Obligaţia de a face. Decizia nr. 7449/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 7449/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-10-2014 în dosarul nr. 2804/116/2013

ROMÂNIA

DOSAR NR._

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 7449

Ședința publică de la 13.10.2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE - F. C. M.

JUDECĂTOR - P. C.

JUDECĂTOR - G. I. C.

GREFIER - A. P.

Pe rol soluționarea cererii de recurs formulat de recurentul-pârât-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, împotriva sentinței civile nr. 351/02.04.2014, pronunțate de Tribunalul Călărași, în contradictoriu cu intimata-pârâtă U. S. HARET și intimata-reclamantă A. G. (G.) T., având ca obiect „obligația de a face”.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la data de 20.06.2014 de recurentul-pârât-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei. De asemenea, învederează că părțile au solicitat judecata în lipsă, conform art. 242 alin. 2 din Codul de procedură civilă, după care,

Nefiind cereri prealabile formulate, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cererea de recurs în stare de judecată și o reține spre soluționare.

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 351/02.04.2014, pronunțată de Tribunalul Călărași, s-au reținut următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.12.2013 sub nr._, prin disjungere din dosarul nr._, reclamanta A. G. (G.) T., cu domiciliul ales la C..Av. S. I., cu sediul în București, ., ., ., sect.2, a chemat în judecată pe pârâții U. S. Haret, cu sediul în București, ..13, sect.3 și M. Educației Naționale, cu sediul în București, ., nr.28-30, sect.1, pentru ca prin hotărârea judecătorească se va pronunța să fie obligat MEN să își de-a avizul și să desemneze unitatea de specialitate pentru tipărirea formularelor de diplomă și a suplimentelor la diplomă, iar pârâta USH să îi elibereze diploma de licență și suplimentul la diplomă, foaia matricolă, certificatul DPPD, certificatul de competențe lingvistice și să îi fie înapoiată originalul diplomei de bacalaureat depuse la dosarul de înscriere, sub sancțiunea plății unor penalității de 500 lei/zi de întârziere ce solicită a fi calculate începând cu a 10 zi de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

În fapt, reclamanta arată că este absolventă a Universității S. Haret București, forma de învățământ la distanță (ID), facultatea de Psihologie, specializarea Psihologie și a promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009, obținând titlul de licențiată conform adeverinței anexate.

În susținerea afirmațiilor făcute, reclamanta arată că a depus la dosar adeverința de absolvire a studiilor eliberată de pârâta U. S. Haret București, în temeiul art.38 din OMECT nr.2284/2007, care atestă absolvirea cursurilor și susținerea examenului de licență, însă la expirarea termenului de 12 luni, în care a fost valabilă adeverința, pârâta USH nu i-a eliberat diploma de licență și suplimentul la diplomă, deși a îndeplinit obligațiile contractuale.

Referitor la pârâtul MEN, arată că a refuzat să aprobe tipărirea formularelor tipizate ale diplomei de licență și suplimentului la diplomă, invocând că nu a fost organizată legal forma de învățământ pe care a urmat-o, deși nu există nici un impediment legal să emită dispoziția de aprobare, apreciind că în cauză este dovedit refuzul nejustificat.

Nu a motivat în fapt și în drept capetele de cerere formulate privind penalitățile și cheltuielile de judecată solicitate prin acțiune.

În drept, a invocat art.192 C.., Constituția României, Legea nr.554/2004, Legea nr.87/2006, Legea nr.480/2006, Legea nr.288/2204, Legea nr.443/2002, HG nr.1175/2006, HG nr.1418/2006, HG nr.1609/2004, Ordinul MEC nr.3404/2006.

În dovedirea acțiunii, a depus înscrisuri.

A solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.411 C...

Prin întâmpinarea depusă la dosar de pârâtul MEN, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, acesta invocând în esență, faptul că forma de învățământ ID, urmată la facultatea absolvită de reclamantă, conform adeverinței depuse la dosar, nu era acreditată pentru că nu a fost legal organizată, motiv pentru care apreciază că nu poate aproba tipărirea formularelor tipizate pentru diploma de licență și suplimentul la diplomă solicitate de reclamantă.

În drept, a invocat art.205 C.., Legea nr.1/2001, Legea nr.84/1995, HG nr.676/2007, HG nr.635/2008, OG nr.10/2009, Legea nr.288/2004, OUG nr. 75/2005, HG nr.1011/2001, Legea nr.554/2004, HG nr.536/2011, Ordinul MEC nr.2284/2007, Legea nr.88/1993, HG nr.693/2003, HG nr.1082/2003, HG nr.940/2004, HG nr.1175/2006, HG nr.410/2002.

A solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.411 și 223 C...

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de pârât, arătând că este neîntemeiată apărarea formulată de pârâtă, întrucât la data înscrierii la facultate a fost de bună credință astfel încât a contractat cu credința scuzabilă și legitimă că mandatarul USH are dreptul să organizeze învățământ la distanță și cu frecvență redusă. Mai mult decât atât, reclamanta s-a aflat într-o eroare comună și invincibilă, cu toate că în cazul mandatului aparent, practica judiciară și doctrina juridică admit că nu este nevoie de o asemenea eroare.

A depus în termen legal întâmpinare și cerere de chemare în garanție și pârâta USH.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat să se constate că și-a îndeplinit obligațiile legale asumate față de reclamantă, dovadă că i-a eliberat adeverința privind absolvirea studiilor și susținerea examenului de licență, pârâtul MEN fiind cel care refuză să tipărească formularele tipizate pentru completarea diplomei de licență și suplimentului la diplomă, pe numele reclamantului.

În acest sens, a formulat cerere de chemare în garanție a MEN, solicitând ca în ipoteza admiterii acțiunii reclamantului, să fie obligat chematul în garanție să aprobe tipărirea formularelor pentru diplomă și suplimentul la diplomă, precum și la plata tuturor sumelor solicitate cu orice titlu de reclamanți, dar și a cheltuielilor de judecată.

A arătat în fapt că MEN refuză să aprobe tipărirea formularelor, deși a funcționat legal, mai ales că pentru alți absolvenți a aprobat tipărirea, ceea ce echivalează cu recunoașterea faptului că a funcționat legal.

Mai invocă în susținerea punctului său de vedere și practica judiciară constantă a ÎCCJ, care l-a obligat să aprobe tipărirea formularelor în alte cazuri similare, depunând la dosar mai multe decizii în acest sens.

În dovedirea apărărilor și a cererii de chemare în garanție, a depus înscrisuri.

În drept, a invocat art.72-74 C.., art.18 și art.28 alin.1 din Legea nr.554/2004, art.411 alin.1 pct.2 C...

La termenul din 02.04.2014, tribunalul în baza art. 74(2) Cod proc.civ. a admis în principiu cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. S. Haret București și a dispus introducerea în cauză, în calitate de chemat în garanție a Ministerului Educației Naționale.

MEN în calitate de chemat în garanție a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție formulată de pârâta U. S. Haret din București motivat de faptul că M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a avizat achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților din promoțiile 2008, 2009 și 2010.

Actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate. Prin urmare universitatea nu are dreptul să elibereze acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii si forme de învățământ neautorizate/neacreditate, cum este cazul în speță. A mai arătat pârâtul că U. S. Haret din București a solicitat ministerului eliberarea avizului pentru ridicarea formularelor tipizate de la ROMDIDAC S.A - Compania de Material Didactic, pentru absolvenții din anii 2008, 2009 și 2010. Se arată că MECTS și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în ceea ce privește emiterea avizului în vederea achiziționării tipizatelor de către U. S. Haret însă dacă aceste tipizate nu au fost gestionate corespunzător, în conformitate cu prevederile legale, nu este culpa Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. Apreciază că chemarea M.E.C.T.S. în garanție pentru a se obține formulare de studii pentru activități didactice organizate și desfășurate ilegal este, evident, inadmisibilă întrucât acesta nu poate fi obligat să aprobe emiterea de diplome pentru activități desfășurate ilegal, deoarece o astfel de aprobare ar însemna că organul de specialitate al administrației publice centrale în domeniul învățământului confirmă o fraudă organizată de o instituție de învățământ superior.

S-a menționat totodată că activitatea de învățământ superior este reglementată pentru ocrotirea unui interes general major. Este vorba de interesul major al asigurării unui învățământ de calitate, astfel încât diplomele de studii emise în România să fie recunoscute automat în Uniunea Europeană, fără a mai exista suspiciuni asupra corectitudinii studiilor desfășurate.

Pe cale de excepție, chematul în garanție a solicitat să se constate lipsa calității sale procesuale pasive, întrucât între MEN și pârâta USH București nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea unei asemenea cereri, deoarece MEN și-a îndeplinit obligațiile care îi reveneau în ceea ce privește emiterea avizului în vederea achiziționării tipizatelor de către USH. Faptul că aceste tipizate nu au fost gestionate corespunzător, în conformitate cu prevederile legale, nu este culpa ministerului.

În drept a invocat art. 72-74 și 205 din Cod de procedură civilă, Legea nr. 1/2011, Legea nr. 84/1995, HG 676/2007, HG 635/2008, OG 10/2009, Legea nr. 288/2004, OUG 75/2005, HG 1011/2001, Legea nr. 554/2004, HG 536/2011, Ordinul ministrului educației nr. 2284/2007, Legea 88/1993, HG 693/2003, HG 1082/2003, HG 940/2004, HG 1175/2006, HG 410/2002, OG 137/2000.

A solicitat și judecarea cauzei în lipsă.

Pârâta USH a depus la dosar concluzii scrise.

Tribunalul a analizat cu prioritate, conform art.248 Cod proc.civ. excepția lipsei calității sale procesuale pasive invocată de chematul în garanție MEN, excepție pe care, având în vedere dispozițiile legale aplicabile a respins-o cu argumentația expusă în practicaua prezentei hotărâri.

În raport de obiectul acțiunii reclamantei, tribunalul din oficiu a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei cu privire la capătul 1 de cerere, având în vedere că reclamanta nu poate solicita pârâtului MEN să-și dea avizul și să desemneze unitatea de specialitate pentru eliberarea diplomei în funcție de raporturile juridice dintre părți.

Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei a fost admisă de instanță cu argumentația expusă în practicaua prezentei hotărâri.

Analizând actele dosarului, tribunalul a reținut că reclamanta a chemat în judecată pe pârâta USH pentru eliberarea actelor de studii arătate în petitul cererii, pe care refuză nejustificat să le elibereze, sens în care consideră că se impune a fi obligată printr-o hotărâre judecătorească.

Din înscrisurile depuse la dosar, tribunalul reține că reclamanta a formulat procedura prealabilă, din care rezultă că a solicitat pârâtei, eliberarea diplomei de licență pe motiv că adeverința eliberată are valabilitate 12 luni.

Nemulțumită de modul de soluționare a cererii, reclamanta a sesizat instanța de contencios administrativ, pe care a investit-o să constate executarea necorespunzătoare de către pârâtă a obligațiilor contractuale, respectiv încălcarea obligației ce îi revenea conform art.1 din contractele părților, prin care s-a obligat să îi asigure o pregătire profesională de calitate, în conformitate cu legislația în vigoare în domeniul învățământului.

Această clauză se reține că este una generală, fără să stabilească concret care au fost obligațiile asumate de pârâtă, însă reclamanta apreciază că obligația de a-i elibera diploma de licență se încadrează în categoria obligațiilor pe care aceasta și le-a asumat contractual, fiind incidente, în opinia ei, dispozițiile OMEC nr. 2284/2007.

Verificând contractul de studii depus de reclamantă în copie la dosar, se reține că această clauză este prevăzută la art.IIpct.1.

Referitor la motivul refuzului pârâtei de a elibera diploma de licență, tribunalul reține că pârâta invocă lipsa formularelor tipizate pe care chematul în garanție trebuia să le aprobe, caz în care apreciază că cererea sa de chemare în garanție este întemeiată și dovedită.

Chematul în garanție a solicitat să se constate neîntemeiată cererea pârâtei pe motiv că forma de învățământ ID nu era autorizată/acreditată. De asemenea, apreciază că este neîntemeiată acțiunea reclamantei, deoarece actele de studii emise de pârâtă pentru forma de învățământ absolvită, respectiv ID, sunt nule absolut și nu poate aproba formulare tipizate pentru diplomele solicitate, în condițiile în care cursurile urmate de aceasta au fost organizate în afara cadrului legal.

În raport de situația de fapt reținută, văzând și dispozițiile legale invocate ca temei juridic al acțiunii formulată de reclamantă și cel indicat în combaterea pretențiilor acesteia, tribunalul urmează a pronunța o soluție de admitere pentru următoarele considerente:

Prin acțiunea formulată reclamanta invocă neexecutarea corespunzătoare de către pârâtă a obligațiilor contractuale pe care și le-a asumat, în sensul de a-i asigura o pregătire profesională de calitate, conformă cu legislația în vigoare în domeniul învățământului.

Pârâta s-a apărat invocând faptul că și-a executat corespunzător obligațiile contractuale asumate, dovadă că a eliberat adeverința de absolvire sub egida MEN.

Referitor la diploma de licență, arată că nu a eliberat-o deoarece nu dispune de formularele tipizate necesare completării pe numele reclamantei, care se aprobă exclusiv de MEN și care refuză, deși a aprobat tipărirea pentru o parte din absolvenții din anul 2009.

Prin întâmpinare, chemata în garanție MEN nu a afirmat în mod neechivoc netemeinicia drepturilor pretinse de reclamantă, ci a analizat în abstract condițiile ce trebuie îndeplinite de fiecare universitate.

Este de necontestat împrejurarea că reclamanta este licențiată în Psihologie și poate pretinde eliberarea diplomei de licență.

Actul prin care i s-a recunoscut calitatea de licențiată este în ființă, nu a fost revocat (anulat), se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie unui act administrativ.

M. Educației Naționale (METCS) nu a solicitat în instanță anularea adeverinței nr. 3370/23.07.2009 și nu a solicitat printr-o altă acțiune analizarea criteriilor de obținere a formularelor tipizate de către pârâta USH.

Obligația pârâtei USH este corelativă obligației chematei în garanție MEN de a aproba formularele tipizate, astfel cum a arătat pârâta prin întâmpinarea și cererea de chemare în garanție, cerere care este întemeiată și urmează să fie admisă sub aspectul analizat.

O astfel de soluție asigură efectiv executarea obligației de către pârâtă câtă vreme aceasta din urmă este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate.

În ceea ce privește celelalte capete de cerere ale chemării în garanție, tribunalul urmează a le respinge, având în vedere că nu au fost motivate în fapt și în drept.

Capetele din cererea introductivă relative la eliberarea foii matricole, certificatului DPPD, certificatului de competențe lingvistice și să îi fie înapoiată originalul diplomei de bacalaureat depuse la dosarele de înscriere, sub sancțiunea plății unor penalității de 500 lei/zi de întârziere ce solicită a fi calculate începând cu a 10 zi de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse.

Cererile sunt premature, deoarece urmează a fi îndeplinite după eliberarea diplomei, iar despăgubirile pentru întârziere pot fi solicitate în condițiile art.24 din Legea nr.554/2004.

Prevederile art.16 al.5 din Legea nr.554/2004 nu sunt necesare a fi aplicate în cauză, fiind mai eficientă de urmat procedura dispusă de art.24 susmenționat.

Pentru considerentele enunțate și dispozițiile legale mai sus analizate, tribunalul, în baza art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 urmează a admite în parte acțiunea formulată de reclamanta A. G. (G.) T. în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret București.

Urmează a obliga pârâta să elibereze reclamantei diploma de licență și suplimentul la diploma de licență.

Urmează a respinge în rest cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. G. (G.) T. împotriva pârâtei U. „S. Haret” București.

Urmează a admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei A. G. (G.) T. pentru capătul 1 din acțiune și în consecință, urmează a respinge acțiunea reclamantei, formulată împotriva pârâtului M. Educației Naționale.

Urmează a admite în parte cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale formulată de pârâta U. „S. Haret” București.

Urmează a obliga M. Educației Naționale în calitate de chemat în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă pentru reclamanta A. G. (G.) T..

Urmează a respinge în rest cererea de chemare în garanție.

Cum chematul în garanție se află în culpă procesuală, tribunalul, în baza art. 453 Cod de procedură civilă, urmează a obliga chematul în garanție M. Educației Naționale către pârâta U. „S. Haret” București la 50 lei cheltuieli de judecată.

Cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă vor fi acordate de tribunal în limita sumei de 50 lei taxă de timbru, conform art.453 Cod proc.civ.

Pentru aceste considerente, Tribunalul a hotărât: „Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta A. G. (G.) T., în contradictoriu cu pârâta U. „S. Haret” București. Obligă pârâta să elibereze reclamantei diploma de licență și suplimentul la diploma de licență. Respinge în rest cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. G. (G.) T. împotriva pârâtei U. „S. Haret” București. Admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei A. G. (G.) T. pentru capătul 1 din acțiune și în consecință, respinge acțiunea reclamantei, formulată împotriva pârâtului M. Educației Naționale. Admite în parte cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale formulată de pârâta U. „S. Haret” București. Obligă M. Educației Naționale în calitate de chemat în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă pentru reclamanta A. G. (G.) T..Respinge în rest cererea de chemare în garanție.Obligă chematul în garanție M. Educației Naționale către pârâta U. „S. Haret” București la 50 lei cheltuieli de judecată.Obligă pârâta către reclamantă la 50 lei cheltuieli de judecată.”

Împotriva sentinței civile mai sus indicate, a formulat recurs paratul M. Educației Naționale, invederand, in esenta:

Atribuțiile MECTS sunt reglementate în HG nr. 185/2013. Arata ca in conformitate cu Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare rezultă că responsabilitatea gestionării, completării, eliberării actelor de studii revine in exclusivitate instituțiilor de învătământ superior, iar actele de studii pot fi eliberate doar absolvenților care au promovat examenele de licență si care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislatiei, la momentul înscrierii în anul I de facultate. Mai arata recurenta ca instanta de fond a obligat-o să aprobe furnizarea de formulare tipizate pentru diplomă pentru a fi eliberate unor persoane care au urmat studii cu încălcarea prevederilor legale.

Mai arata ca formele de invatamant cu frecventa redusa si la distanta trebuie sa parcurga procedura de evaluare academica in vederea autorizării/acreditării acestora, iar aceste etape obligatorii nu au fost respectate de U. S. Haret. Apoi, arata ca potrivit prevderilor legale, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică. Deși legiuitorul a prevăzut la art. 60 din Legea nr. 84/1995 condiția ca formele de invatamant sa se organizeze doar de acele facultăți care au prevăzută și forma de învățământ la zi, nu trebuie confundată vocația pe care o au universitățile de a organiza in cadrul facultatilor forme de invatamant la distanta in specializarile autorizate sau acreditate cu dreptul de a organiza scolarizarea la forma de invatamant ID. Dreptul de a putea organiza școlarizarea presupune obligatia parcurgerii in prealabil a procedurii de autorizare/acreditare pentru aceste programe. Mai arata ca reclamantii nu au parcurs o formă de învățământ într-o specializare care sa fi fost autorizata/acreditată provizoriu conform legii, nefiind îndreptățiți să obțină diploma de licență. Așa fiind, apreciaza neîntemeiata solicitarea reclamantilor privind eliberarea diplomei de licență.

De asemenea, in ceea ce priveste cheltuielile de judecata, arata ca parat in cauza este U. S. Haret, aceasta avand obligatia suportarii cheltuielilor de judecata.

Intimata parata U. S. Haret a formulat intâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Analizand recursul formulat, Curtea reține:

Conform înscrisurilor aflate la dosarul de fond, reclamanta a absolvit Facultatea de Psihologie a Universității S. Haret și a promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009. Adeverinta eliberata se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate specifică actelor administrative și nu a fost atacată de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau de o altă autoritate publică, în condițiile art. 1 alin. (8) teza finală din Legea nr. 554/2004.

În aceste condiții, după o analiză riguroasă a succesiunii demersurilor efectuate de partea reclamantă, a reacției entităților implicate în procedură și a modului în care acestea și-au îndeplinit atribuțiile, instanța de fond în mod corect a retinut că U. avea obligația de a elibera diploma de licență, potrivit Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007. Această obligație nu poate fi însă respectată fără îndeplinirea corelativă a obligației ministerului de a aproba tipărirea formularelor necesare or, în condițiile în care, așa cum s-a menționat și anterior, ministerul nu a solicitat anularea adeverinței de promovare a examenului de licență, nu pot fi reținute apărările privind legalitatea organizării examenului de licență de către instituția de învățământ superior și corelarea numărului de formulare cu numărul de absolvenți ai specializărilor acreditate.

Instanța de control judiciar constată, astfel, că instanta de fond în mod corect a retinut obligația Ministerului de a aproba tipărirea formularelor.

În acest sens, Curtea are în vedere pe de o parte, că operațiunea de desemnare a unității de specialitate pentru tipărirea formularelor este subsumată obligației menționate mai sus, privind eliberarea diplomei de licenta si a suplimentului la diploma.

In plus, dreptul de a-i fi recunoscuta partii reclamante dreptul la eliberarea diplomei de licență nu poate fi afectat, în fapt sau în drept, de divergențele ce au apărut, în decursul timpului, între U. S. Haret și M. Educației, pe seama valabilității inițierii și desfășurării formei de învățământ la distanță, pentru specializările la care se organizau și cursuri de zi acreditate/autorizate, atâta timp cât M. Educației sau Agenția Română de Asigurarea Calității în Învățământul Superior (ARACIS) nu au demarat și nu au finalizat vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că menționata instituție de învățământ superior a acționat în afara cadrului legal, în condițiile în care, în principiu, Ministerului Educației i se recunoștea, prin art.6 din Legea nr.443/2002, dreptul de ”a propune încetarea activității de învățământ și desființarea prin lege a universității”.

Prin urmare, se reține că partea reclamanta este licențiata, beneficiază de toate drepturile legale conferite de aceasta calitate, în atare conditii impunandu-se sancționarea de catre instanța de fond a atitudinii pârâtilor, in sensul aratat anterior.

În ceea ce privește obligațiile ce revin Universității S.H., prin prisma celor expuse anterior, Curtea constată că instituția de învățământ superior nu a rezolvat în termenul legal cererea de eliberare a diplomei de licență și a suplimentelor la diplomă, acțiunea partii reclamante fiind, sub acest aspect, întemeiată.

In fine, se mai retine de catre Curte faptul ca la data de 28.10.2013 și 07.11.2013 Sectia de C. Administrativ și Fiscal a Inaltei Curti de Casatie și Justiție a adoptat solutia de practica unitara conform careia in ceea ce priveste problema de drept pe care o ridica și speța de față, soluția adoptata a fost aceea in sensul „jurisprudentei de obligare a paratei U. S. Haret sa elibereze diploma de licenta si/sau suplimentul la diploma și de admitere a cererii de chemare in garantie a MECTS si de obligare a acestuia in calitate de chemat in garantie sa aprobe tiparirea formularelor tipizate constand in diplomele de licenta si suplimentele la diploma”. Totodata, trebuie avut in vedere și faptul că, la adoptarea acestei soluții de practica unitara, Inalta Curte a avut in vedere jurisprudenta anterioara a acesteia constand in deciziile nr. 690/2012, nr. 953/2012, nr. 1638/2012, nr. 3302/2012.

Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr._ Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de recurentul-pârât-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, împotriva sentinței civile nr. 351/02.04.2014, pronunțate de Tribunalul Călărași, în contradictoriu cu intimata-pârâtă U. S. HARET și intimata-reclamantă A. (G.) T., ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 13.10.2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

F. C. M. P. C. G. I. C.

GREFIER

A. P.

Red. FCM

2 ex./………………

Jud. fond: C. I./Tribunalul Călărași

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţia de a face. Decizia nr. 7449/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI