Pretentii. Decizia nr. 1996/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1996/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-03-2014 în dosarul nr. 621/93/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1996
Ședința publică de la 14 martie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – R. M. V.
JUDECĂTOR – I. F.
JUDECĂTOR – S. P.
GREFIER - G. P.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de recurenta-pârâtă SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC VOLUNTARI - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV PRIN DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr.1898 din 11.07.2013, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. A. C. RESIDENȚIAL S.R.L. și intimata pârâtă chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect „pretenții- restituire taxă poluare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-reclamantă, prin avocat P. I. A., în baza împuternicirii avocațiale ._/2014 pe care o depune la dosar, lipsind recurenta-pârâtă și intimată-pârâtă - chemată în garanție.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Intimata-reclamantă, prin avocat, invocă excepția lipsei calității de reprezentant a Direcției Regionale a Finanțelor Publice București având în vedere că nu au depus nici o dovadă din care să reiasă dreptul acestora de a reprezenta Serviciul Fiscal Orășenesc Voluntari - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov întrucât acțiunea a fost promovată în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice Voluntari.
Curtea, față de dispozițiile H.G. nr. 520/2013 și ale Ordinului Președintelui A.N.A.F. nr. 2211/2013, urmare a reorganizării de la nivelul ANAF, va respinge excepția invocată ca neîntemeiată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursul formulat.
Intimata-reclamantă, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat. Solicită cheltuieli de judecată, depunând în acest sens factură onorariu avocat.
Curtea, în conformitate cu prevederile art.150 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1898/11.07.2013 Tribunalul Ilfov a respins excepția lipsei calității procesual pasive a paratei Administrația Finanțelor Publice a Orașului Voluntari. A admis excepția lipsei calității procesual pasive a paratei ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU. A admis in parte acțiunea formulată de reclamanta . SRL în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE VOLUNTARI. A obligat parata AFP Voluntari la plata sumei de 9.238,67 lei, plus dobânda legala, calculata de la data solicitării restituirii taxei (19.02.2013) pana la data plătii efective. A obligat parata la plata sumei de 739,3 lei, cheltuieli de judecata. A respins acțiunea formulate in contradictoriu cu parata Administrația F. pentru Mediu ca fiind formulate împotriva unei persoane fără calitate procesual pasiva. A admis cererea de chemare in garanție și a obligat chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu la plata sumelor care fac obiectul cererii principale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția Regionala a Finanțelor Publice București, in reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Ilfov, in nume propriu si pentru Serviciul Fiscal Orășenesc Voluntari, s solicitându-se modificarea în tot a acesteia și respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, pentru incidența cazului prevăzut de art. 488 pct. 9 C. proc. civ.
În susținere, s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Județene a Finanțelor Publice Ilfov și a Serviciului Fiscal Orășenesc Voluntari, față de disp. art. 1 din OUG nr. 50/2008 și HG nr. 686/2008, arătându-se că, în cauză, are calitate procesuală pasivă Administrația F. pentru Mediu.
Pe fond, s-a susținut, în esență, că taxa de poluare a fost legal calculată, pretinsă și încasată față de prevederile OUG nr. 50/2008, nefiind încălcate dispozițiile 90 paragraf 1 din TFCE.
În drept, au fost invocate disp. art. 483 și urm. C. proc. civ.
Asupra recursului formulat, constatând că este competentă să procedeze la soluționare în condițiile art. 3 pct. 3 și art. 299 C.pr.civ. (1865) rap. la art. 10 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, Curtea, analizând sentința civilă recurată, prin prisma criticilor formulate și observând disp. art. 3041 C.pr.civ. (1865), reține următoarele:
Recursul nu este fondat.
Recurenta-pârâtă Serviciului Fiscal Orășenesc Voluntari are calitate procesuală pasivă în litigiu, iar nu Administrația F. pentru Mediu, după cum s-a pretins.
Astfel, una dintre condițiile cerute pentru ca o persoană să fie parte în proces, este calitatea procesuală (legitimatio ad causam) care contribuie la desemnarea titularului de a acționa și în același timp, a persoanei împotriva căreia se poate exercita acțiunea.
Spre deosebire de capacitatea procesuală care se apreciază în general, pentru o anumită categorie de persoane, calitatea procesuală se determină în concret, „la speță”, în raport de litigiul dedus judecății. Altfel spus, numai o anumită persoană poate fi reclamant(ă), respectiv pârât(ă), în cadrul raportului juridic litigios. Condiția calității procesuale prezintă o importanță considerabilă, deoarece raportul de drept procesual nu se poate stabili decât între persoanele care își dispută dreptul în litigiu.
Potrivit prevederilor art. 2 din OMFP nr. 1899/2004, restituirea sumelor plătite ca si obligații fiscale se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii si înregistrării cererii acestuia la organul fiscal căruia îi revine competenta de administrare a creanțelor bugetare, potrivit art. 33 din O.G. nr. 92/2003, în speță acesta fiind Serviciului Fiscal Orășenesc Voluntari, prin AJFP Ilfov. Faptul că, în cauză, în temeiul dispozițiilor OUG nr. 50/2008 și ale HG nr. 686/2008, ulterior sumele sunt transferate în contul Administrației F. pentru Mediu, nu conduce la stabilirea unei identități între aceasta din urmă și cel care are calitatea de debitor în raportul juridic dedus judecății, pentru a putea fi admisă excepția invocată de recurentă.
De asemenea, avand in vedere ca raporturile juridice de drept material fiscal s-au nascut la momentul perceperii taxei speciale in discutie de catre parata, respectiv la data achitarii lor de catre reclamantă (22.02.2008), normele juridice aplicabile litigiului, conform principiului tempus regit actum, sunt cele in vigoare in aceasta perioada, respectiv prevederile art. 214^1 si urm. C.fisc. si ale Normelor metodologice de aplicare a acestor prevederi, iar nu cele ale OUG nr. 50/2008, după cum a motivat instanța de fond.
Problema dedusa judecății constă în a lămuri, in raport de datele spetei, dacă taxa instituita prin prevederile legale menționate contravine art. 90 paragraf 1 din T.C.E., urmând ca analiza acestor prevederi să aibe în vedere și dispozițiile art. 11 și 148 din Constituția României, precum și jurisprudența Curții Europene de Justiție.
Art. 90 din T.C.E. se refera la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala mai consistenta produselor provenite din alte state membre, in comparatie cu produsele interne. Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulatie a marfurilor.
In jurisprudenta referitoare la art. 90 din T.C.E., Curtea de Justitie Europeana a explicat care sunt conditiile in care se poate retine aplicarea acestui text:
a) trebuie sa existe o discriminare intre produsele nationale si produsele importate (hotararea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, F. C. Roders BV s.a. c. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen);
b) trebuie sa existe o similitudine sau un “raport de concurenta” intre produsele importate vizate de taxa si produsele interne favorizate (hotararea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia c. Italia);
c) prelevarea fiscala nationala trebuie sa diminueze sau sa fie susceptibila sa diminueze, chiar si potential, consumul produselor importate, influentand astfel alegerea consumatorilor (hotararea din 7 mai 1987, afacerea 193/85, Cooperativa Co-Frutta Srl c. Amininistrazione delle finanze dello Stato).
Pe cale de consecinta, atunci cand produsele interne si produsele importate se afla . concurenta, iar prin efectul unei norme fiscale nationale se creeaza o discriminare intre acestea, astfel incat consumatorii sunt descurajati sa aleaga produsele importate, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscala nationala contrara art. 90 trebuie inlaturata de la aplicare.
Reglementarea fiscala interna incidenta in cauza indeplineste toate criteriile mentionate la pct. 4 de mai sus pentru a fi declarata incompatibila cu art. 90 din T.C.E.
In raport de considerentele mai sus expuse, suma echivalentă taxei speciale percepute a fost platită de reclamanta ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale de catre parata, intrand sub incidenta prevederilor art. 117 alin. 1 lit. d) C.proc.fisc.
In consecinta, refuzul paratei de a da curs favorabil cererii reclamantei privind restituirea acestei sume are caracter nejustificat, in sensul prevederilor art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Asa fiind, vazand si prevederile art. 18 din Legea nr. 554/2004, corect instanta de fond a admis în parte cererea introductiva.
Pentru toate aceste considerente, fiind neîntemeiate criticile părții recurente, în raport de disp. art. 312 alin. (1) C.pr.civ. (1865), Curtea va respinge acest recurs ca nefondat.
În baza art. 274 alin. 1, C. proc. civ., va fi obligată recurenta-pârâtă la plata sumei de 200 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat către intimata-reclamantă, întrucât ”a căzut în pretenții”, procedându-se la aplicarea art. 274 alin. 3 Cod pr. civ.,în raport cu valoarea pricinii, cu volumul de muncă redus presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de complexitatea și durata litigiului, în condițiile în care cauza a avut un singur termen de judecată, iar apărătorul reclamantei nu a formulat și depus întâmpinare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC VOLUNTARI - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV PRIN DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr.1898 din 11.07.2013, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. A. C. RESIDENȚIAL S.R.L. și intimata pârâtă chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata către intimata-reclamantă a sumei de 200 lei, cu aplicarea art.274 alin.3 c.pr.civ.
Irevocabilă..
Pronunțată în ședință publică azi 14.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. M. V. I. F. S. P.
GREFIER
G. P.
Red R.M.V. – 2 ex./.03.04.2014
Tribunalul Ilfov- Secția Civilă – jud. L. G. A.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1182/2014.... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1907/2014.... → |
|---|
