Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2438/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2438/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-09-2014 în dosarul nr. 5675/2/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.2438
Ședința publică de la 22.09.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - G. D.
GREFIER - C. A.
Pe rol fiind acțiunea în contencios administrativ și fiscal, formulată de reclamanta P. L. SA, în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. de Administrare a Marilor Contribuabili și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, având ca obiect „suspendare executare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta prin avocat E. B., cu împuternicire avocațială la dosar – fila 4 și pârâta Direcția G. de Administrare a Marilor Contribuabili prin ANAF, consilier juridic M. A. care depune delegație la dosar, lipsind pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții că prin Serviciul Registratură, prin fax, la data de 17.09.2014, pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești a depus întâmpinare, la data de 18.09.2014 ANAF a depus cerere de nulitate a procedurii de regularizare și a procedurii de citare, iar la data de 19.09.2014, ANAF a depus întâmpinare.
Curtea pune în discuție competența materială a Curții de Apel București în soluționarea cauzei.
Reclamanta, prin avocat și pârâta ANAF pentru DGAMC, prin consilier juridic, având cuvântul pe rând, apreciază că în soluționarea cauzei competența materială de soluționare aparține Curții de Apel București – SCAF.
Curtea constată că deține competența materială în soluționarea cauzei, față de obiectul acțiunii dedus judecății și acordă cuvântul pe excepția de inadmisibilitate a acțiunii invocată de pârâta ANAF prin întâmpinare.
Reprezentantul ANAF, precizează că pârâta Direcția G. de Administrare a Marilor Contribuabili reprezintă o structură organizatorică în cadrul ANAF, și pe care o reprezintă, depunând la întâmpinare și documentația aferentă, înmânând o copie reclamantei.
Curtea pune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, invocată de aceasta prin întâmpinare.
Reclamantul, prin avocat, precizează că nu insistă în judecarea cauzei în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești și depune dovada comunicării către ANAF a acțiunii și a înscrisurilor doveditoare atașate.
Pârâta ANAF pentru DGAMC, prin consilier juridic, lasă la aprecierea Curții, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești.
Curtea, în urma deliberării, admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești,dispunând scoaterea acesteia din cauză având în vedere că nu este emitenta actelor administrative contestate, precum și poziția procesuală exprimată de către apărătorul reclamantei în ședință publică în sensul că nu insistă în judecata împotriva acestei pârâte.
Reclamanta, prin avocat, depune în original, Recipisa de Cosemnare CEC – Sucursala Ploiești cu nr._/1/18.09.2014, pentru suma de 2.000 lei, reprezentând cauțiunea stabilită în sarcina sa.
Curtea dispune înaintarea originalului recipisei de consemnare a cauțiunii de 2000 lei, la Registrul de Valori al instantei.
Pârâta ANAF pentru DGAMC, prin consilier juridic, solicită admiterea excepției de inadmisibilitate a acțiunii, având în vedere că actele contestate a căror suspendare se solicită, nu sunt supuse suspendării, reprezentând comunicări și nu acte ce nasc raporturi juridice fiscale. Urmează a se avea în vedele motivele expuse pe larg în întâmpinare.
Reclamanta, prin avocat, solicită respingerea excepției de inadmisibilitate, fiind vorba de o reverificare pentru aceiași perioadă deja verificată, lipsind decizia de reverificare, ceea ce îi creează prejudicii.
Curtea, în temeiul art.394 alin.1 C.pr.civ. reține cauza în pronunțare pe excepția de inadmisibilitate a acțiunii.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Curții de Apel București, SCAF, reclamanta S.C. P.-L. SA (în continuare denumită "Societatea" sau "L."), în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. de Administrare a Marilor Contribuabili (în continuare "DGAMC", structură organizată în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală) – și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești (în continuare „DGRFP", structură organizată în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală) In temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ cu modificările și completările ulterioare („Legea contenciosului administrativ"), a solicitat suspendarea executării Avizului de Inspecție fiscală nr. F-MC 57/19.08.2014 emis de către DGAMC (în continuare „Avizul de inspecție", depus în Anexa nr. 1 la prezenta), precum și suspendarea operațiunii administrative de inspecție fiscală pornită n baza Avizului de Inspecție, care constituie în fapt o reverificare a unei perioade pentru care rezerva verificării ulterioare a fost anulată și pentru care nu există emisă o Decizie de reverificare, până la soluționarea în fond a acțiunii în contencios administrativ pe care o vom promova împotriva acesteia.
Totodată, solicită fixarea unui termen scurt pentru judecarea acestei cereri, în temeiul art. 14 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, reținând că efectuarea inspecției fiscale este iminentă, prin Avizul de inspecție s-a stabilit ca și dată de începere efectivă a operațiunii de verificare a Societății data de 22.09.2014.
De asemenea, solicită stabilirea cauțiunii de maxim 2.000 lei conform art. 215 Cod Procedură Fiscală având în vedere că obiectul prezentei cereri nu este evaluabil în bani, și comunicarea cuantumului fixat anterior primului termen de judecată, în vederea achitării sumei stabilite și prezentării dovezii de plată a cauțiunii la primul termen ce va fi stabilit de instanța de judecată.
În susținerea celor de mai sus, invocă următoarele motive:
SCURTĂ DESCRIERE A SITUAȚIEI DE FAPT
1.1. Prima Inspecție fiscală privind acciza datorata de Societate în perioada ianuarie 2006 - decembrie 2011. Contestarea rezultatelor controlului
1.1.1 Prima echipa de control
Inițial, Societatea a fost verificată de către organele vamale din cadru DRAOV, București cu privire la modul de calcul și declarare accize aferente perioadei iunie 2006 - decembrie 2011.
Primul aviz de inspecție nr. R-B 3/04.04.2011 (in continuare „Aviz 2011" - Anexa nr. 2) a fost comunicat Societății în data de 5.04.2011. Conform acestui aviz Societatea a fost informată că începând cu data de 19.04.2011 urma sa facă obiectul unei inspecții fiscale având ca obiect - VERIFICAREA OPERAȚIUNILOR RELEVANTE PENTRU INSPECȚIA FISCALA CU PRIVIRE LA ACCIZE IN PERIOADA IANUARIE 2006 - DECEMBRIE 2010.
In consecință, inspectorii fiscali L. B. și F. V. s-au înscris în Registrul Unic de Control (Anexa nr. 3), la pagina 42, poziția 253 cu următoarele informații:
•Obiectivele controlului - Inspecție fiscală privind ACCIZELE:
•Perioada controlată - iulie 2006 - martie 2011
•Perioada de desfășurare a inspecției: început aprilie 2011, și nefinalizată datorită concedierii echipei de control
1.1.2 A doua echipă de control
Ulterior, urmare a neefectuării niciunui act de control de către prima echipă, în data de 15 iunie 2012 s-a prezentat pentru efectuarea inspecției fiscale o nouă echipă de control formată din inspectorii E. S. și S. T..
Această a doua echipă de control a făcut următoarele mențiuni în Registrul Unic de Control (Anexa nr. 4), la pagina 49, poziția 295:
•Obiectivele controlului - reluarea Inspecției fiscale parțiale pe linie de ACCIZE, începute în aprilie 2011 de către altă echipă de control:
•Perioada controlată - iulie 2006 - decembrie 2011
•Perioada de desfășurare a inspecției: reînceput în_ până la_
Urmare a finalizării inspecției fiscale a fost întocmit Raportul de inspecție fiscală nr. R-B 3/11.03.2013 (în continuare "Raportul de inspecție inițial", anexat prezentei in Anexa nr. 5) pe baza căruia a fost emisă Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare nr. R-B 2/11.03.2013 (în continuare "Decizia de impunere inițială", anexată prezentei in Anexa nr. 5) prin care în sarcina Societății au fost stabilite obligații suplimentare de plată în sumă totală de 63.040.392 lei (din care suma de 25.610.461 lei reprezentând accize iar suma de 37.429.932 lei reprezentând accesorii debitului principal).
Subliniază că prin Raportul de inspecție inițial s-a reținut că:
■„Obiectivele inspecției fiscale - Verificarea legalității și conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor de către contribuabil, respectării prevederilor legislației fiscale și contabile, verificarea și stabilirea după caz, a bazelor de impunere, stabilirea diferențelor obligațiilor de plată cu privire la ACCIZELE ARMONIZATE ALE PRODUSELOR ENERGETICE și accesoriilor aferente acestora, conform art. 94 alin. 1 din Codul de procedura fiscala" (pagina 8, Capitolul V)
■„în vederea finalizării inspecției fiscale au fost analizate următoarele: - [...] LIVRĂRI PRODUSE ENERGETICE PENTRU ANII 2006 -_ (Cocs de petrol C. I, cocs de petrol cal II, PĂCURĂ, alte produse energetice).
"Față de constatările prezentate, situația privind calculul accizei se prezintă astfel: 1) Pentru benzină au fost calculate [...] lei; 2) pentru Motorină au fost calculate [...] lei; 3) pentru GPL au fost calculate [...] lei. TOTAL GENERAL ACCIZE [...] lei" (pagina 13)
În consecință, din analiza mențiunilor efectuate în Registrul Unic de Control precum și din constatările organelor de inspecție menționate în Raportul de Inspecție inițial rezultă că:
>Obiectul inspecției fiscale îl constituie ACCIZELE ARMONIZATE PENTRU TOATE PRODUSELE ENERGETICE, inclusiv păcura și alte produse energetice folosite la consumul intern;
>Perioada controlată a vizat INTERVALUL IULIE 2006 - DECEMBRIE 2011;
>Au fost stabilite sume suplimentare doar pentru benzină, motorină șl gpl, fiind menționată în mod expres suma totală generală stabilită suplimentar cu titlu de accize in perioada controlată, fără a fi stabilite accize suplimentare și pentru păcură sau alte produse energetice.
F. de aceste obligații suplimentare stabilite de autoritățile fiscale, Societatea a formulat o contestație fiscală ce a fost înregistrată la Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția G. de Soluționare a Contestațiilor sub numărul_/04.04.2013 (în continuare "Contestația fiscală inițială", anexata prezentei in Anexa nr. 6).
1.2. A doua inspecție fiscală privind ACCIZELE datorate de Societate în perioada ianuarie 2007 - decembrie 2011 în vederea soluționării cererilor de restituire accize pentru păcură și gaz natural depuse de Societate. Contestarea respingerii restituirii accizelor
Ulterior finalizării Primei Inspecții fiscale (11 martie 2013), în data de 12 iunie 2013, reprezentanții DRAOV București au efectuat un nou control fiscal (denumit în continuare „A Doua Inspecție fiscală") în vederea soluționării cererilor de restituire a accizelor depuse de Societate la Serviciul Rambursări TVA, Restituiri, Compensări din cadrul DGAMC, în sumă totală de 26.635.197 lei.
La finalizarea acestei a Doua inspecții fiscale a fost întocmit Procesul verbal nr._/12.06.2013 (în continuare "Procesul verbal 2013", depus in Anexa nr. 7 la prezenta) și a fost emisă Decizia de respingere în totalitate a cererilor de restituire a accizelor nr. 157/14.06.2013 (în continuare "Decizia de respingere restituire accize", depusă în Anexa nr. 7 la prezenta).
Subliniază că a doua Inspecție fiscală a fost efectuată tot de către a doua echipă de control care a finalizat și Prima Inspecție fiscală, în Registrul Unic de Control (/a pagina 2, poziția 17, Anexa 8) fiind menționate:
•Obiectivele controlului - Control cereri restituiri ACCIZE - CONSUM INTERN produse energetice și livrări către terți:
•Perioada controlată: septembrie 2011 - aprilie 2013
•Perioada de desfășurare a inspecției:_ -_
De asemenea, prin Procesul verbal 2013 s-a concluzionat că:
■„Cererile de restituire vizează consumul intern de produse energetice" (pagina 1, paragraful 1, ultima teză);
■„Organele de control au analizat întreaga situație de fapt și a raportărilor de drept pentru a stabili dacă este întemeiată motivarea cererilor de restituire accize" (pagina 7, paragraful 1);
■„Au fost verificate: [...] situația consumului intern de produse energetice, folosite la încălzirea cuptoarelor pentru producerea energiei termice și electrice." (pagina 8, paragraful 3).
În consecință, din analiza mențiunilor din Registrul Unic de Control precum și din Procesul Verbal 2013rezultă că:
>Obiectul inspecției fiscale îl constituie accizele pentru produsele energetice folosite atât pentru consumul intern dar șl livrate către terți;Perioada controlată a vizat intervalul IANUARIE 2007 - FEBRUARIE 2013;au fost verificate în mod explicit consumul intern de păcură șl gaz combustibil, inclusiv întreaga situație de fapt cu privire la aceste produse.
Printre motivele pentru care au fost respinse cererile de restituire nu se regăsește constatarea de sume suplimentare pentru tipul de produse controlate.
Împotriva Deciziei de respingere restituire accize, Societatea a formulat de asemenea o contestație fiscală ce a fost înregistrată la Direcția G. de Soluționare a Contestațiilor sub nr._/15.07.2013 (depusă în Anexa nr. 6 la prezenta).
1.3. Soluționarea contestațiilor Societății
În continuare, având în vedere atât Contestația fiscala inițială, cât și Contestația restituire accize, autoritățile fiscale au procedat la conexarea acestora și la soluționarea lor integrată, în acest sens fiind emisă Decizia de soluționare nr. 309/21.10.2013 (depusă in Anexa nr. 10 la prezenta) prin care s-au dispus:
Desființarea parțială a Deciziei de impunere inițiale în ceea ce privește suma totală de 61.675.744 lei (din care suma de 25.117.605 lei reprezentând accize, suma de 32.790.498 lei reprezentând dobânzi iar suma de 3.767.641 lei reprezentând penalități);Desființarea Deciziei de respingere restituire accize;Refacerea controlului fiscal asupra Societății în ceea ce privește obiectul și obligațiile fiscale pentru care s-a dispus desființarea deciziilor inițiale, urmând ca organele competente să reanalizeze cauza în condițiile precizate în motivarea Deciziei de soluționare.
Astfel, organul de soluționare reține prin Decizia de soluționare - care a devenit definitivă în sistemul căilor administrative de atac, dobândind astfel autoritate de lucru judecat, următoarele:
>„Totodată se observă că perioada pentru care au fost depuse cererile de restituire accize se suprapune parțial cu perioada supusă inspecției fiscale prin raportul de inspecție fiscală nr. RB 3/11.03.2013" (pagina 45, paragraful 3);
>„Având în vedere că pentru perioada 01.06._11 societatea a fost supusă inspecției fiscale, perioada la care se refera și o parte din cererile de restituire, în raportul de inspecție fiscală nr. RB 3/11/03.2013 S-a precizat perioada supusă inspecției fiscale ca fiind «01.01._11» pentru impozitul «acciză», în speță devin incidente prevederile art. 94 Cod procedură fiscală." (pagina 45, paragraful 4);
>„Conform acestor dispoziții normative (art. 94 Cod procedură fiscală -), inspecția fiscală are competența de a stabili obligațiile datorate de contribuabil ( toate obligațiile reprezentând acciză pentru toate tipurile de produse energetice supuse accizei -) în acord cu prevederile legale incidente în materie în perioada supusă inspecției fiscale prin raportare la declarațiile depuse de contribuabil cu privire la obligația supusă inspecției fiscale (i.e. ACCIZA ) astfel încât pretențiile societății vizând restituirea unor accize plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale pentru operațiuni derulate pe perioada supusă inspecției fiscale trebuiau analizate de organele de inspecție fiscală cu atât mai mult cu cât la data finalizării inspecției fiscale (11 martie 2013 - s.n.) cererile de restituire depuse de contribuabil nu erau soluționate, decizia de restituire fiind emisă ulterior (14 iunie 2013) deciziei de impunere." (pagina 46, ultimul paragraf);
„Având în vedere soluția de desființare cu privire la Decizia de impunere nr. RB-3/11.03.2013 ( prin care au fost stabilite în sarcina Societății accize suplimentare în valoare de 60.342.395 lei ) se va desființa și Decizia de respingere a cererilor de restituire, în conformitate cu dispozițiile art. 216 alin. 3 Cod procedură fiscală, urmând ca organele competente să reanalizeze cererile de restituire care vizează perioada cuprinsă între 01.01._11 în cadrul inspecției fiscale dispuse anterior ( în fapt este vorba despre refacerea inspecției fiscale inițiale - s.n.) și să stabilească dacă pentru perioada respectivă ( 01.01._11) societatea datorează accize bugetului general consolidat sau se află în situația de a-i fi restituite sume cu titlu de accize în conformitate cu prevederile legale incidente în perioada supusă inspecției fiscale, stabilind baza de impunere și diferențele datorate în plus sau în minus față de creanța fiscală declarată și/sau stabilită după caz, la momentul începerii inspecției fiscale." (pagina 46, ultimul paragraf).
Așadar, concluziile organului de soluționare sunt următoarele:
Rezerva verificării ulterioare pentru IMPOZITUL ACCIZE pentru perioada 2006 -2011 a fost anulată urmare a Primei Inspecții fiscale;
Atât Prima Inspecție fiscala cât și a Doua Inspecție fiscală aveau obligația de a stabili toate obligațiile fiscale datorate cu privire la produsele energetice supuse accizelor;
În cadrul refacerii ordonate de organul de soluționare, organul de control va avea obligația să stabilească baza de impozitare, respectiv să verifice dacă există diferențe în plus sau în minus cu privire la impozitul accize în perioada controlată, în conformitate cu obiectul contestațiilor fiscale introduse.
1.4. Refacerea controlului privind accizele datorate de Societate și privind cererile de restituire accize
D. consecință a Deciziei de soluționare, în perioada 25.11._14 la sediul Societății a avut loc inspecția fiscală la finele căreia au /ost emise următoarele acte:
(i)Raportul de inspecție fiscală nr. F-MC 195/07.07.2014 (în continuare „Raportul de inspecție ulterior", depus in Anexa nr. 11 la prezenta);
(ii)Decizia de impunere nr. F-MC 1327/07.07.2014 (în continuare „Decizia de impunere ulterioara", depusa in Anexa nr. 11 la prezenta) emisă în baza Raportului de inspecție ulterior;
(iii)Procesul verbal din 04.07.2014 (în continuare "Procesul Verbal 2014", depus in Anexa nr. 12 la prezenta).
Urmare a refacerii Primei Inspecții fiscale precum și celei de-A Doua Inspecții fiscale, organele de inspecție și-au menținut constatările din Raportul de inspecție inițial și au impus la plată Societatea pentru suma de 1.396.978 lei aferentă perioadei menționate.
Totodată, prin Raportul de inspecție ulterior, organul de control a precizat foarte clar că a înțeles considerentele Deciziei de soluționare în sensul că "organele competente urmează să reanalizeze cererile de restituire care vizează perioada cuprinsă între 01.01._11 în cadrul inspecției fiscale dispuse la punctul anterior și să stabilească dacă pentru perioada respectivă societatea datorează accize bugetului consolidat al statului sau se află în situația de a-i fi restituite sume cu titlu de accize [...] stabilind baza de impunere și diferențele datorate în plus sau în minus față de creanța fiscală declarată [...]" (pagina 47 primul paragraf din Decizia de soluționare) (pagina 29, Capitolul V, paragraful 5 din Raportul de inspecție ulterior; pagina 2, pct. 10, paragraful 6 din Raportul de inspecție ulterior).
Cu toate că organul de control care a pus în executare Decizia de soluționare în baza căreia a fost refăcută atât Prima, cât și A Doua Inspecție fiscală a menționat că a înțeles limitele în care urma să își desfășoare activitatea de reverificare, la Capitolul V, Rubrica «Alte Constatări» din Raportul de inspecție ulterior (pagina 29, penultimele două paragrafe) acesta afirmă că: „urmare a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 309/21.10.2013, a fost încheiat procesul verbal nr._/04.07.2014, reținându-se că în urma inspecției fiscale anterioare nu au fost emise decizii de impunere sau decizii de nemodificare a bazei de impunere pentru accizele pentru păcură și pentru gaz natural declarate de S.C. P. L. S.A."
„De asemenea, au fost identificate o . constatări ce pot avea influențe asupra sumelor declarate de contribuabil la bugetul general consolidat, drept pentru care în timpul controlului s-a întocmit formularul PIF - propunere de efectuare a unei inspecții fiscale prin care s-a propus efectuarea unei inspecții fiscale care să vizeze acciza la păcură și acciza pentru gaz natural datorată în termenul legal de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale".
Totodată, conform Procesului Verbal 2014, organul de control afirmă că:
„P. L. a fost verificată anterior doar pentru acciza datorată la benzina fără plumb, motorină și gaz petrolier lichefiat (pagina 2, capitolul II, primul paragraf);
„Având în vedere măsurile dispuse prin Decizia nr. 309/21.10.2013 referitoare la stabilirea bazei de impunere și a diferențelor datorate în plus sau în minus față de creanța fiscală declarată și/sau stabilită după caz, la cele două tipuri de accize pentru care Societatea a solicitat restituirea accizei la păcură și gaze combustibile de rafinărie, menționăm că acestea nu au fost verificate prin raportul de inspecție fiscală nr. R-B 3/11.03.2013 încheiat de organele vamale și decizia de impunere nr. RB 2 din 11.03.2013" (pagina 3, paragraf 5);
„Prin actul administrativ fiscal de mai sus ( Raportul de inspecție inițial ) au fost verificate alte tipuri de accize decât cele care au făcut obiectul cererilor de restituire, respectiv acciza pentru benzină fără plumb, accize pentru motorină, accize pentru gaz petrolier lichefiat" (pagina 3, paragraf 6);
„Potrivit prevederilor art. 109 din Codul de procedură fiscală rezultatul inspecției fiscale se consemnează într-un raport de inspecție fiscală și cuprinde toate constatările în legătura cu perioadele și obligațiile fiscale verificate" (pagina 3, ultimul paragraf);
> „Din documentele prezentate de contribuabil, a rezultat că în urma inspecției fiscale anterioare nu au fost emise decizii de nemodificare a bazei de impunere pentru accizele pentru păcură și pentru gaz natural declarate de Societate" (pagina 4, paragraf 2);
Emiterea și comunicarea către Societate a Avizului de inspecție
Având în vedere cele expuse la secțiunea anterioara 1.4 și în lipsa emiterii și comunicării unei Decizii de reverificare, în data de 21 august 2014 Societății i-a fost comunicat Avizul de inspecție prin intermediul căruia aceasta a fost înștiințată că începând cu data de 22.09.2014 va face obiectul unei inspecții fiscale cu privire la „Verificarea ansamblului declarațiilor fiscale și/sau operațiunilor relevante pentru:Acciza pentru păcură în perioada 01.01._11;Acciza pentru gaz natural în perioada 01.01._11".
Urmarea procedurii prealabile. Contestarea operațiunii administrative de inspecție fiscală pornită în baza Avizului de Inspecție fiscală împotriva acestei reverificări în fapt în lipsa unei decizii de reverificare a unei perioade deja „închise" prin efectuarea controlului fiscal, respectiv prin anularea rezervei verificării ulterioare, Societatea a formulat o contestație fiscală ce a fost înregistrată la DGAMC sub nr._/28.08.2014 (în continuare „Contestația fiscală", atașată prezentei în Anexa nr. 13).
II. SINTEZA MOTIVELOR DE SUSPENDARE
Cu titlu preliminar, învederează că prevederile Recomandării nr. (89) 8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei asupra protecției jurisdicționale provizorii în materie administrativă (depusă în Anexa nr. 14 la prezenta cerere), împuternicesc autoritatea judiciară competentă să ia masuri adecvate de protecție provizorie dacă executarea unei decizii administrative poate cauza o daună severă persoanei private la care se referă. Protecția provizorie a drepturilor si intereselor persoanelor private este reiterată și de Recomandarea nr. (2003) 16 din 9 septembrie 2003 a Comitetului Miniștrilor către Statele membre (depusă în Anexa nr. 14 la prezenta cerere) cu privire la executarea deciziilor administrative și jurisdicționale in domeniul dreptului administrativ, astfel:
„Când legea nu prevede că introducerea unei contestații împotriva unei decizii determină suspendarea automată a punerii sale în aplicare, persoanele private trebuie să aibă posibilitatea de a cere unei autorități administrative sau jurisdicționale să suspende aplicarea deciziei contestate, pentru a asigura protecția drepturilor și intereselor lor."
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ - la care fac trimitere dispozițiile art. 15 alin. 1 din aceeași lege - „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea (...) autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond (...)".
Solicitarea de suspendare reprezintă un caz bine justificat, față de vădita nelegalitate a efectuării reverificării Societății (Secțiunea III de mai jos);
Efectuarea unei reverificări asupra Societății în baza Avizului de inspecție și în lipsa emiterii și comunicării unei decizii de reverificare este de natură să producă prejudicii grave și iremediabile Societății (Secțiunea IV de mai jos);
Societatea a formulat o contestație fiscală împotriva efectuării reverificării (Secțiunea V de mai jos).
Fiind o acțiune neevaluabilă cauțiunea de maxim 2.000 lei a fost achitată de Societate
Solicitarea reprezintă un caz bine justificat de acordare a suspendării executării.
Doctrina de specialitate arată că, existența unui caz bine justificat se reține în situația în care, din împrejurările cauzei, ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul din fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative. în mod similar, jurisprudența constantă a înaltei Curți de Casație si Justiție statuează faptul că „condiția unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ în discuție".
Față de faptul că instanța sesizată cu o cerere de suspendare a executării nu este chemată să judece fondul raporturilor litigioase, ci numai să verifice îndeplinirea condițiilor legale pentru a cere suspendarea, nu vom prezenta în cuprinsul prezentei acțiuni toate argumentele de nelegalitate a Avizului de inspecție și operațiunii de reverificare a Societății. Însă condiția cazului bine justificat este strâns legată de aparența dreptului reclamantului și de conduita părților ce a dus la apariția raportului litigios (Legea contenciosului administrativ definește cazul bine justificat ca „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ").
De aceea, menționează modalitatea abuzivă în care Societatea a fost sancționată prin emiterea Avizului de inspecție și prin declanșarea unei noi inspecții fiscale asupra unei perioade fiscale controlate anterior, chiar în mod succesiv - în condițiile inexistenței unei Decizii de reverificare, ale căror efecte sunt de natură să destabilizeze activitatea Societății și să o prejudicieze în mod grav pe aceasta, în lipsa oricărei încălcări a legii din partea sa.
3.1. Societatea nu mai poate fi controlată pentru impozitul ACCIZĂ aferent perioadei 2006 - 2011 întrucât rezerva verificării ulterioare a fost anulată urmare a 3 controale consecutive anterioare:
Așa cum a arătat mai sus, Societatea a fost verificată cu privire la ACCIZELE datorate de aceasta atât în cadrul Primei Inspecții, celei de-A Doua Inspecții precum și în cadrul refacerii controlului ca urmare a celor dispuse prin Decizia de soluționare. În consecință, este indubitabil că pentru perioada fiscală 2006 - 2011 IMPOZITUL ACCIZĂ a fost deja controlat.
În conformitate cu dispozițiile art. 90 alin. 3 Cod procedură fiscală ce dispune că „Rezerva verificării ulterioare se anulează numai la împlinirea termenului de prescripție sau ca urmare a inspecției fiscale efectuate în cadrul termenului de prescripție", concluzia ce se desprinde cu necesitate este aceea că urmare a efectuării inspecțiilor fiscale menționate anterior - rezerva verificării ulterioare a fost anulată în ceea ce privește ACCIZELE aferente perioadei 2006 - 2011.
Singura situație de excepție de la această prevedere o constituie ipoteza reglementată de art. 105/1 Cod de procedură fiscală, ipoteza care nu a fost însă invocată de către organul de control și pentru care nu sunt îndeplinite condițiile legale:
În același timp menționează că potrivit art. 96 alin. 1 litera b) Cod procedură fiscală, inspecția fiscală parțială (cărora a fost supusă și Societatea) vizează verificarea „uneia sau mai multor obligații fiscale, pentru o perioadă de timp determinată". În clarificarea noțiunii de obligații fiscale, tot Codul de procedură fiscală este edificator - art. 22 definindu-le ca fiind „impozitele datorate bugetului general consolidat", pe care le regăsește prezentate pe categorii în Codul fiscal, la art. 1 și art. 2 alin. 1 litera g) fiind indicat ca tip de impozit ACCIZA.
Așadar, coroborând textele legale de mai sus, devine evident faptul că în dreptul fiscal și procedural-fiscal român, obiectul unei inspecții fiscale parțiale este reprezentat de unul sau mai multe categorii de impozite - spre exemplu ACCIZA, neexistând și nefiind recunoscute impozitele pe anumite categorii de produse, astfel cum în mod eronat încearcă să susțină organele fiscale.
Într-un asemenea raționament absurd, ar putea ajunge la situații de neconceput în care un contribuabil poate fi, spre exemplu, verificat de 50 de ori cu privire la TVA, de fiecare dată pentru altă categorie de produse pe care le achiziționează/înstrăinează.
În consecință, subliniază că atât timp cât Societatea a fost deja supusă mai multor controale fiscale având ca obiect un impozit specific - ACCIZA - demararea unei noi activități de inspecție asupra aceluiași impozit și asupra aceleiași perioade, făcându-se referire la faptul că urmează a fi verificate anumite categorii de produse, este complet nelegală și imposibilă în lipsa unei Decizii de reverificare emisă potrivit dispozițiilor Codului de procedură fiscală.
Aceeași concluzie se desprinde din toate actele administrativ fiscale emise în cadrul inspecțiilor fiscale anterioare, inclusiv din Decizia de soluționare rezultă că a fost controlat impozitul ACCIZĂ, verificarea vizând toate tipurile de produse accizabile, inclusiv produsele păcură și gaz natural, astfel:la pagina 49, poziția 295 din Registrul Unic de Control —* Obiectivele controlului:reluarea Inspecției fiscale parțiale pe linie de ACCIZE; „Obiectivele inspecției fiscale -ACCIZELE ARMONIZATE ALE PRODUSELOR ENERGETICE" (pagina 8, Capitolul V, Raportul de inspecție inițiat); s „[...] au fost analizate următoarele:
-LIVRĂRI PRODUSE ENERGETICE PENTRU ANII 2006 -_ ([...] PĂCURĂ [...])
-[...] LIVRĂRILE DE PRODUSE ENERGETICE LA INTERN PENTRU PERIOADA IUNIE 2006 - DECEMBRIE 2011;
-rapoarte de producție", (pagina 9, Raportul de inspecție inițial);
S "[...] situația privind calculul accizei se prezintă astfel:
[...]. TOTAL GENERAL ACCIZE [...] lei" (pagina 13, Raportul de inspecție inițial);
Obiectivele controlului - Control cereri restituiri ACCIZE - CONSUM INTERN produse energetice și livrări către terți. „Au fost verificate: [...] situația consumului intern de produse energetice, folosite la încălzirea cuptoarelor pentru producerea energiei termice și electrice." (pagina 8, paragraful 3, Procesul Verbal 2013); „urmând ca organele competente [...] sa stabilească dacă pentru perioada respectivă (i.e. 01.01._11) .societatea datorează accize bugetului general consolidat sau se află în situația de a-i fi restituite sume cu titlu de accize[.„]." (pagina 46, ultimul paragraf, Decizia de soluționare).
Așadar, actele de impunere au vizat și au fost emise pentru impozitul acciză. Au fost controlate toate documentele și informațiile relevante pentru stabilirea situației de fapt fiscale pentru toate produsele accizabile. În cadrul acestei inspecții s-au constatat abateri de la legislație doar în ceea ce privește trei tipuri de produse printre care nu se regăseau păcura și gazul natural.
Acum, după trei inspecții fiscale încheiate, se încearcă o nouă inspecție asupra Societății deși perioada a fost „închisă" și deși această a patra inspecție nu ar putea avea loc decât în condițiile specifice ale art. 105/1 Cod procedură fiscală.
Conform alin. (1) al art. 105/1 Cod procedură fiscală, reverificarea este o situație de excepție de la principiul unicității inspecției fiscale și este de strictă interpretare.
Conform art. 105 alin. (3) Cod procedură fiscală - „Inspecția fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit [...] și pentru fiecare perioadă supusă impozitării." Dacă coroborează aceste texte de lege cu art. 2 alin. (1) litera g) din Codul Fiscal, rezultă că în speța de față, pentru impozitul ACCIZE (respectiv pentru toate produsele supuse accizei) INSPECȚIA FISCALĂ poate fi efectuată o singură dată. Or, în cazul său impozitul acciză a fost inspectat chiar de două ori înaintea să se dispună refacerea inspecției ca urmare a Deciziei de Soluționare.
A patra inspecție fiscală reprezintă în fapt o reverificare a unei perioade deja controlate ce urmează să înceapă în mod nelegal în lipsa unei decizii de reverificare și cu încălcarea principiului unicității inspecției
Întrucât organul care efectuat verificarea Societății în cadrul operațiunii de refacere a celor două inspecții fiscale anterioare a ajuns la concluzia că „au identificat o . constatări ce pot avea influențe cu privire la acciza la păcură și gaz natural, au propus efectuarea unei inspecții fiscale prin întocmirea în timpul controlului a Formularului PIF" (pagina 29, ultimul paragraf, Raportul de inspecție ulterior) - motiv pentru care la încheierea activității de control a fost emis Avizul de inspecție, ignorând complet principiul unicității inspecției fiscale și de anulare a rezervei ulterioare pentru perioada deja controlata.
În primul rând, întocmirea acestui formular în cadrul unei acțiuni de refacere a unei inspecții fiscale ordonată prin Decizia de soluționare este nelegală, întrucât singura situație în care este permisă întocmirea acestui formular este aceea în care urmare a unui control inopinat efectuat de către Direcția antifraudă, organele de control constată că exista indicii temeinice cu privire la încălcarea legislației fiscale cu privire la un anumit tip de impozit și solicită organului de control competent care administrează respectivul contribuabil efectuarea unei inspecții de fond sau parțiale cu privire la respectivul impozit, ceea ce nu este cazul Societății.
Mai mult, chiar și în această ipoteză condiția sine qua non este ca rezerva verificării ulterioare să nu fi fost anulată, altfel impozitul în cauză și perioada aferentă nu poate fi „deschisă" decât în temeiul art. 105/1 Cod procedură fiscală.
În al doilea rând, conform art. 105/1 Cod procedură fiscală - „Prin reverificare se înțelege inspecția fiscală efectuată ca urmare a apariției unor date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor, care influențează rezultatele acestora". Așadar, prin excepție de la principiul unicității inspecției fiscale, poate fi decisă redeschiderea unei perioade atunci când ulterior finalizării unei activități de control apar informații noi - documente sau alte înscrisuri ce pot modifica rezultatul inspecției inițiale.
În același timp, art. 105/1 alin. 4 Cod procedură fiscală dispune că „La începerea acțiunii de reverificare, organul de inspecție fiscală este obligat să comunice contribuabilului decizia de reverificare, care poate fi contestată în condițiile prezentului cod", de unde rezultă că o Decizie de reverificare trebuie emisă șl comunicată contribuabilului anterior operațiunii de reverificare, pentru ca acesta din urmă să își poată exercita dreptul la apărare și contesta actul administrativ fiscal respectiv.
Așadar, operațiunea de inspecție fiscală reprezintă o operațiune atașabilă deciziei de reverificare, fiind accesorie șl ulterioară acesteia, legalitatea operațiunii de inspecție depinzând în întregime de legalitatea Deciziei de reverificare.
De altfel, Curtea de Apel București a admis acțiunea unui contribuabil de anulare a unei operațiuni administrativ-fiscale de suspendare a unei inspecții fiscale, pe motiv că aceasta a fost dispusă în mod abuziv fără respectarea prevederilor legale. Astfel, atâta timp cât o operațiune de suspendare a unei inspecții fiscale poate fi anulată, nu vede de ce o inspecție fiscală ce reprezintă de asemenea o operațiune administrativ fiscală nelegală nu poate fi la rândul său anulată. Atașează certificatul de grefă cu privire la Soluția instanței drept Anexa 16 la prezenta cerere.
Or, în prezenta speță nu există decizia de reverificare, singurul act administrativ care conferea organului de control puterea și competența de a efectua o inspecție fiscală asupra contribuabilului, ci doar Avizul de inspecție ce înștiințează Societatea cu privire la activitatea de control ce urmează a fi demarată asupra acesteia. Prin urmare, consideră că se află în ipoteza unui act administrativ fiscal inexistent, datorită nelegalității grave a noii inspecții fiscale începute în baza unui aviz de inspecție nelegal, datorită (i) lipsei unei decizii de reverificare, (ii) verificarea unei perioade fiscale deja închise, (iii) neîntrunirea ipotezei legale care da dreptul redeschiderii perioadei fiscale și (iv) îngreunarea situației fiscale a contribuabilului în propria sa cale de atac, iar prin aplicarea principiului accesorium sequitur principale (principiu consacrat atât de către doctrină, jurisprudență cât și de art. 47 din Codul de procedură fiscală) și operațiunea administrativă de control fiscal este inexistentă, fapt ce implică nelegalitatea atât a avizului de inspecție cât și a oricărei acțiuni de inspecție pe care organul fiscal dorește să o efectueze în aceste condiții.
Consideră că se află într-o situație de inexistență atât materială cât și juridică a Deciziei de reverificare, atât operațiunea administrativă de inspecție fiscală declanșata în baza avizului de inspecție, cât și avizul de inspecție fiind nule, prezumția de legalitate atât a operațiunii de inspecție fiscala cât și a Avizului de inspecție fiind înlăturată în totalitate.
De asemenea, potrivit textelor legale anterior citate, reverificarea este posibilă numai dacă cele două condiții prevăzute de art. 105/1 alin. 2 Cod procedură fiscală sunt îndeplinite în mod cumulativ, respectiv: (i) apariția unor date suplimentare și (ii) datele să nu fi fost cunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării inspecției fiscale anterioare.
În ceea ce privește prima condiție, doctrina a reținut că „reverificarea nu este posibilă pentru orice date necunoscute organului fiscal la data efectuării controlului, ci doar pentru datele noi care nu erau incluse în evidențele și documentele Societății existente la data controlului; în consecință, dacă aceste date erau necunoscute organului de control datorită nepriceperii sau lipsei de diligentă a acestuia, reverificarea nu este admisibilă." Același autor reține că „O interpretare în sens larg a noțiunii de date necunoscute organului fiscal ar duce practic la anularea regulii prevăzute la alineatul (1) al art. 19 ". „Caracterul suplimentar trebuie interpretat în comparație cu datele cuprinse în evidențele contribuabilului existente la data controlului".
În ceea ce privește cea de-a doua condiție, datele să nu fi fost cunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării inspecției fiscale anterioare, considerăm că nici aceasta nu poate fi reținută.
Or, așa cum a arătat în secțiunile anterioare, în actele administrative de control se reține foarte clar că întreaga situație de fapt și toate documentele - inclusiv privind consumul intern pentru păcură și gaz natural au fost analizate de către cele două inspecții fiscale anterioare. O nouă inspecție fiscală declanșată pe un presupus motiv privind „scăpările" asupra unor situații cu potențial de impunere în sarcina Societății, deși inspectorii aflați în control au avut la dispoziție toate datele necesare astfel încât să fi putut face impunerea intenționată a avea loc acum - în cadrul celei de-a patra inspecții, nu se încadrează în ipotezele pentru care se poate face reverificarea unui contribuabil.
Doctrina și practica s-au pronunțat în sensul că procesul verbal de reverificare și decizia de reverificare vor fi anulate în lipsa unor date suplimentare noi relevante necunoscute organului fiscal la data efectuării primului control, chiar dacă concluziile procesului verbal de verificare ar corespunde adevărului, ceea ce oricum nu este cazul în speța de față, întrucât se încalcă astfel principiul unicității inspecției fiscale.
Prin efectuarea unei a patra inspecții fiscale se încalcă principiul imposibilității îngreunării situației contribuabilului în propria cale de atac:
Potrivit dispozițiilor art. 216 alin. 31 Cod procedură fiscală - „Prin decizie se poate desființa total sau parțial actul administrativ atacat, situație în care urmează să se încheie un nou act administrativ fiscal care va avea în vedere strict considerentele deciziei de soluționare".
Totodată, conform art. 213 Cod procedură fiscală, nu se poate crea o situație mai grea contestatorului în propria cale de atac. Ca atare, nu pot fi impuse sume suplimentare atunci când urmare a reverificării se emite un nou act administrativ, chiar dacă noul act administrativ se emite în urma unei noi inspecții fiscale dar vizează o perioadă care a făcut obiectul Deciziei de soluționare, și, mai mult decât atât, noua inspecție a fost pornită în urma constatărilor făcute în urma raportului de inspecție fiscală încheiat în urma refacerii inspecțiilor fiscale anterioare cu privire la același tip de impozit și la aceeași perioadă deja controlată.
Astfel, prin efectuarea unui nou control fiscal vizând produse accizabile aferente perioadei deja controlate pentru acest tip de impozit, se încalcă flagrant considerentele Deciziei de soluționare și se îngreunează situația Societății în propria sa cale de atac, întrucât inspecția fiscală ce urmează să înceapă în data de 22 septembrie 2014 este fără îndoială rezultatul constatărilor Raportului de inspecție ulterior (pagina 29, penultimele doua paragrafe) și Procesului Verbal 2014, constatări care sunt suplimentare față de considerentele Deciziei de Soluționare și contrazic Decizia de impunere inițială.
În concluzie, este evident că prin efectuarea celei de-a patra inspecții se încalcă dispozițiile art. 213 Cod procedură fiscală.
Prin efectuarea unei a patra inspecții fiscale se încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei de Soluționare și se depășește cadrul procesual creat prin obiectul contestațiilor fiscale inițiale
În ceea ce privește obligația trasată prin Decizia de soluționare „de a stabili baza de impunere și diferențele datorate în plus sau în minus față de creanța declarată și/sau stabilită după caz, la momentul începerii inspecției fiscale" (pagina 29, Capitolul 5, paragraful 6, teza finala din Raportul de inspecție ulterior), consideră că prin emiterea Raportului de inspecție ulterior și a Deciziei de impunere aferente a căpătat autoritate de lucru judecat (prin imposibilitatea redeschiderii unei perioade controlate pentru a treia oara în conformitate cu principiul unicității inspecției fiscale prevăzut de art. 105 Cod procedură fiscală) anularea rezervei verificării ulterioare pentru perioada fiscala 2007 - 2011, întrucât urmare a refacerii controlului nu s-au constatat modificări ale bazei de impunere și nici diferențe datorate în plus față de momentul începerii inspecției fiscale.
Astfel, rezultatele acțiunii de reverificare ca urmare a dispunerii refacerii inspecțiilor fiscale anterioare nu pot adăuga la obiectul contestației inițiale prin adăugarea unor noi ipoteze de inspecție sau noi cazuri de impozitare cu privire la alte tranzacții decât cele avute în vedere inițial și cu privire la care organul de inspecție s-a pronunțat deja.
Mai mult, prin refacerea ordonata în baza Deciziei de soluționare, organul de control a încălcat dispozițiile imperative ale acesteia, în condițiile în care respectiva decizie a devenit definitivă în sistemul căilor administrative de atac, motiv pentru care toate constatările ce contravin Deciziei de Soluționare și prevederile Codului de procedură fiscală sunt lovite de nulitate, inclusiv reverificarea Societății în lipsa unei Decizii de reverificare ci doar în temeiul Avizului de inspecție.
IMINENTA PRODUCERII UNEI PAGUBE
Precizări generale prealabile
Prevenirea producerii unei pagube iminente, așa cum este aceasta este definită de art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 544/2004, reprezintă o condiție a cărei îndeplinire poate fi reținută în situația în care executarea actului administrativ ar produce un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat prin anularea actului .
Prin dispozițiile legale anterior citate s-a convenit asupra unui sens larg al noțiunii de „pagubă iminentă", avându-se în vedere nu numai „prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidență", dar și „perturbarea previzibilă gravă a funcționarii unei societăți sau a unui serviciu public".
În aceste circumstanțe, învederează că efectuarea celei de-a patra inspecții fiscale asupra Societății pentru un impozit și o perioadă fiscală deja controlate, în lipsa unei decizii de reverificare ar fi cu certitudine de natură să creeze și să agraveze prejudiciile semnificative create deja Societății prin neexecutarea întocmai a Deciziei de soluționare în ceea ce privește refacerea controlului și prin emiterea Avizului de inspecție - în sensul înrăutățirii situației Societății în propria sa cale de atac și supunerea acesteia unei noi verificări, impactul unei asemenea acțiuni fiind unul deosebit de grav, încadrându-se întocmai în primul caz al definiției circumscrise de Legea nr. 554/2004, acela de „prejudiciul material viitor și previzibil".
Afectarea desfășurării activității Societății prin desfășurarea unei inspecții nelegale:
Subliniază că începând cu anul 2011 și până în prezent, timp de peste 4 ani Societatea a fost supusă unui număr de nu mai puțin de 3 inspecții fiscale având același obiectiv - ACIZELE aferente perioadei 2006 -2011:
Prima Inspecție fiscală înregistrată în Registrul Unic de Control cu data de 05.04.2011, și nefinalizată datorită concedierii echipei de control.
O a doua echipă de control a reluat Prima inspecție Fiscală, în data de 15.06.2012 și finalizată în data de 11.03.2013; Conform mențiunilor din Raportul de inspecție fiscală aferent, aceasta constituie practic a Doua inspecție fiscală A Treia Inspecție înregistrată în Registrul Unic de Control cu data de 12.06.2013, și s-a desfășurat în perioada_ -_ ; Refacerea controlului dispus prin Decizia de Soluționare, reprezintă o a patra inspecție fiscala asupra Societății, desfășurată în perioada 25.11._14;
De asemenea, subliniază că în prezent la sediul Societății urmează să aibă loc -începând cu data de 22 septembrie 2014 o a cincea inspecție fiscală, privind accizele si aceeași perioadă care a mai făcut obiectul primelor patru inspecții fiscale.
Așadar, după cum se poate cu ușurință observa, în toți acești 4 ani Societatea s-a aflat în permanență supusă verificărilor fiscale, fiind într-un „continuu" proces de control, uneori fiind desfășurate activități de inspecție chiar în mod simultan. Potrivit dispozițiilor art. 103 Cod procedură fiscală, pentru derularea activității de inspecție fiscală, Societatea este obligată nu numai să pună la dispoziție inspectorilor fiscali spații adecvate ci și să aloce importante resurse în vederea furnizării acestora toate documentele, informațiile și explicațiile solicitate.
In același timp, potrivit dispozițiilor Codului de procedură fiscală - art. 105 alin. 2, inspecția fiscală trebuie să se desfășoare într-un asemenea mod încât activitatea contribuabililor să fie cât mai puțin afectată.
Totodată durata unei inspecții fiscale nu poate depăși 6 luni (art. 104 Cod procedură fiscală). Or, după o perioadă de 4 ani, o nouă inspecție fiscală pentru același tip de impozit și aceeași perioadă fiscală controlată ar urma sa duca la perturbarea grava a activității Societății, și implicit la crearea unui prejudiciu material previzibil constând în afectarea activității Societății precum și a costurilor legate de activitățile și resursele necesare pentru cooperarea în cazul unei inspecții fiscale.
Or, prin desfășurarea unei a patra inspecții fiscale - vădit nelegale pentru considerente deja expuse în cadrul Secțiunii III de mai sus - cu privire la impozitul „Acciză" și la perioada 2007-2011 ce au mai fost analizate în 4 rânduri prin inspecțiile desfășurate în perioada aprilie 2011 - iulie 2014 și pentru care au fost alocate importante resurse materiale și umane (inclusiv în ceea ce privește urmarea căilor legale de contestare a rezultatelor acestora ce s-au dovedit a fi neîntemeiate), consideră că Societatea este grav și în mod evident prejudiciată.
De asemenea, prin inspectarea permanentă abuzivă timp de 5 ani a Societății se creează acesteia din urmă un prejudiciu de imagine, periclitându-se raporturile comerciale curente.
Chiar dacă se contestă lipsa unui act administrativ fiscal - Decizia de reverificare, care nu este evaluabil in bani, trebuie avute în vedere considerentele reținute de organele de reverificare prin actele administrativ-fiscale emise în urma reverificării, respectiv Raportul de inspecție fiscala nr. F-MC 195/07.07.2014 și Procesului Verbal nr._/04.07.2014.
Astfel, prin Raportul de inspecție fiscala nr. F-MC 195/07.07.2014 se reține că „De asemenea, au fost identificate o . constatări ce pot avea influente asupra sumelor declarate de contribuabil la bugetul general consolidat, drept pentru care in timpul controlului s-a întocmit formularul PIF -propunere de efectuare a unei inspecții fiscale prin care s-a propus efectuarea unei inspecții fiscale care sa vizeze acciza la păcură si acciza pentru gaz natural datorata [...]" (Capitolul V, Rubrica «Alte Constatări» - pagina 29, penultimul paragraf)
De asemenea, prin Procesul Verbal nr._/04.07.2014 se reține că "în concluzie, în perioada verificată . a calculat, declarat și achitat acciza pentru consumul intern la CET de păcură semifabricat la nivelul produsului păcură deși nu a solicitat asimilarea din punct de vedere al stabilirii accizelor pentru acest produs energetic, aspect ce poate avea influențe fiscale privind sumele datorate bugetului general consolidat".
Astfel, din cele două acte administrative emise cu ocazia reverificării rezultă fără dubiu intenția organului fiscal de a impozita păcura pentru consumul intern motivând că păcura semifabricat pentru care s-a obținut asimilarea este diferită față de produsul păcură 40/42S sau păcura 50/30 S.
În concluzie, organul fiscal în mod eronat consideră că pentru produsul păcură pentru consumul intern care în urma asimilării este scutit de la plata accizei, prin calificarea acestuia în mod eronat într-un alt tip de păcură dorește reverificarea Societății în mod nelegal fără emiterea actelor fiscale impuse de lege și cu încălcarea condițiilor imperative prevăzute de codul de procedură fiscală.
Or, conform ICCJ - "în situația în care executarea sumelor impuse prin actele a căror suspendare a executării se solicită are la bază un act administrativ fiscal în privința căruia s-a reținut că există o îndoială serioasă în privința legalității, diminuarea respectivă nemaiavând caracter prezumat legal, se reține că este îndeplinită condiția pagubei iminente " (pagina 8, ultimul alineat)
Astfel, fată de intenția expres manifestată prin cele două acte administrative contestate, intenție materializată prin emiterea Avizului de Inspecție fiscală nr. F-MC 57/19.08.2014, coroborat cu ilegalitatea gravă a emiterii acestui aviz precum și intenției ferme de desfășurare a unei inspecții fiscale de asemenea ilegale pentru motivele arătate mai sus, consideră că există o îndoială serioasă în ceea ce privește prezumția de legalitate atât a avizului de inspecție fiscală nr. f-mc 57/19.08.2014 cât și a operațiunii administrativ fiscale de inspecție desfășurate în baza lui, diminuarea certă ce urmează a fi impusă prin inspecția astfel desfășurată (conform concluziilor deja exprimate de organele de reverificare) nemaiputând avea un caracter prezumat legal, motiv pentru care consideră și condiția pagubei iminente ca fiind îndeplinită.
Totodată, menționează în plus și faptul că susținerea potrivit căreia păcura semifabricat pentru care s-a obținut asimilarea este diferită față de produsul păcură 40/42S sau păcura 50/30 S, este contrazisă de raportul de expertiză nr. 541/21.08.2014 întocmit de SGS Oii Gas Chemicals atașat drept Anexa 17 la prezenta cerere.
Societatea a îndeplinit procedura prealabilă a contestației fiscale:
Astfel cum a arătat în cadrul Secțiunii 1.6 de mai sus, împotriva operațiunii nelegale de reverificare Societatea a formulat Contestația fiscală ce a fost înregistrată la DGAMC sub nr._/28.08.2014. Totodată, împotriva Raportul de inspecție fiscala nr. F-MC 195/07.07.2014 și Procesului Verbal nr._/04.07.2014 Societatea a formulat Contestația fiscală ce a fost înregistrată la DGAMC sub nr._/14.08.2014 (depusă în Anexa 13 la prezenta).
În consecință, solicită suspendarea executării Avizului de Inspecție fiscală nr. F-MC 57/19.08.2014 emis de către DGAMC și suspendarea executării operațiunii administrative de inspecție fiscală pornită în baza Avizului de Inspecție, care constituie în fapt o reverificare a unei perioade pentru care rezerva verificării ulterioare a fost anulată și pentru care nu există emisă o Decizie de reverificare, până la soluționarea în fond a acțiunii în contencios administrativ pe care o va promova împotriva acesteia.
În drept: art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În dovedire au fost atașate în fotocopie:Avizul de inspecție fiscala nr. F-MC 57/19.08.2014 comunicat Societății prin fax in data de 20.08.2014;Avizul de inspecție nr. R-B 3/04.04.2011;Registrul Unic de Control, pagina 42, poziția 253;Registrul Unic de Control, pagina 49, poziția 295;Raportul de inspecție fiscala nr. R-B 3/11.03.2013 si Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare nr. R-B 2/11.03.2013;Contestația înregistrată la Direcția Generala de Soluționare a Contestațiilor sub numărul_/04.04.2013;Jurisprudență națională;Registrul Unic de Control, pagina 2, poziția 17; Contestația înregistrată la Direcția G. de Soluționare a Contestațiilor sub nr._/15.07.2013;Decizia de soluționare nr. 309/21.10.2013;Raportul de inspecție fiscală nr. F-MC 195/07.07.2014 și Decizia de impunere nr. F-MC 1327/07.07.2014, Procesul verbal din 04.07.2014, Contestația înregistrată la DGAMC sub nr._/28.08.2014 și Contestația fiscală ce a fost înregistrată la DGAMC sub nr._/14.08.2014, Recomandarea nr. (89) 8 din 13 septembrie 1989 și Recomandarea nr. (2003) 16 din 9 septembrie 2003 a Comitetului Miniștrilor către Statele membre, Doctrină și jurisprudență națională, Certificatul de grefă cu privire la anularea unei operațiuni administrativ fiscale de suspendare a unei inspecții fiscale, Raportul de expertiză nr. 541/21.08.2014 întocmit de SGS Oii Gas SChemicals.
Pârâta Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Ploiești a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a D.G.R.F.P. Ploiești, intrucat in prezenta speța nu se ataca niciun act emis de acesta instituție, ci de D.G.A.M.C. București, care are organe de conducere proprii. Nu exista motive pentru a se pronunța o hotărâre judecătoreasca care sa fie opozabila D.G.F R.P. Ploiești.
Astfel a solicitat admiterea excepției si respingerea acțiunii fata de D.G.F.R.P. Ploiești ca fiind îndreptata împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
Totodată pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală (A.N.A.F.), a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii formulata de reclamanta ., având in vedere motivele pe care le va expune in cele ce urmează:
In fapt, prin cererea de chemare in judecata, reclamanta a solicitat suspendarea executării Avizului de inspecție fiscala nr. F-MC 57/19.08.2014 emis de către DGAMC si suspendarea executării operațiunii administrative de inspecție fiscala pornita in baza Avizului de inspecție fiscala.
1. Invocă excepția inadmisibilității cererii de chemare in judecata in raport de prevederile art.2 si 14 din Legea nr. 554/2004:
Conform art.14 alin.1 din Legea nr. 554/2004:
"(1) In cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. In cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate ".
De asemenea, potrivit art. 2 lit.c) din același act administrativ:
(1) In înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
c) act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ".
Asa cum se poate observa din analizarea textelor enunțate, susceptibile de a fi suspendate sunt numai actele administrative definite ca atare de legea contenciosului administrativ.
Avizul de inspecție fiscala nu da naștere, nu modifica si nici nu stinge raporturi juridice, fiind doar o instiintare emisa de organul fiscal către contribuabilul ce urmează a fi controlat pentru ca acesta sa pregătească actele contabile ce fac obiectul verificării.
De altfel Codul de procedura fiscala vorbește doar de obligativitatea emiterii avizului din perspectiva dreptului contribuabilului de a fi informat cu privire la inspecția fiscala ce urmează a se efectua si nu ca despre un act care ar da naștere, modifica ori stinge raporturi juridice fiscale. "ART. 101
Avizul de inspecție fiscală
(1) înaintea desfășurării inspecției fiscale, organul fiscal are obligația să înștiințeze contribuabilul în legătură cu acțiunea care urmează să se desfășoare, prin transmiterea unui aviz de inspecție fiscală.
(2)După primirea avizului de inspecție fiscală, contribuabilul poate solicita, o singură dată, pentru motive justificate, amânarea datei de începere a inspecției fiscale. Amânarea se aprobă sau se respinge de către organul fiscal prin decizie. In cazul în care organul fiscal a admis cererea de amânare a inspecției fiscale, comunică contribuabilului data la care a fost reprogramată inspecția fiscală.
(3)Avizul de inspecție fiscală cuprinde:
a)temeiul juridic al inspecției fiscale;
b)data de începere a inspecției fiscale;
c)obligațiile fiscale și perioadele ce urmează a fi supuse inspecției fiscale;
d)posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a inspecției fiscale ".
Art. 14 din Legea nr.554/2004 invocat de reclamanta vorbește de existenta unui caz bine justificat in care un act administrativ vădit nelegal emis de autoritatea publica produce prin aplicarea sa o vătămare care nu poate fi înlăturata decât prin suspendarea sa pana la pronunțarea instanței de fond asupra legalității in sine a actului administrativ.
Avizul de inspecție fiscala nu poate produce reclamantei vreo vătămare întrucât asa cum a arătat, pe de o parte, acesta nu naște, nu modifica sau stinge raporturi juridice fiscale, iar pe de alta parte acesta are doar caracterul unei înștiințări, a unei corespondente purtata de organul fiscal cu contribuabilul pentru ca acesta sa poată prezenta organelor de control toate înscrisurile existente in contabilitate si solicitate a fi analizate.
Învederează faptul ca avizul de inspecție fiscala nu este un act administrativ fiscal, in sensul prevederilor art. 42 C.proc.fisc, ci este o forma procedurala prealabila inspecției fiscale, care insa are consecințe importante sub aspectul validității acesteia.
Astfel, avizul de inspecție fiscala nu poate fi contestat in sine pe calea prevăzuta de Titlul IX din Codul de procedura fiscala, ci acesta poate fi contestat odată cu raportul de inspecție fiscala si decizia de impunere putând fi analizat numai sub aspectul lipsei cerințelor de forma prevăzute de lege.
Prin urmare, avizul de inspecție fiscala constituie o forma procedurala in cadrul inspecției fiscale si nu poate fi contestat pe cale separata, aceasta fiind si opinia exprimata in literatura de specialitate (D. D., C. A. - "Explicațiile teoretice si practice ale Codului de procedura fiscala", Ed. Rosetti, 2005, pag. 277).
De asemenea, trebuie analizate si scopul si funcțiile inspecției fiscale care constau in descoperirea de elemente relevante pentru aplicarea legii fiscale si confruntarea datelor deținute de organele fiscale cu informațiile oferite de către reclamant. Scopul inspecției fiscale este acela de a asigura respectarea legalității de către reclamant a îndeplinirii obligațiilor ce ii revin si daca aceasta a respectat prevederile legii fiscale.
Asa cum a menționat anterior, avizul de inspecție fiscala este un act procedural in cadrul inspecției fiscale, iar actele administrative care dau naștere, modifica sau sting raporturi juridice fiscale sunt decizia de impunere si raportul de inspecție fiscala.
De asemenea inadmisibila este si cererea privind suspendarea operațiunii administrative de inspecție fiscala.
Asa cum o califica chiar reclamanta si cum este definita si in Codul de procedura fiscala (art.94) inspecția fiscala este o activitate desfășurata de organele fiscale având ca obiect verificarea legalității si conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii si exactității îndeplinirii obligațiilor de către contribuabili.
Activitatea de verificare desfășurata de organele fiscale se concretizează in acte administrative susceptibile a fi suspendate in condițiile legii intrucat aceste acte dau naștere, modifica sau sting raporturi juridice fiscale si nicidecum activitatea in sine.
In concluzie, având in vedere ca atat avizul de inspecție fiscala cat si activitatea de inspecție fiscala nu sunt acte administrative in accepțiunea legii nr. 554/2004 susceptibile de a fi suspendate solicită admiterea excepției invocate si respingerea cererii de chemare in judecata ca inadmisibila.
Pe fondul cauzei, in situația respingerii excepției invocate invocă următoarele:
In ceea ce privește cererea de suspendare formulata, solicită respingerea acestei cereri, ca nefondata, având in vedere ca nu sunt intrunite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, potrivit prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, cererea de suspendare trebuie sa îndeplinească doua condiții cumulative, si anume, existenta unui caz bine justificat si, respectiv, dovedirea producerii unei pagube iminente, astfel ca, partea va trebui sa faca dovada temeiniciei cererii de suspendare precum si a împrejurării ca paguba este iminenta.
A. In ceea ce privește prima condiție, prevăzuta de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind Legea contenciosului administrativ, respectiv existenta unui caz bine justificat, potrivit prevederilor art. 2 alin. 1 lit. t) din Legea contenciosului administrativ, termenul de "caz bine justificat" este definit ca fiind acea împrejurare legata de starea de fapt si de drept care este de natura sa creeze o indoiala serioasa in privința legalității actului administrativ.
Prin urmare, asa cum rezulta din insasi definiția data de către legea contenciosului, pentru ca măsura suspendării executării unui act administrativ sa fie admisibila, reclamanta trebuie sa faca dovada unor motive bine justificate pe care se intemeiaza, iar aceste motive trebuie sa creeze o indoiala serioasa asupra legalității actului administrativ atacat.
Or, reclamanta, prin cererea de chemare in judecata, nu arata care sunt acele motive de natura a crea o indoiala puternica asupra legalității actelor administrative a căror suspendare se solicita, întrucât nu se vorbește despre acte administrative, ci despre situații si stări de fapt.
Astfel, reclamanta învederează aspecte referitoare la aplicabilitatea sau interpretarea unor acte normative (prevederile legilor fiscale), fiind de altfel, singurele motive invocate si pe fondul cauzei in contestația administrativa, iar analizarea acestor aspecte in cadrul cererii de suspendare ar echivala cu o prejudecare a fondului litigiului.
De altfel motivele de nelegalitate aparenta a actelor administrative nu pot fi primite de instanța acestea fiind doar simple interpretări favorabile ale legislații fiscale.
Astfel reclamanta transpune in speța ca si caz bine justificat asa zis-a nelegalitate a unei inspecții fiscale viitoare.
Prin interpretări favorabile reclamanta încearcă sa acrediteze ideea ca organele fiscale verifica o perioada deja verificata, încercând in realitate sa restrângă dreptul statului prin organele fiscale de a efectua controale la agenții economici prin obținerea confirmării acestui drept de la instanța de judecata.
Practic, invocând o . presupuse nelegalitati reclamanta incearca sa obtina o hotărâre care va obliga organele fiscale sa solicite instanței dreptul de a efectua controale la agenții economici.
Statul are dreptul fundamental de a percepe impozitele si taxele stabilite, iar in vederea stabilirii acestor impozite statul, prin organele fiscale, are dreptul de a controla din punct de vedere fiscal toti contribuabilii.
Conform art.32 din Codul de procedura fiscala: "(1) Organele fiscale au competență generală privind administrarea creanțelor fiscale, exercitarea controlului și emiterea normelor de aplicare a prevederilor legale în materie fiscală.
In aceste condiții, solicitarea suspendării dreptului organelor fiscale de a proceda la efectuarea controlului fiscal este nelegala, aspectele de nelegalitate a controlului putând fi evidențiate cu ocazia contestației împotriva actelor de impunere rezultate si nu înainte de emiterea acestora.
Cu alte cuvinte orice neregularitate în efectuarea unui control fiscal poate fi evocata de contribuabil odată cu contestația împotriva actului de impunere, nu înainte de desfășurarea controlului fiscal.
Prin Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată emisă în baza Raportului de inspecție fiscală nr.R-B 3/11.03.2013, organele vamale au stabilit obligații bugetare privind accizele în sumă totală de 63.040.392 lei, datorate de contribuabil în perioada 01.06._11, din care S.C. P. L. S.A. a contestat parțial suma de 61.675.744 lei, din care: -accize în sumă de 25.117.605 lei; -dobânzi aferente accizelor în sumă de 32.790.498 lei; -penalități aferente accizelor în sumă de 3.767.641 lei;
Din totalul sumelor contestate, pentru suma de 1.981.675 iei (din care 691.170 lei accize, 362.109 lei dobânzi și 928.396 lei penalități de întârziere), stabilită suplimentar de organul vamal pentru perioada 01.06._06, prin Decizia nr. 309/21.10.2013 emisă de Direcția G. de Soluționare a Contestațiilor, organul de soluționare a desființat parțial decizia de impunere contestată deoarece nu s-a putut pronunța cu privire la prescrierea obligațiilor stabilite pentru perioada anterioară datei de 01.01.2007.
Această situație este motivată prin faptul că din documentele existente la dosarul cauzei se reține că organele vamale au transmis contribuabilului "Avizul de inspecție fiscală" la data de 04.04.2011, în care se menționează ca dată de începere a inspecției fiscale 19.04.2011, iar potrivit mențiunilor înscrise în Raportul de inspecție fiscală nr.R-B 3/11.03.2013 și a copiei filei din registrul unic de control, data începerii inspecției fiscale este 15.06.2012 și că "...din instrumentarea speței de către organele vamale nu rezultă dacă au intervenit cauze de suspendare sau de întrerupere a prescripției anterior începerii inspecției fiscale..".
Totodată, prin Decizia nr. 309/21.10.2013, organul de soluționare a dispus și desființarea Deciziei de respingere în totalitate a cererilor de restituire a accizelor nr. 157/14.06.2013 (anexa nr. 8) emisă în baza Procesului verbal nr._/12.06.2013 (anexa nr. 7), întocmită de către organele vamale din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale București, pentru suma totală de 26.635.197 lei. În cuprinsul motivație de desființare, se arată că perioada pentru care au fost depuse cererile de restituire accize se suprapune parțial cu perioada supusă inspecției fiscale prin Raportul de inspecție fiscală nr.R-B 3/11.03.2013 analizat la capitolul precedent și ca atare, în speță devin incidente prevederile art. 94 din O.G. nr.92/2003, privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Ca urmare, se precizează: "Conform acestor dispoziții normative, inspecția fiscală are competență de a stabili obligațiile datorate de contribuabil în acord cu prevederile legale incidente în materie în perioada supusă inspecției fiscale prin raportare la declarațiile depuse de contribuabil cu privire la obligația supusă inspecției fiscale, astfel încât pretențiile societății vizând restituirea unor accize plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale pentru operațiuni derulate pe perioada supusă inspecției trebuiau analizate de organele de inspecție fiscală cu atât mai mult cu cât la data finalizării inspecției fiscale cererile de restituire depuse de contribuabil nu erau soluționate, decizia de restituire fiind emisă ulterior deciziei de impunere".
În continuare, având în vedere soluția de desființare a Deciziei de impunere nr. R-B 2/11.03.2013, anterior explicitată, se arată că;"., se va desființa și Decizia de respingere în totalitate a cererilor de restituire a accizelor nr. 157/14.06.2013....urmând ca organele competente să reanalizeze cererile de restituire care vizează perioada cuprinsă între 01.01._11 în cadrul inspecției fiscale dispusă la punctul anterior și să stabilească dacă pentru perioada respectivă societatea datorează accize bugetului general consolidat al statului sau se află în situația de a-i fi restituite sumele cu titlu de accize în conformitate cu prevederile legale incidente în perioada supusă inspecției fiscale, stabilind baza de impunere și diferențele datorate în plus sau în minus față de creanța fiscală declarată și/sau stabilită după caz, la momentul începerii inspecției fiscale.
Pentru cererile de restituire care vizează perioada ulterioară inspecției fiscale, respectiv ianuarie 2012 - februarie 2013, organele competente vor reanaliza cauza în conformitate cu prevederile art.117 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală,republicată, cu modificările și completările ulterioare, ținând seama că nu se aplică procedura instituită prin O.M.F. nr.420/2007."
Referitor la aceste considerente înscrise în motivarea deciziei de desființare a Deciziei de respingere în totalitate a cererilor de restituire a accizelor nr. 157/14.06.2013, din analiza documentelor anexate de contribuabil la solicitările formulate, a rezultat că în fapt pretențiile S.C. P. LUKOILS.A. vizează punctual restituirea sumei de 9.606.591 lei reprezentând accizele pentru păcură constituite pentru perioada ianuarie 2007- februarie 2011 și respectiv a sumei de 17.028.606 lei reprezentând accizele pentru gaz de rafinărie (gaz natural) constituite pentru perioada ianuarie 2010 - februarie 2013 (anexa nr. 9 - cerere restituire accize nr. 4848/21.09.2011, pentru exemplificare).
Ca urmare, Decizia de respingere nr.157/14.06.2013 cuprinde alte impozite declarate de contribuabil cu titlu de accize (accize pentru păcură și pentru gaz natural), față de accizele ce au făcut obiectul atât a Deciziei de impunere nr.R-B 2/11.03.2013 cât și a Raportului de inspecție fiscală nr.R-B 3/11.03.2013 (accize pentru motorină, accize pentru benzină fără plumb și accize pentru gaz petrolier lichefiat).
Precizează că obligațiile datorate de contribuabil la bugetul consolidat al statului privind accizele, au fost declarate și achitate separat pe fiecare tip de acciză stabilită distinct pentru produsele accizabile reglementate conform prevederile legale în materie.
Urmare dispozițiilor înscrise în Decizia nr. 309/21.10.2013, organele de inspecție fiscală au procedat la reanalizarea cauzei și au constatat unele aspecte legate de noul act administrativ fiscal având ca obiect reverificarea perioadei și a obligațiilor cuprinse în actul administrativ desființat, aspecte pe care le prezinta în continuare.
Inspecția fiscală efectuată în baza Raportului de inspecție fiscală nr.R-B 3/11.03.2013, a fost inițiată urmare Avizului de inspecție fiscală R-B3 din 04.04.2011 (anexa nr.2) emis de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București, prin care se precizează că obiectivele sunt:
A.Verificarea ansamblului declarațiilor fiscale și/sau operațiuni relevante pentru inspecția fiscală pentru:
1.Accize în perioada 01.01._10
B.Verificarea modului de organizare și conducere a evidenței fiscale și contabile.
Potrivit datelor înscrise la pagina nr. 42 din registrul unic de control . nr._ al S.C. P. L. S.A. (anexa nr. 3), începerea inspecției fiscale a fost consemnată la poziția 253/05.04.2011 cu următoarele mențiuni: „nume și prenume persoane împuternicite de a efectua controlul: L. B. și F. V.", „unitatea de control - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București-Serviciul Antifraudă Fiscală și Vamală", „nr. legimație de control nr.3273 și nr. 3274", „obiectivele controlului: inspecție fiscală parțială privind accizele", „perioada controlului 05.04.2011- „.
Potrivit datelor înscrise la pagina nr. 49 poziția 295/15.06.2012 din registrul unic de control . nr._ al S.C. P. L. S.A.(anexa nr. 4), organele de inspecție fiscală din cadrul D.R.A.O.V-București SSFCEM - C. Inspecție Mărfuri Accizate au consemnat "reluarea inspecției fiscale, pe linie de accize începută în luna aprilie 2011, de către altă echipă de inspecție fiscală", în baza ordinului de serviciu nr. R-B3 din data de 04.04.2011.
În cuprinsul Raportului de inspecție fiscală R-B3 din 11.03.2013 (anexa nr. 5) la rubrica perioadă/impozit supusă verificării au fost înscrise următoarele date: Accize, perioada avizată/verificată de la 01.01._11;Accize pentru benzină fară plumb și bioetanol denaturat și utilizat drept combustibil pentru motor, perioada avizată/verificată de la 01.06._11;Accize pentru motorină și biodiesel, perioada avizată/verificată de la 01.06._11;Accize pentru gaz petrolier lichefiat, perioada avizată/verificată de la 01.06._11.
Din cuprinsul constatărilor înscrise în raportul de inspecție fiscală, la capitolul V "Alte constatări" (pag. 8, 9), a rezultat că atât obiectivele inspecției fiscale, cât și documentele supuse controlului au vizat „accizele armonizate ale produselor energetice și a accesoriilor aferente acestora".
În baza raportului de inspecție fiscală nr.R-B 3/11.03.2013 încheiat de organele vamale, a fost întocmită decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. R-B2 din 11.03.2013 (anexa nr. 6), pentru următoarele impozite/taxe: accize pentru benzină fară plumb;acccize pentru motorină ; accize pentru gaz petrolier lichefiat.
În fapt S.C. P. L. S.A. a calculat și declarat pentru perioada 01.01._11 obligații privind accize și pentru alte tipuri de produse energetice (accize pentru păcură, accize pentru cocs, accize pentru gaz natural etc).
Potrivit documentelor prezentate de contribuabil și anexate dosarului contestației, a rezultat că în urma inspecției fiscale nu a fost emise decizii de nemodificare a bazei de impunere pentru celelalte tipuri de accize declarate de S.C. P. L.
In raport de cele dispuse prin Decizia nr. 309/21.10.2013 organele fiscale au constatat ca reclamanta a solicitat restituire accize pentru păcura si gaze combustibile de rafinărie, iar prin actul administrativ au fost verificate alte tipuri decât cele care au făcut obiectul cererilor de restituire, respectiv accize pentru benzina fara plumb, accize pentru motorina si accize pentru gaz petrolier lichefiat.
In aceste condiții, organele de inspecție fiscala, urmare celor constatate ce puteau avea influente asupra sumelor declarate de contribuabil la bugetul general consolidat, au întocmit in timpul controlului o Propunere de efectuare a unei inspecții fiscale prin care s-a propus efectuarea unei inspecții fiscale parțiale cere sa vizeze acciza la păcura si acciza la gaz natural.
In alta ordine de idei, îndoiala serioasa asupra legalității actelor administrative trebuie sa poată fi constatata cu ușurința, in urma unei cercetări sumare a dreptului, având in vedere faptul ca măsura suspendării actelor administrative este o măsura provizorie.
Or, in cauza, reclamanta nu face dovada unor astfel de aspecte care sa conducă la ideea ca actul administrativ este nelegal, ci supune analizei instanței motive care vizează interpretarea unor dispoziții legale si care presupun o analiza temeinica a actelor administrative. In realitate nu exista un act administrativ care sa fie analizat sumar de instanța, ci doar o intenție a organelor fiscale de a efectua un control fiscal.
Asa cum a arătat aparenta de nelegalitate trebuie sa rezulte in urma unei analize sumare a împrejurărilor in care a fost emis actul, fara a prejudeca fondul, or, argumentele invocate de reclamanta sunt in realitate critici de nelegalitate ale unor viitoare acte, care nu sunt evidențiate la o cercetare aparenta, ci presupun in mod obligatoriu administrarea unoer probe pe fondul cauzei, ceea ce excede obiectului prezentei cereri.
Aparenta de nelegalitate a unui act administrativ trebuie sa rezulte din acele împrejurări de fapt si de drept care se constituie in „indicii de nelegalitate" si care rezulta dintr-o simpla analiza, fara a presupune dovedirea unor motive de nelegalitate.
In raport de motivele invocate apreciază ca, reclamanta nu a făcut dovada existentei unor motive bine justificate care sa creeze o îndoială puternica asupra legalității actului administrativ, asa cum prevăd dispozițiile art. 2 alin. 1 lit.t din Legea nr.554/2004.
In consecința, având in vedere prezumția de legalitate si de veridicitate de care se bucura actele administrative fiscale atacate, precum si faptul ca reclamanta nu a făcut dovada existentei unor motive bine justificate care sa conducă la ideea ca actele administrative atacate sunt vădit nelegale, consideră ca cererea de suspendare este neîntemeiata.
Totodată, existenta cazului bine justificat nu se prezuma, ci trebuie dovedit de către persoana vătămata, care este obligata sa propună si sa administreze dovezi concludente din care sa rezulte existenta cumulativa a celor doua condiții.
In acest sens, in practica constanta a înaltei Curți de Casație si Justiție - Secția C. Administrativ si Fiscal, s-a reținut ca, "prezumția de legalitate si de veridicitate de care se bucura actul administrativ determina principiul executării acestuia din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el insusi titlu executoriu. A nu executa actele administrative, care sunt emise in baza legii, echivalează cu a nu executa legea ceea ce . drept este de neconceput.
Suspendarea executării actelor administrative constituie, prin urmare, o situație de excepție care intervine cand legea o prevede, in limitele si condițiile anume reglementate".
B. Cat privește cea de a doua condiție, prevăzuta de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind Legea contenciosului administrativ, respectiv prevenirea unei pagube iminente, învederează instanței ca, reclamanta trebuie sa fie amenințata cu producerea unei pagube iminente si ireparabile, precum si sa faca dovada acestui aspect.
Potrivit prevederilor art. 2 alin. 1 lit. ș din Legea nr. 554/2004, paguba iminenta este definita ca fiind prejudiciul material viitor si previzibil sau, dupa caz, perturbarea previzibila grava a funcționarii unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Insa, reclamanta nu arata, in concret, care este paguba iminenta care pretinde ca i s-ar produce, nefiind făcuta nici o dovada in acest sens.
Controlul fiscal in sine nu poate crea contribuabilului o paguba intrucat acesta urmărește punerea in acord a activității acestuia cu prevederile legale.
Pe de alta parte, asa cum a arătat simplul aspect al emiterii avizului si începerea unei inspecții fiscale nu creează in mod direct o paguba contribuabilului. Cel mult decizia de impunere emisa in urma controlului fiscal efectuat prin sumele cuprinse in aceasta poate crea dificultăți patrimoniului petentei insa aceasta poate contesta si suspenda acea decizie, nu si controlul fiscal care sta la baza ei.
Reclamanta nu face decât sa insereze in cererea de chemare in judecata o . motive generale, care nu dovedesc nici pe departe paguba iminenta care i s-ar produce prin începerea controlului fiscal.
In consecința, cele doua condiții, prevăzute de legea contenciosului administrativ, trebuie îndeplinite cumulativ pentru a se putea dispune suspendarea actului administrativ atacat, insa, in speța, reclamanta nu poate face dovada unei pagube iminente, dupa cum nu a făcut nici dovada cazului bine justificat care sa creeze o îndoiala puternica asupra legalității actului a cărui suspendare se solicita.
De asemenea, in acest sens menționează si practica înaltei Curți de Casație si Justiție prin care s-a reținut ca, pentru a se dispune suspendarea actului administrativ atacat, trebuie sa se faca dovada cazului bine justificat si a pagubei iminente (decizia nr. 3726/21.09.2010, decizia nr. 3458/29.06.2010, decizia nr. 937/19.02.2010, decizia nr. 3460/29.06.2010, decizia nr. 3127/15.06.2010, decizia nr. 3004/08.06.2010, decizia nr. 2438/11.05.2010, decizia nr. 4160/07.10.2010, decizia nr. 4258/12.10.2010 ale înaltei Curți de Casație si Justiție - Secția C. Administrativ si Fiscal).
In concluzie, având in vedere cele menționate mai sus, solicită instanței de judecata respingerea ca nefondata, a cererii de suspendare formulata de reclamanta impotriva avizului de inspecție fiscala si operațiunii de inspecție fiscala.
In drept, art. 205 C.proc.civ.
Deliberând asupra excepției inadmisibilității, prin prisma susținerilor părților, a probelor administrate, precum și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Curtea constată că este întemeiată urmând a fi admisă pentru următoarele considerente:
În fapt, Curtea reține că prin Avizul de inspecție fiscală emis sub nr. F-MC57/19.08.2014 de pârâtă se aduce la cunoștința reclamantei că începând cu data de 22.09.2014 va face obiectul unei inspecții fiscale având ca obiective verificarea ansamblului de declarații fiscale și/sau a operațiunilor relevante pentru inspecția fiscală privind accizele aferentei produsului păcură în perioada 01.01._11 și a produsului gaze naturale pentru aceeași perioadă.
În drept, Curtea constată că potrivit disp. art.94 alin. 1 și 2 din OG nr. 92/2003, republicată, „ Obiectul și funcțiile inspecției fiscale
(1) Inspecția fiscală are ca obiect verificarea legalității și conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor de către contribuabili, respectării prevederilor legislației fiscale și contabile, verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de impunere, stabilirea diferențelor obligațiilor de plată și a accesoriilor aferente acestora.
(2) Inspecția fiscală are următoarele atribuții:
a) constatarea și investigarea fiscală a tuturor actelor și faptelor rezultând din activitatea contribuabilului supus inspecției sau altor persoane privind legalitatea și conformitatea declarațiilor fiscale, corectitudinea și exactitatea îndeplinirii obligațiilor fiscale, în vederea descoperirii de elemente noi relevante pentru aplicarea legii fiscale;
b) analiza și evaluarea informațiilor fiscale, în vederea confruntării declarațiilor fiscale cu informațiile proprii sau din alte surse;
c) sancționarea potrivit legii a faptelor constatate și dispunerea de măsuri pentru prevenirea și combaterea abaterilor de la prevederile legislației fiscale.
(3) Pentru ducerea la îndeplinire a atribuțiilor prevăzute la alin. (2) organul de inspecție fiscală va proceda la:
a) examinarea documentelor aflate în dosarul fiscal al contribuabilului;
b) verificarea concordanței dintre datele din declarațiile fiscale cu cele din evidența contabilă a contribuabilului;
c) discutarea constatărilor și solicitarea de explicații scrise de la reprezentanții legali ai contribuabililor sau împuterniciții acestora, după caz;
d) solicitarea de informații de la terți;
e) stabilirea corectă a bazei de impunere, a diferențelor datorate în plus sau în minus, după caz, față de creanța fiscală declarată și/sau stabilită, după caz, la momentul începerii inspecției fiscale;
f) stabilirea de diferențe de obligații fiscale de plată, precum și a obligațiilor fiscale accesorii aferente acestora;
g) verificarea locurilor unde se realizează activități generatoare de venituri impozabile;
h) dispunerea măsurilor asigurătorii în condițiile legii;
i) efectuarea de investigații fiscale potrivit alin. (2) lit. a);
j) aplicarea de sancțiuni potrivit prevederilor legale;
k) aplicarea de sigilii asupra bunurilor, întocmind în acest sens proces-verbal.”, iar potrivit art. 101-105 ind. 1 din OG nr. 92/2003, republicată, „Avizul de inspecție fiscală:
(1) Înaintea desfășurării inspecției fiscale, organul fiscal are obligația să înștiințeze contribuabilul în legătură cu acțiunea care urmează să se desfășoare, prin transmiterea unui aviz de inspecție fiscală.
(2) După primirea avizului de inspecție fiscală, contribuabilul poate solicita, o singură dată, pentru motive justificate, amânarea datei de începere a inspecției fiscale. Amânarea se aprobă sau se respinge de către organul fiscal prin decizie. În cazul în care organul fiscal a admis cererea de amânare a inspecției fiscale, comunică contribuabilului data la care a fost reprogramată inspecția fiscală.
(3) Avizul de inspecție fiscală cuprinde:
a) temeiul juridic al inspecției fiscale;
b) data de începere a inspecției fiscale;
c) obligațiile fiscale și perioadele ce urmează a fi supuse inspecției fiscale;
d) posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a inspecției fiscale.
ART. 102
Comunicarea avizului de inspecție fiscală
(1) Avizul de inspecție fiscală se comunică contribuabilului, în scris, înainte de începerea inspecției fiscale, astfel:
a) cu 30 de zile pentru marii contribuabili;
b) cu 15 zile pentru ceilalți contribuabili.
(2) În situația în care data de începere a inspecției fiscale înscrisă în aviz este ulterioară împlinirii termenului prevăzut la alin. (1), inspecția fiscală nu poate începe înainte de data înscrisă în aviz.
(3) Avizul de inspecție fiscală se comunică la începerea inspecției fiscale în următoarele situații:
a) în cazul efectuării unei inspecții fiscale la un contribuabil aflat în procedura de insolvență;
b) în cazul în care, ca urmare a unui control inopinat sau încrucișat, se impune începerea imediată a inspecției fiscale;
c) pentru extinderea inspecției fiscale la perioade, impozite, taxe și contribuții, altele decât cele cuprinse în avizul de inspecție fiscală.
(4) Emiterea avizului de inspecție fiscală nu este necesară:
a) în cazul controlului inopinat și al controlului încrucișat;
b) în cazul unor acțiuni îndeplinite ca urmare a solicitării unor autorități, potrivit legii;
c) în cazul refacerii inspecției fiscale ca urmare a unei decizii de soluționare a contestației;
d) pentru soluționarea unor cereri ale contribuabilului.
(5) Contribuabilul poate renunța la beneficiul perioadei de comunicare a avizului de inspecție fiscală prevăzut la alin. (1).
(6) Data începerii inspecției fiscale este data menționată în registrul unic de control. În cazul contribuabililor care nu dețin sau nu prezintă organelor de inspecție fiscală registrul unic de control, această dată se înscrie într-un proces-verbal de constatare.
(7) Dacă inspecția fiscală nu începe la 15 zile de la data prevăzută în aviz, contribuabilul va fi înștiințat, în scris, asupra noii date de începere a inspecției fiscale.
ART. 103
Locul și timpul desfășurării inspecției fiscale
(1) Inspecția fiscală se desfășoară, de regulă, în spațiile de lucru ale contribuabilului. Contribuabilul trebuie să pună la dispoziție un spațiu adecvat, precum și logistica necesară desfășurării inspecției fiscale.
(2) Dacă nu există un spațiu de lucru adecvat pentru derularea inspecției fiscale, atunci activitatea de inspecție se va putea desfășura la sediul organului fiscal sau în orice alt loc stabilit de comun acord cu contribuabilul.
(3) Indiferent de locul unde se desfășoară inspecția fiscală, organul fiscal are dreptul să inspecteze locurile în care se desfășoară activitatea, în prezența contribuabilului sau a unei persoane desemnate de acesta.
(4) Inspecția fiscală se desfășoară, de regulă, în timpul programului de lucru al contribuabilului. Inspecția fiscală se poate desfășura și în afara programului de lucru al contribuabilului, cu acordul scris al acestuia și cu aprobarea conducătorului organului fiscal.
ART. 104
Durata efectuării inspecției fiscale
(1) Durata efectuării inspecției fiscale este stabilită de organele de inspecție fiscală sau, după caz, de compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale, în funcție de obiectivele inspecției, și nu poate fi mai mare de 3 luni.
(2) În cazul marilor contribuabili sau al celor care au sedii secundare, durata inspecției nu poate fi mai mare de 6 luni.
(3) Perioadele în care derularea inspecției fiscale este suspendată nu sunt incluse în calculul duratei acesteia, conform prevederilor alin. (1) și (2).
(4) Conducătorul inspecției fiscale competent poate decide suspendarea unei inspecții fiscale ori de câte ori sunt motive justificate pentru aceasta.
(5) Condițiile și modalitățile de suspendare a unei inspecții fiscale se vor stabili prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, respectiv prin ordin comun al ministrului economiei și finanțelor și al ministrului internelor și reformei administrative, în cazul inspecțiilor fiscale efectuate de organele fiscale prevăzute la art. 35, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ART. 105
Reguli privind inspecția fiscală
(1) Inspecția fiscală va avea în vedere examinarea tuturor stărilor de fapt și raporturile juridice care sunt relevante pentru impunere.
(2) Inspecția fiscală va fi efectuată în așa fel încât să afecteze cât mai puțin activitatea curentă a contribuabililor și să utilizeze eficient timpul destinat inspecției fiscale.
(3) Inspecția fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă, contribuție și alte sume datorate bugetului general consolidat și pentru fiecare perioadă supusă impozitării.
(4) Abrogat
(5) Inspecția fiscală se exercită pe baza principiilor independenței, unicității, autonomiei, ierarhizării, teritorialității și descentralizării.
(6) Activitatea de inspecție fiscală se organizează și se desfășoară în baza unor programe anuale, trimestriale și lunare aprobate în condițiile stabilite prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, respectiv prin acte ale autorităților administrației publice locale, după caz.
(7) La începerea inspecției fiscale, inspectorul este obligat să prezinte contribuabilului legitimația de inspecție și ordinul de serviciu semnat de conducătorul organului de control. Începerea inspecției fiscale trebuie consemnată în registrul unic de control.
(8) La finalizarea inspecției fiscale, contribuabilul este obligat să dea o declarație scrisă, pe propria răspundere, din care să rezulte că au fost puse la dispoziție toate documentele și informațiile solicitate pentru inspecția fiscală. În declarație se va menționa și faptul că au fost restituite toate documentele solicitate și puse la dispoziție de contribuabil.
(9) Contribuabilul are obligația să îndeplinească măsurile prevăzute în actul întocmit cu ocazia inspecției fiscale, în termenele și condițiile stabilite de organele de inspecție fiscală.
ART. 105^1
Reguli privind reverificarea
(1) Prin excepție de la prevederile art. 105 alin. (3), conducătorul inspecției fiscale poate decide reverificarea unei anumite perioade.
(2) Prin reverificare se înțelege inspecția fiscală efectuată ca urmare a apariției unor date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor, care influențează rezultatele acestora.
(3) Prin date suplimentare se înțelege informații, documente sau alte înscrisuri obținute ca urmare a unor controale încrucișate, inopinate ori comunicate organului fiscal de către organele de urmărire penală sau de alte autorități publice ori obținute în orice mod de organele de inspecție, de natură să modifice rezultatele inspecției fiscale anterioare.
(4) La începerea acțiunii de reverificare, organul de inspecție fiscală este obligat să comunice contribuabilului decizia de reverificare, care poate fi contestată în condițiile prezentului cod. Dispozițiile referitoare la conținutul și comunicarea avizului de inspecție sunt aplicabile în mod corespunzător și deciziei de reverificare.”
Totodată, Curtea reține că potrivit disp. art. 205-211, respectiv art. 216-218 din același act normativ, „art. 205-Posibilitatea de contestare:
(1) Împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
(2) Este îndreptățit la contestație numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.
(3) Baza de impunere și impozitul, taxa sau contribuția stabilite prin decizie de impunere se contestă numai împreună.
(4) Pot fi contestate în condițiile alin. (3) și deciziile de impunere prin care nu sunt stabilite impozite, taxe, contribuții sau alte sume datorate bugetului general consolidat.
(5) În cazul deciziilor referitoare la baza de impunere, reglementate potrivit art. 89 alin. (1), contestația se poate depune de orice persoană care participă la realizarea venitului.
(6) Bazele de impunere constatate separat într-o decizie referitoare la baza de impunere pot fi atacate numai prin contestarea acestei decizii.
ART. 206
Forma și conținutul contestației
(1) Contestația se formulează în scris și va cuprinde:
a) datele de identificare a contestatorului;
b) obiectul contestației;
c) motivele de fapt și de drept;
d) dovezile pe care se întemeiază;
e) semnătura contestatorului sau a împuternicitului acestuia, precum și ștampila în cazul persoanelor juridice. Dovada calității de împuternicit al contestatorului, persoană fizică sau juridică, se face potrivit legii.
(2) Obiectul contestației îl constituie numai sumele și măsurile stabilite și înscrise de organul fiscal în titlul de creanță sau în actul administrativ fiscal atacat, cu excepția contestației împotriva refuzului nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal.
(3) Contestația se depune la organul fiscal, respectiv vamal, al cărui act administrativ este atacat și nu este supusă taxelor de timbru.
ART. 207
Termenul de depunere a contestației
(1) Contestația se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii.
(2) În cazul în care competența de soluționare nu aparține organului emitent al actului administrativ fiscal atacat, contestația va fi înaintată de către acesta, în termen de 5 zile de la înregistrare, organului de soluționare competent.
(3) În cazul în care contestația este depusă la un organ fiscal necompetent, aceasta va fi înaintată, în termen de 5 zile de la data primirii, organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.
(4) Dacă actul administrativ fiscal nu conține elementele prevăzute la art. 43 alin. (2) lit. i), contestația poate fi depusă, în termen de 3 luni de la data comunicării actului administrativ fiscal, la organul fiscal emitent al actului administrativ atacat.
Competența de soluționare a contestațiilor. Decizia de soluționare
ART. 209*)
Organul competent
(1) Contestațiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, deciziilor pentru regularizarea situației emise în conformitate cu legislația în materie vamală, a măsurii de diminuare a pierderii fiscale stabilite prin dispoziție de măsuri, precum și împotriva deciziei de reverificare se soluționează de către:
a) structura specializată de soluționare a contestațiilor din cadrul direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice în a căror rază teritorială își au domiciliul fiscal contestatarii, pentru contestațiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuții, datorie vamală, accesorii ale acestora, măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de până la 5 milioane lei, precum și pentru contestațiile îndreptate împotriva deciziilor de reverificare, cu excepția celor emise de organele centrale de inspecție/control;
b) structura specializată de soluționare a contestațiilor din cadrul direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice competentă conform art. 36 alin. (3) pentru administrarea contribuabililor nerezidenți care nu au pe teritoriul României un sediu permanent, pentru contestațiile formulate de aceștia, ce au ca obiect impozite, taxe, contribuții, datorie vamală, accesorii ale acestora, măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de până la 5 milioane lei, precum și pentru contestațiile îndreptate împotriva deciziilor de reverificare, cu excepția celor emise de organele centrale de inspecție/control;
c) Direcția generală de soluționare a contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, pentru contestațiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuții, datorie vamală, accesoriile acestora, precum și măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de 5 milioane lei sau mai mare, pentru contestațiile formulate de marii contribuabili, precum și cele formulate împotriva actelor enumerate în prezentul articol, emise de organele centrale de inspecție/control, indiferent de cuantum.
(2) Contestațiile formulate împotriva altor acte administrative fiscale se soluționează de către organele fiscale emitente.
(3) Contestațiile formulate de cei care se consideră lezați de refuzul nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal se soluționează de către organul ierarhic superior organului fiscal competent să emită acel act.
(3^1) Competența de soluționare a contestațiilor prevăzută la alin. (1) se poate delega altui organ de soluționare prevăzut la alin. (1), în condițiile stabilite prin ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Contestatorul și persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației sunt informați cu privire la schimbarea competenței de soluționare a contestației.
(4) Contestațiile formulate împotriva actelor administrative fiscale emise de autoritățile administrației publice locale, precum și de alte autorități publice care, potrivit legii, administrează creanțe fiscale se soluționează de către aceste autorități.
(5) Cuantumul sumelor prevăzute la alin. (1) se actualizează prin hotărâre a Guvernului.
ART. 210
Decizia sau dispoziția de soluționare
(1) În soluționarea contestației, organul competent se pronunță prin decizie sau dispoziție, după caz.
(2) Decizia sau dispoziția emisă în soluționarea contestației este definitivă în sistemul căilor administrative de atac.
ART. 211
Forma și conținutul deciziei de soluționare a contestației
(1) Decizia de soluționare a contestației se emite în formă scrisă și va cuprinde: preambulul, considerentele și dispozitivul.
(2) Preambulul cuprinde: denumirea organului învestit cu soluționarea, numele sau denumirea contestatorului, domiciliul fiscal al acestuia, numărul de înregistrare a contestației la organul de soluționare competent, obiectul cauzei, precum și sinteza susținerilor părților atunci când organul competent de soluționare a contestației nu este organul emitent al actului atacat.
(3) Considerentele cuprind motivele de fapt și de drept care au format convingerea organului de soluționare competent în emiterea deciziei.
(4) Dispozitivul cuprinde soluția pronunțată, calea de atac, termenul în care aceasta poate fi exercitată și instanța competentă.
(5) Decizia se semnează de către conducătorul direcției generale, directorul general al organului competent constituit la nivel central, conducătorul organului fiscal emitent al actului administrativ atacat sau de înlocuitorii acestora, după caz.
ART. 216
Soluții asupra contestației
(1) Prin decizie contestația va putea fi admisă, în totalitate sau în parte, ori respinsă.
(2) În cazul admiterii contestației se decide, după caz, anularea totală sau parțială a actului atacat.
(3) Prin decizie se poate desființa total sau parțial actul administrativ atacat, situație în care urmează să se încheie un nou act administrativ fiscal care va avea în vedere strict considerentele deciziei de soluționare.
(3^1) Soluția de desființare este pusă în executare în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei, iar noul act administrativ fiscal emis vizează strict aceeași perioadă și același obiect al contestației pentru care s-a pronunțat soluția de desființare.
(4) Prin decizie se poate suspenda soluționarea cauzei, în condițiile prevăzute de art. 214.
ART. 217
Respingerea contestației pentru neîndeplinirea condițiilor procedurale
(1) Dacă organul de soluționare competent constată neîndeplinirea unei condiții procedurale, contestația va fi respinsă fără a se proceda la analiza pe fond a cauzei.
(2) Contestația nu poate fi respinsă dacă poartă o denumire greșită.
ART. 218
Comunicarea deciziei și calea de atac
(1) Decizia privind soluționarea contestației se comunică contestatorului, persoanelor introduse, în condițiile art. 44, precum și organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.
(2) Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.
(3) În situația atacării la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă potrivit alin. (2) a deciziei prin care s-a dispus desființarea, încheierea noului act administrativ fiscal ca urmare a soluției de desființare emise în procedura de soluționare a contestației se face după ce hotărârea judecătorească a rămas definitivă și irevocabilă.”
Pe de altă parte, Curtea constată că potrivit celor menționate de către ambele părți, reclamanta a fost verificată de către organele vamale din cadrul DRAOV, București cu privire la modul de calcul și declarare accize aferente perioadei iunie 2006 - decembrie 2011.
Primul aviz de inspecție nr. R-B 3/04.04.2011 (in continuare „Aviz 2011" - Anexa nr. 2) a fost comunicat Societății în data de 5.04.2011. Conform acestui aviz Societatea a fost informată că începând cu data de 19.04.2011 urma sa facă obiectul unei inspecții fiscale având ca obiect - verificarea operațiunilor relevante pentru inspecția fiscala cu privire la accize in perioada ianuarie 2006 - decembrie 2010.
In consecință, inspectorii fiscali s-au înscris în Registrul Unic de Control (Anexa nr. 3), la pagina 42, poziția 253 cu următoarele informații:• Obiectivele controlului - Inspecție fiscală privind ACCIZELE: Perioada controlată - iulie 2006 - martie 2011• Perioada de desfășurare a inspecției: început aprilie 2011, și nefinalizată datorită concedierii echipei de control
Ulterior, urmare a neefectuării niciunui act de control de către prima echipă, în data de 15 iunie 2012 s-a prezentat pentru efectuarea inspecției fiscale o nouă echipă de control formată din inspectorii E. S. și S. T..
Această a doua echipă de control a făcut următoarele mențiuni în Registrul Unic de Control (Anexa nr. 4), la pagina 49, poziția 295:• Obiectivele controlului - reluarea Inspecției fiscale parțiale pe linie de ACCIZE, începute în aprilie 2011 de către altă echipă de control:• Perioada controlată - iulie 2006 - decembrie 2011• Perioada de desfășurare a inspecției: reînceput în_ până la_
Urmare a finalizării inspecției fiscale a fost întocmit Raportul de inspecție fiscală nr. R-B 3/11.03.2013 (în continuare "Raportul de inspecție inițial", anexat prezentei in Anexa nr. 5) pe baza căruia a fost emisă Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare nr. R-B 2/11.03.2013 (în continuare "Decizia de impunere inițială", Anexa nr. 5) prin care în sarcina Societății au fost stabilite obligații suplimentare de plată în sumă totală de 63.040.392 lei (din care suma de 25.610.461 lei reprezentând accize iar suma de 37.429.932 lei reprezentând accesorii debitului principal).
Astfel prin raportul de inspecție inițial s-a reținut că:
-„Obiectivele inspecției fiscale - Verificarea legalității și conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor de către contribuabil, respectării prevederilor legislației fiscale și contabile, verificarea și stabilirea după caz, a bazelor de impunere, stabilirea diferențelor obligațiilor de plată cu privire la accizele armonizate ale produselor energetice și accesoriilor aferente acestora, conform art. 94 alin. 1 din Codul de procedura fiscala" (pagina 8, Capitolul V)
-„în vederea finalizării inspecției fiscale au fost analizate următoarele: - [...] livrări produse energetice pentru anii 2006 - 2011 (Cocs de petrol C. I, cocs de petrol cal II, PĂCURĂ, alte produse energetice).
"Față de constatările prezentate, situația privind calculul accizei se prezintă astfel: 1) Pentru benzină au fost calculate [...] lei; 2) pentru Motorină au fost calculate [...] lei; 3) pentru GPL au fost calculate [...] lei. TOTAL GENERAL ACCIZE [...] lei" (pagina 13)
În consecință, din analiza mențiunilor efectuate în Registrul Unic de Control precum și din constatările organelor de inspecție menționate în Raportul de Inspecție inițial rezultă că:obiectul inspecției fiscale îl constituie accizele armonizate pentru toate produsele energetice;Perioada controlată a vizat INTERVALUL IULIE 2006 - DECEMBRIE 2011;au fost stabilite sume suplimentare doar pentru benzină, motorină șl gpl, fiind menționată în mod expres suma totală generală stabilită suplimentar cu titlu de accize in perioada controlată, fără a fi stabilite accize suplimentare și pentru păcură sau alte produse energetice.
F. de aceste obligații suplimentare stabilite de autoritățile fiscale, reclamanta a formulat o contestație fiscală ce a fost înregistrată la Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția G. de Soluționare a Contestațiilor sub numărul_/04.04.2013 (în continuare "Contestația fiscală inițială", Anexa nr. 6).
Ulterior finalizării Primei Inspecții fiscale (11 martie 2013), în data de 12 iunie 2013, reprezentanții DRAOV București au efectuat un nou control fiscal (denumit în continuare „A Doua Inspecție fiscală") în vederea soluționării cererilor de restituire a accizelor depuse de Societate la Serviciul Rambursări TVA, Restituiri, Compensări din cadrul DGAMC, în sumă totală de 26.635.197 lei.
La finalizarea acestei a Doua inspecții fiscale a fost întocmit Procesul verbal nr._/12.06.2013 (în continuare "Procesul verbal 2013", depus in Anexa nr. 7 la prezenta) și a fost emisă Decizia de respingere în totalitate a cererilor de restituire a accizelor nr. 157/14.06.2013 (în continuare "Decizia de respingere restituire accize", depusă în Anexa nr. 7).
A doua Inspecție fiscală a fost efectuată tot de către a doua echipă de control care a finalizat și Prima Inspecție fiscală, în Registrul Unic de Control (/a pagina 2, poziția 17, Anexa 8) fiind menționate: Obiectivele controlului - Control cereri restituiri ACCIZE - CONSUM INTERN produse energetice și livrări către terți: Perioada controlată: septembrie 2011 - aprilie 2013 Perioada de desfășurare a inspecției:_ -_
De asemenea, prin Procesul verbal 2013 s-a concluzionat că:
■„Cererile de restituire vizează consumul intern de produse energetice" (pagina 1, paragraful 1, ultima teză);
■„Organele de control au analizat întreaga situație de fapt și a raportărilor de drept pentru a stabili dacă este întemeiată motivarea cererilor de restituire accize" (pagina 7, paragraful 1);
■„Au fost verificate: [...] situația consumului intern de produse energetice, folosite la încălzirea cuptoarelor pentru producerea energiei termice și electrice." (pagina 8, paragraful 3).
În consecință, din analiza mențiunilor din Registrul Unic de Control precum și din Procesul Verbal din 12.06.2013 rezultă că:obiectul inspecției fiscale îl constituie accizele pentru produsele energetice folosite atât pentru consumul intern dar șl livrate către terți;Perioada controlată a vizat intervalul IANUARIE 2007 - FEBRUARIE 2013.
Împotriva Deciziei de respingere restituire accize, Societatea a formulat de asemenea o contestație fiscală ce a fost înregistrată la Direcția G. de Soluționare a Contestațiilor sub nr._/15.07.2013 (depusă în Anexa nr. 6).
În continuare, având în vedere atât Contestația fiscala inițială, cât și Contestația restituire accize, autoritățile fiscale au procedat la conexarea acestora și la soluționarea lor integrată, în acest sens fiind emisă Decizia de soluționare nr. 309/21.10.2013 (depusă in Anexa nr. 10) prin care s-au dispus:
Desființarea parțială a Deciziei de impunere inițiale în ceea ce privește suma totală de 61.675.744 lei (din care suma de 25.117.605 lei reprezentând accize, suma de 32.790.498 lei reprezentând dobânzi, iar suma de 3.767.641 lei reprezentând penalități);Desființarea Deciziei de respingere restituire accize;Refacerea controlului fiscal asupra Societății în ceea ce privește obiectul și obligațiile fiscale pentru care s-a dispus desființarea deciziilor inițiale, urmând ca organele competente să reanalizeze cauza în condițiile precizate în motivarea Deciziei de soluționare.
Astfel, organul de soluționare reține prin Decizia de soluționare următoarele:
„Totodată se observă că perioada pentru care au fost depuse cererile de restituire accize se suprapune parțial cu perioada supusă inspecției fiscale prin raportul de inspecție fiscală nr. RB 3/11.03.2013" (pagina 45, paragraful 3);
„Având în vedere că pentru perioada 01.06._11 societatea a fost supusă inspecției fiscale, perioada la care se refera și o parte din cererile de restituire, în raportul de inspecție fiscală nr. RB 3/11/03.2013 s-a precizat perioada supusă inspecției fiscale ca fiind «01.01._11» pentru impozitul «acciză», în speță devin incidente prevederile art. 94 Cod procedură fiscală." (pagina 45, paragraful 4);
„Conform acestor dispoziții normative (art. 94 Cod procedură fiscală -), inspecția fiscală are competența de a stabili obligațiile datorate de contribuabil ( toate obligațiile reprezentând acciză pentru toate tipurile de produse energetice supuse accizei -) în acord cu prevederile legale incidente în materie în perioada supusă inspecției fiscale prin raportare la declarațiile depuse de contribuabil cu privire la obligația supusă inspecției fiscale (i.e. ACCIZA ) astfel încât pretențiile societății vizând restituirea unor accize plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale pentru operațiuni derulate pe perioada supusă inspecției fiscale trebuiau analizate de organele de inspecție fiscală cu atât mai mult cu cât la data finalizării inspecției fiscale (11 martie 2013 ) cererile de restituire depuse de contribuabil nu erau soluționate, decizia de restituire fiind emisă ulterior (14 iunie 2013) deciziei de impunere." (pagina 46, ultimul paragraf);
„Având în vedere soluția de desființare cu privire la Decizia de impunere nr. RB-3/11.03.2013 ( prin care au fost stabilite în sarcina Societății accize suplimentare în valoare de 60.342.395 lei ) se va desființa și Decizia de respingere a cererilor de restituire, în conformitate cu dispozițiile art. 216 alin. 3 Cod procedură fiscală, urmând ca organele competente să reanalizeze cererile de restituire care vizează perioada cuprinsă între 01.01._11 în cadrul inspecției fiscale dispuse anterior și să stabilească dacă pentru perioada respectivă ( 01.01._11) societatea datorează accize bugetului general consolidat sau se află în situația de a-i fi restituite sume cu titlu de accize în conformitate cu prevederile legale incidente în perioada supusă inspecției fiscale, stabilind baza de impunere și diferențele datorate în plus sau în minus față de creanța fiscală declarată și/sau stabilită după caz, la momentul începerii inspecției fiscale." (pagina 46, ultimul paragraf).
D. consecință a Deciziei de soluționare, în perioada 25.11._14 la sediul Societății a avut loc inspecția fiscală la finele căreia au fost emise următoarele acte:
(i)Raportul de inspecție fiscală nr. F-MC 195/07.07.2014 (în continuare „Raportul de inspecție ulterior", depus in Anexa nr. 11);
(ii)Decizia de impunere nr. F-MC 1327/07.07.2014 (în continuare „Decizia de impunere ulterioara", depusa in Anexa nr. 11) emisă în baza Raportului de inspecție ulterior;
(iii)Procesul verbal din 04.07.2014 (în continuare "Procesul Verbal 2014", depus in Anexa nr. 12).
Urmare a refacerii Primei Inspecții fiscale precum și celei de-a doua Inspecții fiscale, organele de inspecție și-au menținut constatările din Raportul de inspecție inițial și au impus la plată Societatea pentru suma de 1.396.978 lei aferentă perioadei menționate.
Totodată, prin Raportul de inspecție ulterior, organul de control a precizat foarte clar că a înțeles considerentele Deciziei de soluționare în sensul că "organele competente urmează să reanalizeze cererile de restituire care vizează perioada cuprinsă între 01.01._11 în cadrul inspecției fiscale dispuse la punctul anterior și să stabilească dacă pentru perioada respectivă societatea datorează accize bugetului consolidat al statului sau se află în situația de a-i fi restituite sume cu titlu de accize [...] stabilind baza de impunere și diferențele datorate în plus sau în minus față de creanța fiscală declarată [...]" (pagina 47 primul paragraf din Decizia de soluționare) (pagina 29, Capitolul V, paragraful 5 din Raportul de inspecție ulterior; pagina 2, pct. 10, paragraful 6 din Raportul de inspecție ulterior).
Totodată se reține că „urmare a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 309/21.10.2013, a fost încheiat procesul verbal nr._/04.07.2014, reținându-se că în urma inspecției fiscale anterioare nu au fost emise decizii de impunere sau decizii de nemodificare a bazei de impunere pentru accizele pentru păcură și pentru gaz natural declarate de S.C. P. L. S.A."
„De asemenea, au fost identificate o . constatări ce pot avea influențe asupra sumelor declarate de contribuabil la bugetul general consolidat, drept pentru care în timpul controlului s-a întocmit formularul PIF - propunere de efectuare a unei inspecții fiscale prin care s-a propus efectuarea unei inspecții fiscale care să vizeze acciza la păcură și acciza pentru gaz natural datorată în termenul legal de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale".
Totodată, conform Procesului Verbal 2014, organul de control afirmă că:„P. L. a fost verificată anterior doar pentru acciza datorată la benzina fără plumb, motorină și gaz petrolier lichefiat (pagina 2, capitolul II, primul paragraf);
„Având în vedere măsurile dispuse prin Decizia nr. 309/21.10.2013 referitoare la stabilirea bazei de impunere și a diferențelor datorate în plus sau în minus față de creanța fiscală declarată și/sau stabilită după caz, la cele două tipuri de accize pentru care Societatea a solicitat restituirea accizei la păcură și gaze combustibile de rafinărie, menționăm că acestea nu au fost verificate prin raportul de inspecție fiscală nr. R-B 3/11.03.2013 încheiat de organele vamale și decizia de impunere nr. RB 2 din 11.03.2013" (pagina 3, paragraf 5);
„Prin actul administrativ fiscal de mai sus au fost verificate alte tipuri de accize decât cele care au făcut obiectul cererilor de restituire, respectiv acciza pentru benzină fără plumb, accize pentru motorină, accize pentru gaz petrolier lichefiat" (pagina 3, paragraf 6);
„Potrivit prevederilor art. 109 din Codul de procedură fiscală rezultatul inspecției fiscale se consemnează într-un raport de inspecție fiscală și cuprinde toate constatările în legătura cu perioadele și obligațiile fiscale verificate" (pagina 3, ultimul paragraf);
> „Din documentele prezentate de contribuabil, a rezultat că în urma inspecției fiscale anterioare nu au fost emise decizii de nemodificare a bazei de impunere pentru accizele pentru păcură și pentru gaz natural declarate de Societate" (pagina 4, paragraf 2).
De asemenea, Curtea reține că reclamanta a susținut că având în vedere cele expuse și în lipsa emiterii și comunicării unei Decizii de reverificare, în data de 21 august 2014 Societății i-a fost comunicat Avizul de inspecție-care constituie obiectul prezentei cereri de suspendare- prin intermediul căruia aceasta a fost înștiințată că începând cu data de 22.09.2014 va face obiectul unei inspecții fiscale cu privire la „Verificarea ansamblului declarațiilor fiscale și/sau operațiunilor relevante pentru:Acciza pentru păcură în perioada 01.01._11;Acciza pentru gaz natural în perioada 01.01._11".
În considerarea acestor constatări ale organelor fiscale, Curtea reține că reclamanta a procedat la contestarea operațiunii administrative de inspecție fiscală pornită în baza Avizului de Inspecție fiscală împotriva acestei reverificări în fapt, susținând că lipsește o decizie de reverificare a unei perioade deja „închise" prin efectuarea controlului fiscal, respectiv prin anularea rezervei verificării ulterioare, contestație fiscală ce a fost înregistrată la DGAMC sub nr._/28.08.2014 (în continuare „Contestația fiscală", atașată în Anexa nr. 13), contestație care însă până în prezent nu a fost soluționată.
Coroborând atât dispozițiile legale evocate, cât și situația de fapt reținută anterior, Curtea constată că prezenta acțiune astfel cum a fost formulată este inadmisibilă din perspectiva constatării că avizul de inspecție fiscală nu beneficiază de natura juridică de act administrativ fiscal în accepțiunea disp. art. 41 din OG nr. 92/2003, potrivit cărora „actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale”, respectiv art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, republicată, potrivit căruia „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ”.
Totodată, se reține că prezenta cerere este inadmisibilă inclusiv din perspectiva solicitării de suspendare a executării operațiunii administrativ-fiscale a activității de inspecție fiscală, aceasta neavând natura unui act administrativ-fiscal din perspectiva acelorași reglementări anterior expuse.
În plus, Curtea reține că reclamanta are posibilitatea de a contesta în fața instanței de contencios administrativ și fiscal actele administrativ fiscale menționate de disp. art. 218 alin. 2 din OG nr. 92/2003, republicată, prin urmare deciziile prin care organul fiscal soluționează contestațiile administrativ-fiscale îndreptate împotriva actelor administrativ-fiscale, în cazul reclamantei-decizia de reverificare fiscală, conform art. 209 alin. 1 din același act normativ, iar odată cu acestea inclusiv actul administrativ-fiscal atacat, astfel încât în absența emiterii de către organele fiscale a unor astfel de acte administrativ-fiscale/jurisdiscțional-fiscale, solicitarea de suspendare a executării avizului de inspecție fiscală și a activității de inspecție fiscală-ca operațiune administrativ-fiscală - nu poate fi analizată în mod distinct, în acord atât cu dispozițiile menționate, cât și față de disp. art. 8 și 18 din Legea nr. 554/2004, republicată, iar calea procesuală aleasă de către reclamantă apare ca inadmisibilă, nefiind prevăzută de dispozițiile legale invocate în susținerea acțiunii introductive.
Mai mult, Curtea constată că avizul de inspecție fiscală/operațiunea de inspecție fiscală pot face obiectul cenzurii sub aspectul legalității acestora în fața instanței de contencios administrativ numai odată cu decizia de soluționare a contestației îndreptată împotriva unei eventuale decizii de impunere emisă în urma efectuării inspecției fiscale, respectiv numai în măsura în care organele fiscale ar fi emis o decizie de reverificare a activității reclamantei, astfel încât în contextul în care o astfel de decizie nu rezultă a fi fost emisă în privința acesteia, un astfel de demers procesual întemeiat pe disp. art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu poate fi apreciat drept admisibil.
De asemenea se reține că în măsura în care legalitatea refuzului emiterii unei astfel de decizii de reverificare ce a făcut obiectul unei contestații fiscale nu a fost analizată printr-o decizie emisă de către pârâtă astfel încât cererea de suspendare să poată fi analizată pe fond odată cu o astfel de decizie de soluționare a contestației fiscale, se impune admiterea excepției invocate și respingerea cererii în integralitatea acesteia ca inadmisibilă.
Vor fi înlăturate ca neîntemeiate susținerile reclamantei privind practica judiciară invocată în susținerea admisibilității cererii, având în vedere că din analiza acesteia nu rezultă o identitate de obiect, iar pe de altă parte această practică confirmă considerentele pentru care prezenta cerere este inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității.
Respinge cererea formulată de reclamanta ., cu sediul pentru comunicarea actelor de procedură la R. SI ASOCIATII SPRL din București, ..15-17, Clădirea Bucharest Tower Center, ., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală pentru Direcția G. de Administrare a Marilor Contribuabili, cu sediul în București, ., sect.5, ca inadmisibilă.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare, care se depune la Curtea de Apel București – Secția C. Administrativ și Fiscal.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.09.2014.
PREȘEDINTEGREFIER
G. D. C. A.
Red. GD/AC
2 ex/08.10.2014
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1698/2014. Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 7467/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
