1 Legea nr. 554/2004 instanța a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind obligarea universității la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, reținând că U. „S. Haret” nu era autorizată să organizeze pentru specializarea urmată de reclamantă cursuri de învățământ FR, așa încât refuzul de eliberare a actelor solicitate nu poate fi apreciat ca fiind nejustificat.

În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. „S. Haret”, față de soluția pronunțată cu privire la cererea de chemare în judecată, tribunalul a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale (fostul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului), ca rămasă fără obiect.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta, solicitand admiterea recursului, casarea in tot a sentinței civile recurate si admiterea cererii de chemare in judecata in sensul obligării paratei la eliberarea diplomei de licența si a suplimentului de diploma in termen de 30 de zile de la pronunțarea sentinței si admiterea cererii de chemare in garanție si de obligare a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului (MECTS ) sa aprobe tipărirea formularelor tipizate constând in Diploma de Licența si suplimentul la Diploma.

In motivare, recurenta reclamanta a aratat ca a urmat cursurile Facultății de Sociologie-Psihologie, din cadrul Universității „S. Haret" București, conform contractelor de studii cu taxă de școlarizare, la forma de învățământ FR, am susținut si promovat examenul de licența, iar in urma promovării acestui examen i s-a eliberat adeverința de studii. In lipsa eliberării diplomei de licența si a suplimentului acesteia, a formulat acțiune in instanța solicitând obligarea paratei la emiterea acestor acte. In cauza s-a formulat cerere de chemare in garanție a METCS pentru obligarea avizării formularelor necesare. Instanța fondului a respins acțiunea si cererea de chemare in garanție ca neintemeiate motivat de faptul ca la data inmatricularii reclamantului, universitatea nu avea acreditare/autorizare provizorie pentru forma de invatamant FR. In drept, instanța si-a intemeiat soluția pe HG. Nr.410/2002 modificata prin HG.nr. 1609/2004 si HG. Nr.916/2005.

Hotărârea pronunțata este nelegala si netemeinica, in raport de disp art. 488 alin. 1) lit. 6) si 8) c.pr.civ.

O prima critica vizează, argumentarea instanței fondului (neinvestita cu o cerere de verificare a legalității procesului de acreditare) cu referire la eliberarea unei diplome dupa absolvirea examenului de licența. Retine Tribunalul ca, pentru a putea solicita intemeiat obligarea paratei la emiterea diplomei era necesara indeplinirea cerințelor legale existente la data inmatricularii in invatamant a recurentului. Rezumând, Tribunalul apreciază ca Statul, prin cadrul legislativ existent la data inmatricularii recurentului, nu a recunoscut legalitatea formei de invatamant urmata si pe cale de consecința, instanța nu poate pronunța o hotărâre in sensul solicitat.

Enunța in sensul celor de mai sus si dispozițiile legale care reglementează competenta Guvernului de a aproba prin hotărâri structurile si specializările universitare acreditate sau autorizate si alte acte normative privind structurile si specializările universitare acreditate sau autorizate provizoriu. Retine de asemenea, ca HG 410/2002 modificata in anexele 1-3 prin HG 1609/2004 si HG 916/2005, a autorizat universitatea sa funcționeze la specializarea drept doar pentru forma de invatamant de zi si fara frecventa nu si pentru ID.

lin opinia sa, toate aceste considerente ar trebui inlaturate, intrucat instanța nu a fost investita cu cererea de verificare a legalității acreditării formelor de învățământ la distantă.

2. Pe de alta parte, cadrul legislativ existent la data inmatricularii in invatamantul superior al reclamantei îi conferă indreptatirea de a obține diploma de licența este:

• Legea nr. 443/2002 privind înființarea Universității „S. Haret" București prevede, la art. 1 și 2, „înființarea Universității S. Haret București ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ", universitatea înființând o . facultăți și specialități acreditate, printre care se regăsește și Facultatea absolvita de subsemnata;

•Legea nr. 84/1995 - privind învățământul; Potrivit art. 15 alin. (10) din Legea nr. 84/1995, „formele de organizare a învățământului sunt: învățământ de zi, seral, cu frecvență redusă, la distanță, comasat...", legea menționată neavând reglementări care să vizeze durata studiilor la distanță și nici autoritatea competentă să reglementeze această problematică; art. 60 (1) din Legea învățământului nr. 84/1995, republicata, care precizează faptul ca "activitatea didactica se poate organiza in următoarele forme: de zi, cu frecventa redusa si la distanta. Formele de invatamant seral, cu frecventa redusa si la distanta pot fi organizate de instituțiile de invatamant superior care au cursuri la zi"; art. 60 (3) din Legea învățământului nr. 84/1995, republicata, "Diplomele si certificatele de studii eliberate de instituțiile de invatamant superior, in condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de invatamant absolvita".

•Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare. Legea nr. 288/2004 la art. 4 alin. (1) reglementează studiile universitare de licență care corespund unui număr între 180 și 240 de credite transferabile conform MECTS, iar în alin. (5) s-a prevăzut că durata studiilor pentru obținerea creditelor de studii transferabile la învățământ la distanță se reglementează prin hotărâre de Guvern.

Ambele acte normative (Legea nr. 84/1995 și Legea nr. 288/2004) în vigoare la data admiterii subsemnatei la studii, conțineau dispoziții conform cărora M. Educației actualizează periodic, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, lista domeniilor și specializărilor de licență, care se aprobă prin hotărâre de Guvern.

•HG. nr. 916/2005; prin H.G. nr. 916/2005, Anexa I, lit.B, pct.6 s-a aprobat structura instituțiilor de învățământ superior acreditat și specializările acestora, iar U. „S. Haret" București cu Facultatea absolvita de subsemnata care se regăsește în acest act normativ in Anexa I, lit.B, pct.6, neexistand menționarea expresa a formei de invatamant.

•H.G. nr. 1175/2006; H.G. nr. 1175/2006, art. 5 din prevedea că durata ciclului de licență la formele de învățământ de zi, cu frecventă redusă și la distantă este aceeași, iar în anexa 1 a hotărârii de Guvern este prevăzută și specializarea D., ca domeniu de studiu universitar de licență, cu 180 credite transferabile.

• OUG nr.75/2005, art.29 prevede ca procesul de evaluare si de creditare se raportează la „fiecare program din ciclul de licența, care duce la o calificare universitara distincta" si nicidecum la formele de invatamant, din interpretarea acestei norme rezultând ca nu formele de invatamant(zi, fara frecventa, seral sau la distanta) sunt cele care duc la o calificare distincta ci specializarea urmata.

Toate actele normative mai sus menționate și în vigoare la data înmatriculării subsemnatei, nu conțineau dispoziții exprese cu privire la forma de învățământ (zi, seral, frecvență redusă, la distanță) pentru specializările acreditate/ autorizate, așa încât domeniul acesta a rămas la competența de reglementare a fiecărei instituții superioare de învățământ, în considerarea autonomiei universitare. Tocmai in virtutea acestora, intimata universitatea a organizat examenul de licența si pentru forma de invatamant FR. In acest context, considera ca nu ii pot fi opuse decât acele acte normative în vigoare la data înmatriculării deoarece la acea dată reclamanta a putut în mod legitim să considere că admiterea și parcurgerea studiilor universitare, în forma și coordonatele legale raportate la acea dată, asigura legalitatea și recunoașterea publică a studiilor universitare, fără ca acestea, prin acte normative ulterioare, să fie invalidate retroactiv.

3. Pe de alta parte, argumentarea Tribunalului cu referire la eludarea/neindeplinirea de către parata-universitate a cerințelor impuse de lege referitor la procesul de evaluare si acreditare, chiar întemeiata de-ar fi, nu poate fi imputabila studentului/absolventului, ce a respectat in totalitate obligațiile contractuale asumate, a susținut si promovat examenul de licența fara a avea vreun dubiu cu privire la legalitatea formei de invatamant urmate. Aparenta de legalitate a formelor de invatamant organizate de parata intimata a fost creata deopotrivă de parata intimata dar si de organul administrativ ierarhic superior -M. Educației - care a dovedit o totala lipsa de diligenta in supravegherea corectitudinii desfășurării procesului de invatamant. Or, Tribunalul prin hotărârea data, analizează in principal legalitatea acreditării formelor de invatamant desi nu a fost investita cu o atare cerere si atribuie subsemnatei culpa disfunctionalitatilor existente in raporturile juridice dintre parata intimata si chematul in garanție.

In acest sens, retine instanța ca „Reclamantul nu se poate prevala de o eroare . esențiala ar fi sa lipsească orice culpa din partea persoanei care o invoca", deci este culpabil întrucât nu a cunoscut ca existau deficiente/încălcări ale legii cu privire la forma de invatamant urmata iar necunoașterea legii nu poate fi invocata ca si scuza.

Disfunctionalitatile existente in procesul de evaluare respectiv autorizare a învățământului superior privat cunoscute de Minister si datorate furnizorului de educație ( intimatei parate) nu pot fi puse in sarcina reclamantei. Culpa le revine deopotrivă si nu poate fi opusa acestuia din urma. De altfel, incalcarea condițiilor din OUG 75/2005, conferea dreptul M. Educației prin organele sale (ARACIP sau ARACIS) de a efectua controale si de a aplica sancțiuni culminând cu incetarea școlarizării in cadrul programului respectiv si in cele din urma cu inițierea unei Hotărâri de Guvern in vederea închidem programului de studii.Nici in prezent nu exista o reglementare concreta in acest sens. Mai mult, asa cum arata si parata-intimata, M. educației avea posibilitatea potrivit disp. Art.116 si 141 din legea 84/1995, sa invoce nelegalitatile constatate de către universitate in urma efectuării unor controale. Controlul nu s-a efectuat decât dupa jumătatea anului 2009, moment la care subsemnata susținuse deja examenul de licența, insa sancțiuni administrative concretizate printr-un act normativ, nu exista nici pana in prezent. Or, atâta vreme, cat recurentul se afla in situația absolvirii unor cursuri de invatamant,a unui examen de licența si a unei adeverințe de absolvire a studiilor, neanulate, ce produc efecte juridice si se bucura de prezumția de legalitate, credem, ca este indreptatit sa obtina si diploma.

Intimata-parata a comunicat necesarul de tipizate spre a fi aprobate de Minister, parțial fara răspuns ori aprobate parțial, astfel:

a)nr. 960 din 08 octombrie 2009, înregistrată sub nr. de intrare_ din 09 octombrie la minister,

b)nr.31/21.06.2010 înregistrata sub nr._/21.06.2010 la minister;

c)nr.278/05.08.2010-revenire la adresa nr.31/21.06.2010-care atesta aprobarea parțiala a tipizatelor,

d)nr.1054/2011;

De asemenea, arata intimata parata ca adresele nr.385/06.04.2009, nr.769/25.08.2009, nr. 31/21.06.2010; nr.557/12.10.2010, nr.569/18.10.2010, nr.573/26.10.2010, nr. 1054/03.02.2011, 960/08.10.2009, nr.278/05.08.2010, emise către METCS, vizează actele de studii pentru absolvenții din 2009 si ca acestea au fost soluționate in parte- AFIRMAȚIE CE NU A FOST CONTESTATA DE CĂTRE CHEMATUL IN GARANȚIE.

Fiind pusa in imposibilitatea de a emite diplomele in lipsa aprobării Ministerului, apare ca întemeiata si cererea de chemare in garanție a METCS cu consecința admiterii acesteia si a obligării acestuia sa aprobe tipărirea formularelor tipizate necesare .

In sensul celor de mai sus, s-a pronunțat Inalta Curte de Casație si Justiție in nenumărate spete identice. De asemenea, Curțile de Apel ca instanțe de fond sau recurs au concluzionat in sensul îndreptățirii absolvenților la obținerea diplomelor.

O abordare contrara ar conduce pe de o parte, la nesocotirea principiului coerenței și unității jurisprudenței, consacrat ca atare în practica Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauza B. c. României), si la o situație discriminatorie pentru recurentul căruia nu i se va emite diploma, pe de alta parte.

In drept, 488 alin. 1) lit. 6) si 8) c.pr.civ. si legea 554/2004 Depunem prezentul recurs in 3 exemplare pentru comunicare.

La 26.09.2014, intimata U. USH a depus intampinare, solicitand ca, în cazul în care se va admite recursul promovat de G. O. împotriva Sentinței civile nr. 3959/2014 pronunțata in ședința publica la data de 27.05.2014 in Dosarul nr._ de către Tribunalul București ,Sectia a ll-a C. Administrativ si Fiscal, prin care instanța de fond a respins cererea de chemare in garanție formulata de intimta si cererea formulata de recurenta-reclamana, să se admita si cererea sa de chemare in garanție a Ministerului Educației Naționale (MECTS).

Examinand recursul formulat de reclamanta, Curtea retine ca reclamanta a urmat și absolvit cursurile Facultății de Sociologie - Psihologie, număr de credite (ECTS) 180, forma de învățământ FR, durata studii 3 ani - specializarea Psihologie, promoția 2009, după promovarea examenului de licență în sesiunea iulie 2009, fiindu-i eliberată adeverința de la fila 8 dosar.

Pârâta U. „S. Haret” a fost înființată prin Legea nr. 443/5 iulie 2002, iar prin HG. nr. 693/2003 și HG nr. 676/2007 a fost acreditată/autorizată să funcționeze provizoriu, pentru forma de învățământ la zi, domeniile de licență fiind drept, sociologie, psihologie, management, științe ale educației,matematică, informatică și altele.

Potrivit dispozițiilor art. 60 alin. 1 din Legea nr. 84/1995 „Activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi”, astfel că U. „S. Haret”, conform HG nr. 940/2004, a organizat formele de învățământ la distanță sau cu frecvență redusă, respectând prevederile din Legea învățământului nr. 84/1995.

Curtea considera ca reclamanta este îndreptățita la eliberarea diplomei de licența si a suplimentului de diploma dat fiind faptul ca a absolvit cursurile universitatii, a susținut si promovat examenul de licența, astfel cum rezulta din adeverințele eliberate de intimata U. S. Haret. Termenul de valabilitate al acestei adeverințe este potrivit art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de Invatamant superior, aprobat prin Ordinul Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului nr. 2284/2007, de maxim 12 luni. Adeverința de studiu eliberata de U. S. Haret reprezintă un act premergător diplomei finale, reprezintă un act ce atesta licențierea reclamantului ce a obținut in urma promovării examenului de licența Titlul de Licențiat in D..

Intimata U. S. Haret avea obligația de a efectua demersurile necesare ca in acest interval de 12 luni sa obtina avizele necesare si sa completeze actele de studii care sa ateste absolvirea de către recurent a studiilor, respectiv diploma de licența si suplimentul de diploma, având obligația legala de a completa si elibera actele de studii absolvenților.

Specializarea urmata de reclamanta, a fost confirmata de MECTS prin emiterea formularelor cu sigla acestui minister pana in anul 2009, data de la care s-a refuzat eliberarea pentreu acest an.

OUG 75/2005 obliga pe furnizorii de educație ca, dupa obținerea acreditării, sa transmită anual A.R.AC.I.S rapoarte anuale de evaluare interna.

Paratul MECTS, trebuia sa avertizeze pe furnizorul de educație, daca ar fi constatat ca nu sunt indeplinite standardele de calitate, sa procedeze la aducerea activității educaționale la nivelul standardelor de calitate, urmând ca in cazul in care si al treilea raport de evaluare ar fi fost nefavorabil, M. Educației sa elaboreze si sa promoveze dupa caz, hotărâre de Guvern sau lege, prin care sa inceteze definitiv școlarizarea in cadrul respectivului program.

Nici dupa incheierea perioadei de monitorizare, prevăzuta de art.8 din Legea 443/2002, si nici dupa emiterea HG nr. 676/2007 si HG nr. 635/2008, precum si nici dupa . OUG 75/2005 privind asigurarea calității educației, M. Educației nu a sesizat nereguli semnificative in procesul de organizare si desfășurare a procesului educațional la nivelul paratei.

Reclamantei i-a fost eliberata o adeverința care atesta faptul ca a obținut titlul de licențiat, care a intrat in circuitul civil, nefiind revocata sau anulata de instanța de judecata sau de o autoritate administrativa.

Si in ipoteza in care specializarea sa nu ar fi fost recunoscuta, reclamanta a fost de buna credința, necunoscand acest aspect, iar eroarea .-a aflat produce efecte juridice, in virtutea principiului de drept "error communis facit jus", in sensul validității adeverinței de licența care atesta promovarea studiilor si a examenului de licența.

Atat M. Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului, cat si U. S. Haret, trebuia sa respecte principiile de drept, dreptul la instruire conform art. 2 Protocol 1 la CEDO, precum si dreptul la educație potrivit Constituției României.

Pe de alta parte, tipărirea si eliberarea actelor de studii ale reclamantei, nu se poate realiza decât cu aprobarea scrisa a MECTS, in calitate de autoritate competenta si chemat in garanție de către parata.

Curtea considera ca prima instanta nu a depasit limitele puterii judecatoresti deoarece orice instanta de judecata are competenta de a se pronunta asupra incalcarii unui drept recunoscut de lege, asa cum a invocat reclamantul.

Din aceste motive, in baza art. 488 pct. 8 si art. 496 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul formulat de recurenta reclamantă G. O., împotriva sentinței civile nr. 3959/27.05.2014, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu intimata pârâtă U. S. HARET BUCUREȘTI și intimatul chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE.

Casează sentința civilă recurată în sensul că admite cererea de chemare în judecată.

Obligă pe pârâta U. S. Haret București să elibereze reclamantei diploma de licență și suplimentul de diplomă în termen de 60 de zile de la pronunțarea hotărârii.

Respinge excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, ca neîntemeiată.

Admite cererea de chemare în garanție.

Obligă pe chematul în garanție MEN să aprobe tipărirea formularelor de diplomă de licență și suplimentului de diplomă pentru reclamantă, în 30 de zile de la pronunțarea hotărârii.

Obligă intimatul chemat în garanție MEN să plătească intimatei pârâte U. S. Haret București, suma de 620 lei cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12.12.2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

V. D. U. D. B. V.

GREFIER

B. C.

Tribunalul București

Secția a IX-a C.

Administrativ și Fiscal

Jud. fond A. M. P.

Red. jud. B.V./2 ex./2015

← Pretentii. Decizia nr. 7467/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI		Pretentii. Decizia nr. 9100/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI →

Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 9324/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 9324/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI