Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 5834/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5834/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-08-2014 în dosarul nr. 11183/3/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 5834
Ședința publică din data de 21 august 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: R. I. C.
JUDECĂTOR: O. S.
JUDECĂTOR: V. H.
GREFIER: P. B. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant G. F. IMPORT EXPORT SRL, împotriva sentinței civile cu nr. 3825/22.05.2014, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII BUCUREȘTI, având ca obiect „suspendare executare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-reclamant prin avocat cu împuternicire avocațială nr._/2014 depusă la fila 52 din dosar, lipsă fiind intimații-pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurentul-reclamant prin avocat depune copia adresei de înștiințare privind înființarea popririi asupra disponibilității bănești.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de ridicat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Recurentul-reclamant prin avocat pune concluzii de admitere a recursului astfel cum a fost formulat și motivat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3825/22.05.2014, Tribunalul București, Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal a respins cererea formulată de reclamanta S.C. G. F. IMPORT EXPORT S.R.L. în contradictoriu cu pârâții DIRECTIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, ADMINISTRAȚIA F. PENTRU CONTRIBUABILII MIJLOCII BUCUREȘTI ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S.C. G. F. IMPORT EXPORT S.R.L.
A solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinței civile nr. 3825/22.05.2014, pronunțata de Tribunalul București - Secția a Il-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, reținerea spre rejudecare a procesului iar pe fond admiterea cererii de suspendare a Deciziei de Impunere nr. F-MJ 49/05.03.2014 privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscala pentru persoane juridice, emisa de Agenția Naționala de Administrare Fiscala, Direcția Generala a Finanțelor Publice a Municipiului București, AdministratiaFiscala pentru Contribuabilii Mijlocii, până la soluționarea contestației formulate împotriva Deciziei mai sus menționate, înregistrata sub nr._/01.04.2014.
În motivarea recursului, a arătat următoarele:
În fapt, în perioada 16.01._14, Administrația Fiscala pentru Contribuabilii Mijlocii - DGRFP București a efectuat un control fiscal la societatea G. F. IMPORT EXPORT SRL, în urma solicitării societății de rambursare a TVA în cuantum de 111.568 lei.
În urma acestui control fiscal, s-a incheiat raportul de Inspecție Fiscala nr. F-MJ 39/05.03.2014, care a fost comunicat societății prin posta în data de 13.03.2014.
Pe baza Raportului de Inspecție, organele de control au emis și decizia de impunere nr. F-MJ 49/05.03.2014 privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscala pentru persoane juridice, care a fost comunicata societății împreuna cu Raportul de Inspecție Fiscala. Prin decizia de impunere au fost stabilite suplimentar în sarcina societății: TVA 427.150 lei (din care 315.582 lei de plata); majorări de întârziere de plata 97.699 lei; penalități de intarziere de plata 46.667 lei.
ANAF a considerat în mod neîntemeiat ca suma de 424.291 lei „TVA colectat suplimentar" este datorata de G. F. Import Export SRL deoarece nu a dovedit exportul a 1847,101 mc cherestea.
Cantitatea de 1847,101 mc cherestea a fost exportata în mod legal, conform argumentației cuprinse în contestația nr._/01.04.2014 pe care am formulat-o împotriva deciziei de impunere, contestație anexata cererii de suspendare (contestație care face parte din inscrisurile probatorii, incuviintate de către instanța).
Prin Sentința civila nr. 3825/22.05.2014, Tribunalul București a dispus respingerea cererii de suspendare a deciziei de impunere F-MJ 49/05.03.2014, instanța apreciind ca nu s-a făcut dovada existentei cazului bine justificat și a pagubei iminente.
A considerat reclamanta ca sentința mai sus menționata este nelegala și netemeinica pentru motivele prezentate în cele ce urmează.
Cu privire la cererea de suspendare, art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 prevede: „În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, dupa sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămata poate sa ceara instanței competente sa dispuna suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond."
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. t din Legea contenciosului administrativ, „cazul bine justificat", este definit ca fiind „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natura sa creeze o îndoiala serioasa în privința legalității actului administrative", iar, potrivit art. 2 lit. s din lege „paguba iminenta" este „prejudiciul material viitor și previzibil sau, dupa caz, perturbarea previzibila grava a funcționarii unei autorități publice sau a unui serviciu public".
Referitor la existenta unor "cazuri bine justificate", a menționat ca prin Decizia contestata, ANAF a considerat în mod neîntemeiat ca G. F. Import Export SRL datorează suma de 424.291 lei cu titlu de „TVA colectat suplimentar" (plus majorări de întârziere și penalități aferente) deoarece (în opinia ANAF) aceasta nu a dovedit exportul a 1847,101 mc cherestea.
Prin contestația nr._/01.04.2014 (depusa în completarea cererii de suspendare) a demonstrat ca intreaga cantitate de 1847,101 mc cherestea a fost exportata în mod legal, ceea ce inseamna ca societatea G. F. Import Export SRL nu datorează TVA aferenta.
Cu privire la existenta cazului bine justificat, instanța de fond a considerat ca reclamanta nu a făcut dovada existentei unei îndoieli serioase și evidente asupra prezumției de legalitate a deciziei contestate, apreciind ca „simpla existenta a unei îndoieli asupra legalității și temeiniciei actului administrativ nefiind apta sa conducă la suspendarea executarif.
Dimpotrivă, chiar simpla existenta a unei îndoieli asupra legalității și temeiniciei actului administrativ este suficientă pentru a se dispune suspendarea executării. În acest sens, a menționat că în cadrul motivării contestației având ca obiect anularea actelor administrativ-fiscale (depusă la dosar), a detaliat numeroase argumente ce puteau fi calificate de către instanța de fond drept împrejurări de natură a contura suspiciuni relative la temeinicia actelor fiscale contestate iar demararea procedurii executării silite, instituie prin ea însăși o prezumție de iminență a prejudiciului.
Totodată, având în vedere susținerea instanței în sensul ca ,,simpla existenta a unei îndoieli asupra legalității și temeiniciei actului administrativ nefiind apta sa conducă la suspendarea executării", rezulta ca, în opinia instanței, s-a creat indoiala asupra legalității și temeiniciei deciziei, dar aceasta indoiala, desi exista, nu este consideranta suficienta pentru a se dispune suspendarea. De asemenea, instanța retine ca analiza cererii de suspendare implica cercetarea argumentelor reclamantei, ceea ce ar „presupune o cercetarea a fondului cauzei, cercetare care nu se poate realiza insa decât în cadrul acțiunii în anulare".
În acest sens, a menționat faptul ca practica judiciara a stabilit ca „ii este permisa instanței investita cu soluționarea cererii de suspendare sa procedeze la o analiza sumara a legalității actului de impunere, din perspectiva susținerilor pârtilor. Existenta cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidenta, caci o asemenea cerința și interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei" (Decizia înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3015/23.09.2008, Decizia Curții de Apel Cluj nr.4157/28.10.2011).
Având în vedere faptul ca odata cu cererea de suspendare a depus și contestația depusa la organul fiscal emitent pentru anularea deciziei în discuție precum și precizarea, în cadrul cererii de suspendare, în sensul ca depunerea contestației înregistrata la DGRFPMB sub nr._/01.04.2014 reprezintă o completare a cererii de suspendare, apreciem ca existenta cazului bine justificat rezida nu numai din simple afirmații dar și din argumentele prezentate în contestație și sumar probatate, aparent valabile, de natura a crea insa o indoiala în ceea ce privește decizia contestata.
A apreciat ca soluția instanței de fond este nelegala și în ceea ce privește condiția constând în paguba iminenta. Așadar, a apreciat ca este indeplinita, în situația sa și cerința pagubei iminente ce s-ar produce reclamantei în cazul executării imediate și aceasta desigur ca nu în considerarea valorii debitului, în sine, incontestabil mare, ci fata de specificul activității, a modalității de constituire a patrimoniului acesteia și a intereselor celor pe care ii reprezintă, a partenerilor de afaceri, direct afectați de condițiile în care o executare imediata ar putea atrage chiar insolventa acesteia.
Prin decizia contestata s-a stabilit în sarcina societății G. F. Import Export SRL obligația de a achita către bugetul de stat 315.582 + 97.699 + 46.667 = 459.948 RON până la data de 5.04.2014, insa, așa cum a demonstrat prin contestația nr._/01.04.2014, aceste sume nu sunt datorate de către societate, fiind stabilite în mod nelegal. În plus, societatea nu dispune de aceasta suma mare de bani, ceea ce inseamna ca prin punerea în executare a deciziei de impunere ANAF urmează sa poprească conturile bancare ale societății, blocându-i astfel în mod ireparabil activitatea comerciala pe care o desfășoară.
Societatea G. F. Import Export SRL are conturi în RON și în USD deschise la Raiffeisen Bank și la Blom Bank, insa majoritatea tranzacțiilor le derulează prin Blom Bank (dupa cum rezulta din rulajele evidențiate în conturile analitice_ -_ din balanța analitica la 30.04.2014 anexata).
Data fiind activitatea specifica de comerț cu ridicata pe care o desfășoară societatea, aceasta are rulaje foarte rapide de numerar, tranzacțiile bancare pe care le desfășoară sociectatea urmând tiparul: încasare în USd de la clienții străini; schimb valutar din USD în RON; plați în RON către furnizorii romani.
Pentru a asigura continuitatea activității de comerț desfășurate, este esențial ca societatea sa isi onoreze obligațiile de plata asumate fata de furnizori, pentru a putea comanda mai departe alta cherestea pe care sa o exporte.
În cazul în care organele fiscale vor popri conturile societății, aceasta nu ar mai putea dispune de sumele pe care le are sau care urmează sa ii intre în conturile bancare, doar dupa ce va fi achitat suma de 459.948 lei (-142.000 USD) către organele fiscale (suma stabilita prin decizie). Desi ocazional este posibil ca societatea sa dispună în conturi de o suma care sa acopere valoare de 459.948 lei, se poate foarte ușor observa ca aceste sume sunt imediat folosite pentru plata furnizorilor, esențiala pentru reluarea ciclului economic al societății.
Astfel, se pot observa în extrasele contului în USD la Blom Bank (anexate) următoarele:
În 01.04.2014, dupa o incasare de la clienți, societatea dispune de 84.441 USD în cont, dar până la sfârșitul zilei acest sold a scăzut, în urma plaților către furnizori, la 321 USD;
În 4.04.2014, dupa 4 incasari de la clienți, societatea dispunea de 156.073 USD, dar până la sfârșitul zilei a făcut plați care au redus soldul la 10.708 USD;
În 11.04.2014, dupa doua incasari de la clienți, societatea a vea 97.551 USD în cont, dar până la sfârșitul zilei mai dispunea doar de 1916 USD;
În cursul zilei de 4.03.2014 soldul a scăzut de la 140.100 USD la 54.964 USD;
În cursul zilei de 5.03.2014 soldul a scăzut de la 104.883 USD la 24.783 USD;
În cursul zilei de 6.03.2014 soldul maxim a fost de 136.729 USD, dar până la sfârșitul zilei de 7.03.2014 acesta a scăzut la 8429 USD.
Din extrasele de cont USD pe care a arătat că le anexează se poate observa ca, în perioada 01.03._14, nu exista doua zile bancare consecutive în care societatea sa fi dispus în cont la finalul zilei de o suma mai mare de 73.500 USD (19-20.05.2014). Iar media soldului în USD aflat în cont la sfârșitul unei zile bancare este mai mica de 22.000 USD.
A precizat că extrasele de cont în RON pe care le anexează reflecta, la o scara mai redusa ca valoare, aceeași realitate - în perioada 01.02._14, au existat câteva maxime de peste 100.000 RON în cont, insa, întotdeauna acestea au fost cheltuite prin plați către furnizori în cursul aceleiași zile:
În 05.03.2014 au existat, dupa alimentarea contului prin schimb valutar din contul USD, 154.990 lei în cont, dar la finalul zilei, dupa plata către furnizori, mai erau 13.896 lei;
În cursul zilei de 11.03.2014 soldul a scăzut de la 107.103 RON la 16.488 RON;
În cursul zilei de 27.03.2014 soldul a scăzut de la 133.070 RON la 3573 RON;
În cursul zilei de 28.03.2014 soldul a scăzut de la 197.553 RON la 9984 RON;
În cursul zilei de 11.04.2014 soldul a scăzut de la 101.429 RON la 4015 RON;
În cursul zilei de 15.04.2014 soldul a scăzut de la 100.865 RON la 7510 RON.
În perioada 1.03._14 nu exista doua zile consecutive în care soldul contului în RON sa fi fost mai mare de 31.000 lei (17-18.04.2014), iar media soldului în lei aflat în cont la sfârșitul unei zile bancare este mai mica de 12.500 lei.
Din cumularea analizei extraselor de cont în lei și în USD rezulta faptul ca societatea nu dispune de o suma-tampon de 459.948 lei, care sa poată fi achitata către ANAF și ca executarea silita ar bloca fluxul financiar foarte alert pe care l-am descris mai sus, flux de care depinde credibilitatea societății în fata furnizorilor și, implicit, intreaga activitate economica a societății.
în fine, relevanta este și imprejurarea ca măsura aplicării suspendării deciziei ar fi ar fi în acord cu recomandarea nr. R(S9) 8 adoptata de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei la 13.09.1989, referitoare la protecția jurisdictonala provizorie în materia administrativa. În cuprinsul acesteia se arata ca executarea imediata și integrala a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate cauza persoanelor juridice, în anumite circumstanțe, un prejudiciu ireparabil, pe care echitatea il impune sa fie evitat, în măsura posibilului.
În drept, a invocat art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedura civilă.
Examinând sentința recurată prin raportare la actele dosarului și criticile formulate, Curtea reține următoarele:
Prin cererea de suspendare formulată, reclamanta a arătat că A.N.A.F. a considerat în mod neîntemeiat că suma de 424.291 lei „TVA colectat suplimentar” este datorată de G. F. Import Export S.R.L. deoarece nu a dovedit exportul a 1847,101 mc cherestea, susținând că această cantitate a fost exportată în mod legal, conform argumentației cuprinse în contestația formulată împotriva deciziei de impunere.
În cuprinsul motivării, a arătat, de asemenea, referitor la existența unor „cazuri bine justificate” că, prin decizia contestată, A.N.A.F. a considerat în mod neîntemeiat că G. F. Import Export S.R.L. datorează suma de 424.291 lei cu titlu de TVA colectat suplimentar deoarece (în opinia A.N.A.F.) aceasta nu a dovedit exportul a1847,101 mc cherestea. A precizat că, prin contestația nr._/1.04.2014 a demonstrat că întreaga cantitate de 1847,101 mc cherestea a fost exportată în mod legal, ceea ce înseamnă că societatea nu datorează TVA aferentă.
Prin recursul declarat, recurenta-reclamantă, referitor la existența unor „cazuri bine justificate” a reiterat susținerile potrivit cărora, prin decizia contestată, A.N.A.F. a considerat în mod neîntemeiat că G. F. Import Export S.R.L. datorează suma de 424.291 lei cu titlu de TVA colectat suplimentar deoarece (în opinia A.N.A.F.) aceasta nu a dovedit exportul a1847,101 mc cherestea. A precizat că, prin contestația nr._/1.04.2014 a demonstrat că întreaga cantitate de 1847,101 mc cherestea a fost exportată în mod legal, ceea ce înseamnă că societatea nu datorează TVA aferentă.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.”
Conform art. 2 alin. (1) lit. ș) din același act normativ, paguba iminentă este definită ca fiind „prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.”
Art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 stabilește ca fiind cazuri bine justificate, împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.”
Suspendarea executării actului administrativ constituie o măsură de excepție, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări pe baza cărora să se poată reține îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, și anume, cazul bine justificat și iminența pagubei.
Îndeplinirea cumulativă a celor două condiții nu poate fi prezumată, ci trebuie probată de către persoana care le invocă.
În ceea ce privește existența cazului bine justificat, Tribunalul în mod corect a reținut că stabilirea împrejurărilor în care reclamanta a dobândit calitatea de cherestea pe care a încărcat-o pe nave în vederea exportului ar prejudeca fondul cauzei.
Or, antamarea fondului cauzei nu este posibilă în această etapă a procedurii.
Motivele de nelegalitate invocate de către recurenta-reclamantă prin contestație constituie aspecte de fond a căror analiză depășește limitele procedurii sumare a suspendării executării actului administrativ.
Pentru a se dispune suspendarea actului administrativ este necesar ca împrejurările de natură să conducă la crearea unor îndoieli serioase să fie evidente, astfel încât să nu necesite o analiză aprofundată prin raportare la baza factuală existentă în cauză.
Recurenta-reclamantă a invocat, în motivarea recursului, decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3015/23.09.2008 precum și o decizie a Curții de Apel Cluj, prin care s-a statuat că existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerință și interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei, instanței fiindu-i permis să procedeze la o analiză sumară a legalității actului de impunere, din perspectiva susținerilor părților.
În prezenta cauză însă, nu era suficientă o astfel de analiză sumară pentru verificarea aspectelor de nelegalitate invocate de către reclamantă, întrucât criticile formulate de către aceasta în cadrul contestației presupuneau o examinare aprofundată a situației de fapt și de drept existente în cauză, ceea ce echivalează cu prejudecarea fondului.
Cu trimitere la practica judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea reține că, în jurisprudența sa constantă, Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a statuat că, pentru conturarea cazului temeinic justificat, care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/ sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.
Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/ și de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reținute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competentei, actul administrativ emis in temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ. (ex. decizia nr. 1002/2012, pronunțată în dosarul nr._ ).
De asemenea, Înalta Curte a statuat că, în condițiile în care în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul litigiului, este de necontestat că, nu poate fi argumentat cazul bine justificat prin invocarea doar a unor aspecte ce țin de legalitatea actului administrativ, întrucât acestea vizează fondul actului administrativ contestat, care se analizează numai în cadrul acțiunii în anulare (decizia nr. 6293/2013 pronunțată în dosarul nr._ ).
Prin decizia nr. 1291/2012, pronunțată în dosarul nr._, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut, odată în plus, că în cadrul cererii de suspendare instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ.
În cauză, motivele contestației înregistrate sub nr._/1.04.2014, la care se raportează recurenta-reclamantă, reprezintă tocmai astfel de critici de nelegalitate.
Contrar susținerilor recurentei-reclamante, în mod corect instanța de fond a reținut ca nefiind aptă să conducă la suspendarea executării simpla existență a unei îndoieli asupra legalității și temeiniciei actului administrativ.
Astfel cum s-a menționat anterior, potrivit art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, reprezintă cazuri bine justificate, împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar nu existența oricărei îndoieli.
Pe de altă parte, instanță a cărei hotărâre a fost recurată nu a constatat, în analiza sa, existența vreunei îndoieli cu privire la legalitatea actului, apreciind că toate susținerile reclamantei cu privire la cazul bine justificat sunt în fapt considerente ce țin de fondul cauzei.
În ceea ce privește îndeplinirea celei de-a doua condiții, a pagubei iminente, Curtea reține următoarele:
Obligația efectuării de plăți către furnizori nu constituie, prin ea însăși, o dovadă a producerii unei pagube dificil de reparat sau ireparabile, așa cum este caracterizată și în Recomandarea nr. R(89) 8 a Comitetului Miniștrilor Consiliului Europei la 13.09.1989, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materia administrativă.
Potrivit jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție, (ex. decizia nr. 2537 din 13.05.2010), executarea unei obligații bugetare, care a fost stabilită printr-un act administrativ fiscal care se bucură de prezumția de legalitate nu poate constitui prin ea însăși o pagubă. Într-adevăr, a reținut Înalta Curte, din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, dar din punct de vedere juridic paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului.
Rezultă din această interpretare că, atât timp cât diminuarea patrimoniului are caracter prezumat legal, nefiind dovedite împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, o astfel de diminuare nu se circumscrie cerințelor art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004.
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar reține, pe baza înscrisurilor depuse în recurs de către recurenta-reclamantă (extrase de cont și balanță analitică), posibilitatea producerii unei pagube iminente, Curtea reține că, pentru a se putea dispune suspendarea executării actului administrativ, este necesară întrunirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2014, această cerință imperativă nefiind îndeplinită.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. (1) C.proc.civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă S.C. G. F. IMPORT EXPORT S.R.L., cu sediul ales la SCA I. ȘI ASOCIATII, sector 5, București, ., . civile cu nr. 3825/22.05.2014, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimatele-pârâte DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII BUCUREȘTI, cu sediul în sector 2, București, Prof. Dr. D. Gerota, nr. 13, Cod poștal_, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.08.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. I. C. O. S. V. H.
GREFIER,
P. B. B.
Red: CRI
Tehnored: CRI/BPB/5 ex.
Tribunalul București Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal
Judecător: C. A.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 8093/2014. Curtea de Apel... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 7449/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
