Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 9416/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9416/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-12-2014 în dosarul nr. 2316/116/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 9416
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 17.12.2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. M.
JUDECĂTOR: M. M. P.
JUDECĂTOR: M. D.
GREFIER: R. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 360/03.04.2014 pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă, în dosarul nr._ de recurentul – chemat în garanție M. Educației Naționale, în contradictoriu cu intimata – reclamantă D. (V.) G. și intimata – pârâtă U. „S. Haret” București.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere lipsa părților la prima strigare a cauzei, dispune lăsarea cauzei la sfârșitul listei de ședință.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, nu se prezintă părțile.
Curtea, verificând actele dosarului, constată faptul că recurentul – chemat în garanție M. Educației Naționale a solicitat judecarea în lipsă prin cererea de recurs și rămâne în pronunțare pe fondul recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 360/03.04.2014 pronunțată în dosarul nr._ Tribunalul Călărași - Secția civilă a admis acțiunea formulată de reclamanta D. (V.) G. în contradictoriu cu pârâta U. "S. HARET" BUCUREȘTI, în sensul că a obligat-o pe aceasta din urmă să elibereze reclamantei diploma de licență și suplimentul la diploma de licență.
A fost admisă în parte cererea de chemare în garanție a MINISTERULUI EDUCAȚIEI NAȚIONALE formulată de pârâta U. "S. HARET" BUCUREȘTI în sensul obligării chematului în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diploma de licență pentru reclamantă.
A fost respinsă în rest cererea de chemare în garanție.
Prin aceeași sentință a fost obligat chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE către pârâta U. "S. HARET" BUCUREȘTI la 50 lei cheltuieli de judecată, iar pârâta U. "S. HARET" BUCUREȘTI către reclamantă la 50 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Tribunalul a analizat cu prioritate excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, excepție invocată de chematul în garanței, excepție pe care în raport de obiectul acțiunii reclamantei și de dispozițiile legale aplicabile a respins-o cu argumentația că raportul juridic dintre părți determină admiterea cererii de chemare în garanție deoarece obligația pârâtei este corelativă obligației chematului în garanție de a aproba formularele tipizate.
Analizând actele dosarului, tribunalul a reținut că reclamanta a chemat în judecată pe pârâta USH pentru eliberarea actelor de studii arătate în petitul cererii, pe care refuză nejustificat să le elibereze, sens în care consideră că se impune a fi obligată printr-o hotărâre judecătorească.
Din înscrisurile depuse la dosar, tribunalul a reținut că reclamanta a formulat procedura prealabilă, din care rezultă că a solicitat pârâtei, eliberarea diplomei de licență pe motiv că adeverința eliberată are valabilitate 12 luni.
Nemulțumită de modul de soluționare a cererii, reclamanta a sesizat instanța de contencios administrativ, pe care a investit-o să constate executarea necorespunzătoare de către pârâtă a obligațiilor contractuale, respectiv încălcarea obligației ce îi revenea conform art.1 din contractele părților, prin care s-a obligat să îi asigure o pregătire profesională de calitate, în conformitate cu legislația în vigoare în domeniul învățământului.
Această clauză se reține că este una generală, fără să stabilească concret care au fost obligațiile asumate de pârâtă, însă reclamanta apreciază că obligația de a-i elibera diploma de licență se încadrează în categoria obligațiilor pe care aceasta și le-a asumat contractual, fiind incidente, în opinia ei, dispozițiile OMEC nr. 2284/2007.
Verificând contractul de studii depus de reclamantă în copie la dosar, s-a reținut că această clauză este prevăzută la art.II pct.1.
Referitor la motivul refuzului pârâtei de a elibera diploma de licență, tribunalul a reținut că pârâta invocă lipsa formularelor tipizate pe care chematul în garanție trebuia să le aprobe, caz în care apreciază că cererea sa de chemare în garanție este întemeiată și dovedită.
Chematul în garanție a solicitat să se constate neîntemeiată cererea pârâtei pe motiv că forma de învățământ ID nu era autorizată/acreditată. De asemenea, a apreciat că este neîntemeiată acțiunea reclamantei, deoarece actele de studii emise de pârâtă pentru forma de învățământ absolvită, respectiv ID, sunt nule absolut și nu poate aproba formulare tipizate pentru diplomele solicitate, în condițiile în care cursurile urmate de aceasta au fost organizate în afara cadrului legal.
În raport de situația de fapt reținută, văzând și dispozițiile legale invocate ca temei juridic al acțiunii formulată de reclamantă și cel indicat în combaterea pretențiilor acesteia, tribunalul a pronunțat o soluție de admitere pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea formulată reclamanta invocă neexecutarea corespunzătoare de către pârâtă a obligațiilor contractuale pe care și le-a asumat, în sensul de a-i asigura o pregătire profesională de calitate, conformă cu legislația în vigoare în domeniul învățământului.
Pârâta s-a apărat invocând faptul că și-a executat corespunzător obligațiile contractuale asumate, dovadă că a eliberat adeverința de absolvire sub egida MEN.
Referitor la diploma de licență, arată că nu a eliberat-o deoarece nu dispune de formularele tipizate necesare completării pe numele reclamantei, care se aprobă exclusiv de MEN și care refuză, deși a aprobat tipărirea pentru o parte din absolvenții din anul 2009.
Prin întâmpinare, chemata în garanție MEN nu a afirmat în mod neechivoc netemeinicia drepturilor pretinse de reclamantă, ci a analizat în abstract condițiile ce trebuie îndeplinite de fiecare universitate.
Este de necontestat împrejurarea că reclamanta este licențiată în Științe Administrative și poate pretinde eliberarea diplomei de licență.
Actul prin care i s-a recunoscut calitatea de licențiată este în ființă nu a fost revocat (anulat), se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie unui act administrativ.
M. Educației Naționale (METCS) nu a solicitat în instanță anularea adeverinței nr. 294/15.02.2010 și nu a solicitat printr-o altă acțiune analizarea criteriilor de obținere a formularelor tipizate de către pârâta USH.
Obligația pârâtei USH este corelativă obligației chematei în garanție MEN de a aproba formularele tipizate, astfel cum a arătat pârâta prin întâmpinarea și cererea de chemare în garanție, cerere care este întemeiată și urmează să fie admisă sub aspectul analizat.
O astfel de soluție asigură efectiv executarea obligației de către pârâtă câtă vreme aceasta din urmă este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate.
În ceea ce privește celelalte capete de cerere ale chemării în garanție, tribunalul le-a respins, având în vedere că nu au fost motivate în fapt și în drept.
Pentru considerentele enunțate și dispozițiile legale mai sus analizate, tribunalul, în baza art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a admis acțiunea formulată de reclamanta D. (V.) G. în contradictoriu cu pârâta U. "S. Haret" București.
A obligat pârâta să elibereze reclamantei diploma de licență și suplimentul la diploma de licență.
A admis în parte cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale formulată de pârâta U. "S. Haret" București.
A obligat M. Educației Naționale în calitate de chemat în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diploma de licență pentru reclamantă.
A respins în rest cererea de chemare în garanție.
Cum chematul în garanție se află în culpă procesuală, tribunalul, în baza art.453 Cod de procedură civilă, a obligat chematul în garanție M. Educației Naționale către pârâta U. "S. Haret" București la 50 lei cheltuieli de judecată și pe pârâta U. "S. Haret" București către reclamantă la 50 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declaratrecurs, în termen legal, chematul în garanție M. Educației Naționale solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii și a cererii de chemare în garanție.
Motivele invocate de recurent au fost următoarele:
1) A fost admisă în mod greșit cererea de chemare în garanție. Prin raportare la disp. art. 488 pct. 8 C.pr.civ., prima instanță a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de prev. art. 72 (art. 60) C.pr.civ.;
2) A doua critică se referă la depășirea atribuțiilor instanței deoarece a conferit legitimitate unui proces de învățământ organizat în afara cadrului legal și mai ales pentru că a dat o hotărâre cu încălcarea atribuțiilor judecătorești, fiind astfel incidente prev. art. 488 pct. 4 C.pr.civ.;
3) Au fost aduse critici hotărârii și în ceea ce privește obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata pârâtăU. S. Haret a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat.
Recurentul chemat în garanție nu a formulat răspuns la întâmpinare.
În recurs nu au fost administrate înscrisuri noi, intimata pârâtă depunând odată cu întâmpinarea hotărâri judecătorești din alte cauze, cu titlu de practică judiciară.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Curtea constată următoarele:
Potrivit adeverinței eliberată de pârâta U. S. Haret, fila 13, dosar fond, reclamanta este absolventă a Facultății de D. și Administrație Publică din București, specializarea D., forma de învățământ ID, promovând examenul de licență în sesiunea februarie 2010.
Potrivit Ordinului MECT nr. 2284/2007, adeverința de absolvire a studiilor are un termen de valabilitate de 12 luni, termen în care universitatea are obligația de a completa diploma de licență și suplimentul la diplomă, care se eliberează absolventului, la cererea acestuia.
Diplomele de licență se completează pe formulare tipizate care sunt realizate de o unitate specializată desemnată de MECTS, în fapt . necesar ca cererea universității de eliberare a formularelor tipizate ale diplomelor de licență să fie aprobată de MECTS.
În cazul de față, intimata pârâtă U. S. Haret a solicitat recurentului chemat în garanție M. Educației Cercetării Tineretului și Sportului, printr-o . adrese, să aprobe tipărirea formularelor de diplome de licență necesare promoției din anul 2009. MECTS, în prezent MEN, a încuviințat aceste cereri doar în parte și a refuzat să aprobe tipărirea formularelor pentru forma de învățământ la distanță și frecvență redusă, invocând faptul că U. S. Haret a organizat nelegal aceste forme de învățământ, fără a parcurge procedura de evaluare academică la care face referire art. 17 din HG nr. 1011/2001.
În aceste condiții, intimata pârâtă U. S. Haret nu a putut da curs cererii intimatei reclamante de eliberare a diplomei de licență și a suplimentului acestuia, lipsindu-i formularele tipizate necesare.
Din cuprinsul corespondenței dintre cele două instituții, precum și din actele procesuale efectuate în cauză, Curtea reține că între U. S. Haret și M. Educației Naționale există divergențe în ceea ce privește interpretarea normelor referitoare la organizarea învățământului la distanță și cu frecvență redusă, ministerul considerând că aceste forme trebuie supuse procedurii de acreditare, potrivit art. 17 din HG nr. 1011/2001, în timp ce prima parte menționată consideră că nu este necesară o astfel de acreditare pentru specializările acreditate pentru cursuri la zi, invocând în acest sens art. 8 din Ordinul MECTS nr. 3404/2006 privind criteriile generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2006-2007.
În soluționarea acestei divergențe de interpretare a legii, Curtea va avea în vedere soluția de principiu adoptată de Înalta Curte de Casație de Justiție – Secția de C. Administrativ și Fiscal în ședința de la 7 noiembrie 2013, prin care instanța supremă a statuat că soluția adoptată este în sensul jurisprudenței de obligare a pârâtei U. S. Haret să elibereze diploma de licența și/ sau suplimentul de diplomă, de admitere a cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și de obligare a ministerului, în calitate de chemat în garanție, să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele de diplomă.
Curtea are în vedere importanța unei astfel de soluții de principiu dată de secția de contencios administrativ și fiscal a instanței supreme; o astfel de soluție, chiar neavând forța obligatorie a unei decizii date într-un recurs în interesul legii, se impune din necesitatea unificării practicii judiciare.
Astfel, prin soluția de principiu de mai sus instanța supremă a arătat că a fost avută în vedere jurisprudența reprezentată de deciziile de speță nr. 690/2012, nr. 953/2012, nr. 1638/2012 și nr. 3302/2012 ale ICCCJ-SCAF.
Prin aceste decizii de speță, se reținuse că, în mod constant s-a statuat, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în litigii de aceeași natură, că M.E.C.T.S. are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă (a se vedea, în acest sens, cu titlu de exemplu, deciziile nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, nr. 5656 din 24 noiembrie 2011, nr. 5722 din 29 noiembrie 2011, nr. 628 din 8 februarie 2012, nr. 690 din 9 februarie 2012, nr. 708 din 10 februarie 2012, și nr. 709 din 10 februarie 2012). De aceea, soluția se impune și în considerarea respectării principiului coerenței și unității jurisprudenței consacrat ca atare în practica Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauza B. c. României). Adeverința se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate specifică actelor administrative și nu a fost atacată de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau de o altă autoritate publică, în condițiile art. 1 alin. (8) teza fiscală din Legea nr. 54/2004. Susținerile din recurs privind neanalizarea de către instanța de fond a hotărârilor de guvern prin care U. S.H. a fost autorizată să funcționeze provizoriu și a dreptului acestei universități de a elibera acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neacreditate nu pot fi reținute, deoarece aceasta nu formează obiectul cererii de chemare în garanție, instanța de fond nefiind investită cu o cererea privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță. Cu privire la situația de fapt care privește cererea de chemare în garanție, este de necontestat faptul că recurentul a refuzat nejustificat eliberarea avizului necesar pentru aprobarea formelor tip pentru diplomele de licență, iar dreptul absolvenților de a li se elibera diplomele de licență nu poate fi realizat în lipsa admiterii cererii de chemare în garanție. În mod evident, numai prin admiterea cererii de chemare în garanție poate fi asigurată efectiv punerea în executare a hotărârii recurate, în condițiile în care eliberarea de către pârâta U.S.H. București a diplomelor de licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către M.E.C.T.S., în calitate de autoritate administrativă competentă.
Ținând cont de necesitatea urmării soluțiilor de principiu pronunțate de instanța supremă, în scopul asigurării unei practici unitare, Curtea apreciază ca fiind legală și temeinică sentința civilă recurată și, pe cale de consecință, neîntemeiat motivul de recurs privind fondul problemei de drept ridicată în speță.
Nu pot fi primite, deci, susținerile recurentului referitoare la lipsa unei autorizări/acreditări a universității de a organiza forme de învățământ la distanță și deci de a organiza examene de licență pentru absolvenții care au urmat astfel de forme de învățământ și respectiv la inexistența de dispoziții legale în raport de care nu ar putea fi validat demersul judiciar al reclamantului de obligare la eliberare diplomă și supliment la diplomă (cu privire la cererea principală) și respectiv de obligare a ministerului la tipărire formulare cu regim special constând în diplomă de licență și suplimentul la diplomă (cu privire la cererea de chemare în garanție).
Sunt astfel vădit nefondate și criticile aduse de recurent sentinței civile în ceea ce privește modalitatea de soluționare a cererii de chemare în garanție formulată împotriva sa ori cu privire la încălcarea atribuțiilor judecătorești.
Nu vor fi reținute, prin urmare, criticile referitoare la inexistența unui raport juridic care să legitimeze formularea și respectiv admiterea unei astfel de cereri incidentale, precum cererea de chemare în garanție, prin care se invocă jurisprudența favorabilă a Curții de Apel București într-un litigiu similar ori în sensul că ministerul și-ar fi îndeplinit toate obligațiile prevăzute de lege în sarcina sa.
Referitor la pretinsa inexistență a unui raport juridic între pârâtă și chematul în garanție, în plus față de considerentele anterior expuse, Curtea constată că universitatea nu poate să elibereze diplome fără executarea obligației ce incumbă ministerului.
Cu privire la hotărârea pronunțată în dosarul nr._/3/2012 a Curții de Apel București, pe de o parte prezenta instanță este în situația de a se conforma deciziilor Înaltei Curți, iar pe de altă parte menționata hotărâre nu a fost depusă la dosar pentru a analiza comparativ situația de fapt și soluția dispusă.
În sfârșit, instanța de fond nu a încălcat nici principiul separației puterilor, ci a asigurat aplicarea în mod unitar a legii, conform statuărilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, asigurând esența statului de drept.
Pentru aceste considerente, ținând cont de necesitatea urmării soluțiilor de principiu pronunțate de instanța supremă, în scopul asigurării unei practici unitare, Curtea, apreciind că nu există niciunul dintre motivele de casare prev. de art. 488 C.pr.civ., în temeiul disp. art. 496 C.pr.civ., va respinge recursul ca nefondat.
Întrucât recurentul chemat în garanție a promovat o cale de atac nefondată, conform argumentelor ce preced și soluției date recursului, acesta va fi obligat în temeiul disp. art. 451 și urm. C.pr.civ. și la plata cheltuielilor de judecată pretinse de intimata pârâtă U. S. Haret, respectiv 620 lei – onorariu avocat achitat pentru faza procesuală a recursului, conform dovezilor depuse la dosar (factura nr. 184/10.07.2014, contract de asistență juridică nr._/10.07.2014 și ordin de plată nr. 894/11.07.2014 – f. 22-24).
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 360 din data de 03.04.2014 pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă, în dosarul nr._ de recurentul – chemat în garanție M. Educației Naționale cu sediul in București, .. 28-30, sector 1, în contradictoriu cu intimata – reclamantă D. (V.) G. cu domiciliul procesual ales la C.A. C. - București, Calea Rahovei, nr. 266-268, sector 5, în incinta Electromagnetica Business Park, corp 60, . și intimata – pârâtă U. „S. Haret” București cu sediul in București, .. 13, sector 3, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata către intimatul U. „S. Haret” a sumei de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 decembrie 2014.
Președinte Judecător Judecător Grefier
A. M. M. M. P. M. D. R. B.
Red./Tehnored. M.M.P./5 ex.
Data red.: 16.01.2015
Sentința civilă nr. 360 din data de 03.04.2014 pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă, în dosarul nr._
judecător fond: C. I.
lucrat 3 comunicări la data de .
semnătură grefier.
| ← Pretentii. Decizia nr. 53/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 4519/2014.... → |
|---|
