Obligare emitere act administrativ. Încheierea nr. 11/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Încheierea nr. 11/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-11-2014 în dosarul nr. 2961/2/2014

ROMÂNIA

Dosar nr._

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

ÎNCHEIERE

Ședința publică de la data de 11.11.2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE - P. C. F.

GREFIER - A. P.

Pe rol este acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta N. G. Pipeline Internațional GMBH IN LIQU, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București – Administrația Fiscală pentru Contribuabilii Nerezidenți și Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, având ca obiect „obligare emitere act administrativ”.

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns reclamanta N. G. Pipeline Internațional GMBH IN LIQU, prin avocat A. S., în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, lipsind pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București-Administrația Fiscală pentru Contribuabilii Nerezidenți și Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, la data de 04.11.2014, pârâtul ANAF a depus întâmpinare la cererea modificatoare, în trei exemplare, după care:

Curtea comunică reclamantei un exemplar al întâmpinării la cererea modificatoare formulată de pârâtul ANAF. Totodată, constată că această întâmpinare la cererea modificatoare a fost depusă la dosar fără a se respecta termenul legal prevăzut de art. 204 alin. 1 C.proc.civ., și în consecință, aplică sancțiunea prevăzută de art. 208 alin. 2 C.proc.civ., aceea a decăderii pârâtei din dreptul de a propune probe și de a invoca excepții relative, reclamantul, prin avocat, punând concluzii de admitere. De asemenea, constată că, referitor la competență, Curtea de Apel este competentă potrivit art. 10 alin. 1 și 3 și art. 130 alin. 2 C.proc.civ, având în vedere și faptul că la termenul anterior nu a fost invocată excepția necompetenței materiale, deși părțile au fost legal citate. Totodată, constată Curtea că, prin întâmpinarea la cererea modificatoare a cererii de chemare în judecată, depusă la data de 3.11.2014, pârâtul ANAF a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a ANAF pe capătul 3 din cererea modificatoare și, de asemenea, excepția lipsei de interes în ceea ce privește cererea de anulare a Deciziei nr. 289/2014 față de admiterea contestației împotriva deciziei inițiale.

Reclamanta N. G. Pipeline Internațional GMBH IN LIQU, prin avocat, depune la dosar Decizia nr._/22.09.2014 de soluționare a contestației fiscale în ceea ce privește dobânzile și, față de această Decizie, invocă excepția rămânerii fără obiect a capătului 3 din cererea modificatoare prin care s-a solicitat obligarea ANAF la emiterea deciziei de soluționare a contestației fiscale dobânzi și a capătului 4 referitor la obligarea ANAF la plata de penalități de 1000 lei/zi pentru fiecare zi de întârziere în situația neîndeplinirii în termen a obligațiilor stabilite de instanță în urma admiterii capătului 3 de cerere.

Curtea pune în discuție excepția invocată de către reclamantă la acest termen, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului ANAF-DGSC cu privire la capătul 3 din cererea modificatoare, excepția lipsei de interes în privința cererii de anulare a Deciziei nr. 289/2014, invocată de pârâtul ANAF prin întâmpinarea la cererea modificatoare a acțiunii introductive și, în condițiile art. 392 C.proc.civ., fondul cererii, dispunând, în temeiul art. 396 alin. 1 C.proc.civ., amânarea pronunțării pentru depunerea concluziilor scrise.

Având cuvântul, reclamanta N. G. Pipeline Internațional GMBH IN LIQU, prin avocat, solicită admiterea excepției invocate de reclamantă la acest termen și respingerea excepțiilor invocate de pârât. În continuare, precizează că solicită să se anuleze decizia nr. 289/2014. Totodată, apreciază că ANAF procedează la o tergiversare a soluționării cererii de rambursare a sumelor reprezentând TVA, că organul de soluționare a contestației fiscale trebuia să dea o hotărâre, fie negativă, fie pozitivă, pentru că, altfel, procedând la desființarea actului și dispunerea refacerii controlului, nu face altceva decât să îngrădească dreptul reclamantei de acces la instanță, precum și că, mai mult decât atât, conform ordinului nr. 450/2013 privind instrucțiunile de aplicare a titlului IX din Codul de procedură fiscală, în momentul în care organul de soluționare dispune desființarea actului de control și refacerea controlului, există obligația pentru organul fiscal de a pune în executare și de a da un nou act de impunere în 30 de zile de la data comunicării Deciziei de soluționare a contestației, ceea ce nu s-a întâmplat. Cu cheltuieli de judecată, sens în care depune acte.

CURTEA,

Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, în temeiul art. 396 alin. 1 C.proc.civ.,

DISPUNE

Amână pronunțarea la data de 25.11.2014.

Pronunțată în ședință publică azi, 11.11.2014.

PREȘEDINTE

P. C. F.

GREFIER

A. P.

ROMÂNIA

Dosar nr._

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ NR. 3226

Ședința publică de la 25.11.2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE - P. C. F.

GREFIER - A. P.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11.11.2014, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 25.11.2014, când a hotărât următoarele:

CURTEA

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I) Circumstanțele cauzei

A)Obiectul acțiunii

1.1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 30.04.2014 sub nr. de dosar_, reclamanta N. G. Pipeline International GmbH in Liqu, în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală- Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București-Administrația Fiscală pentru Contribuabilii Nerezidenți și Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, a solicitat, urmare a nesoluționării în termenul legal de către pârâți a contestației fiscale formulată de reclamantă împotriva Deciziei de rambursare a TVA nr. 14475D/09.09.2013, să dispună:

(1) obligarea pârâților ANAF la emiterea deciziei de soluționare a contestației fiscale, în termen de 10 zile de la pronunțarea hotărârii;

(2) obligarea pârâților, în temeiul art. 18 alin. (1) și alin. (5) din Legea 554/2004, la plata de penalități către reclamantă în cuantum de 1.000 lei pentru fiecare zi de întârziere în situația neîndeplinirii în termen a obligațiilor stabilite de instanță în urma admiterii primului capăt de cerere de mai sus;

(3) obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

1.1.2. În motivarea cererii, întemeiate în drept pe prevederile art. 8 alin. 1 și ale art. 11 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu dispozițiile art. 70 alin. 1 și ale art. 210 și următoarele Cod procedură fiscală, s-a arătat, în esență, că:

- reclamanta este o persoană impozabilă cu sediul activității economice în Austria, având ca obiect principal de activitate proiectarea, construcția, operarea și alocarea capacității conductei de gaze naturale N.;

- în scopul desfășurării activității, în perioada ianuarie-decembrie 2012, reclamanta a efectuat achiziții de servicii de la furnizorii Petrostar SRL și N. G. Pipeline România SRL, persoane impozabile având sediul activității economice în România, primind astfel facturi cu TVA românesc;

- pentru recuperarea TVA aferentă achizițiilor mai sus amintite, reclamanta a depus la data de 7.05.2013 o cerere de rambursare a TVA către autoritățile fiscale române, având numărul de înregistrare_/07.05.2013;

- în data de 9.09.2013 autoritățile fiscale române au emis Decizia de rambursare nr. 14475D/09.09.2013, prin care a fost respinsă rambursarea TVA în sumă de 3.232.489,69 lei, fiind admisă la rambursare suma de 167.804,51 lei;

- reclamanta a formulat contestație fiscală împotriva acestei decizii, care a fost expediată către ANAF în data de 08.10.2013;

- în pofida faptului că termenul de 45 de zile prevăzut pentru soluționarea contestației fiscale de art. 70 alin. 1 Cod procedură fiscală a expirat încă din data de 25.11.2013 reclamanta nu a primit răspuns la aceasta nici până la data prezentei;

- în consecință, în temeiul art. 8 coroborat cu art. 11 lit. c) din Legea nr. 554/2004, reclamanta este îndreptățită să formuleze acțiune în justiție împotriva nesoluționării de către organul fiscal în termen legal a contestației fiscale, în scopul obligării autorității pârâte la emiterea deciziei de soluționare a acesteia;

- potrivit jurisprudenței relevante, pentru a putea accede la controlul judecătoresc și pentru a putea supune actele administrative cenzurii instanței de judecată, contribuabilul trebuie să urmeze pe deplin procedura administrativă, respectiv să formuleze contestația fiscală și aceasta să fie soluționată de organul competent;

- scopul procedurii prealabile instituit de legiuitor este pe deplin nesocotit de organele fiscale care, în contradicție flagrantă cu dispozițiile legale, întârzie în mod nejustificat soluționarea contestațiilor fiscale provocând prejudicii majore reclamantei;

- având în vedere faptul că termenul legal pentru soluționarea contestației a expirat încă din data de la 5.11.2013, este limpede că, faptul de a nu soluționa în nici un fel această cerere, fără măcar a depune minima diligentă de a informa contribuabilul asupra motivelor întârzierii, constituie o încălcare flagrantă a principiilor constituționale, a art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a jurisprudenței CEDO.

1.2.1. La data de 30.09.2014, reclamanta N. G. Pipeline International GmbH in Liqu a formulat, în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București- Administrația Fiscală pentru Contribuabilii Nerezidenți și Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, cerere modificatoare a acțiunii introductive (filele 633-644).

S-a solicitat, pe această cale procesuală, uzitată având în vedere soluționarea, prin Decizia de soluționare nr. 289/24.09.2014, a contestației fiscale formulate de reclamantă împotriva Deciziei de rambursare a TVA nr. 14475D/09.09.2013 și având în vedere nesoluționarea de către ANAF a contestației fiscale înregistrate la Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București sub nr._/07.08.2014 ce a fost formulată de reclamantă împotriva Deciziei de respingere a solicitării de dobânzi nr._,_/ 25.06.2014 pentru rambursarea cu întârziere a TVA ce a făcut obiectul Deciziei de rambursare, să se dispună:

(1) anularea în tot a Deciziei de soluționare nr. 289/24.09.2014, prin care s-a dispus desființarea Deciziei de rambursare a TVA nr. 14475D/09.09.2013 și reverificarea reclamantei, ca fiind nelegală și netemeinică;

(2) obligarea ANAF la soluționarea pe fond a contestației fiscale în termen de 10 zile de la pronunțarea hotărârii;

(3) obligarea ANAF la emiterea deciziei de soluționare a contestației fiscale dobânzi în termen de 10 de zile de la pronunțarea hotărârii;

(4) obligarea ANAF la plata de penalități către reclamantă în cuantum de 1.000 lei pentru fiecare zi de întârziere în situația neîndeplinirii în termen a obligațiilor stabilite de instanță în urma admiterii capetelor de cerere nr. 2 și nr. 3;

(5) obligarea ANAF la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

1.2.2. În motivarea cererii modificatoare a acțiunii introductive, s-a relevat, în esență, suplimentar celor învederate în motivele de fapt și de drept ale cererii introductive, că:

- având în vedere cele dispuse prin decizia de rambursare nr. 14475D/09.09.2013 în sensul admiterii la rambursare a sumei de 167.804,51 lei, autoritățile fiscale au rambursat efectiv suma în cauză în data de 20.09.2013;

- având în vedere nerambursarea în termen legal către reclamantă a sumelor de TVA solicitate la rambursare prin cererea de rambursare, aceasta a formulat cererea de dobânzi, înregistrată la DGRFP în data de 25.06.2014, prin care a solicitat să-i fie recunoscut dreptul de a beneficia de dobânzi de întârziere privind rambursarea TVA și să-i achite efectiv sumele la care reclamanta este îndreptățită, această cerere de dobânzi fiind respinsă prin decizia nr._,_/25.06.2014;

- la data de 7.08.2014 reclamanta a formulat contestația fiscală dobânzi, înregistrată la ANAF sub nr._/07.08.2014,ce nu a fost soluționată până în prezent;

- ulterior formulării acțiunii introductive de instanță, în data de 25.09.2014 reclamantei i-a fost comunicată decizia de soluționare nr. 289/24.09.2014, prin intermediul căreia ANAF a dispus desființarea Deciziei de rambursare a TVA nr. 14475D/09.09.2013 cu consecința reanalizării situației reclamantei în ceea ce privește rambursarea sumei de TVA solicitate;

- se constată că, deși organul de soluționare a contestației fiscale concluzionează că, din documentele aflate la dosarul cererii de rambursare, și-a format convingerea că reclamanta a îndeplinit condițiile impuse de legislația internă pentru rambursarea TVA, anume furnizarea dovezilor de achitare a taxei pe valoarea adăugată, cu toate acestea, în loc să soluționeze contestația fiscală fie în sensul admiterii, fie în sensul respingerii cererii de rambursare, pârâta ANAF a decis, în mod complet abuziv și nejustificat, retrimiterea cauzei în fața inspectorilor fiscali pentru ca aceștia să procedeze la o re-analizare a documentației existente;

- procedând astfel, reclamantei i se încalcă în mod evident dreptul de liber acces la justiție consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil, întrucât o re-analizare a cererii de rambursare de către inspectorii fiscali nu face altceva decât să „întoarcă” reclamanta în fața unui organ care s-a mai pronunțat deja asupra acesteia și tot în temeiul acelorași înscrisuri, pentru ca, eventual reclamanta să „spere” la o soluție contrară de această dată.

B)Apărările pârâților

2.1.1. La data de 3.06.2014, cu respectarea termenului defipt de art. 201 alin. 2 C.proc.civ. (Legea nr. 134/2010), pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare (filele 227-229).

A fost solicitată respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât în cauză nu se poate reține incidența unui refuz nejustificat în ceea ce privește emiterea deciziei de soluționare a contestației.

2.1.2. S-a reliefat, în esență, în justificarea poziției procesuale evidențiate, că:

- contestația formulată de către reclamantă a fost înregistrată la Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor sub nr._/ 26.02.2014 și este în curs de soluționare, urmând a fi emisă în cel mai scurt timp posibil decizie care va fi comunicată reclamantei;

- termenul de soluționare prevăzut de art.70 alin.1 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală este un termen de recomandare;

- în speță trebuie avute în vedere și dispozițiile art.70 alin.2 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală potrivit cărora, în situația în care sunt necesare informații suplimentare termenul de soluționare se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate.

2.2. La data de 3.11.2014, pârâtul ANAF a depus întâmpinare la cererea modificatoare a acțiunii introductive (filele 678-684).

Prin acest act de procedură, formulat fără respectarea termenului prevăzut de art. 204 alin. 1 C.proc.civ., s-au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a ANAF pe capătul 3 al cererii modificatoare, față de faptul că emitent al actelor administrative contestate este DGRFP București și excepția lipsei de interes în privința cererii de anulare a Deciziei nr. 289/2014, întrucât, prin decizia respectivă, a fost admisă contestația împotriva deciziei nr. 14475D/ 09.09.2013, iar, în raport de această situație, nu se poate considera că reclamantei i se aduce o vătămare într-un drept sau într-un interes legitim.

S-a mai susținut, totodată, în ipoteza în care instanța va trece peste excepțiile invocate, că, în mod corect, a fost admisă contestația fiscală împotriva deciziei de rambursare a TVA nr. 14475D/ 09.09.2013 pentru suma totală de 3.232.489,69 lei, urmând ca reclamanta să fie reverificată, întrucât, din decizia contestată, nu au rezultat motivele pentru care organul fiscal nu a aprobat la rambursare sumele pentru care reclamanta a făcut plata parțială la nivelul taxei achitate și că este necesar a fi avute în vedere prevederile art. 216 lit. c) din Codul de procedură fiscală.

C)Procedura în fața instanței

3. La data de 16.06.2014, reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare (filele 621-622), prin care a pretins a se observa caracterul lipsit de temeinicie al excepțiilor și apărărilor prezentate de pârâta ANAF prin întâmpinare.

4. La termenul din data de 11.11.2014, reclamanta, prin avocat a învederat instanței că, prin decizia nr._/22.09.2014, comunicată reclamantei la data de 1.10.2014 și depusă cu acea ocazie (filele 691-694), au fost soluționate, în sensul respingerii ca neîntemeiate, contestațiile formulate de către reclamantă împotriva Deciziei de respingere a solicitării de dobânzi nr._,_/ 25.06.2014 și că, față de această situație, se impune invocarea excepției rămânerii fără obiect a capătului de cerere (3) din cererea modificatoare vizând obligarea ANAF la emiterea deciziei de soluționare a contestației fiscale dobânzi în termen de 10 zile de la pronunțarea hotărârii și la plata de penalități către reclamantă în cuantum de 1.000 lei pentru fiecare zi de întârziere în situația neîndeplinirii în termen a obligațiilor stabilite de instanță în urma admiterii capătului de cerere nr. 3.

La același termen, Curtea a pus în discuție excepția invocată de către reclamantă, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului ANAF-DGSC cu privire la capătul 3 din cererea modificatoare, excepția lipsei de interes în privința cererii de anulare a Deciziei nr. 289/2014, invocată de pârâtul ANAF prin întâmpinarea la cererea modificatoare a acțiunii introductive și, în condițiile art. 392 C.proc.civ., fondul cererii, dispunând, în temeiul art. 396 alin. 1 C.proc.civ., amânarea pronunțării pentru depunerea concluziilor scrise.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu prevederile legale incidente, Curtea reține următoarele :

II)Considerentele reținute de Curte în fundamentarea soluției adoptate în pricină

5. Obiectul litigiului dedus judecății în prezenta cauză, declanșat de către reclamanta N. G. Pipeline International GmbH in Liqu, în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București-Administrația Fiscală pentru Contribuabilii Nerezidenți și Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, așa cum acest obiect a fost configurat prin cererea modificatoare a acțiunii introductive formulată cu respectarea art. 204 alin. 1 C.proc.civ., rezidă în solicitarea reclamantei de a se dispune:

(1) anularea în tot a Deciziei de soluționare nr. 289/24.09.2014, ca fiind nelegală și netemeinică;

(2) obligarea ANAF la soluționarea pe fond a contestației fiscale în termen de 10 zile de la pronunțarea hotărârii;

(3) obligarea ANAF la emiterea deciziei de soluționare a contestației fiscale dobânzi în termen de 10 de zile de la pronunțarea hotărârii;

(5) obligarea ANAF la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

6. Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. 1 C.proc.civ., excepția rămânerii fără obiect a capătului 3 de cerere, invocată de către reclamantă la termenul din data de 11.11.2014, Curtea constată că această excepție este întemeiată, urmând a fi admisă și a se respinge ca rămas fără obiect capătul de cerere (3) din cererea modificatoare vizând obligarea ANAF la emiterea deciziei de soluționare a contestației fiscale dobânzi în termen de 10 zile de la pronunțarea hotărârii și la plata de penalități către reclamantă în cuantum de 1.000 lei pentru fiecare zi de întârziere în situația neîndeplinirii în termen a obligațiilor stabilite de instanță în urma admiterii capătului de cerere nr. 3.

Urmare adoptării unei asemenea soluții, se va respinge și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului ANAF-DGSC cu privire la capătul 3 din cererea modificatoare, invocată prin întâmpinarea depusă la data de 3.11.2014.

7. Într-adevăr, în acest context, este important de reliefat că, după învestirea la data de 30.09.2014 (primul termen la care reclamanta a fost legal citată) a instanței cu judecata acestui capăt de cerere, organul fiscal competent, respectiv pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București-Administrația Fiscală pentru Contribuabilii Nerezidenți, a emis decizia nr._/ 22.09.2014 (filele 691-694), comunicată reclamantei la data de 1.10.2014.

Prin această decizie, au fost soluționate, în sensul respingerii ca neîntemeiate, contestațiile formulate de către reclamantă împotriva Deciziei de respingere a solicitării de dobânzi nr._,_/25.06.2014.

În consecință, trebuie apreciat, în temeiul art. 194 lit. d) C.proc.civ., că a rămas fără obiect pretenția reclamantei în sensul de a se obliga pârâtul ANAF la emiterea deciziei de soluționare a contestației fiscale dobânzi în termen de 10 zile de la pronunțarea hotărârii și la plata de penalități către reclamantă în cuantum de 1.000 lei pentru fiecare zi de întârziere în situația neîndeplinirii în termen a obligațiilor stabilite de instanță în urma admiterii capătului de cerere nr. 3.

8. Analizând în continuare, cu aplicarea art. 248 alin. 1 C.proc.civ., excepția lipsei de interes a capătului de cerere vizând anularea Deciziei nr. 289/2014, invocată de pârâtul ANAF prin întâmpinarea la cererea modificatoare a acțiunii introductive, Curtea constată că această excepție nu este întemeiată, urmând a fi respinsă, pentru considerentele care succed (pct. 9-11).

9. Astfel, se observă că, în justificarea excepției invocate, pârâtul, în esență, a susținut (1) că reclamanta nu are vreun folos practic din anularea Deciziei amintite, pentru că, prin decizia respectivă, a fost admisă contestația împotriva deciziei nr. 14475D/ 09.09.2013 și (2) că, în raport de această situație, nu se poate considera că reclamantei i se aduce o vătămare într-un drept sau într-un interes legitim.

10. Cu privire la primul aspect, relevă Curtea, însă, că, condițiile generale de exercitare a acțiunii, respectiv capacitatea procesuală, calitatea procesuală, afirmarea unui drept subiectiv și justificarea unui interes, trebuie analizate, în litigiile de contencios administrativ, în funcție de trăsăturile specifice raportului de drept public dedus judecății.

Aceasta pentru că, pe de o parte, dreptul administrativ operează cu noțiunile de „capacitate de drept public”, „capacitate administrativă”, „interes legitim privat”, „interes legitim public”, „drept vătămat”, care au un conținut diferit față de capacitatea juridică civilă, de interes ori de dreptul afirmat și, pe de altă parte, raportul de drept administrativ este caracterizat de preeminența interesului public.

Prin urmare, nu se poate susține – așa cum face pârâtul ANAF- lipsa vreunui folos practic, a unui interes în formularea de către reclamantă a cererii vizând anularea Deciziei nr. 289/2014 fără a se ține seama de specificul raportului de drept administrativ dedus judecății.

11. Or, sub cel de-al doilea aspect, notează Curtea că, din analiza prevederilor art. 1 alin. 1 și 2 și ale art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, rezultă că folosirea acțiunii în contencios administrativ este condiționată de vătămarea unui drept sau a unui interes legitim, pretinsă de persoanele fizice ori juridice care sesizează instanța de contencios administrativ.

Este esențial de subliniat, însă, că a stabili, pe bază de probe, dacă există o vătămare adusă prin actul administrativ unui drept sau unui interes legitim este o problemă care ține de fondul litigiului de contencios administrativ, iar nu de calitatea procesuală ori de interes, ca și condiții de exercițiu ale acțiunii civile.

Cu alte cuvinte, nu poate fi cercetată chestiunea dacă, prin actul administrativ, s-a adus o vătămare unui drept sau unui interes legitim prin soluționarea unei excepții procesuale, mijloc de apărare prin care, potrivit art. 245 C.proc.civ., nu se pune în discuție fondul dreptului.

12. Reține Curtea, în continuare, că, în raport de soluția evidențiată anterior (pct. 6), este învestită cu judecarea unei acțiuni în contencios administrativ formulate de către reclamanta N. G. Pipeline International GmbH in Liqu, în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București-Administrația Fiscală pentru Contribuabilii Nerezidenți și Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, vizând:

(1) anularea în tot a Deciziei de soluționare nr. 289/24.09.2014;

(2) obligarea ANAF la soluționarea pe fond a contestației fiscale în termen de 10 zile de la pronunțarea hotărârii;

(3) obligarea ANAF la plata de penalități către reclamantă în cuantum de 1.000 lei pentru fiecare zi de întârziere în situația neîndeplinirii în termen a obligațiilor stabilite de instanță în urma admiterii capătului de cerere nr. 2;

(4) obligarea ANAF la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

Dintre aceste patru capete de cerere, este evident că, în speță, capătul principal de cerere este cel prin care se tinde la anularea în tot a Deciziei de soluționare nr. 289/24.09.2014, întrucât de soluția dată acestui capăt de cerere principal depinde modul de soluționare a celorlalte cereri deduse judecății în pricina pendinte.

13. Se observă, de asemenea, că, prin Decizia nr. 289/ 24.09.2014 (filele 645-661), pârâtul Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, învestit cu contestația formulată de către societatea reclamantă împotriva Deciziei de rambursare a TVA nr. 14475D/ 09.09.2013 și înregistrată cu nr._/26.02.2014, a dispus desființarea Deciziei de rambursare a TVA nr. 14475D/09.09.2013, emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în ceea ce privește TVA în sumă de 3.232.489,69 lei.

S-a prevăzut totodată, în dispozitivul acestei Decizii nr. 289/2014, că urmează „ca organele fiscale să procedeze la reanalizarea cererii de rambursare a (reclamantei) N. G. Pipeline International GmbH ținând cont de prevederile legale aplicabile în speță, de argumentele societății contestatare precum și de cele precizate prin prezenta decizie”.

14. O atare soluție adoptată de organul fiscal -criticată de către reclamantă în cauză ca fiind nelegală și netemeinică- a fost întemeiată în drept pe prevederile art. 216 alin. 3 și alin. 3¹ din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, coroborat cu pct. 11.6. din Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 450/2013 privind aprobarea Instrucțiunilor pentru aplicarea titlului IX din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Conform art. 216 alin. 3 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, „Prin decizie se poate desființa total sau parțial actul administrativ atacat, situație în care urmează să se încheie un nou act administrativ fiscal care va avea în vedere strict considerentele deciziei de soluționare”, iar, potrivit art. 216 alin. 3¹ din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, „Soluția de desființare este pusă în executare în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei, iar noul act administrativ fiscal emis vizează strict aceeași perioadă și același obiect al contestației pentru care s-a pronunțat soluția de desființare”.

De asemenea, conform pct. 11.6. din Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 450/2013 privind aprobarea Instrucțiunilor pentru aplicarea titlului IX din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, „Decizia de desființare va fi pusă în executare în termen de 30 de zile de la data comunicării, iar verificarea va viza strict aceeași perioadă și același obiect al contestației pentru care s-a emis decizia, inclusiv pentru calculul accesoriilor aferente”.

15. Or, în speță, reiese că, prin dispoziția criticată, în sensul de a se proceda la reanalizarea cererii de rambursare a reclamantei N. G. Pipeline International GmbH ulterior desființării Deciziei de rambursare a TVA nr. 14475D/09.09.2013, pârâtul Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor a efectuat o corectă aplicare a acestor prevederi legale aplicabile cauzei.

Într-adevăr, este de remarcat că, din analiza coroborată a dispozițiilor sus-citate (pct. 14), rezultă limpede că, după emiterea unei decizii prin care s-a desființat actul administrativ atacat, se va încheia un nou act administrativ fiscal „care va avea în vedere strict considerentele deciziei de soluționare”.

Pentru încheierea acestui nou act administrativ fiscal, este evident că se impune reanalizarea cererii de rambursare a reclamantei N. G. Pipeline International GmbH, cu atât mai mult cu cât considerentul determinant care a justificat soluția de desființare a Deciziei de rambursare a TVA nr. 14475D/09.09.2013 a fost acela că, din analiza acesteia, „nu rezultă motivele pentru care organul fiscal nu a aprobat la rambursare sumele pentru care societatea nerezidentă a efectuat plăți parțiale”.

16. Nu pot fi primite afirmațiile reclamantei, în sensul că, procedând astfel, reclamantei i se încalcă în mod evident dreptul de liber acces la justiție consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil.

Într-adevăr, în acest context, este important de reliefat că, așa cum reiese din analiza art. 216 alin. 3¹ din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei nr. 289/24.09.2014 (survenită la data de 25.09.2014), soluția de desființare este pusă în executare prin emiterea noului act administrativ fiscal, care „vizează strict aceeași perioadă și același obiect al contestației pentru care s-a pronunțat soluția de desființare”.

17. Or, atunci când se emite noul act administrativ fiscal, organul fiscal este ținut să aibă în vedere considerentele deciziei de soluționare a contestației în sensul admiterii acesteia.

Altfel spus, toate acele considerente care au fost învederate de către reclamantă la pct. 2 al cererii modificatoare trebuie luate în considerare de către organul fiscal cu ocazia emiterii noului act administrativ fiscal.

În consecință, nu se poate aprecia că, prin emiterea Deciziei nr. 289/2014, s-a produs o vătămare a unui drept sau a unui interes legitim al reclamantei.

18. Totodată, observă Curtea că, în ipoteza în care noul act administrativ fiscal nu este favorabil reclamantei, aceasta poate formula contestație împotriva titlului de creanță, în condițiile art. 205 alin. 1 din Codul de procedură fiscală și are deschisă acțiunea în contencios administrativ împotriva deciziei de soluționare a contestației fiscale, în temeiul art. 218 alin. 2 din Codul de procedură fiscală.

Acest text de lege prevede că „Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii”.

19. În fine, constată Curtea că, potrivit art. 218 alin. 3 din Codul de procedură fiscală, „În situația atacării la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă potrivit alin. (2) a deciziei prin care s-a dispus desființarea, încheierea noului act administrativ fiscal ca urmare a soluției de desființare emise în procedura de soluționare a contestației se face după ce hotărârea judecătorească a rămas definitivă și irevocabilă”.

Or, în aceste condiții, apare paradoxală conduita procesuală a reclamantei care acuză (inclusiv în concluziile scrise depuse la data de 18.11.2014) organele fiscale de tergiversarea soluționării cererii sale de rambursare a TVA, deși chiar reclamanta atacă la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă decizia prin care s-a dispus desființarea, ceea ce are drept consecință că încheierea noului act administrativ fiscal ca urmare a soluției de desființare emise în procedura de soluționare a contestației se va face după ce hotărârea judecătorească a rămas definitivă.

III) Soluția adoptată în cauză

20. Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul prevederilor legale evidențiate în cele ce preced:

- va admite excepția rămânerii fără obiect a capătului 3 de cerere din cererea modificatoare, invocată de către reclamantă la termenul din data de 11.11.2014 și va respinge ca rămas fără obiect capătul de cerere (3) din cererea modificatoare vizând obligarea ANAF la emiterea deciziei de soluționare a contestației fiscale dobânzi în termen de 10 zile de la pronunțarea hotărârii și la plata de penalități către reclamantă în cuantum de 1.000 lei pentru fiecare zi de întârziere în situația neîndeplinirii în termen a obligațiilor stabilite de instanță în urma admiterii capătului de cerere nr. 3;

- în consecință, va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului ANAF-DGSC cu privire la capătul 3 din cererea modificatoare, invocată prin întâmpinarea depusă la data de 3.11.2014;

- va respinge, ca neîntemeiată, excepția lipsei de interes a capătului de cerere vizând anularea Deciziei nr. 289/2014, invocată de pârâtul ANAF prin întâmpinarea la cererea modificatoare a acțiunii introductive;

- va respinge, ca neîntemeiate, celelalte capete ale cererii modificatoare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția rămânerii fără obiect a capătului 3 de cerere din cererea modificatoare, invocată de către reclamantă la termenul din data de 11.11.2014 și respinge ca rămas fără obiect capătul de cerere (3) din cererea modificatoare vizând obligarea ANAF la emiterea deciziei de soluționare a contestației fiscale dobânzi în termen de 10 zile de la pronunțarea hotărârii și la plata de penalități către reclamantă în cuantum de 1.000 lei pentru fiecare zi de întârziere în situația neîndeplinirii în termen a obligațiilor stabilite de instanță în urma admiterii capătului de cerere nr. 3.

În consecință, respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului ANAF-DGSC cu privire la capătul 3 din cererea modificatoare, invocată prin întâmpinarea depusă la data de 3.11.2014.

Respinge, ca neîntemeiată, excepția lipsei de interes a capătului de cerere vizând anularea Deciziei nr. 289/2014, invocată de pârâtul ANAF prin întâmpinarea la cererea modificatoare a acțiunii introductive.

Respinge, ca neîntemeiate, celelalte capete ale cererii modificatoare, formulate de reclamanta N. G. Pipeline Internațional GMBH IN LIQU, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București – Administrația Fiscală pentru Contribuabilii Nerezidenți și Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cale de atac care se poate depune la Curtea de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pronunțată în ședință publică, azi, în ziua de 25.11.2014.

PREȘEDINTE

P. C. F.

GREFIER

A. P.

Red. PCF/5 ex./26.11.2014

← Obligaţia de a face. Decizia nr. 7449/2014. Curtea de Apel...		Pretentii. Decizia nr. 1446/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI →

Obligare emitere act administrativ. Încheierea nr. 11/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligare emitere act administrativ. Încheierea nr. 11/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI