Pretentii. Decizia nr. 7467/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7467/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-10-2014 în dosarul nr. 2602/3/2012*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 7467
Ședința publică de la data de 14.10.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - H. P.
JUDECĂTOR – D. M. D.
JUDECĂTOR – R. M. V.
GREFIER - H. M.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât D. A. împotriva sentinței civile nr. 4186/17.09.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ CA/2012*, în contradictoriu cu intimata-reclamantă PLIȚIA L. SECTOR 4.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului repune cauza pe rol, având în vedere că nu mai subzistă motivele suspendării și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată că, prin cererea adresată Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 26.07.2011 și înregistrată sub nr._/4/2011, reclamanta Poliția L. Sector 4 a solicitat, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului D. A. la plata sumei de 1.806,00 lei reprezentând prejudiciul cauzat reclamantei și, totodată, obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 8755/29.11.2011, Judecătoria Sector 4 București a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, față de dispozițiile art. 254, art. 266 și art. 269 Codul muncii, apreciind că pretențiile reclamantei derivă din raporturi guvernate de dreptul muncii.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Secției a VIII - a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului București sub nr._ la data de 26.01.2012.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 18.06.2013, instanța a admis excepția de necompetență funcțională, înaintând cauza Secției a IX-a de C. Administrativ și Fiscal spre competentă soluționare, având în vedere calitatea pârâtului de funcționar public, numit într-o funcție publică în exercitarea căreia se pretinde că a produs un prejudiciu reclamantei și dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 potrivit cărora analizarea aspectelor care țin de raporturile de serviciu ale funcționarilor publici este dată în competența instanței de contencios administrativ.
La data de 05.08.2013, cauza a fost înregistrată pe rolul Secției a IX-a de C. Administrativ și Fiscal, sub nr._ *.
Prin sentința civilă nr. 4186/17.09.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ CA/2012*, a fost admisă și obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.806,00 lei reprezentând prejudiciu cauzat constând în contravaloare curs masterat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut în esență că, pârâtul a fost angajat în cadrul Poliției Comunitare Sector 4 din cadrul Consiliului Local al Sectorului 4 București, în funcția de inspector de specialitate IA în cadrul serviciului tehnico–administrativ/compartiment administrativ, cu numărul de marcă 327, raporturile de serviciu încetând la data de 20.07.2009 prin decizia nr. 205/27.07.2009 emisă în baza dispoziției Primarului Sector 4 nr. 392/02.03.2009, invocându-se dispozițiile art. 55 lit. b din Legea nr. 53/2003, în sensul că solicitarea de încetare a raportului de muncă a avut la bază cererea pârâtului nr. 355/13.07.2009 înregistrată în evidențele serviciului resurse umane sub nr. 813/17.07.2009.
Ulterior încetării raporturilor contractuale de muncă se emite referatul privind recuperarea contravalorii cursului de masterat „D. Comunitar” nr. 1553/11.12.2009 de serviciul financiar - contabil din cadrul Poliției Comunitare Sector 4, prin care s-a stabilit valoarea cursului în sumă de 1.806,00 lei, datorată pentru perioada care ar fi trebuit lucrată, având în vedere prevederile art. 190, art. 195 și art. 196 din Legea nr. 53/2003, perioada 2006 – 2008 în care pârâtul a urmat cursul în cauză prin Universitatea S. Haret București și nedovedirea finalizării masterului menționat în lipsa unor acte de studii probante sub acest aspect.
La data de 18.10.2006, pârâtul se obligă prin înscris sub semnătură privată intitulat „Angajament” să restituie Poliției Comunitare Sector 4 contravaloarea cursului urmat, achitată de către instituție, proporțional cu timpul rămas până la împlinirea termenului de 3 ani în care pârâtul se obliga să-și continue raporturile de muncă pe această perioadă începând cu data absolvirii masterului.
Prin facturile nr._ din data de 01.10.2007, nr._/2007 și nr._/19.10.2006, fiecare în sumă de 600 lei, reclamanta probează suportarea de aceasta a contravalorii taxei de școlarizare în vederea efectuării cursului master „D. comunitar” pentru pârât, eșalonata în 3 rate, fără a se dovedi de partea – pârâtă, prin probe contrare, o altă situație sub aspectul suportării contravalorii cursului și, totodată, nici dovedirea că acest curs a fost absolvit, având în vedere că dovezile de cost existente la dosarul cauzei probează plata ratelor I, II și III aferente anului 2007, deși durata cursului cuprinde perioada anilor 2006 – 2008.
Atât în Legea nr. 188/1999, cât și în H.G. nr. 1866/2008 este reglementată obligația funcționarului public de a se angaja ca, după finalizarea formei de perfecționare, va rămâne în administrația publică pe o durată de timp (art. 35 alin. 1 din H.G. nr. 1866/2008 și art. 51 alin. 3 din Legea nr. 188/1999).
Astfel, potrivit art. 51 din Legea nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici, (3) „Functionarii publici care urmeaza forme de perfectionare profesionala, a caror durata este mai mare de 90 de zile ., organizate in tara sau in strainatate, finantate din bugetul de stat sau bugetul local, sunt obligati sa se angajeze in scris ca vor lucra in administratia publica intre 2 si 5 ani de la terminarea programelor, proportional cu numarul zilelor de perfectionare profesionala, daca pentru programul respectiv nu este prevazuta o alta perioada. La alin. 4 se arata ca functionarii publici care au urmat forme de perfectionare profesionala, in conditiile alin. (3), ale caror raporturi de serviciu inceteaza, potrivit dispozitiilor art. 97 lit. b), d) si e) – demisie, ale art. 98 alin. (1) lit. f) si g) sau ale art. 99 alin. (1) lit. d), inainte de implinirea termenului prevazut sunt obligati sa restituie contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru perfectionare, precum si, dupa caz, drepturile salariale primite pe perioada perfectionarii, calculate in conditiile legii proportional cu perioada ramasa pana la implinirea termenului”.
Art. 97 din lege dispune ca incetarea raporturilor de serviciu ale functionarilor publici se face prin act administrativ al persoanei care are competenta legala de numire in functia publica si are loc in urmatoarele conditii: a) de drept; b) prin acordul partilor, consemnat in scris; c) prin eliberare din functia publica; d) prin destituire din functia publica; e) prin demisie.
Totodata, potrivit dispozitiilor art. 35 din H.G. nr. 1066/2008 pentru aprobarea normelor privind perfectionarea profesionala a functionarilor publici, functionarii publici care urmeaza . programe de formare organizate in tara sau in strainatate cu o durata cumulata mai mare de 90 zile, sunt obligati sa se angajeze in scris ca vor lucra in administratia publica o perioada determinata, proportional cu numarul zilelor de formare. Conform prevederilor alin. 3 al aceluiasi articol, durata de 90 zile se calculeaza in functie de numarul de zile efective de formare de care functionarul public beneficiaza, indiferent de data de incepere si data de finalizare a programului de formare. Art. 35 alin. 4 din H.G. nr. 1866/2008 precizează că funcționarii publici care s-au angajat în scris și care nu își respectă angajamentul sunt obligați la restituirea sumelor în condițiile legii.
În data de 13.07.2009, prin cererea nr. 355/2009, paratul și-a depus demisia din funcția de inspector, desi acesta avea obligația conform angajamentului dat in 18.10.2006 să funcționeze în cadrul Politiei Locale Sector 4, trei ani de la terminarea cursurilor și fata de perioada de timp pe care acesta trebuia să o desfășoare în cadrul unitatii - reclamante până la împlinirea termenului de trei ani, în mod corect, reclamanta a considerat că debitul de 1.806,00 lei se va recupera de la parat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea sentinței atacate, arătând că conform contractului de munca nr. 327/07.08.2006 a fost încadrat in funcția de sef serviciu, inspector de specialitate IA, la P. Comunitara sect. 4, fara a avea calitatea de funcționar public, astfel încât nu se supune dispozițiilor stabilite de legea 188/1991, ci legii 53/2003, cu modificările si completările ulterioare, iar angajamentul de plata a fost întocmit in baza art.195 din Codul muncii.
De asemenea, mai susține reclamantul că în anul 2009 când am încetat raporturile de munca cu P. Comunitara i s-a reținut cartea de munca cu toate că solicitat-o in repetate rânduri, fapt care i-a adus serioase prejudicii, nereușind să se angajeze.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și în limitele art.3041 din Codul de procedură civilă, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat în cauză, instanța de recurs constată că susținerile recurentului se confirmă, într-adevăr, acesta a fost încadrat conform contractului de munca nr. 327/07.08.2006, in funcția de sef serviciu, inspector de specialitate IA, la P. Comunitara sect. 4, fara a avea calitatea de funcționar public, raportul juridic dintre reclamant și pârât fiind raporturi de muncă și nu de serviciu, nefiind aplicabile dispozițiile stabilite de legea 188/1991, ci ale Legii nr53/2003, cu modificările si completările ulterioare, angajamentul de plata a fost întocmit in baza art.195 din Codul muncii.
Prin urmare, în mod greșit, prin încheierea pronunțată în ședința publică din 18.06.2013, instanța a admis excepția de necompetență funcțională, înaintând cauza Secției a IX-a de C. Administrativ și Fiscal, care s-a considerat competentă, raportul juridic nefiind unul de contencios administrativ, ci unul de conflict de drepturi, fiind competentă o instanță specializată în litigii de muncă, în compunerea prevăzută de lege și nu o instanță de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-pârât D. A. împotriva sentinței civile nr. 4186/17.09.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ CA/2012*, în contradictoriu cu intimata-reclamantă PLIȚIA L. SECTOR 4.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București – Secția a VIII a.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.10.2014.
Președinte Judecător Judecător
H. PătrașcuDaniel M. DrăghiciRamona M. V.
Grefier
M. H.
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2438/2014.... | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 9324/2014.... → |
|---|
