Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 1171/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1171/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-02-2014 în dosarul nr. 10510/2/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1171
Ședința publică din data de 17 februarie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. D.
JUDECĂTOR - A. V.
JUDECĂTOR - M. M. P.
GREFIER - E. S.
Pe rol se află soluționarea recursului promovat de recurenta-pârâtă C. CENTRALA PENTRU STABILIREA DESPAGUBIRILOR împotriva sentinței civile nr. 3845 /08.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă C. V., având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Față de lipsa părților, Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recurenta-pârâtă a depus prin serviciul registratură, la data de 14.02.2014, note scrise și cerere de introducere în cauză a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, precum și faptul că a fost solicitată judecarea cauzei și în lipsă, după care:
Curtea constată că, potrivit Legii nr. 165/2013 a intervenit o transmisiune legală cu privire la drepturile și obligațiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, acestea fiind preluate de către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor urmând a se face cuvenitele rectificări în sistem ecris și citativ.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin 2 C.pr.civ., Curtea constată recursul în stare de judecată și îl reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 09.12.2011, sub nr._, reclamanta C. V. a chemat în judecată pe pârâtul Statul R. prin C. Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: obligarea paratei C. Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor sa efectueze operațiunile administrative prevăzute de disp. art. 16 din Titlul VII al I..247/2005, in sensul desemnării unui evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare în vederea stabilirii de măsuri reparatorii prin echivalent în dosarul aferent Dispoziției nr. 628/05.07.2010 emisa de Primăria Orașului Oravita, Județul C.-S. și să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru restituirea prin echivalent a imobilului situat in . 61, identificat in CF Nr. 2949 Oravita Montana, situat in orașul Oravita, județul C.-S., trecut in proprietatea statului in mod abuziv si fara titlu, imposibil de restituit in natura, in prezent dosarul in cauza fiind înregistrat la C. Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor; obligarea paratei la plata a 200 RON pentru fiecare zi de întârziere, incepand cu 60 de zile de la data rămânerii definitive a Hotărârii ce va soluționa prezenta acțiune, cu titlu de daune cominatorii.
În motivarea acțiunii s-a arătat că autoarea sa, defuncta G. E. (decedata in data de 28.10.2007), a notificat in baza disp. art. 4 pct.(4) din L.l0/2001 Primăria orașului Oravita in anul 2001, prin notificarea nr. 52/2001 solicitând restiturea in natura ori prin echivalent a imobilulului . 61, identificat in CF Nr. 2949 Oravita Montana, situat in orașul Oravita, județul C.-S..
Imobilul in cauza a aparținut inițial in deplina proprietate si liniștita posesie mamei autoarei sale, defuncta G. E., pana când acesta a fost preluat de către stat in mod abuziv, fara titlu.
La data de 21.05.2002, Primăria Orașului Oravita prin C. de aplicare a L. 10/2001 a emis Dispoziția Nr. 697/21.05.2002, prin care s-a respins acordarea de masuri reparatorii, dispoziție modificata ulterior prin emiterea Dispoziției Nr. 628/05.07.2010, in urma Deciziei Civile nr. 56, pronunțata de Curtea de Apel Timișoara rămasa irevocabila prin pronunțarea Deciziei Civile Nr. 1217/03.02.2006 de către ICCJ, prin care masurile reparatorii au fost stabilite ca fiind cele prevăzute de disp. art. 16 - Titlul VII din L.247/2005 pentru imobilul mai sus arătat.
Dispoziția mai sus arătata împreuna cu actele doveditoare a fost verificata, emitandu-se in acest sens de către Instituția Prefectului Județului C.-S. aviz de legalitate in condițiile disp. art. 16 alin.(2) Al din Titlul VII al L.247/2005.
Ulterior, dispoziția însoțita de înscrisurile aferente a fost transmisa de către prefectura paratei C. Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor in luna octombrie 2010.
Astfel, parata C. Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor avea obligația sa purceadă de indata de la înregistrarea dosarului, la efectuarea procedurilor administrative prevăzute de Titlul VII din L.247/2005, respectiv:
1)analizarea dosarului in ceea ce privește verificarea legalității respingerii cererii de restituire in natura, conform disp. art. 16.10. din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din L.247/2005; 2)transmiterea dosarului evaluatorului sau societății de evaluatori desemnata in vederea întocmirii raportului de evaluare ce va conține cuantumul despăgubirilor in limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire, pe care acesta il va transmite Comisiei Centrale, conform disp. art. 16.2. din Normele metodologice mai-sus menționate, evaluarea urmând a se efectua conform Standardelor Internationale de Evaluare, precum prevăd disp. art. 3 lit. ( e) din Titlul VII al L.247/2005, prin acordarea unor despăgubiri juste si echitabile, conform principiului neplafonarii despăgubirilor, asa cum prevăd disp. art. 4 lit.(a) si (b) din Titlul VII al L.247/2005, valoarea despăgubirilor urmând deci sa reflecte prețul real vehiculat pe piața libera imobiliara actuala pentru imobilul in cauza; 3) emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul in cauza, conform disp. art. 16.4. - 16.5. din Normele metodologice mai-sus menționate.
Insa din luna octombrie 2010 si pana in prezent parata nu a efectuat nicio operațiune administrativa in sensul celor mai sus menționate. Având in vedere ca, spre deosebire de procedurile administrative prevăzute de L. 10/2001, care instituiau un termen de soluționare de 60 de zile, conform disp. art. 25 alin.(l) din L. 10/2001, procedurile administrative prevăzute de Titlul VII din L.247/2005 nu prevăd nici un termen de soluționare in cadrul cărora C. Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor este ținuta a efectua din momentul primirii dosarului operațiunea administrativa privitoare la: analizarea dosarului, transmiterea acestuia evaluatorului in vederea întocmirii raportului de evaluare si respectiv emiterea titlului de despăgubire. Or de aici se desprinde concluzia ca termenul înlăuntrul căruia urmează a se efectua acesta operațiune administrativa in trei etape nu poate fi decât termenul administrativ de 30 de zile sau in mod special cel de 60 de zile, conform principiului de drept administrativ potrivit căruia in cazul in care legea speciala tace sau nu prevede, aceasta se interpretează sistematic prin completare cu norma de drept generala, in speța instituția contenciosului administrativ, care, in conformitate cu disp. art. 2 alin.(l) lit.(h) din L.554/2004, consacra termenul de soluționare de 30 de zile pentru procedurile administrative, cu atat mai mult cu cat notificarea autoarei mele in baza L. 10/2001, prin care s-au solicitat despăgubiri in echivalent pentru imobilul nerestituibil in natura, a rămas nesolutionata de 10 ani de zile in sensul acordării unor despăgubiri efective.
Legal citat, pârâtul a depus întâmpinare la dosar, prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 3845 /08.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea; a fost obligată pârâta să desemneze un evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare pentru stabilirea de măsuri reparatorii în dosarul aferent Dispoziției nr. 628/05.07.2010 emisă de Primăria Orașului O. - Județul C. S. și să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire, cu respectarea termenului prevăzut de OUG nr. 4/2012; a fost respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere.
În motivarea sentinței, s-au reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor din Legea nr. 247 din 19 iulie 2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, TITLUL VII - Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, „Pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi, se constituie în subordinea Cancelariei Primului-Ministru, C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, denumită în continuare C. Centrală, care are, în principal, următoarele atribuții: a) dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire; b) ia alte măsuri legale, necesare aplicării prezentei legi.” (art. 13 alin. 1), iar potrivit alin. 7 al art. 13 „C. Centrală, va desemna în mod aleatoriu evaluatorul care va efectua raportul de evaluare.”
Potrivit art. 16 din cap. 5 - Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor, procedura de evaluare și de stabilire a sumei totale ce urmează a fi acordată în temeiul dispozițiilor din acest titlu este coordonată de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, fiind finalizată cu emiterea titlului de despăgubire, titlu care ulterior este înaintat pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în vederea emiterii titlului de plată, potrivit dispozițiilor art. 18, în baza căruia se poate efectua plata.
Procedura prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, ce reglementează regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, confirmă intenția legiuitorului de a asigura o despăgubire justă și echitabilă, în raport cu practica jurisdicțională internă și internațională, iar o astfel de reparație nu poate fi asigurată decât în condițiile acordării integrale a sumelor actualizate, într-un termen rezonabil.
Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, reglementează procedura de acordare a despăgubirii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, cu parcurgerea unor anumite etape, însă analizarea dosarului reclamanților de către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nu este justificată de trecerea unui termen de trei ani.
Astfel, nu este necesară exprimarea expresă în scris a refuzului nejustificat de a soluționa o cerere, trecerea unui termen de mai mult de un an în care pârâta trebuia să trimită dosarul reclamantei pentru evaluare, fiind prin ea însăși expresia refuzului de soluționare care se constituie într-un abuz de drept administrativ conform Legii nr. 554/2004.
Curtea apreciază că omisiunea autorităților administrative de a se conforma într-un termen rezonabil unei decizii definitive, chiar de ordin administrativ, poate antrena o încălcare a art. 6 alin. (1) din C.E.D.O. și pe de altă parte, că reclamanții au fost lipsiți de prerogativele dreptului de proprietate asupra imobilului preluat de stat în sensul art. 1 alin. (1) din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Reclamanta a supus controlului instanței de contencios administrativ refuzul emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul individualizat conform mențiunilor din cererea de chemare în judecată.
La data de 21.05.2002, Primăria Orașului Oravita prin C. de aplicare a L. 10/2001 a emis Dispoziția Nr. 697/21.05.2002, prin care s-a respins acordarea de masuri reparatorii, dispoziție modificata ulterior prin emiterea Dispoziției Nr. 628/05.07.2010, in urma Deciziei Civile nr. 56, pronunțata de Curtea de Apel Timișoara rămasa irevocabila prin pronunțarea Deciziei Civile Nr. 1217/03.02.2006 de către ICCJ, prin care masurile reparatorii au fost stabilite ca fiind cele prevăzute de disp. art. 16 - Titlul VII din L.247/2005 pentru imobilul situat în . 61, identificat in CF Nr. 2949 Oravita Montana, situat in orașul Oravita, județul C.-S..
Dispoziția mai sus arătata împreuna cu actele doveditoare a fost verificata, emitandu-se in acest sens de către Instituția Prefectului Județului C.-S. aviz de legalitate in condițiile disp. art. 16 alin.(2) Al din Titlul VII al L.247/2005.
Ulterior, dispoziția însoțita de înscrisurile aferente a fost transmisa de către prefectura paratei C. Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor in luna octombrie 2010.
Intervalul mare de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparațiilor pentru imobilele preluat abuziv, reglementată de actele normative indicate mai sus, conduce la concluzia încălcării principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, fiind luate în calcul atât complexitatea etapelor procedurale, cât și celelalte criterii de apreciere a termenului rezonabil.
Având în vedere dispozițiile art. 20 din Constituția României, normele interne cuprinse în legislația primară și secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate și aplicate într-un sens care să nu concorde cu dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, oricare ar fi natura acestora, drept statuat în art. 6 paragraful 1 din Convenție ca o garanție a unui proces echitabil și aplicabil nu numai în procedura judiciară, ci și în cadrul procedurii administrative și, de asemenea, în etapa executării hotărârilor sau deciziilor definitive.
Curtea apreciază că se impune admiterea în parte a acțiunii și obligarea pârâtului la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pe numele reclamantei cu respectarea termenului prevăzut de OUG nr. 4/2012 și cu parcurgerea etapei evaluării, prevăzută de dispozițiile evocate anterior, ce precedă emiterii deciziei.
În ce privește, însă, solicitarea de obligare a pârâtei la plata unor penalități de întârziere de 200 de lei pe zi de întârziere, Curtea va respinge capătul de cerere vizând acest aspect, reținând că nu se impune la acest moment stabilirea penalităților, câtă vreme emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire trebuie să fie precedată de etapa evaluării imobilului, procedură în a cărei desfășurare este implicată o terță persoană, respectiv evaluatorul ori societatea de evaluare desemnată de Comisie, astfel că executarea obligației stabilite prin hotărâre nu implică exclusiv activitatea acesteia din urmă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, susținând că este nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului declarat de pârâtă s-au invocat următoarele critici de nelegalitate și netemeinicie privind hotărârea instanței de fond:
În temeiul art. 299 și urm., art. 304 pct. 9, art. 3041 din Codul de procedură civilă, Sentința civilă nr.4207/2206.2012 pronunțată de Curtea de Apel București, este netemeinică si nelegală pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 52/ 04.06.2007, ICCJ –Secții Unite a statuat că „prevederile cuprinse în art. 16 și următoarele din Legea nr. 247/2005, privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor, nu se aplică deciziilor /dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.” În temeiul celor statuate, CCSD a emis decizia nr. 1651/ 2008, prin care a stabilit că, în situația în care cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent prevăzute de Legea nr. 10/ 2001 a fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, titlul de despăgubiri se va emite în baza respectivei hotărâri, în cuantumul prevăzut de către aceasta.
În aceste condiții, în prezenta cauză, decizia reprezentând titlul de despăgubire va cuprinde cuantumul despăgubirilor aferente imobilului notificat de reclamantă, astfel cum a fost stabilit prin decizia nr. 56/ 15.03.2003 a Curții de Apel Timișoara, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1217/ 03.02.2006 pronunțată de ICCJ. În baza celor dispuse de instanță, Primăria Orașului O. a emis Dispoziția nr. 628/ 05.07.2010 în care se stipulează suma de 17 000 RON, drept valoare a despăgubirilor cuvenite reclamantei. Dosarul aferent acestei dispoziții a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind înregistrat sub nr._/ CC/ 27.03.2012, iar față de data înregistrării acestui dosar, nu se poate reține o culpă a Comisiei Centrale în ceea ce privește evaluarea, în condițiile în care valoarea despăgubirilor este deja stabilită printr-o hotărâre judecătorească.
În privința termenului de suspendare prevăzut de O.U.G. nr.4/2012, aprobată prin Legea nr.117/2012, de 6 luni, se arată că în Monitorul Oficial nr.456/06.07.2012, a fost publicată Legea nr.117/2012 privind aprobarea OUG nr.4/2012 și modificarea OUG nr.62/2010, potrivit căreia termenele prevăzute în aceste acte normative au fost prelungite până la data de 15.05.2013.
Pentru motivele arătate mai sus și considerând că hotărârea pronunțată de prima instanță este lipsită de temei legal, invocând în acest sens art. 304 pct. 9 și art.304 din Codul de Procedură Civilă, pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat să se admită recursul formulat și să se modifice hotărârea recurată, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată.
În drept s-au invocat: Legea nr. 10/2001, republicată, Legea nr.247/2005, H.G nr.1095/2005, O.U.G nr.4/2012, art. 299 și urm., art. 304 alin. 9, art. 304 din Codul de Procedura Civilă.
La Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția C. Administrativ și Fiscal cauza a fost înregistrată la data de 14.11.2012, sub nr. _ .
Prin încheierea nr. 2334 din data de 27 februarie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art.153 alin.(3) din codul de procedură civilă din 1865, a preschimbat, din oficiu, termenul de judecată la data de 25 februarie 2013 și, în temeiul dispozițiilor art. XXIII alin. (2) și (4) din Legea nr. 2/2013, a scos cauza de pe rol și a trimis dosarul, pe cale administrativă, la Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, instanța devenită competentă să soluționeze.
La Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal cauza a fost înregistrată la data de 22.04.2013, sub nr. _ .
La data de 14.02.2014, recurenta - pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, față de cauza dedusă judecății, a învederat instanței faptul că își menține criticile aduse sentinței și a solicitat introducerea în cauză a CNCI.
În drept s-a invocat: Legea nr. 10/2001, republicată, Legea nr.247/2005, OUG nr. 4/2012, Legea nr. 117/2012, Legea nr. 165/2013.
La termenul din 17.02.2014, având în vedere că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa, Curtea a constatat că, potrivit Legii nr. 165 /2013, a intervenit o transmisiune legală cu privire la drepturile și obligațiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, acestea fiind preluate de către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor urmând a se face cuvenitele rectificări în sistem Ecris și citativ.
Analizând recursul formulat, prin prisma disp. art. 304 și art. 3041 C.pr.civ. și a motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
În fapt, prin decizia nr. 56/ 15.03.2003 a Curții de Apel Timișoara, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1217/ 03.02.2006 pronunțată de ICCJ, s-a stabilit că reclamanta G. E. (a cărei moștenitoare este reclamanta din cauza de față) era îndreptățită cnform art. 19 alin. 2 din Legea nr. 10/ 2001 să primească în contul imobilului situat în O., .. 61, . CF nr. 2949 O. Montană despăgubiri în sumă de 170 milioane lei, ce se vor acorda sub forma de titlu de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau prin acțiuni la societate comercială tranzacționate pe piața de capital, în funcție de opțiunea reclamantei, obligând primarul să emită oferta.
În baza celor dispuse de instanță, Primăria Orașului O. a emis Dispoziția nr. 628/ 05.07.2010 în care se stipulează suma de 17 000 RON, drept valoare a despăgubirilor cuvenite reclamantei.
Dosarul aferent acestei dispoziții a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind înregistrat sub nr._/ CC/ 27.03.2012.
Curtea constată că, față de cele reținute în decizia nr. 52 / 04.06.2007 pronunțată de ICCJ –Secții Unite în soluționarea recursului în interesul legii, reclamanta nu mai este destinatara normelor legale de evaluare reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/ 2005; astfel, etapa evaluării fusese deja depășită prin statuarea cu caracter irevocabil în dispozitivul hotărârii judecătorești a cuantumului despăgubirilor la care are dreptul reclamanta.
Astfel, decizia în recursul în interesul legii a statuat că „prevederile cuprinse în art. 16 și următoarele din Legea nr. 247/2005, privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor, nu se aplică deciziilor /dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.” În temeiul celor statuate, în mod corect CCSD a emis decizia nr. 1651/ 2008, prin care a stabilit că, în situația în care cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent prevăzute de Legea nr. 10/ 2001 a fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, titlul de despăgubiri se va emite în baza respectivei hotărâri, în cuantumul prevăzut de către aceasta.
Cu atât mai mult, reclamantei nu îi este aplicabilă nici procedura din Legea nr. 165/ 2013 referitoare la evaluare, aceasta având deja stabilită suma despăgubirilor. Dar îi este aplcabilă procedura de emitere a titlurilor de despăgubire, deoarece potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013, „dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi”.
Prin urmare, acest act normativ este pe deplin aplicabil și în speța de față, iar, prin voința legiuitorului, pârâta nu mai poate pune în executare obligația trasată în sarcina sa întrucât nu mai există cadrul legal și factual pentru a proceda la desemnarea unui evaluator, iar mai apoi la emiterea titlului de despăgubire.
Etapele de parcurs conform Legii nr. 247/2005 nu mai subzistă în noua reglementare, tot astfel nici procedura evaluării imobilului de către un evaluator căruia pârâta îi trimite dosarul și respectiv emiterea unei decizii reprezentând titlu de despăgubire.
Potrivit dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 165/2013 „(1) În vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate. (2) Deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege. (3) Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rămân aplicabile. (4) Comisiile județene de fond funciar și C. de Fond Funciar a Municipiului București pot propune Comisiei Naționale soluționarea cererilor de retrocedare prin acordare de măsuri compensatorii potrivit prezentei legi numai după epuizarea suprafețelor de teren agricol afectate restituirii în natură, identificate la nivel local. (5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante. (6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu. (7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6). (8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7). (9) În cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv”.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 17 alin. 1 lit. a din același act normativ „În vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, denumită în continuare C. Națională, care funcționează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru și are, în principal, următoarele atribuții: validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii”.
Se observă, deci, un ansamblu de obligații în sarcina recurentei pârâte în vederea punerii în executare a dispozițiilor legale, dar și în vederea soluționării pretențiilor reclamanților, care nu au fost avute în vedere la soluționarea pe fond a cauzei, dar de care nu se poate face abstracție cu ocazia soluționării prezentului recurs.
Totodată, Curtea constată prevederile art. 34 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 prin care se prevede obligația Comisiei Naționale de soluționare a dosarelor de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale într-un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a noii legi. Astfel, conform prevederilor legale invocate: „Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni”.
În raport de aceste aspecte, reținând așadar că prin voința legiuitorului nu mai subzistă cadrul legal necesar executării obligațiilor fixate în temeiul dispozițiilor Legii nr. 247 /2005, în temeiul art. 312 alin. 3 din C.pr.civ., Curtea urmează să admită recursul, să modifice sentința recurată, în sensul că va respinge acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul promovat de recurenta-pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR cu sediul în sector 1, București, Calea Floreasca, nr. 202 împotriva sentinței civile nr. 3845/08.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă C. V. cu domiciliul ales în București în .. 36, ., sector 1.
Modifică sentința recurată în sensul că:
Respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 februarie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. D. A. V. M. M. P.
GREFIER
E. S.
Data red. 11.03.2014
2 ex; red. Jud. AV
sentința civilă nr. 3845/08.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. în dosarul nr._,
judecător fond: – V. D.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 5882/2014. Curtea de Apel... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1182/2014.... → |
|---|
